Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 714/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.714/
Ședința publică din data de 06 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului penal formulat de recurentul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, împotriva Deciziei penale nr.76/06.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-inculpat, care a fost reprezentat de avocat, apărător ales în baza imputernicirii avocațiale emise de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură " ".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Avocat nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat,
Constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Avocat, având cuvântul in susținerea recursului declarat de inculpatul-recurent, consideră că din actele și lucrările dosarului rezultă că faptei ii lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă.
Consideră, cu prioritate, că fapta unei persoane, conducător autor, de a refuza folosirea unei fiole alcooltest nu este prevăzută de legea penală.
Ne aflăm in prezența unei infracțiuni cu conținut alternativ, aceasta realizându-se prin refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probei biologice sau testării aerului respirat in vederea stabilirii alcoolemiei. In cauză devin aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență nr.195/2002, HG 1381/2006 și Ordinul 376/2006 al Ministerului Sănătății.
Conform dispozițiilor legale in materie, conducătorul auto este obligat să se deplaseze la o unitate medicală specializată in vederea prelevării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, doar atunci când s-a stabilit cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic valoarea concentrației de alcool in aerul expirat, când este peste 0,40 mg.%
Conform art.393 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 conducătorul de autovehicul trebuie să fie însoțit de polițistul rutier la cea mai apropiată instituție medicală autorizată pentru a i se recolta probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei doar dacă din testarea cu mijloc tehnic certificat, verificat metrologic doar atunci cand s-a stabilit că valoarea concentrației de alcool in aerul expirat, când este peste 0,40 mg.%
Consideră că in cauză s-a probat doar faptul că inculpatul a refuzat să folosească o fiolă alcooltest, mijloc neprevăzut de lege, și in mod greșit s-a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului.
Din probele administrate in cauză a rezultat că nu s-a folosit in vederea stabilirii alocolemiei un mijloc omologat și verificat metrologic, respectiv un aparat etilotest și, mai mult, nu s-a stabilit dacă valoarea concentrației de alcool este mai mare de 0,40 mg.%
Fiola nu indică nicio valoare ci se evidențiază că alcoolul in aerul respirat are culoarea.
Doar după parcurgerea acestor etape se naște obligația conducătorului auto de a se deplasa la cea mai apropiată instituție medicală autorizată sau instituție medico-legală pentru a i se recolta probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
Cum in cauză nu s-a procedat astfel, solicită să se constate că refuzul de a folosi o fiolă in vederea determinării concentrației de alcool pur in aerul expirat nu este prevăzută de legea penală or faptei ii lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă.
Solicită să se dispună achitarea inculpatului conform art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală in ref. la art.10 alin.1 lit. b sau d din Codul d e procedură penală.
Faptul că inculpatului i s-a solicitat să folosească o fiolă alcooltest și nu un mijloc omologat și verificat metrologic rezultă din declarațiile martorilor și, actele de urmărire penală și din faza de cercetare judecătorească, care susțin că inculpatul a refuzat să sufle in fiolă și apoi a refuzat să se deplaseze in vederea recoltării probelor biologice, precum și alin.8 a procesului verbal încheiat de organele de poliție.
Față de toate concluziile formulate și față de motivele expuse in scris solicită admiterea recursului, desființarea sentinței penale a Judecătoriei Focșani și decizia Tribunalului Vrancea și, in rejudecare, achitarea inculpatului in sensul arătat.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că recursul este nefondat iar apărarea inculpatului cu privire la obligativitatea testării cu un aparat omologat nu poate fi reținută întrucât art.87 alin.2 prevede modalități alternative prin care se comite fapta incriminată. Refuzul de a se supune probelor biologice sau refuzul de a se supune testării aerului expirat.
Consideră că instanța de apel a apreciat corect că prevederile alin.6 a art.-88 din OUG 195/2002 sunt mai mult pentru ca organul de poliție să supună obligatoriu la recoltare persoanele care au o concentrație de peste 0,40 mg.% alcool pur in aerul expirat și nu rezultă din nicio prevedere că atunci când are loc un eveniment rutier ca in prezenta speță e obligatorie pentru stabilirea alcoolemiei parcurgerea a 2 etape.
