Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 739/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 739

Ședința publică de la 13 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu

JUDECĂTOR 2: Ciubotariu

JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu

Grefier: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași - a fost reprezentat prin procuror

Pe rol fiind pronunțarea recursului penal, având ca obiect " infracțiuni privind circulația pe drumurile publice - OUG nr.195/2002", promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul recurent și intimat împotriva deciziei penale nr.161 din data de 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din12 2009, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13 2009.

După deliberare,

Curtea,

Asupra recursului penal de față.

Prin sentința penală nr. 2328 din 24 iulie 2008 Judecătoriei Iași, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal (parte vătămată ), de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal (parte vătămată ), de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal (parte vătămată ) și de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 prin schimbarea încadrării juridice din art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, în baza art. 334 Cod procedură penală.

În baza disp. art. 33 lit. a și 34 Cod penal s-au con topit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-au aplicat disp. art.81 Cod penal, termen de încercare de 4 ani conform art. 82 Cod penal și art. 83 Cod penal.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 teza II și lit. b Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale este suspendată executarea pedepsei accesorii.

S-a respins cererea inculpatului de constatare a tardivității promovării acțiunilor civile de către părțile vătămate.

În baza disp. art. 14, 346 Cod procedură penală au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile și și în consecință asiguratorul SA a fost obligat să plătească părții civile suma de 6362 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale, părții civile daune materiale de 1625 lei și daune morale de 8.000 lei și părții civile daune materiale de 1625 și daune morale de 1.000 lei.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 62,5 lei prestație periodică, începând cu data prezentei hotărâri.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit prin încheierea din 13 nov.2009.

Inculpatul a fost obligat să achite despăgubiri civile astfel: părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I suma de 53,10 lei, la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de BNR până la achitarea prejudiciului; părții civile Spitalul Clinic de Recuperare I suma de 884,4 lei, părții civile Spitalul Clinic județean de Urgență Sf. "" I suma de 10.800,85 lei plus dobânda de referință a BNR până la achitarea prejudiciului; părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. "Treime" I suma de 12.884,2 lei.

S-a luat act că Serviciul de Ambulanță județului I s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile și către stat.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 03.09.2004, inculpatul, avea calitatea de agent șef adjunct de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului I, Serviciul Poliției Rutiere - Compartimentul Drumuri Europene și Naționale.

La orele 22,40ale zilei respective, fiind în afara programului de serviciu, inculpatul conducea pe DJ 248, pe raza comunei, județul I, pe sensul de mers V - I, autoturismul proprietate personală, marca Volkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare IȘ-02-, iar în mașină nu se mai aflau și alte persoane.

Între localitățile și,la km 2+ 400 metri, pe același sens de mers, în fața unei vulcanizări, la marginea drumului județean, cu roțile din stânga pe carosabil și cu cele din dreapta pe terasamentul de pământ, staționa autoturismul marca cu numărul de înmatriculare IȘ-02-, lângă care se aflau părțile vătămate, și.

În zona respectivă, carosabilul are o lățime de 6,50 metri, este prevăzut cu câte o bandă de circulație pe fiecare sens de deplasare (cu lățimea de 3,25 metri), iar pe ambele margini ale drumului există un terasament de pământ în lățime de 1,30 metri.

Cu privire la staționarea autovehiculului marca pe marginea DJ 248, din probele administrate în cauză, au rezultat următoarele:

În seara zilei de 03.09.2004, în jurul orelor 19,30, partea vătămată, proprietarul autoturismului, la rugămintea părții vătămate a efectuat un transport de fructe de pădure din localitatea, comuna Schitu, jud. I, în localitatea, comuna, jud.

În timpul transportului, în autoturismul marca s-a aflat și partea vătămată, iar cei doi au fost urmați de autovehiculul marca Opel, cu numărul de înmatriculare IȘ-04-, condus de partea vătămată, în care s-au aflat, în calitate de pasageri, martorii:, și. După ce au ajuns la destinație și au descărcat autoturismul marca, partea vătămată a plecat, singur, spre localitatea, comuna Schitu, județul

Pe raza comunei, între localitatea și, la km 2+ 400 metri, în jurul orelor 22,30, autoturismul marca condus de partea vătămată s-a defectat, fiind tras pe partea dreaptă a drumului, cu luminile de poziție aprinse.

După aproximativ 15 minute de la plecarea părții vătămate, în urma sa, în aceeași direcție, au plecat părțile vătămate și și martorul, cu autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare IȘ-04-.

După alte 15 minute, în aceeași direcție s-au îndreptat martorii, și, cu un autoturism condus de către acesta din urmă.

Când au ajuns la locul unde staționa partea vătămată, persoanele din autoturismul marca Opel s-au oprit pentru aoa juta.

Pentru că afară era întuneric, iar reparațiile ce se impuneau a fi efectuate vizau motorul, partea vătămată a întors autoturismul marca Opel către localitatea, l-a scos parțial în afara părții carosabile și l-a poziționat de pe partea opusă a drumului cu luminile de întâlnire (faza scurtă) către motorul autovehiculului marca.

Părțile vătămate și - au coborât din autoturismul marca Opel, au traversat drumul și împreună cu partea vătămată au efectuat reparații la autovehiculul marca, poziționându-se cu toții în acestuia.

Martorul a rămas pe bancheta din spate a autoturismului Opel, câmpul său vizual fiind orientat către autoturismul marca și porțiunea de drum din spatele acestuia.

Acestea erau circumstanțele pe care inculpatul le-a găsit când a ajuns cu autovehiculul în locul respectiv, la orele 22,45.

Conform declarației numitului, singurul martor ocular, inculpatul a semnalizat intenția de a depăși autoturismul marca cu numărul de înmatriculare IȘ-02-, de la distanța de aproximativ 50 metri.

În momentul în care a ajuns la o distanță de aproximativ 4- 5 metri de autoturismul marca, inculpatul a intrat în coliziune cu partea din spate a autovehiculului respectiv, în fața căruia se aflau părțile vătămate.

Ca urmare a coliziunii, autoturismul marca a trecut peste părțile vătămate, care au fost prinse sub roți și târâte pe carosabil încă câțiva metri.

Conform urmelor găsite de către organele de poliție cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, în urma impactului autoturismului marca a fost împins pe o distanță de aproximativ 11 metri.

Imediat după producerea accidentului rutier, inculpatul a coborât de la volanul autoturismului marca Volkswagen Passat și și-a examinat autovehiculul.

Nu s-a deplasat la autoturismul marca și nu a acordat ajutor părților vătămate care se aflau sub acest autovehicul.

După aproximativ un minut de la momentul impactului, la locul producerii accidentului rutier a oprit un maxi taxi care circula dinspre I spre, din care au coborât mai multe persoane care l-au ajutat pe martorul să scoată părțile vătămate de sub autoturismul marca.

Una dintre aceste persoane a anunțat prin intermediul telefonului mobil Serviciul de Ambulanță al Județului

Conform fișei de solicitare întocmită de către echipajul din cadrul Serviciului de Ambulanță al Județului I, care a acordat asistență medicală părților vătămate, apelul telefonic a fost primit la orele 22,45minute și 23 secunde.

În acest timp, profitând de faptul că în zonă a apărut un alt maxi taxi, care circula dinspre comuna spre municipiul I, inculpatul i-a făcut semn cu mâna șoferului acestuia să oprească, după care s-a urcat în acest mijloc de transport.

Prima ambulanță a sosit la fața locului la data de 03.09.2004, la ora 22,50și a preluat-o pe partea vătămată, plecând cu aceasta de la locul producerii accidentului rutier la ora 23,04.

