Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 710/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 710/
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul T,-, Bl.32, Sc.C, Ap.8, județul T, împotriva deciziei penale nr.88 din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.413 din data de 21 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de nr.OUG-.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat G - în baza împuternicirii avocațiale nr.019/2009, emisă de Baroul d e Avocați T - Cabinet Individual de Avocat.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită a se lua act că încetează împuternicirea avocațială nr.5063/2009, emisă de Baroul d e Avocați
Curtea, ia act că încetează împuternicirea avocațială a apărătorului desemnat să asigure asistență juridică recurentului inculpat - avocat.
Recurentul inculpat se legitimează cu Seria, -.-, eliberat la data de 22 august 2003 de Poliția municipiului T,
fiul lui G și, domiciliat în municipiul T,-, Bl.32, Ap.8, județul T, CNP -.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și, rejudecând, aplicarea disp.art.18 Cod penal întrucât fapta nu prezintă elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Referitor la persoana inculpatului, solicită a se observa că, este un infractor primar, este încadrat în muncă, are studii postliceale, este căsătorit, este un cetățean model.
Sub aspectul împrejurărilor faptei, solicită a se observa că din probele de la dosar - declarația inculpatului, declarația martorilor și, rezultă că acesta, în seara cu pricina - 05 iulie 2008, încercat să ia mașină să o parcheze, dintr-un loc unde era parcată necorespunzător, respectiv un loc izolat unde s-au întâmplat evenimente vizavi de furtul de mașini.
Precizează că el a refuzat recoltarea unei probe de sânge întrucât îi este frică de ace.
Pe cale de consecință, solicită instanței de recurs a dispune asupra unei hotărâri legale și temeinice.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a soluțiilor pronunțate de instanța de fond cât și cea de apel și ase constat că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de disp.art.3859pct.18 Cod procedură penală, în condițiile în care s-a dovedit probatoriul administrat în cauză în sensul că inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta susținând tot timpul în mod nejustificat că-i este teamă de ace, invocând acest motiv pentru a fi exonerat de răspunderea penală.
Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.413 din 21 aprilie 2009 Judecătoriei Tulcea, inculpatul, a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.87 al.5 din nr.OUG195/2002, republicată.
Totodată, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit."a" teza a-II-a și lit."b" Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
În temeiul prevederilor art.81 Cod penal și a art.71 al.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe o durată de 3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor revocării suspendării condiționate a executării pedepselor.
Inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, Judecătoria Tulceaa reținut că "în ziua de 05 iulie 2008 în jurul orei 2,50, inculpatul, după ce anterior a consumat băuturi alcoolice la Restaurantul "D" s-a urcat la volanul autoturismului său marca RENAULT, cu număr -, cu intenția declarată de inculpat și confirmată de martori, de a parca mașina într-un loc mai iluminat. In acest scop, inculpatul a condus autoturismul pe strada - din municipiul T, până în apropierea stației de autobuz de lângă Vest a municipiului T unde, un echipaj al poliției rutiere aflat în serviciu l-a oprit pentru control deoarece circula sinuos.
Întrucât emana vapori de alcool, inculpatul a fost testat cu aparatul care a indicat o valoare de 1,19 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatului i s-a adus la cunoștință că nu mai are dreptul să conducă autovehicule și că trebuia să meargă la o unitate spitalicească în vederea recoltării probelor de sânge.
Inculpatul a refuzat să meargă la Serviciul de Ambulanță - T, pentru recoltarea probelor de sânge, motivând că îi era frică de ace.
Inculpatul a invocat în apărarea sa faptul că i se putea recolta probă de urină pentru stabilirea alcoolemiei și a depus la dosar ordinul nr. 376/10 aprilie 2006 al Ministrului Sănătății.
Este adevărat că, potrivit art. 7 alin. 2 din acest ordin în situațiile medicale speciale, cu excepția refuzului de prelevare, se prelevează 10 ml de urină, sub supraveghere, în flacon spălat, care ulterior va fi supus producerii de sigilare, însă inculpatul nu a dovedit în cauză nicio situație medicală specială care să nu permită recoltarea probei de sânge. Faptul că inculpatului îi era frică de ace nu constituia în opinia instanței o astfel de situație medicală specială.
In drept, fapta inculpatului de a refuza recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în condițiile arătate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002.
A mai reținut instanța că, inculpatul s-a aflat la primul conflict cu legea penală. Având în vedere gradul de pericol social al faptei constând în aceea că prin sustragerea de la recoltare a încercat și a reușit să împiedice dovedirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fiind sub influența băuturilor alcoolice, modul și împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatului, aflat la primul conflict cu legea penală, în temeiul art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. a) și b) Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, și apreciind că scopul pedepsei putea fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, instanța, în temeiul art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe o durată de 3 ani. I s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor revocării suspendării condiționate a executării pedepselor".
Prin decizia penală nr.88 din 13 octombrie 2009, Tribunalul Tulceaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul - CNP, -, fiul lui G și, născut la data de 13.02.1969 în sat, județul B, împotriva sentinței penale nr.413 din 21 aprilie 2009 Judecătoriei Tulcea, care a fost menținută ca legală și temeinică.