Prevederile art.78 din OUG 195/2002 stabilește că alegerea modalității o face organul de poliție in această situație.
Solicită să fie respins recursul și să fie obligat inculpatul la cheltuieli.
Declarând închise dezbaterile Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 76/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.76 din 06.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vranceaa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani împotriva sentinței penale nr.1785 din 28 2008 pronunțată de Judecătoria Focșani.
A desființat sentința penală apelată și, în rejudecare, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 al.5 din OUG 195/2002, dispunând suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare de 4 ani.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vranceaa reținut următoarele:
Parchetul de pe langa Judecatoria Focsani si inculpatul au declarat apel împotriva sentinței penale nr.1785/2008 a Judecătoriei Focsani, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, pe care a criticat-o ca fiind netemeinica si nelegala.
În motivele de apel ale procurorului se arată, in esență, următoarele: sentința pronunțată în cauză este neîntemeiată sub aspectul individualizării pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse orientată cu mult sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești nu a dat dovadă de sinceritate, a dorit să inducă în eroare organele de poliție prin indicarea altei persoane care ar fi condus autoturismul și ulterior prin refuzul de a se supune testării aerului expirat și recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
De altfel, la scurt timp după producerea accidentului inculpatul a încercat să părăsească locul faptei, urcându-se într-un maxi-taxi dar nu a reușit acest lucru, fiind împiedicat de organele de poliție.
Inculpatul în cursul urmăririi penale a dat o singură declarație semnată și a declarat mincinos, în sensul că nu a condus autoturismul,iar în faza de cercetare judecătorească nu a dorit să dea declarație având în vedere prevederile art. 322 Cod procedură penală.
În cauză nu este de neglijat pericolul social concret creat de inculpat prin conducerea autoturismului și accidentul care a avut loc, având ca rezultat doar pagube materiale respectiv distrugerea gardului martorei. În autoturism se mai aflau alte trei peroane care nu au suferit leziuni corporale.
S-a apreciat că instanța de judecată în mod greșit a reținut ca circumstanțe atenuante prev. art. 74 alin. 1 lit. a și lit b Cod penal, respectiv conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, vârsta acestuia și situația familiară.
Din procesul verbal de constatare de la fața locului din 24.10.2007 rezultă că inculpatul figurează în baza națională de date, ca având permisul de conducere suspendat ca urmare a încălcării regulilor privind depășirea, având dovadă cu drept de circulație până la data de 30.10.2007.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost condamnat la 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 188/02.11.1998 de Judecătoria Galați pentru săvârșirea faptei de furt calificat.
În timpul procesului penal inculpatul s-a apărat în sensul că era obligatoriu ca operațiune prealabilă recoltării probelor biologice testarea sa cu un aparat omologat, potrivit dispozițiilor Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002. Această apărare nu a fost reținută având în vedere dispozițiile art. 87 alin. 5, care prevăd două modalități alternative prin care se comite fapta incriminată în prezenta cauză: refuzul de a se supune recoltării probelor biologice sau refuzul de a se supune testării aerului expirat.
Inculpatul a arătat in scris ca hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică. Astfel, s-a reținut că la data de 24.08.2007 conducând autoturismul marca VW Passat, înmatriculat provizoriu sub nr. BR -, a părăsit partea carosabilă și a intrat în coliziune cu gardul locuinței martorei. S-a constatat că în autoturism se aflau 4 persoane, dar niciuna nu a recunoscut cine a condus (fapt nereal, cât timp fapta martorului de a declara este sancționată penal, potrivit disp. art. 260 Cod penal).
Pe parcursul cercetărilor au fost identificați, însă fără a fi audiați, pasagerii autoturismului, în persoana numiților G, și, susținerea anchetatorilor în sensul că nici unul nu a recunoscut cine a condus autoturismul fiind irelevantă.
S-a susținut că vinovăția inculpatului este dovedită prin procesul verbal de constatare, declarațiile martorilor și și declarațiile învinuitului.
Cu declarațiile martorilor și s-a stabilit că inculpatul a condus autoturismul implicat în evenimentul rutier și că acesta, condus la postul de poliție, după ce i s-a solicitat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a refuzat.