Organele de poliție au fost anunțate telefonic la ora 22,50de către operatorul de la serviciul de ambulanță.

A doua ambulanță a ajuns la locul producerii accidentului rutier la orele 23,05, le-a preluat pe părțile vătămate și - și a plecat spre municipiul I, la orele 23,20.

În același timp cu cea de-a două ambulanță la fața locului au ajuns martorii și. Aceștia au arătat că la locul producerii accidentului rutier nu era prezent conducătorul auto al autoturismului marca Volkswagen și că au aflat de la martorul că acesta a plecat cu un maxi taxi spre municipiul

Martorul a precizat că a rămas la fața locului aproximativ o oră și că în acest timp nu s-a prezentat nici o persoană care să-și asume răspunderea pentru producerea accidentului rutier.

La rândul său, martorul a menționat că a rămas la fața locului aproximativ 30-45 minute și că în acest interval de timp nu s-a prezentat nici o persoană care să spună că ea a condus autoturismul marca Volkswagen.

La orele 23,20la locul producerii accidentului rutier au ajuns agenții de poliție și din cadrul Poliției Municipiului I, Biroul de Poliție Rutieră.

Conform rapoartelor întocmite de către aceștia, când au ajuns la fața locului nu au găsit pe nici unul dintre conducătorii auto implicați în producerea accidentului rutier, Au aflat de la martorul despre circumstanțele în care a avut loc accidentul și despre faptul că conducătorul auto al autoturismului marca Volkswagen a fugit de la fața locului, urcându-se într-un maxi taxi.

La orele 23,30 la locul producerii accidentului rutier au sosit inspectorul și agentul de poliție - din cadrul Biroului de Poliție. După sosirea acestora, agenții de poliție și au plecat la Spitalul Clinic de Urgențe " Treime" I pentru identificarea victimelor.

Înaintea acestora, la fața locului a sosit martorul. Acesta a arătat că a stat la locul producerii accidentului rutier aproximativ o oră, timp în care nu l-a văzut pe conducătorul auto al autoturismului marca Volkswagen și că a aflat de la martorul, pe care l-a găsit în acel loc, că șoferul a fugit cu un maxi taxi.

La scurt timp a sosit la locul producerii accidentului rutier și martorul, care a relatat aceeași situație de fapt.

În intervalul de timp cuprins între orele 23,30 - 23,40 la locul producerii accidentului rutier a ajuns și martorul.

Conform declarației acestuia, din discuțiile purtate cu două persoane civile aflate la fața locului, a înțeles că autoturismul marca Volkswagen aparținea unui polițist, care a părăsit locul accidentului imediat după producerea impactului, plecând de la fața locului cu un maxi taxi.

Inspectorul principal care a condus echipa de cercetare penală și care îl cunoștea pe inculpatul, a arătat că a plecat de la fața locului, în jurul orelor 1,20- 1,30, dar că nu l-a văzut pe inculpat în acea noapte la locul producerii accidentului rutier.

În jurul orelor 24,00, la un interval de timp de o oră și un sfert din momentul producerii accidentului rutier, în fața inspectorului principal s-a prezentat numitul, fratele inculpatului, care a susținut că el este conducătorul auto al autoturismului marca Volkswagen și că a părăsit locul producerii accidentului rutier de teama rromilor din comuna, care au venit la fața locului.

Ca urmare a accidentului rutier, partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral cu fractură complexă temporo-parietală dreaptă, dilacerare cerebrală ce a necesitat intervenție chirurgicală, care s-a complicat în evoluția sa cu diabet insipid tranzitor, abces cerebral remis sub antibioterapie și otomastoidă craniană, ce a necesitat evidare petromastoidiană, leziuni care au fost de natură a-i pune viața în primejdie și care au necesitat pentru vindecare un număr de 120-125 zile de îngrijiri medicale conform raportului de expertiză medico-legală cu nr. 573/OF emis de Institutul de Medicină legală I, la data de 25.05.2005.

Totodată, conform certificatului medico-legal cu nr. 3032 din 05.11.2004, lipsa de substanță osoasă îi conferă sus-numitului o infirmitate fizică permanentă în proporție de 25%.

La rândul său, partea vătămată a suferit o entorsă internă gravă genunchi, comoție cerebrală anamnestică, tumefacții și excoriații, leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 47-50 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal cu nr. 2371 emis de Institutul de Medicină legală I, la data de 06.09.2004.

Partea vătămată - a suferit comoție cerebrală anamnetiscă, entorsă internă genunchi stâng, plăgi, echimoze și excoriații, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 11-13 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal cu nr. 2430 emis de Institutul de Medicină Legală I, la data de 10.09.2004.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 2804/OF din 25.10.2007, întocmit de către Institutul de Medicină Legală I, în cursul cercetării judecătorești, s-a concluzionat că partea vătămată a prezentat un grav cu fractură complexă temporo-parietală dreaptă, hematom extra și subdural temporo-parietal drept, dilacerare cerebrală ce a necesitat intervenție chirurgicală, care s-a complicat în evoluția sa cu diabetul insipid tranzitor, abces cerebral remis sub antibioterapie și otomastoidă cronică, ce a necesitat evidare petro-mastoidiană, iar aceste leziuni sunt consecutive accidentului rutier din 03.09.2004 și au necesitat pentru vindecare - de zile de îngrijiri medicale. S-a reținut că la data producerii leziunilor au fost de natură să-i pună în primejdie viața părții vătămate, iar lipsa de substanță osoasă îi conferă o invaliditate permanentă (scăderea capacității de muncă) de 25% conform art. 5 barem, iar hipoacuzia medie severă tip mixt dreaptă îi conferă o invaliditate permanentă (scăderea capacității de muncă) de 10%, conform art. 110 barem.

Cu privire la cauzele care au determinat producerea accidentului rutier, instanța reține că există o culpă concurentă a inculpatului cu cea a părților vătămate.

Astfel, partea vătămată, conducătorul auto al autovehiculului, cu numărul de înmatriculare IȘ-04-, nu a respectat prevederile art. 188 și art. 189 din Regulamentul pentru aplicarea nr.OUG 195/2002.

Conform acestor dispoziții legale, în cazul rămânerii în zonă a autovehiculelor, conducătorii acestora sunt obligați să le scoată imediat în afara părții carosabile sau, dacă acest lucru nu este posibil, să le deplaseze lângă acostament, paralele cu axul drumului.

Dacă autovehiculul imobilizat pe partea carosabilă a drumului nu poate fi deplasat, conducătorul auto este obligat să pună în funcțiune luminile de avarie și să instaleze triunghiul reflectorizant.

În speța de față, partea vătămată nu a scos autoturismul cât mai mult în afara drumului, cât timp acostamentul lateral avea o lățime de 1,40, fiind urmat de o zonă acoperită de vegetație, iar mașina avea o lățime de 1,60.

Autoturismul său a fost staționat aproximativ în totalitate pe drumul pe care a avut loc accidentul, aspect care reiese din toate probele administrate în cauză.

În această situație chiar, nu a folosit nici luminile de avarie și nici triunghiul reflectorizant, elemente declarate de chiar partea vătămată și confirmate de probele administrate.

A arătat partea vătămată că avea aprinse luminile de poziție. Această situație nu acoperă prevederea legală din art. 189 din Regulamentul de aplicare al nr.OUG 195/2002, care impunea, în situația dată, utilizarea avariilor și a triunghiului reflectorizant.

