Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 74/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 74/ DOSAR NR-
Ședința publică din 3 februarie 2010
PREȘEDINTE: Manuela Filip JUDECĂTOR 2: Alina Mandu
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 75/A din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2010 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie 2010 și apoi pentru data de astăzi 3 februarie 2010.
Asupra recursului penal de fata:
Prin sentința penală nr.13/23 ianuarie 2009, Judec ătoria Sf. a hotărât în baza art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 8 luni (un an și opt luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depașește limita legală.
În baza art. 86 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. a Cod penal a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an (un an) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a mai avea dreptul de a conduce autovehicule în România.
În baza art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani ( doi ani ) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani ( doi ani ) închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 193/09.05.2006 a Judecatoriei Sf. G ( definitivă prin neapelare la data de 22.05.2006 ) și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată prin hotarârea atacată, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani ( trei ani ) închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II, b Cod penal de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
Pentru a pronunta aceasta hotărâre, prima instanta a reținut ca stare de fapt că, la data de 09.02.2008, în jurul orelor 23,10, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca, cu nr. de înmatriculare -, pe str. - - din mun. Sf. G, inculpatul a fost oprit de organele poliției rutiere, pentru control.
În prezența martorului asistent, inculpatul a fost legitimat și întrucât emana miros de băuturi alcoolice, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul indicat fiind de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care acesta a fost condus la Spitalul Județean Sf. G, unde a fost examinat clinic și i s-a recoltat o proba de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie (12), la orele 23,45, inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,85 gr. %
În urma acestuia fapt, la data de 09.02.2008, s-a ridicat de la inculpat permisul de conducere și i s-a eliberat dovada seria - nr. -, fără drept de circulație ( 15 dosar).
A doua zi, inculpatul a urcat din nou la volanul autoturismului menționat, care se afla parcat pe str. - din mun. Sf. G, pe trotuar, în fața imobilului cu nr. 19,. 18, din mun. Sf. G și potrivit declarației sale, inculpatul dorind să schimbe locul de parcare al autoturismului.
Astfel, inculpatul a condus autoturismul și efectuand o manevră cu spatele, a tamponat un alt autovehicul parcat pe strada -, pe trotuar, autovehicul aparținând martorului, ambele autoturisme suferind avarii în urma coleziunii.
Fără a anunța organele de poliție, inculpatul a părăsit locul accidentului, s-a deplasat la domiciliul martorei, concubina sa, spunându-i acesteia că a produs un accident, menționând și locul producerii acestuia.
de martorul, organele de poliție s-au deplasat la fața locului, întocmind procesul-verbal de constatare aflat la fila 10 din dosar.
În cursul aceleiași zile, organele de poliție s-au deplasat la domiciliul martorei, unde l-au găsit pe inculpat dormind, acesta emanând un puternic miros de băuturi alcoolice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a criticat sentința primei instanțe, solicitând desființarea acesteia, iar în cadrul rejudecării, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală și art. 18/1 Cod penal, pentru infracțiunile prevăzute de art. 87 al. 1 și 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, întrucât față de modalitatea și împrejurările comiterii lor acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă.
În motivarea apelului inculpatul a arătat, în esență, faptul că, sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, prin condamnarea sa la o pedeapsă atât de aspră, având în vedere că din probatoriul administrat în cauză rezultă că faptele sale, prin atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de lege, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ținând seama și de persoana și conduita sa, care a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe tot parcursul procesului penal, recunoscând fără vreo reținere faptele săvîrșite și regretând profund cele întâmplate, față de care nu se impune aplicarea unor pedepse penale.
Cât privește infracțiunea prev. de art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002, inculpatul a aratăt că, din probatoriul administrat, rezultă fără echivoc că el nu a avut intenția de a părăsi locul accidentului, după producerea accidentului el a rămas la locul faptei, apoi a plecat pentru a-l căuta pe proprietarul autoturismului tamponat și negăsindu-l a plecat acasă, dar cu intenția de a reveni.
Examinând hotărârea atacată în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de motivele de apel invocate, a constat că apelul inculpatului este neîntemeiat.
Astfel, cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor și ținând seama atât de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 Cod penal, cât și de scopul acesteia prevăzute de art. 52 Cod penal, precum și de persoana inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu, fiind condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni, în mod justificat i-a aplicat acestuia câte o pedeapsă stabilită la limitele minime prevăzute de legea specială, respectiv o pedeapsă orientată spre acest minim special și în baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit.b Cod penal, a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare și văzând că inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății în termenul de încercare a condamnării anterioare, în mod legal, în baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, în regim de detenție.
În consecință, apărarea inculpatului, în sensul că faptele prevăzute de art. 87 al. 1 și 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, reținute în sarcina sa, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni va fi înlăturată și nu se va da curs cererii sale de achitare.