În faza de cercetare judecătorească inculpatul a înțeles să invoce dreptul la tăcere, reglementat de art. 70 alin. 2 Cod procedură penală.
Martora, direct interesată în cauză (formulând pretenții împotriva inculpatului), a relatat că l-a ajutat pe inculpat să coboare din mașină, că o va despăgubi pentru gard, că acesta mirosea a alcool și că refuzat să sufle în fiolă. La cererea polițistului de la Postul de poliție, județul V, adresată inculpatului de a se deplasa în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, acesta ar fi refuzat.
Martora, vecina cu, a confirmat susținerea acesteia.
Numitul nu a fost audiat după începerea urmăririi penale în calitate de martor, declarația dată ca act premergător începerii urmăririi penale nefiind mijloc de probă.
Inculpatul a solicitat ca, analizând actele și lucrările dosarului, să se constate că, în situația în care există, faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă. Însă, a considerat cu prioritate că fapta unei persoane, conducător auto, de a refuza folosirea unei fiole alcooltest nu este prevăzută de legea penală.
S-a considerat că în cauză este o infracțiune cu conținut alternativ, aceasta realizându-se prin refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei.
În cauză devin aplicabile dispozițiile OUG 195/2002, HG 1381/2006,Ordinul 376/2006 al Ministerului Sănătății.
Conform dispozițiilor legale conducătorul auto este obligat să se deplaseze la o unitate medicală specializată în vederea prelevării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei doar atunci când s-a stabilit cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic valoarea concentrației de alcool în aerul expirat este de peste 0,40 mg/
Cum în cauză s-a probat doar faptul că inculpatul a refuzat să folosească o fiolă alcooltest, mijloc neprevăzut de lege, nu se poate pronunța condamnarea inculpatului.
Astfel din probe rezultă că: în primul rând nu s-a folosit, în vederea stabilirii alcoolemiei, un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv un etilotest și mai mult nu s-a stabilit dacă valoarea concentrației de alcool pur în aerul expirat este mai mare de 0,40 mg/ De altfel, fiola nu indică nici o valoare ci, când se evidențiază alcool în aerul expirat, prezintă culoarea.
Doar după parcurgerea acestor etape se naște obligația conducătorului auto dea se deplasa la cea mai apropiată instituție medicală autorizată sau instituție medico-legală pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Cum în cauză nu s-a procedat astfel (neparcurgându-se etapele premergătoare recoltării) solicită să se constate că refuzul de a folosi o fiolă (mijloc impropiu) în vederea determinării concentrației de alcool pur în aerul expirat nu este prevăzută de legea penală, ori faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă, în cauză urmând a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit a cu referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Analizând sentința penală apelata prin prisma motivelor de apel, cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, Tribunalul Vranceaa reținut următoarele:
Prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit.a și al.2 Cod penal și art. 76 lit.d Cod penal, la 5 luni închisoare.
S-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a ip. II și lit.b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni (2 ani + 5 luni) prev. de art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dis. art. 83 Cod penal.
In baza art. 71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni.
A obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în dimineața zilei de 24.10.2007 inculpatul s-a aflat la volanul autoturismului VW Passat cu nr.BR--, in mașină aflându-se de asemenea, alte trei persoane.
In jurul orei 6,00 inculpatul rula pe raza com., jud. V, deplasându-se dinspre Focșani spre La o curbă periculoasă, in condițiile unui carosabil umed și de vizibilitate redusă datorită ploii autoturismul condus de inculpat a derapat și a lovit gardul martorei. Inculpatul a fost ajutat să iasă din autoturism de către martoră pe care a rugat-o să nu sune la politie, însă în cele din urmă martora a sunat pe numărul de urgentă 112. La fata locului s-a deplasat un echipaj al Politiei com., județul V, însă în prezenta polițiștilor nici inculpatul nici ceilalți nu au arătat cine s-a aflat la volanul autoturismului.
La un moment dat inculpatul a incercat să plece fiind oprit de unul din polițiști și a sunat și un prieten, respectiv pe martorul, pe care l-a rugat să vină la și să declare că el s-a aflat la volanul autoturismului.