Folosirea luminilor de poziție nu semnalizează, de plano, participanților la trafic existența unei avarii a autoturismului ci, produce chiar o confuzie a situației reale a mașinii, pentru ceilalți participanți la trafic, deoarece aceste lumini sunt percepute uzual ca provenind de la o mașină aflată în deplasare.

În acest context, este de menționat faptul că porțiunea de drum pe care a avut loc evenimentul rutier este în aliniament, după o curbă de 130 în amonte.

Deci, la ieșirea din curbă în amonte, după 130 se afla autoturismul care avea numai luminile de poziție aprinse, fiind staționat pe dreapta carosabilului.

Este evident că datorită nesemnalizării corespunzătoare a mașinii, percepția inculpatului asupra realității situației, într-o porțiune scurtă de drum, de numai 130, după curba în amonte, a fost mult încetinită influențând reacția acestuia.

Nu se poate reține că semnalizarea manevrei de depășire efectuată de către inculpat, exclude orice culpă a părții vătămate, deoarece inculpatul a procedat la semnalizare atunci când realizat că mașina era staționată. Dacă însă aceasta ar fi fost și semnalizată corespunzător, reacția inculpatului ar fi putut fi mai rapidă și consecințele ar fi putut fi altele.

Circumstanțele reale ale comiterii accidentului au fost influențate și de poziționarea autoturismului OPEL, pe partea opusă a drumului, cu luminile de poziție aprinse, așezat în unghi de 450față de ax.

În raport de poziția acestei mașini, de faptul că avea luminile de poziție în funcțiune, instanța reține că percepția pe care o avea era aceea a unei mașini fie aflate pe carosabil (numai în cazul autoturismului staționat pe carosabil noaptea este obligatorie folosirea luminilor de poziție, conform art. 176 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002), fie a unei mașini aflate în deplasare.

Este dificil de înțeles de ce mașina OPEL nu a fost poziționată pe aceeași parte a drumului, în fața mașinii, cât timp în acest mod iluminarea părții din față a celei din urmă ar fi fost mult mai bună.

Apreciind chiar asupra diferenței de înălțime dintre cele două mașini și reținând că acest decalaj, în favoarea mașinii, ar fi generat imposibilitatea poziționării mașinii OPEL în fața celei, aspectele reținute de instanță mai sus, vizând crearea elementelor suplimentare ale faptic, rămân a fi reținute ca fiind incidente.

Trecerea unui autoturism din sens opus deplasării inculpatului este un fapt confirmat de către singurul martor ocular al evenimentului, respectiv. Acest element, constituie un factor suplimentar în contextul elementelor ce confirm situația de fapt din momentul accidentului.

Se remarcă lipsa de acuratețe a aspectelor percepute și prezentate de către inculpat, prin faptul că acesta a declarat în instanță, că nu a observat nicio mașină care să circule din sens opus.

Trecerea autoturismului în acel moment este un fapt dovedit, cât timp martorul ocular a relatat aceasta, atât în cursul urmăririi penale cât și în declarația dată în instanță.

Condițiile preexistente momentului lovirii mașinii de către inculpat, așa cum au fost prezentate mai sus, dovedesc faptul că nu există culpă exclusivă a acestuia în producerea accidentului.

Culpa părții vătămate concură cu cea a inculpatului în producerea evenimentului rutier.

Culpa inculpatului în producerea accidentului constă în nerespectarea art. 160 din Regulamentul pentru aplicarea nr.OUG 195/2002, care prevede reguli referitoare la manevre în timpul mersului.

Conform acestor prevederi legale, "conducătorul de vehicul care intenționează să pornească de pe loc sau să oprească, să întoarcă, să iasă dintr-un rând de vehicule staționate sau să intre într-un asemenea rând, să vireze spre dreapta sau spre stânga pentru schimbarea benzii ori direcției de deplasare sau să meargă înapoi este obligat să efectueze aceste manevre numai după ce a semnalizat și s-a asigurat că o poate face fără a pune în pericol participanții la trafic care îl urmează, îl preced ori cu care urmează să se întâlnească, ținând seama de poziția, direcția și viteza acestora."

Declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale au fost oscilante, acesta prezentând situații diferite, relativ la situația faptică.

Audiat de către instanță, a relatat faptele într-o succesiune care demonstrează recunoașterea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, prezentând părăsirea locului accidentului și asumarea inițială, a faptelor de către fratele său, ca un gest de protecție al acestuia.

Din probele administrate în cauză, rezultă în mod indubitabil că inculpatul, cu scopul de a se sustrage de la răspunderea penală, a părăsit locul producerii accidentului rutier fără a mai aștepta sosirea organelor de poliție și a revenit la fața locului după aproximativ 45 de minute, fiind îmbrăcat cu alte haine și aducându-l cu el pe fratele său, numitul, pentru ca acesta să-și asume în locul lui conducerea autoturismului marca Volkswagen implicat în accident.

Faptul că inculpatul a urmărit "din umbră" cum organele de poliție efectuează cercetări la fața locului, nu înlătură răspunderea sa penală pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, atâta timp cât în nici un moment nu s-a prezentat cu acea ocazie ca fiind conducătorul autoturismului marca Volkswagen implicat în accident, ci l-a lăsat pe numitul să-și asume răspunderea în locul său.

În drept, fratele inculpatului, așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "vătămare corporală din culpă" prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod Penal (partea vătămată ), două infracțiuni de "vătămare corporală din culpă" prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3 Cod Penal (părți vătămate fiind și ) și "părăsirea locului accidentului" prevăzută și pedepsită de art. 89 alin. 1 din OUG195/2002, modificată și republicată.

Pentru această din urmă infracțiune, instanța în baza art. 334 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică din art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 în art. 89 alin. 1 din OUG195/2002, ca urmare a modificărilor actului normativ enunțat, care au generat renumerotarea textelor.

La stabilirea pedepselor și a modului de executare, instanța va avea în vedere prevederile art. 72 Cod Penal, vizând limitele speciale prevăzute de lege, dar și împrejurările concrete ale faptelor, culpa concurentă reținută, urmările concrete produse, poziția procesuală a inculpatului și lipsa antecedentelor sale penale.

Față de acestea, instanța îi va aplica pentru fiecare dintre infracțiunile concurente săvârșite, pedepse cu închisoarea, situate peste limita minimă prevăzută de lege, dozate corespunzător atingerii scopurilor și funcțiilor acestora, pe care, în baza art. 33 lit. a, 34, lit. b Cod Penal, le va contopi, aplicând-o inculpatului pe cea mai grea.

Apreciind că reeducarea inculpatului este posibilă și fără executarea pedepsei în regim de detenție, fiind întrunite și toate condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod Penal.

Îi va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod Penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii.

Părțile vătămate, și s-au constituit părți civile în cauză.

Partea civilă, a solicitat suma de 30.000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea consultațiilor medicale, a operațiilor chirurgicale și a medicamentelor, lipsa veniturilor din muncă pe perioada spitalizării, cât și ulterior, până la reînceperea serviciului, plata persoanei care a lucrat în gospodărie în locul său, deplasările la poliție, parchet și instanță, medicamentele și alimentele. A solicitat și despăgubiri periodice constând într-o pensie lunară corespunzătoare diminuării capacității de muncă. A precizat că solicită și daune morale de 100.000 lei.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei daune materiale, invocând aceleași aspecte ca și partea civilă, sub aspectul motivelor ce justifică această sumă. A precizat că solicită și daune morale de 30.000 lei.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 lei, daune materiale, prezentând aceleași motive ca și celelalte două părți civile și a solicitat și suma de 15.000 lei, cu titlu de daune morale.