În temeiul prevăzut de art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul apelant a fost obligat să plătească statului, suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Urmare examinării legalității și temeiniciei hotărârii apelate tribunalul a reținut că apelul este neîntemeiat cu următoarea motivație:
"În mod corect a reținut prima instanță că inculpatul nu a dovedit situația medicală specială prevăzută în art. 7 alin. 2 din Ordinul -. 376/2006 al Ministrului Sănătății care să justifice prelevarea unei probe de urină, teama de ace invocată neputându-se încadra într-o astfel de situație medicală specială. Nici în apel inculpatul nu a demonstrat această împrejurare, martorul audiat în fața instanței de control judiciar, făcând vorbire în declarația sa, despre intenția inculpatului de a deplasa autoturismul într-o parcare mai luminată.
Depoziția acestui martor nu are relevanță în speță, în contextul în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice.
Tribunalul nu poate fi de acord cu teza avansată de inculpatul apelant, relativă la lipsa pericolului social al faptei puse în sarcina sa. In acord cu prima instanță, considerăm că prin fapta de a refuza să se supună recoltării probelor biologice, inculpatul a împiedicat dovedirea unei alte infracțiuni,aceea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur prevăzută de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, context în care, devine evident, că fapta sa prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Tribunalul mai constată că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, ținând seama de faptul că inculpatul apelant este la primul conflict cu legea penală".
Împotriva deciziei penale nr.88 din 13.10.2009 a Tribunalului Tulcea și a sentinței penale nr.413din 21 aprilie 2009 Judecătoriei Tulcea, a declarat recurs în termen legal, inculpatul criticând-le pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu greșita sa condamnare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.87 al.5 din nr.OUG195/2002, republicată și neaplicarea prevederilor art.181Cod penal.
În esență, recurentul inculpat a susținut că, în condițiile în care organele de poliție nu i-au adus la cunoștință faptul că, există și varianta recoltării unei probe de urină iar refuzul său de a i se recolta sânge în vederea stabilirii alcoolemiei a fost justificat, nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 al.5 din nr.OUG195/2002.
Recurentul a solicitat, în principal, să se constate că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii și pe cale de consecință să se dispună achitarea sa în temeiul art.181Cod penal iar în subsidiar, să i se reducă pedeapsa în raport de circumstanțele reale dar și personale.
Examinând hotărârile de fond și apel, în lumina criticilor din recursul inculpatului, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3856Cod procedură penală, curtea constată că sunt legale și temeinice iar recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.7 al. 2 din Ordinul nr.376/2006 al Ministrului Sănătății, determinarea alcoolemiei unei persoane se poate face și prin prelevarea a 10 ml de urină, însă numai în situații medicale speciale și dacă nu s-a refuzat recoltarea de sânge.
Așa cum au reținut și instanțele anterioare, în speță, nu s-a făcut dovada existenței unei situații medicale speciale, care să justifice apelarea la o altă metodă legală de determinare a alcoolemiei decât aceea a prelevării de sânge.
Mai mult decât atât, "frica de ace" invocată de recurentul inculpat în opoziția la recoltarea de sânge, fiind în mod evident nejustificată, l-a plasat pe inculpat în situația unui refuz de prelevare a probelor biologice de sânge în
vederea stabilirii alcoolemiei iar textul art.7 al.2 din Ordinul nr.376/2006, exclude în acest caz recoltarea de urină.
Drept urmare, este neîntemeiată critica recurentului în sensul că nu s-a aflat în situația unui refuz la prelevarea probelor de sânge iar organele de poliție nu aveau obligația să procedeze la recoltarea probelor de urină câtă vreme nu erau îndeplinite cerințele art.7 al.2 din Ordinul nr.376/2006 al Ministrului Sănătății.
Refuzul recurentului inculpat de a i se recolta sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, dovedindu-se nejustificat, a fost, în mod evident, de natură să împiedice organele în drept să stabilească, dacă inculpatul a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur, prevăzută și pedepsită de art.87 al.1 din nr.OUG195/2002, ceea ce creează o stare de pericol social echivalentă infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Pe cale de consecință, se apreciază că, în speță nu sunt incidente prevederile art.181Cod penal.
Modalitatea concretă în care s-a reținut că a fost săvârșită fapta și natura infracțiunii (de pericol) nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante, câtă vreme inculpatul avea posibilitatea să apeleze la o persoană în măsură să conducă autoturismul până la un loc mai sigur de parcare.
Circumstanțele personale favorabile, constând în lipsa antecedentelor penale, au fost valorificate, atunci când, instanța de fond, a apreciat că, reeducarea inculpatului este posibilă și fără executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate, dispunând suspendarea condiționată a executării acesteia.
Examinarea din oficiu a hotărârilor atacate, neevidențiind alte motive pentru o eventuală reformare a acestora iar criticile din recurs dovedindu-se neîntemeiate, curtea va respinge recursul inculpatului, ca nefondat.
În temeiul prevederilor art.189 Cod procedură penală, onorariului avocatului din oficiu, în sumă de 60 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției în favoarea avocatului din cadrul Baroului
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală, curtea îl va obliga pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat - domiciliat în municipiul T,-, Bl.32, Sc.C, Ap.8, județul T, împotriva deciziei penale nr.88 din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.413 din data de 21 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
În baza art.189 Cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 60 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2009.
Pt.Președinte de complet, Judecător, Judecător,
- - - - - -
lipsă de la instanță,
conf.art.312 pr.pen,
Semnează,
Președinte de instanță,
Grefier,
Jud.fond -
Jud.apel -;
Red.dec.Jud./26.01.2010
Tehnored.Gref./2 ex.
Data: 27.01.2010
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Viorica