Inculpatul și celelalte trei persoane aflate in mașină au mers la Postul de politie, unde inculpatului i s-a solicitat să sufle într-o fiolă alcooltest întrucât emana miros de alcool. Inculpatul a refuzat să se deplaseze la o unitate sanitară în vederea recoltării probelor biologice.
In declarația dată la urmărirea penală inculpatul nu a făcut referire la motivul pentru care a refuzat să fie testat cu fiola alcooltest și ulterior să fie condus pentru a i se stabili alcoolemia.
In timpul procesului penal inculpatul s-a apărat în sensul că era obligatorie ca operațiune prealabilă recoltării probelor biologice testarea sa cu un aparat omologat potrivit disp. din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002.
Situația de fapt reținută de instanță rezultă din procesul verbal de constatare, declarațiile martorilor.
In drept, s-a apreciat că fapta inculpatului de a refuza să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al.5 din G 195/2002.
In ce privește apărarea inculpatului cu privire la obligativitatea testării prealabile cu un aparat omologat instanța nu a reținut-o întrucât art. 87 al.5 prevede două modalități alternative prin care se comite fapta incriminată: refuzul de a se supune recoltării probelor biologice sau refuzul de a se supune testării aerului expirat. Apărarea inculpatului era relevantă dacă acestuia i se cerea doar să se supună testării aerului expirat care într-adevăr trebuie să se efectueze cu un aparat omologat.
Având în vedere împrejurarea că inculpatul este o persoană tânără, conform caracterizărilor depuse la dosar are o conduită socială corespunzătoare, are familie, instanța îi va reține acestuia împrejurări ca circumstanțe atenuante.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă instanța a avut in vedere atât criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social, împrejurarea că nu s-a produs o consecință deosebită, împrejurările in care inculpatul a comis infracțiunea, condițiile de trafic existente la data respectivă, precum și circumstanțele atenuante reținute, față de care văzând și disp. art. 76 lit.d Cod penal, îi va aplica o pedeapsă orientată spre minimul special prev. de lege in măsură să asigure scopul educativ al pedepsei.
Având in vedere disp. art. 71 al.1 Cod penal, natura și pericolul infracțiunii comise, instanța a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a ip.a II-a și lit.b Cod penal.
Observând soluția instanței de fond, atât prin prisma motivelor invocate, cat și din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept tribunalul a considerat ca apelul declarat de procuror este fondat pentru considerentele următoare:
Prima instanța a soluționat cauza reținând in mod corect situația de fapt, așa cum rezulta din probele administrate in cauză; vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită, ceea ce face ca solutia de condamnare a acestuia sa fie justa.
Cu toate acestea Tribunalul Vranceaa constatat că individualizarea judiciară a pedepsei aplicata inculpatului nu s-a făcut de prima instanță cu observarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, iar reținerea in favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante nu se justifica din aprecierea relevantei împrejurărilor avute in vedere de prima instanță in acest sens. În concret prima instanța a reținut ca " nu s-a produs o consecința deosebită"."condițiile de trafic existente la data respectivă."; "inculpatul este o persoană tânără are o conduită socială corespunzătoare, are familie", toate acestea determinând-o, pe de o parte sa aplice o pedeapsa orientata spre minimul special, iar pe de alta parte să rețină in favoarea inculpatului circumstanțe atenuante în condițiile art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal Tribunalul a socotit că împrejurările menționate reținute de prima instanță in favoarea inculpatului nu sunt de natura sa inducă ca efect juridic decât orientarea pedepsei către minimul special prevăzut de textul incriminator; ca inculpatul prin atitudinea sa de refuz a dat curs obligației legale dedusa din art. 78 alin. 1 din OUG. Nr. 195/2002, potrivit căreia "Conducătorului de autovehicul sau tramvai, instructorului auto atestat care se afla in procesul de instruire practica a unei persoane pentru obținerea permisului de conducere, precum si examinatorului autorității competente in timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile acestuia, implicați intr-un accident de circulație, le este interzis consumul de alcool sau de substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea evenimentului si pana la testarea concentrației alcoolului in aerul expirat sau recoltarea probelor biologice .