Inculpatul, prin apărător, a invocat tardivitatea constituirii părților vătămate ca și părți civile în procesul penal, arătând că a fost depășit prin cererile formulate, momentul citirii actului de sesizare al instanței.

Instanța, constată că cererea inculpatului este neîntemeiată și o va respinge ca atare, cât timp toate părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză în cursul urmăririi penale ( - fila 57, - fila 63 verso, iar - fila 68 verso, file din dosarul de urmărire penală).

Conform dispozițiilor art. 15 Cod procedură penală, partea vătămată se poate constituit parte civilă în procesul penal, în tot cursul urmăririi penale, ori în fața primei instanțe până la momentul citirii actului de sesizare.

În cauza de față, cum părțile vătămate s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale, precizările făcute în fața instanței nu constituie motiv al aprecierii tardivității cererilor.

Inculpatul nu a achiesat la pretențiile părților civile, iar acestea au propus proba testimonială și cu înscrisuri, admise și administrate în instanță.

Martorul a declarat că este vecin cu partea civilă și că l-a dus pe acesta cu mașina la spital la 2 zile, plătindu-i benzina, câte 250.000 lei (ROL) pentru fiecare drum, și că, în total au făcut 10 deplasări. A precizat martorul că nu știe, suma totală cheltuită de soția părții civile pentru medicamente și alimente, însă a văzut că aceasta cheltuia câte 300.000 - 400.000 lei (ROL), situație care a durat câteva luni. A declarat martorul că partea civilă a avut suferințe fizice și dintr-o persoană activă, nu mai putea face nimic, așa încât, pentru munca în gospodărie, timp de 1 an de zile, a plătit oameni care făceau muncile agricole; îi plătea cu 200.000 lei (ROL) pentru aceste munci, sumă acordată pe ziua de muncă prestată.

Martorul a declarat că este vecin cu partea civilă și deoarece acesta a avut probleme cu piciorul mult timp,

l-a ajutat, aducându-i marfa de la acasă, cu mașina, timp de 3-4 luni. A precizat că mergea zilnic să-i facă aprovizionarea, deoarece cumpăra produse perisabile. îl plătea pentru fiecare drum zilnic cu 200.000 lei (ROL) [100.000 lei (ROL) benzina și 100.000 lei (ROL) efortul său]. A mai precizat martorul că în perioada de recuperare, îl ducea zilnic la spital pentru proceduri de recuperare și pentru acest lucru, partea civilă îl plătea cu 100.000 lei (ROL). Martorul a declarat că timp de 3 luni și J, perioada de recuperare, în gospodăria părții civile a lucrat o persoană, plătită cu 300.000 - 400.000 lei (ROL). A precizat martorul că nu cunoaște dacă partea civilă a făcut cheltuieli cu medicamentația sau alimentația specială.

Martorul a declarat că este coleg de serviciu cu partea civilă, pe care l-a ajutat o lună de zile la muncile pe care le avea de făcut în gospodărie, motiv pentru care acesta l-a plătit cu câte 25 lei (RON) pe zi.

Analizând acțiunile părților civile persoane fizice, instanța constată că acestea sunt parțial întemeiate, motiv pentru care le va admite ca atare. Condițiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite în cauză, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii fiind dovedită, vinovat, cu o culpă concurentă comună cu partea civilă, este inculpatul și există și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Sub aspectul cuantumului prejudiciului, instanța reține următoarele:

a)Daunele materiale solicitate de părțile civile au fost probate în cauză numai în parte.

Din declarația martorului rezultă că transportul la spital al părții civile a constat 250 lei (RON) - [25 lei x 10 deplasări], valoarea medicamentelor și a alimentației speciale a fost de 5.000 lei (RON) [40 lei pe zi x 125 zile, perioadă rezultată din expertiza medico-legală], iar banii plătiți de partea civilă persoanei care lucra în gospodăria sa, au fost în valoare de 1.600 lei (RON) [instanța ia în calcul perioada nu de 1 an, cât a declarat martorul ci 4 luni, cât rezultă din actele medicale; astfel, rezultă 20 zile lucrătoare pe lună x 4 = 80 zile x 200.000 lei (ROL) = 16.000.000 lei (ROL)].

Din calculul de mai sus, rezultă că totalul daunelor materiale, dovedite pentru partea vătămată, este de 6.850 lei (RON) [250 lei + 5.000 lei + 1.600 lei].

Tot cu titlu de daune materiale se va acorda și suma globală de 5.875 lei (RON), care reprezintă totalul prestației periodice lunare, de la momentul săvârșirii infracțiunii până la pronunțarea hotărârii, cuvenită părții civile, ce a suferit o invaliditate permanentă - scăderea capacității de muncă) de 25%, conform baremului.

Astfel, instanța a luat în calcul venitul minim pe economie și a aplicat procentul de 25% pentru toate lunile, calculate din septembrie 2004 până în iulie 2008, rezultând un total de 5.875 lei (RON) [25% din 500 lei (RON) - venitul minim pe economie = 125 lei (RON) x 47 de luni = 5.875 lei (RON)].

Rezultă așadar, că totalul daunelor materiale dovedite pentru partea civilă este de 12.725 lei (RON).

Din declarația martorului, rezultă că acestuia, partea civilă, i-a plătit suma de 1.000 lei (RON) pentru transportul zilnic la domiciliu al mărfii [200.000 lei (ROL) x 50 zile], instanța a luat în calcul perioada de 50 zile, care rezultă din actele medicale și nu perioada de 3 luni și J cât a declarat martorul). Pentru aceeași perioadă, transportul la spital în vederea recuperării, a costat-o pe partea civilă suma de 500 lei (RON) [100.000 lei (ROL) x 50 zile). Suma totală pentru plata persoanei care a lucrat în gospodărie este de 1.750 lei (RON) [35 lei (RON) x 50 zile].

Totalul daunelor materiale dovedite pentru partea civilă este de 3.250 lei [1.000 lei + 500 lei + 1.750 lei (RON)].

Din declarația martorului rezultă că partea civilă a plătit zilnic câte 250.000 lei (ROL) pentru persoana care a lucrat în gospodărie. Instanța ia în calcul perioada de 13 zile rezultată din actele medicale și cât partea civilă a avut nevoie de ajutor (25 lei x 13 zile). Rezultă că totalul daunelor materiale dovedite pentru partea civilă este de 325 lei (RON).

Șa toate sumele ce reprezintă daune materiale dovedite, așa cum s-au prezentat mai sus, instanța va aplica procentul de 50%, care rezultă din reținerea culpei comune concurente în săvârșirea infracțiunilor de "vătămare corporală din culpă".

Ca urmare a aplicării acestui procent, sumele ca vor fi acordate părților civile, cu titlu de daune materiale, sunt următoarele: 6.362 lei (RON) părții civile, 1.625 lei (RON) părții civile și 162,5 lei (RON) părții civile.

b)Daunele morale.

Pentru partea civilă, instanța reține că suma totală de 100.000 lei (RON) este pe deplin justificată, ca și daune morale, în raport de urmările concrete ale infracțiunii, respectiv, un grav cu fractură complexă temporo-parietală dreaptă, hematom extra și subdural temporo-parietal drept, dilacerare cerebrală ce a necesitat intervenție chirurgicală, care s-a complicat în evoluția sa cu diabetul insipid tranzitor, abces cerebral remis sub antibioterapie și otomastoidă cronică, ce a necesitat evidare petro-mastoidiană, iar aceste leziuni sunt consecutive accidentului rutier din 03.09.2004 și au necesitat pentru vindecare 120 - 125 de zile de îngrijiri medicale. S-a reținut că la data producerii leziunilor au fost de natură să-i pună în primejdie viața părții vătămate, iar lipsa de substanță osoasă îi conferă o invaliditate permanentă (scăderea capacității de muncă) de 25% conform art. 5 barem, iar hipoacuzia medie severă tip mixt dreaptă îi conferă o invaliditate permanentă (scăderea capacității de muncă) de 10%, conform art. 110 barem.