Astfel, văzând modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșitE faptele, inculpatul conducând autoturismul pe strazile din mun. Sf. G, în jurul orelor 23,10, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,85 gr.%o, după care i s-a reținut permisul de conducere și i s-a eliberat dovada fără drept de circulație, cu toate acestea a doua zi, în jurul orelor 11,00, acesta a condus din nou autoturismul pe strada -, producând și un accident, soldat cu avarierea unui alt autovehicul, după care a părăsit locul accidentului, fără a anunța organele de poliție, precum și persoana și conduita inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor, însă este recidivist postcondamnatoriu, fiind condamnat pentru același gen de infracțiuni, raportat la dispozițiile art. 18/1 al. 2 Cod penal, care prevăd criteriile de care trebuie ținut seama la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei, ca una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii, prev. de art. 17 Cod penal, și tribunalul a apreciat că faptele inculpatului prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și că se impune tragerea la răspundere penală a acestuia, prin aplicarea unor pedepse penale.
Nici apărarea inculpatului, în sensul că nu a avut intenția de a părăsi locul accidentului și în consecință faptei prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 îi lipsește unul din elementele constituvite al infracțiunii, respectiv latura subiectivă, nu a fost reținută, având în vedere că, din probele dosarului, respectiv din declarațiile martorilor (23-24,11 ) și (27-28,29, 23 ), rezultă că inculpatul a părăsit locul accidentului și contrar susținerii acestuia, nu avea intenția de a se întoarce, dimpotrivă, fiind sub influența băuturilor alcoolice s-a culcat, neputând fi trezit nici de organele de poliție, cum dealtfel corect a reținut și instanța de fond.
Împotriva deciziei Tribunalului Covasnaa declarat recurs inculpatul, apărătorul ales al acestuia invocând oral, cu ocazia dezbaterilor, cazurile de casare prev. de art.3859alin.1 pct.14 și 18 Cod procedură penală, solictând, pentru motivele care se regăsesc dezvoltate în încheierea de dezbateri, casarea deciziei și desființarea sentinței primei instanțe, iar în cadrul rejudecării, achitarea inculpatului motivat de lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, respectiv a laturii subiective, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate
Curtea, avand în vedere recursul declarat, în limita motivelor invocate oral de inculpat, prin aparator, va respinge ca nefondat recursul inculpatului pentru urmatoarele considerente:
Potrivit cazului de casare prevazut de art.3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală, critica recurentului este nefondata, reținând că probele administrate în ambele faze ale procesului penal converg către starea de fapt care a fost reținută de ambele instanțe ale căror hotărâri fac obiectul prezentei analize în recursul inculpatului.
n prezent, dispozitiile art.3859pct.18 Cod procedură penală sunt interpretate mai putin restrictiv, in sensul că eroarea gravă de fapt nu trebuie confundată cu o greșită apreciere a probelor, acest caz de casare fiind incident ori de câte ori este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura ori în împrejurările în care au fost comise, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau existența, cu singura condiție să fi influențat asupra soluției adoptate. Mai mult, nu orice eroare asupra faptelor atrage aplicarea acestui caz de casare, ci numai acele erori care au influențat soluția procesului, atunci când trebuia să se pronunțe o soluție de achitare, în loc de condamnare, sau invers, pentru că în aplicarea acestui caz de casare trebuie să se rețină, întotdeauna, nu numai o eroare de fapt, dar și gravitatea acestei erori, prin influențarea negativă pe care a avut-o în soluționarea laturii penale.
Or, criticile aduse de către inculpat nu se încadrează în acest caz de casare, nefiind vorba de o eroare în stabilirea de către instanțele fondului a vinovăției inculpatului la comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat prin hotărârile ce fac obiectul de analiză a prezentului recurs.
În ceea ce priveste critica potrivit căreia s-ar fi aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal, nici acest caz de casare nu este incident, instanțele de fond având în vedere toate criteriile prevazute în acest articol, respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatului, circumstanțele reale, astfel că pedepsele componente, cît și pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, sunt apte să asigure pe deplin scopul și funcțiile pedepsei mentionate în art.52 Cod penal. Astfel, infacțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de instanțele de fond, sunt unele de pericol, fiind incriminate de legiuitor pentru a fi apărate relațiile sociale care privesc buna desfășurare a circulației pe drumurile publice. Sunt nefondate susținerile acestuia, prin apărător, potrivit cu care pericolul social al faptelor acestuia ar fi unul mic, prin raportare la alcoolemia de 1,85 gr.%, dar mai ales la faptul că, după ce acesta nu mai avea dreptul de a conduce, a doua zi, a condus un autoturism pe drumurile publice și a avut un accident, părăsind locul fără încuviințarea organelor de poliție.
Pentru aceste considerente, in baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat si va mentine ca legala si temeinica decizia recurată.
Vazand si dispozitiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
In numele legii
Decide:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penanlă, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.75/A/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care o menține.
În baza art.189 Cod procedură penală, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Brașova sumei de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-condamnat la plata sumei de 150 Ron cu tiltu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2010.
Presedinte, Judecator, Judecator,
- - - C - - -
GREFIER,
- -
Red. /05.03.2008
Tehnored./08.03.2010/2 ex.
Jud. fond:
Jud. apel: /
Președinte:Manuela FilipJudecători:Manuela Filip, Alina Mandu, Constantin Epure