Inculpatul a fost implicat intr-un accident rutier, a încercat sa ascundă faptul ca a condus autoturismul prin determinarea numitului sa declare organelor de politie ca a condus autoturismul implicat in evenimentul rutier; martorele si au declarat ca inculpatul dupa accidentul rutier în care a fost implicat a coborât cu greu din autoturism, deși prin implicațiile sale accidentul nu a avut urmări grave care-i sa-oi determine respectiva stare. Mai mult inculpatul a încercat sa influențeze si martorele menționate mai sus a încercat sa părăsească locul accidentului prin oprirea a diferite autoturisme ; toate acestea conduc la concluzia ca inculpatul nu a manifestat o atitudine care sa probeze conduita sociala corespunzătoare reținută de prima instanță ca circumstanță atenuanta, de aceea Tribunalul a primit favorabil critica de netemeinicie adusa de procuror si a reformat soluția primei instanțe pe linia individualizării judiciare a pedepsei aplicata.
In privința apelului inculpatului, Tribunalul a constatat că teza apărării in sensul ca nu se activase obligația legala de supunere din partea inculpatului la recoltarea de probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi primita favorabil, întrucât situația inculpatului cadrează legal pe dispoziția prev de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 si nu pe art. 88 din același act normativ care are in vedere o alta ipoteza. În concret inculpatul a fost implicat intr-un accident de circulație situație in care avea obligația de a nu consuma băuturi alcoolice pana la testarea de către organele de politie.a contrario, in cazul inculpatului obligația de a se supune la recoltarea de probe biologice se activeazăde plano, întrucât textul normativ prevede ca stabilirea stării fizice a conducătorului auto implicat intr-un accident rutier, pe aspectul conducerii sub influența băuturilor alcoolice prevede constatarea prin modalitati alternative, fie testarea concentratiei alcoolului in aerul expirat", fie recoltarea probelor biologice ; alegerea modalității de determinare a concentrației alcoolice fiind in căderea organului de politie. De aceea, Tribunalul a socotit că apărarea inculpatului pe acest aspect nu este susținută de argumentele de text invocate, astfel ca nu a primit-o favorabil, ca de altfel întregul apel declarat de inculpat pe care l-a respins potrivit dispozitivului prezentei.
Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală.
Solicită achitarea sa în baza disp.art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală în referirea la art. 10 lit.b sau d din Codul d e procedură penală, arătând că organul de poliție trebuia mai întâi să-l supună testării cu un aparat omologat pentru a i se stabili gradul de alcoolemie în aerul expirat și, ulterior, după îndeplinirea acestei condiții prealabile, să fie condus la spital pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii gradului de alcoolemie în sânge.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor inculpatului recurent, conform art.38514al.1 Cod procedură penală, constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Conform disp.art.78 din OUG nr.195/2002, organul de poliție stabilește modalitatea prin care testează persoane asupra cărora planează suspiciunea că ar fi consumat băuturi alcoolice la volan, respectiv prin testarea alcoolemiei în aerul expirat sau prin recoltarea probelor biologice de către un spital.
Faptul că același act normativ prevede obligația organului de poliție că, în cazul stabilirii unei concentrații de peste 0,40 mg.% în aerul respirat a unei persoane, aceasta să fie condusă la spital pentru recoltarea probelor biologice, constituie doar obligația organelor de poliție, neconstituind o condiție prealabilă obligatorie în cazul depistării conducătorilor auto al căror grad de alcoolemie se cere a fi stabilit.
Analizând pedeapsa stabilită de instanța de apel, constată că au fost respectate prevederile art.72 din codul penal, privind prevederile legale în vigoare, modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea, precum și atitudinea de nerecunoaștere a inculpatului, individualizând în mod judicios pedeapsa aplicată.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.38515al.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, să respingă recursul inculpatului, ca nefondat și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui G și, născut la data de 19 iunie 1978 în G, județul G, cu domiciliul în, județul G) împotriva deciziei penale nr.76/06 martie 2009 Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- - sentința penală nr.1785/28 2008 Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /13.11.2009
Tehnored. -/ 2 ex/17.11.2009
Fond: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