Toate aceste leziuni și urmări permanente medicale au produs părții civile suferințe fizice și morale, atestate și de către martorul.

Pentru părțile civile și, instanța va analiza urmările concrete ale infracțiunilor, așa cum rezultă din înscrisurile medicale aflate la dosarul cauzei și, în raport de numărul zilelor de îngrijiri medicale, apreciind și asupra suferințelor fizice și psihice provocate, dovedite cu martorii audiați, dar și prezumate ca urmare perioadei necesare refacerii. În acest mod, instanța apreciază că suma de 16.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civilă și respectiv, suma de 2.000 lei, cu același titlu, pentru partea civilă, constituie o reparație echitabilă a prejudiciului moral provocat.

Instanța va obliga asiguratorul "" la plata sumelor sus reținute, cu titlu de daune materiale și morale, către părțile civile, și.

Relativ la susținerile asiguratorului din cuprinsul concluziilor scrise, vizând, inexistența solicitării părților civile pentru obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor, instanța reține următoarele:

Referitor la răspunderea asiguratorului de răspundere civilă "", instanța constată că aceasta este de natură contractuală, personală, iar acțiunea directă a victimei își are izvorul în contractul de asigurare față de care este terț, dar care, prin voința legii, poate cere obligarea asiguratorului la plata de despăgubiri civile prin realizarea cazului asigurat.

În conformitate cu dispozițiile art. 57 alineatul 1 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, iar aceste drepturi se pot exercita și direct împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.

În ceea ce privește apărările formulate de către asiguratorul de răspundere civilă "", instanța constată că părțile civile din prezenta cauză, nu au formulat, în mod expres, cererea de a fi despăgubiți de către asiguratorul de răspundere civilă "" pentru prejudiciile morale și material suferite ca urmare a accidentului rutier cauzat de către inculpatul, însă au solicitat introducerea în cauză a acestuia, la termenul din 23.05.2006.

În același timp, instanța constată că părțile civile, prin precizările depuse la dosar la filele 241, 242, 243, nu au solicitat expres nici obligarea inculpatului la plata despăgubirilor. Aceste aspecte vădesc faptul că părțile civile au înțeles să se prevaleze de natura contractuală a raporturilor stabilite între asigurat și asiguratorul de răspundere civilă, respectiv de polița de asigurare seria - nr. - din data de 26.08.2004, emisă de către Societatea de Asigurare - Reasigurare - - Baf ost preluată de către " ", care are calitatea de asigurator de răspundere civilă în prezenta cauză.

Instanța va obliga inculpatul, deoarece s-a cerut expres de către partea civilă de la acesta, la plata unei prestații periodice lunare, începând cu data prezentei hotărâri, în cuantum de 62,5 lei (RON), cât timp are, ca urmare a infracțiunii de "vătămare corporală din culpă", o infirmitate fizică permanentă de 25% - barem.

Suma de 62,5 lei (RON) s-a calculat la venitul minim pe economie de 500 RON. S-a aplicat procentul de 25%, rezultând suma de 125 lei (RON), la care s-a aplicat procentul de 50%, rezultat din reținerea culpei comune concurente.

Deoarece inculpatul a fost obligat direct la plata prestației periodice către partea civilă, instanța va menține măsura sechestrului asigurator, instituit prin încheierea din 13.11.2007.

Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 53,10 lei (RON), reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții civile, la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de, până la achitarea prejudiciului (fila 227 dosar).

Spitalul Clinic de Recuperare I s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 884,4 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate (fila 237 dosar).

Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. " I s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.800,85 lei (RON), reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate, la care se adaugă dobânda de referință a, până la achitarea prejudiciului.

Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime" I s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 12.884,2 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a celor trei părți civile (filele 288, 289, 290, 313, 314 și 315 dosar).

Având în vedere că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța, în baza dispozițiilor art. 346 Cod procedură civilă, îl va obliga pe inculpat la plata acestor sume, cu titlu de despăgubiri, către părțile civile, unitățile spitalicești. Instanța reține că aceste părți civile au solicitat expres antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, așa încât obligarea asiguratorului, în condițiile date ar constitui o dispoziție peste lege și voința părților.

-Instanța va lua act că partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță I, nu s-a constituit parte civilă în cauză (filele 230, 231 și 232 dosar).

În stabilirea cheltuielilor judiciare datorate de către inculpat, în condițiile art. 193 Cod procedură penală, părților civile, instanța va avea în vedere onorariul apărătorului ales, conform chitanțelor depuse la dosar și chitanța nr. -/06.09.2004 emisă de Institutul de Medicină Legală I pe numele părții civile, în valoare de 293.000 lei (ROL), pentru emiterea certificatului medico-legal.

Față de acestea, în baza art. 193 Cod procedură penală, îl va obliga pe inculpat să plătească părților civile cheltuielile judiciare, astfel:

-părților civile și, câte 500 lei,

iar părții civile suma de 529,3 lei.

Împotriva sentinței au declarat apel părțile civile, și criticând-o ca nelegală și netemeinică.

S-a motivat că prima instanță în mod greșit a reținut culpa părții civile la comiterea faptelor generatoare de prejudicii și a extins această culpă asupra tuturor părților civile, în mod greșit a reținut că partea vătămată nu a respectat prevederile art. 188 și art. 189 din Regulamentul pentru aplicarea nr.OUG 195/2002, fiind reținută greșit culpa comună cât timp încălcarea acestor dispoziții legale nu constituie infracțiune, așa încât se impune înlăturarea culpei victimei și reținerea culpei exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, potrivit încadrării juridice din rechizitoriu. Culpa părții vătămate nu poate fi decât de cel puțin 10%. În mod greșit au fost reduse la J cuantumul daunelor morale acordate părților vătămate și, din moment ce în privința lor nu s-a reținut vreo culpă concurentă la producerea accidentului. Instanța de fond a omis să acorde cu titlu de daune materiale ce reprezintă reparația autoturismului, deși la dosarul cauzei există dovezi în acest sens. Greșit s-a reținut că muncile în gospodăria personală au fost prestate doar 4 luni de zile de alte persoane ce au fost plătite de partea civilă, luându-se- zile de îngrijiri medicale prescrise în actul medico-legal, fără a se ține seama de probele aflate la dosar (cate atestă că partea vătămată a avut 288 zile îngrijiri medicale, 50 zile, iar 60 zile).

-suma acordată părții civile cu titlu de prestație periodică lunară (62,5 lei) este mult prea mică în raport cu infirmitatea fizică permanentă de 25 % ce constituie consecința accidentului produs de inculpat;

-în latura penală, pedepsele aplicate inculpatului nu corespund gradului de pericol social al faptei și urmărilor produse; fiind necesară majorarea cuantumului acestora.

Sentința a fost apelată în termen legal și de asiguratorul - Sucursala I, solicitând să se constate că:

-în raport de principiul disponibilității acțiunii civile, instanța de judecată nu poate dispune obligarea sa la plata daunelor solicitate de părțile civile cât timp acestea nu au cerut obligarea sa la dezdăunare;

-că și părțile civile au o culpă, în producerea accidentului, fiind direct răspunzătoare de crearea stării de pericol în care s-a aflat inculpatul, cât și șoferul autoturismului, care, în final, a condus la producerea accidentului.

