Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 743/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 743
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 320 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. a pentru inculpatul recurent, lipsă fiind inculpatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. a pentru inculpatul recurent depune la dosar un ordin de deplasare pentru a justifica lipsa de la termenul din 06 octombrie 2009. De asemenea arată că nu a reușit să găsească un coleg care să o substituie.
Referitor la prezenta cauză arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. a pentru inculpatul recurent formulează concluzii de admitere a recursului declarat de recurent, redozarea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că soluția dată de instanța de apel este legală și temeinică, a fost analizat corect probatoriul administrat, motiv pentru care formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Cât privește cererea de schimbare a modalității de executare a pedepsei, arată că datorită stării de recidivă a inculpatului nu se poate stabili o altă modalitate de executare.
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 59 din 23.02.2009 a Judecătoriei Pașcania condamnat pe inculpatul:
" Condamnă inculpatul, fiul lui G și, ns.la 9.03.1977, domiciliat în P,-, jud.I, la pedepsele de: - 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 al.1 din OUG 195/2002;
- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la fals material în înscrisuri oficiale, prev.de art.20 rap.la art.288 al.1 Cod penal;
- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de de uz de fals, prev.de art.291 Cod penal,toate cu aplicarea art. 33 lit.a și 37 lit.b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev.de art. 86 al.1 din OUG195/2002, art.288 al.1 și 291 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a și 37 lit.b Cod penal.
În.art.34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare.
S-au interzis drepturile prev. de art.64 lit.a, b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal.
În.art.348 CPP, s-a desființat total exemplarul diplomei de absolvire a școlii profesionale, seria P nr.-, emisă de Grupul Școlar CFR "" P, aflată la dosarul de urmărire penală (fila 19), pe numele inculpatului.
În.art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 450 lei".
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Pașcania reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1806/P/2008 din 25.09.2008 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și fost trimis în judecată inculpatul, privind săvârșirea infracțiunilor prev. art. 86 al.1 din OUG195/2002, art.288 al.1 și 291 al.1 Cod penal, cu aplic. art.33 lit. a și 37 lit. b Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 17.04.2008, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului cu nr. -, conducându-l din spre localitatea. În timp ce conducea autoturismul pe str. - din Paf ost oprit de un echipaj al poliției rutiere și cu ocazia controlului efectuat, s-a stabilit că acesta nu are permis de conducere.
Ulterior, în cursul cercetărilor, inculpatul a declarat că a absolvit cursurile unei școli profesionale de mecanici auto, cunoscând să conducă un vehicul, sens în care a prezentat o diplomă de absolvire emisă de Grupul Școlar P, în cuprinsul căreia a înscris propriile date de stare civilă precum și meseria de mecanic auto.
Din adresa Grupului Școlar P rezultă că diploma de absolvire cu seria P nr.- prezentată de inculpat aparține fratelui său, G.
Audiat, inculpatul a recunoscut faptele reținute.
Au fost administrate ca mijloace de probă: proces verbal de constatare, proces verbal de contravenție, adresa Grupului Școlar P,copie certificat de înmatriculare, adresa Serviciului Public Comunitar- Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor I, copie diplomă de absolvire pe numele inculpatului, diplomă de absolvire în original pe numele, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond reținut următoarele:
La data de 17.04.2008, orele 18,47, organele de poliție au oprit pentru control autoturismul marca cu nr.-, care se deplasa pe str.- din P, cu o viteză peste limita legală. Conducătorul auto a fost identificat în persona inculpatului, acesta declinându-și atunci identitatea reală și recunoscând că a condus autoturismul pe distanța -P, fără avea permis de conducere.
Situația de fapt astfel reținută prin procesul verbal încheiat a fost confirmată prin declarațiile martorilor asistenți și, care susțin că inculpatul a fost oprit în trafic, conducând pe porțiunea de drum menționată, dar și prin adresa Serviciului Public Comunitar- Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor I din care rezultă că acesta nu figurează în evidențe ca având permis de conducere.