În raport de aceste aspecte, a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond, cenzurarea pretențiilor părților civile și aplicarea disp. art. 22 din Ordinul CSA nr. 3113/2003.

În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, a declarat apel împotriva aceleiași sentințe și inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, fără a dezvolta în scris motivele ce au determinat promovarea căii de atac.

Oral, prin apărătorul ales, a solicitat respingerea apelurilor declarate de părțile civile și de asiguratorul - Sucursala I, ca nefondate, apreciind că nu se impune diminuarea cuantumului daunelor morale și materiale la care a fost obligat prin sentința apelată. Totodată a solicitat ca, în considerarea contractului de răspundere civilă auto obligatorie încheiat cu I, să se dispună obligarea asiguratorului la plata sumelor solicitate cu unitățile sanitare cu titlu de daune materiale, aspect ce nu a fost soluționat corect de instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 161 din 27 martie 2009 Tribunalului Iași au fost admise apelurile declarate de părțile civile, și asiguratorul SA B -Sucursala I împotriva sentinței penale nr. 2328/24 iulie 2008 Judecătoriei Iași pe care a desființat-o în parte, în latura penală și civilă în sensul:

- reținerii unei culpe concurente a inculpatului în producerea accidentului de 90%;

- înlăturării dispoziției de obligare a asiguratorului B-Suc.I la plata de despăgubiri civile si obligării inculpatului la plata acestora,proporțional cu întinderea culpei;

- majorării cuantumului prestației periodice la plata căreia a fost obligat inculpatul in favoarea părții civile;

- înlăturării omisiunii instanței de fond de a se pronunța asupra despăgubirilor civile formulate de partea civilă, referitor la prejudiciul produs prin avarierea autoturismului marca, proprietatea acestuia, si de obligare a inculpatului la plata acestora, proporțional cu întinderea culpei.

Rejudecând cauza in limitele arătate:

Obligă pe inculpatul la plata următoarelor sume de bani cu titlu de despăgubiri civile.

- părții civile suma de 11.440 RON cu titlu de daune materiale si 90.000 RON cu titlu de daune morale.

- părții civile suma de 2925 RON cu titlu de daune materiale si 14.400 RON cu titlu de daune morale.

- părții civile suma de 2890 RON cu titlu de daune materiale si 1800 RON cu titlu de daune morale.

Obligă pe inculpatul să plătească părții civile, lunar, suma de 112 RON, începând cu data de 24.07.2008, cu titlu de prestație periodică.

Obligă pe inculpatul să plătească părții civile suma de 1082 RON, reprezentând prejudiciul produs prin avarierea autoturismului marca, proprietatea acestuia.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut următoarele:

Din materialul probator al dosarului rezulta ca expertiza criminalistica ordonata si efectuata în faza urmăririi penale este edificatoare sub aspectul cauzelor ce au avut rol determinant în producerea accidentului soldat cu vătămarea corporala a părților civile, insa, prima instanță nu face nici o referire în motivarea soluției pronunțate cu privire la valoarea probatorie a acesteia, enunțând doar dispozițiile legale referitoare la neadoptarea unei anumite conduite de către părțile din cauza in calitate de participanți la traficul rutier, fara a stabili în ce măsură inculcarea acestora de către părți a favorizat si a generat evenimentul menționat.

Astfel, expertiza concluzionează că poziția autoturismului marca "" - aflat în stare de staționare pe partea carosabila, cu rotile din dreapta pe acostament, cu luminile de poziție în funcțiune (aprinse) ce puteau fi identificate de la distante mai mari de 150 - nu a influențat producerea accidentului, dar și ca poziționarea autoturismului marca "Opel", aflat pe sensul opus de deplasare, stationat pe un refugiu din pământ bătătorit, in afara carosabilului, orientat sub un unghi de 45 de grade, cu farurile aprinse, nu are legatura directa de cauzalitate cu producerea accidentului ( fila 129, 130 si urm. din suplimentul la expertiza inițială)

Aceiași expertiza concluzionează si ca, in momentul premergător impactului, autoturismul condus de inculpat se deplasa pe sensul de mers V - I, rulând cu o viteza probabila de circa 85km/h, ca prezenta si poziția autoturismului "" pe carosabil putea fi identificata si de la distante mai mari de 150, chiar in condițiile in care luminile de avarie ale acestuia din urma nu erau aprinse iar spațiul ocupat din carosabil nu era marcat cu triunghiuri reflectorizante.

Expertiza retine ca, fiind angajat in depășirea autoturismului "", imobilizat parțial pe carosabil pentru remedierea de către părți, a unor defecțiuni ale motorului, inculpatul ar fi fost nevoit să facă o manevra de virare, repliere dreapta determinata de schimbarea traiectoriei de deplasare a autoturismului "" ce se deplasa din sens opus, încercând in acest mod să evite o coliziune frontala cu aceasta din urma, context s-ar fi produs accidentul în discuție.

Susținerea expertului nu poate fi insă primită și urmează a fi înlăturată, din moment ce argumentul adus de acesta se bazează pe declarațiile vădit nesincere ale martorului, ce nu concorda cu declarațiile inculpatului care vor fi înlăturate.

Astfel, declarațiile inculpatului enunțate mai sus și menținute in primei instanțe, deși contradictorii intre ele, fiecare dintre acestea prezentând versiuni diferite privind contextul producerii accidentului, nu confirma deloc susținerea de mai sus a expertului si nici pe aceea a martorului menționat.

Se remarca faptul ca in prima declarație data organelor de cercetare penala a doua zi după accident, inculpatul, încercând sa ofere o explicație plauzibila spre a se disculpa, nu face nici o referire la prezenta si deplasarea din sens opus a vreunui autoturism, ci declara ca: "-mă de autovehiculul sus-menționat ("") la 5- 6 metri in timp ce rulam cu viteza de aproximativ 40-50Km/h, mi s-a părut ca un pieton s-a angajat in traversarea străzii din partea spre dreapta, fapt pentru care am virat puțin dreapta moment in care am intrat in coliziune cu autovehiculul staționat" "datorita faptului ca am avut impresia ca pietonul poate fi lovit, atentia mi-am concentrat-o spre el, spre a evita un eventual impact si nu am mai avut timp sa evit impactul cu mașina staționată."

In declarația data la 17.04.2005( deci după 6 luni si 17 zile ), inculpatul declara:" autoturismul in cauza pe J 248, pe raza comunei ( la ieșirea din satul ) cu o viteza de circa 40- 45 km/, la un moment dat, pe partea dreapta a drumului in sensul meu de deplasare, de la o distanta de 50- 60 metri, in mea am observat oprit un autoturism marca "". minte ca acel autoturism "" avea aprins in partea din spate, un de la luminile de poziții (din partea dreapta)" "Sesizând acest obstacol am semnalizat intenția de depășire de la o distanta de circa 20- 30 metri pana am intrat pe celălalt sens de deplasareiar când am ajuns la o distant de circa 4- 5 metri de partea din spate a autoturismului "" am văzut pe sensul meu de deplasare, în, aprinzându-se luminile unui autovehicul ( faza lunga).Apreciez ca acest autovehicul se afla in mea la o distanta de circa 20- 20 metri hotărârea vărarii spre dreapta s-a făcut in momentul in care mai erau 4- 5 metri de parcurs pana in dreptul autoturismului "", nu am avut timp să acționez sistemul de frânare ci numai cel de direcție ( spre dreapta)"

Concluzionând asupra factorilor generatori ai accidentului, inculpatul declara ca aceștia sunt:" oprirea pe carosabil a autoturismului "", fara semnalizare corespunzătoare, iluminarea intempestivă cu farurile precum si neaprecierea corecta a faptului ca autoturismul care m-a orbit nu era în mișcare, ci în afara părții carosabile " ( fila 191 verso urm.pen.).

De asemenea, în declarația din 18 august 2005, inculpatul declara, intre altele, ca:, înainte de a mă angaja în depășire, am observat în fața mașinii doua faruri(niște lumini).

Când mi-am dat seama, că mașina care era în fața mea staționa, am conștientizat ca și mașina din acestuia, de pe sensul opus staționa sau mergea foarte încet. Nu mi-am dat seama daca autoturismul respectiv era in afara carosabilului sau pe acostament".

In aceiași declarație de la fila 200, inculpatul declara:" daca acest autoturism marca "" exista, trebuia sa-l vad de la distanta, având in vedere configurația drumului. Consider ca as fi văzut cu siguranță acest autoturism daca exista."

Analiza coroborata a celor trei declarații ale inculpatului, chiar în condițiile in care sunt contradictorii, infirma pe deplin declarațiile martorului - vizavi de susținerea ca pe carosabil se deplasa din sens opus un autoturism "" ce l-ar fi determinat pe inculpat sa efectueze o manevra de repliere spre dreapta carosabilului intrând astfel în coliziune cu autoturismul "", din moment ce chiar inculpatul exclude în ultima sa declarație producerea accidentului în condițiile prezentate de martor.

Din analiza tuturor probelor expuse,Tribunalul constata ca in raport de datele relevate pana aici, dar și în raport de dispozițiile legale enunțate de prima instanța, culpa majora in producerea accidentului revine inculpatului, în proporție de 90 % constând în aceea ca, ignorând dispozițiile din art. 160 al Regulamentului pentru aplicarea OUG nr. 195/2002 s-a angajat in efectuarea manevrei de depășire fara a se asigura temeinic ca prin aceasta nu pune în pericol pe ceilalți participanți la trafic, respectiv ca se poate deplasa în condiții de maxima siguranța fara să intre in coliziune frontala cu autoturismul "" imobilizat parțial pe carosabil sau cu vreun alt obstacol aflat în mișcare in momentul efectuării manevrei de depășire.

In raport de aspectele expuse, constatând că soluționarea greșită a laturii penale, sub aspectul reținut mai sus, a avut consecința si asupra modului de soluționare a laturii civile a cauzei( in sensul diminuării daunelor materiale si morale acordate părților civile cu 50 %), Tribunalul urmează a înlătura aspectele netemeinice a soluției criticate prin desființarea, in parte, a acesteia.

De asemenea, Tribunalul constata ca prima instanță a omis să se pronunțe asupra cererii de daune materiale formulata de partea civilă in vederea reparării de către inculpat a prejudiciului cauzat prin avarierea parțiala a autoturismului marca "" (proprietatea acestuia), omisiune ce urmează a fi înlăturata prin desființarea sentinței si sub acest aspect.

In ceea ce privește critica părților civile referitoare la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, Tribunalul constata ca aceasta este nefondata.

Respectând criteriile prescrise de art. 72 Cod Penal, prima instanță a aplicat inculpatului pentru pluralitatea de infracțiuni analizata o pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 81, 82, 83 Cod penal, ce este concordanta cu pericolul social al faptelor, tine seama și de împrejurările concrete ale săvârșirii acestora, de elementele ce caracterizează persoana inculpatului aflat la primul impact cu legea penala, cooperant cu organele de ancheta penala.

Totodată, se mai constata ca aceasta pedeapsa este de natura a asigura, potrivit art. 52 Cod Penal, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, reeducarea si reintegrarea in comunitate a inculpatului.

Întrucât au fost respectate cerințele legale arătate si nu exista temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei principale, motivul de apel invocat in sensul greșitei individualizări s pedepsei nu poate fi primit.

In ce privește apelul declarat de asiguratorul SC SA - Sucursala I prin reprezentanții săi legali, Tribunalul constata ca in mod greșit a fost obligat la dezdăunarea părților civile, din moment ce aceasta nu are calitate de parte in procesul penal in sensul art.23,24 din Cod Procedura Penala, fiind parte doar in raportul de asigurare născut prin încheierea contractului de asigurare cu inculpatul si in temeiul căruia natura juridica a obligației pe care si-a asumat-o in acest mod este total diferita de răspunderea pentru fapta altuia ce poate fi antrenata fie in conformitate cu dispozițiile art. 1000 alin 1 Cod civil, fie art. 1000 alin 3 Cod Civil.

de toate aceste considerente, Tribunalul, constatând netemeinică si nelegalitatea sentinței penale nr. 2328/24.07.2008 a Judecătoriei Iași, in baza 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de părțile civile si asiguratorul SC SA B - Sucursala I și va desființa sentința in parte, in latura penala și în latura civila, în sensul: reținerii unei culpe concurente a inculpatului in producerea accidentului de 90 %: înlăturării dispoziției de obligare a asiguratorului la plata despăgubirilor civile si a obligării inculpatului la plata acestora, proporțional cu întinderea culpei de 90 %; majorării cuantumului pedepsei periodice la plata căreia a fost obligat inculpatul in favoarea părții civile, precum si in sensul înlăturării omisiunii instanței de fond de a se pronunța asupra despăgubirilor civile formulate de partea civila, privind prejudiciul cauzat prin avarierea autoturismului marca "", proprietatea acestuia, si de obligare a inculpatului la plata acestora, proporțional cu întinderea culpei stabilite prin prezenta decizie.

Rejudecând cauza in fond, in limitele arătate anterior, conform disp. art. 345 Cod procedura Penala, Tribunalul, in considerarea aspectelor de fapt si de drept expuse anterior, va retine culpa concurenta a inculpatului în proporție de 90 % in producerea accidentului rutier din 3.09.2004 in care au fost implicate părțile civile, si in raport de care se vor recalcula despăgubirile materiale si morale cauzate acestora din urma prin vătămările corporale suferite.

In baza art. 14 și art. 346 Cod procedura penala, raportat la art. 998 Cod civil, se va dispune obligarea inculpatului la despăgubirea părților civile cu următoarele sume: părții civile - suma de 11.440 RON - daune materiale si 90.000 RON - daune morale, precum si suma de 112 RON lunar, începând cu 24.07.2008, data pronunțării sentinței apelate, cu titlu de prestație periodica; părții civile - suma de 2925 RON daune materiale si 1800 RON cu titlu de daune morale; precum si suma de 1082 RON reprezentând prejudiciul produs prin avarierea autoturismului marca "" ce a fost dovedit cu actele depuse la dosar (in prima instanță si in cursul judecării cauzei in apel, (cuantumul daunelor fiind stabilit in raport de culpa de 90 % a inculpatului in producerea accidentului; părții civile, suma de 2890 RON cu titlu de daune materiale si 1800 RON cu titlu de daune morale.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul critică decizia pronunțată sub aspectul înlăturării dispoziției de obligare a asiguratorului SC SA B -Sucursala I la plata despăgubirilor civile, pentru prejudiciile aduse părții civile de către inculpatul precum și sub aspectul proporției culpei concurente imputate acestuia din urmă.

Societatea de asigurări a participat în tot cursul cercetării judecătorești și în apel în proces.

Împrejurarea că între părțile vătămate și societatea de asigurări nu există raport juridic direct, nu exclude participarea acesteia din urmă în procesul penal în calitate de asigurator. Societatea de asigurări trebuie să contribuie la desdăunare în solidar cu inculpatul.

Instanța de apel nu a reținut proporția culpei corespunzător aportului părții vătămate și a inculpatului. Partea vătămată a parcat autoturismul marca fără a utiliza lumini de avarie și triunghi reflectorizant, încălcând art. 189 din regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002, și l-a parcat la o distanță de 130 metri de o curbă, respectiv o diferență relativ unică pentru a da posibilitatea inculpatei de a reacționa corespunzător.

În recursul inculpatului decizia se critică pentru aceleași motive.

Asiguratorul în procesul penal, în cadrul acțiunii civile trebuie să plătească despăgubirile direct părților vătămate, iar acțiunea acestuia în regres împotriva persoanei vinovate se circumscrie cazurilor prev. de art. 58 din Legea nr. 136/1995.

Culpa comună a inculpatului și părților vătămate a fost greșit înlăturată, întrucât a fost dovedită în cauză, culpa părții vătămate constând în parcarea autoturismului pe carosabil și în afara carosabilului.

Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:

Conform legii nr. 136/1995 societatea de asigurare în cazul accidentelor de circulație se citează în procesul penal în calitate de asigurator, dispoziții relevate și în decizia nr. 1 din 28 martie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în interesul legii.

Participarea în procesul penal și răspunderea directă a asiguratorului pentru prejudiciile create de inculpat sunt lucruri diferite.

Părțile vătămate sunt titulari ai acțiunii civile atașate procesului penal, acțiunii penale și în cauză a fost exercitată împotriva inculpatului și a asiguratorului. Acțiunea civilă este guvernată de principiul disponibilității părții care stabilește părțile împotriva cărora se îndreaptă în pretenții, cuantumul pretențiilor și fundamentarea faptică a acțiunii civile.

Potrivit art. 41 din Legea nr. 136/1995, în asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratorul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.

Conform art. 49 din aceeași lege, asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în legii, față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.

Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămarea corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Conform art. 55, despăgubirile se plătesc de către asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat.

În virtutea art. 57 din lege, drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita și direct împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei, după care asiguratorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în cele patru cazuri limitativ prevăzute în art. 58 din lege.

În consecință, părțile vătămate s-au constituit părți civile,exercitând acțiunea civilă în procesul penal atât față de inculpat cât și față de asiguratorul de răspundere civilă obligatorie, acțiune permisă prin dispozițiile legale citate. Răspunderea civilă a asiguratorului și inculpatului nu poate fi solidară, la baza răspunderii solidare stând doar raporturile juridice recunoscute prin dispozițiile art. 1000 alin. 3 Cod civil.

Răspunderea civilă a asiguratorului operează în baza contractului de asigurare și a subrogării legale prevăzut în art. 22 din Legea nr. 136/1995 modificată și are la bază infracțiunea comisă de inculpat împotriva părților vătămate iar sub aspect civil răspunderea civilă delictuală a celui subrogat în drepturi.

Așa fiind, hotărârile pronunțate vor fi casate în parte, în latura civilă, în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea inculpatului la plata daunelor materiale și morale către părțile civile și a prestației periodice, urmând ca asiguratorul SC SA B să fie obligat la plata despăgubirilor civile în cuantumul stabilit prin decizia tribunalului conform dispozitivului prezentei decizii.

Va fi înlăturat sechestrul asigurator instituit în cauză ca măsură asiguratorie pentru acoperirea prejudiciului, în contextul în care este chemat să răspundă civil asiguratorul de răspundere civilă obligatorie, în locul inculpatului vinovat de producerea prejudiciului așa cum s-a stabilit.

Al doilea motiv de recurs formulat în ambele recursuri, privind cuantumul culpei inculpatului în producerea accidentului nu este fondat și va fi respins.

Reținând conținutul culpelor părților vătămate, tribunalul a apreciat în mod just culpa majoră a inculpatului în producerea accidentului în cuantum de 90%, constând în ignorarea dispozițiilor art. 160 al Regulamentului pentru aplicarea OUG195/2002 care s-a angajat în depășirea autoturismului staționat în condițiile reținute prin hotărâre pe care l-a reperat, întrucât martorul ocular și inculpatul au declarat că a semnalizat manevra de depășire cu 50 metri înainte de a se produce, însă nu s-a asigurat temeinic că prin aceasta nu pune în pericol pe ceilalți participanți la trafic, respectiv că se poate deplasa în condiții de maximă siguranță fără să intre în coliziune cu autoturismul pe care l-a lovit în partea din spate, în urma impactului autoturismul 10 fiind împins înainte pe o distanță de aproximativ 11 metri, părțile vătămate aflate în fața acestuia suferind leziunile reținute. Prin urmare inculpatul nu a reușit manevra de depășire a autoturismului pe care l-a identificat pe șosea așa încât culpa îi aparține în proporția reținută. Incălcarea de către ceilalți participanți la trafic a unor norme din regulament așa cum s-a reținut se conturează în culpa redusă de 10% raportat la im portanța și contribuția în producerea accidentului.

Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursurile formulate împotriva hotărârilor pronunțate care vor fi casate în parte în latura civilă a cauzei și rejudecând va înlătura din hotărâre dispoziția privind obligarea inculpatului la plata daunelor materiale, morale și prestației periodice.

Va obliga asiguratorul să achite părților civile sumele de bani reprezentând despăgubiri cu reținerea culpei de 90% în sarcina inculpatului în producerea accidentului, conform dispozitivului deciziei.

Va înlătura menținerea sechestrului asigurător instituit prin încheierea de ședință din 13 2007 Judecătoriei Iași.

Vor fi menținute celelalte dispoziții care nu contravin deciziei prezente.

PENTRU ACDESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și a inculpatului împotriva Deciziei penale nr.161 din 27 martie 2009 Tribunalului Iași și a Sentinței penale nr.2328 din 24 iulie 2008 Judecătoriei Iași pe care le casează în parte în latură penală și civilă și rejudecând:

Înlătură din decizie și sentință dispoziția privind obligarea inculpatului la plata daunelor materiale și morale și a prestației periodice;

Obligă asiguratorul SC "" SA B, la plata următoarelor sume:

1-11440 lei RON daune materiale și 90.000 lei RON daune morale către părțile civile;

2-2925 lei RON daune materiale și 14.400 lei RON daune morale către partea civilă;

3-2890 lei RON daune materiale și 1800 lei RON daune morale către partea civilă;

4-112 lei RON lunar începând cu data de 24 iulie 2008 - prestație periodică către partea civilă, în limitele plafonului contractului de asigurare;

5-1082 lei RON daune materiale părți civile;

6-47,40 lei RON către Spitalul de Urgență "SF-" I cu dobânda legală de la data pronunțării prezentei hotărâri până la executarea efectivă;

7-875,56 lei RON către Spitalul Clinic de Recuperare I;

8-9720,85 lei RON către Spitalul Clinic Județean de Urgență " Sf." I cu dobânda legală de la data pronunțării prezentei hotărâri până la executarea efectivă;

9-11.596,20 lei RON către Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime"

Înlătură dispoziția de menținere a sechestrului asigurator instituit prin încheierea de ședință din 13 2007 Judecătoriei Iași.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate ce nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare în sumă de câte 200 lei în recursul procurorului și al inculpatului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - -

Grefier

- -

Red.

Tehnored.

2 ex.

11.12.2009

Tribunalul Iași:

-

-

Președinte:Tatiana Juverdeanu
Judecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Daniela Dumitrescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 739/2009. Curtea de Apel Iasi