Instanța reținut că în cursul cercetărilor inculpatul s-a folosit de o diplomă de absolvire în copie, emisă de Grupul Școlar P, care, conform procesului verbal din 5.06.2008, încheiat de organele de cercetare, prezintă semne vizibile de fals prin contrafacere la rubricile privind numele absolventului și meseria. Prin urmare, organele de cercetare s-au sesizat din oficiu privind săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prev. de art.288 al.1 și 291 Cod penal, efectuându-se cercetări sub acest aspect.
Prin adresa nr.1347/5.06.2008 a Grupului Școlar P se arată că diplomă de absolvire a acestei școli profesionale, cu nr.5261 din 4.09.1978 aparține numitului Gh., spre identificare, înaintându-se copie după cotorul respectivei diplome.
Din analiza acesteia și a copiei folosite de inculpat rezultă fără dubiu că actul prezentat de inculpat organelor de cercetare este cel emis pe numele fratelui său. De altfel, printr-o declarație, inculpatul a recunoscut împrejurarea că s-a folosit de diploma fratelui său, întrucât meseria precizată aici era cea de mecanic auto, pentru a demonstra astfel că știe să conducă un autovehicul.
De asemenea, analizând diploma de absolvire în original, depusă de inculpat, instanța a reținut că rectificările făcute în cuprinsul acesteia care vizează prenumele absolventului, semnătura sa, data și locul nașterii, precum și cea privind meseria, sunt vizibile și ușor de constatat. Aceste rectificări s-au făcut prin aplicarea unei paste corectoare de culoare albă peste înscrisul inițial, după care au fost suprapuse noile mențiuni la rubricile menționate, folosindu-se un instrument de scris vizibil diferit. Astfel, apare ca evident caracterul fals al acestui înscris, acțiunea de falsificare neproducându-și urmarea periculoasă întrucât înscrisului nu i-a fost dată eficiența pe care o presupune. Prin urmare, infracțiunea astfel săvârșită a rămas la stadiul de tentativă.
De altfel, prin declarațiile sale, inculpatul a recunoscut că el a operat acele modificări în cuprinsul diplomei de absolvire, pe care a folosit-o ulterior în fața organelor de cercetare, sperând că făcând dovada cunoștințelor sale de mecanic auto va obține o sancțiune mai blândă. De asemenea, inculpatul a recunoscut și împrejurarea că a condus autoturismul pe acel segment de drum public, fără a avea permis de conducere.
Pentru aceste considerente, instanța constatat dovedită vinovăția inculpatului privind săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a avea permis de conducere, tentativă la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, pentru care dispus condamnarea sa la pedepse cu închisoarea.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere împrejurarea că inculpatul a avut o poziție sinceră, de recunoaștere a săvârșirii faptelor, dar și aceea că infracțiunile au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, motiv pentru care l-a condamnat pe inculpat la pedepsele de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.86 al.1 din OUG195/2002 și două pedepse de câte 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.20 rap.la art.288 al.1 și art.291 Cod penal.
În.art.34 lit.b Cod penal, inculpatul va execută pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare.
Având în vedere că prezentele infracțiuni au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit. b Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a, b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal, (vezi cauza Sabou și împotriva României).
În.art.348 Cod procedură penală, a desființat în totalitate exemplarul diplomei de absolvire falsificat de inculpat și depus la dosarul de urmărire penală.
În termenul prev. de art. 363. proc. pen. hotărârea Judecătoriei Pașcani a fost apelată de către inculpatul, care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei, invocând greșita individualizarea a cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare.
Astfel, acesta a solicitat instanței de control reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, urmând a se da o mai mare eficiență faptului că aaa vut o atitudine sinceră, s-a integrat în societate, iar scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea executării.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod proc. pen. tribunalul a constatat că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și necontestată de către inculpatul apelant, tribunalul apreciat că s-a făcut analiză justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptelor prevăzute de legea penală, precum și a vinovăției acestuia, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de acesta.
S-a reținut, în mod temeinic, că, a data de 17.04.2008, inculpatul a condus str. - din P, orele 18,47, autoturismul marca cu nr. - fără avea permis de conducere, iar ulterior a prezentat organelor de urmărire penală o diplomă de absolvire în copie, emisă de Grupul Școlar P, care s-a dovedit a fi falsificată la rubricile referitoare la titularul diplomei și meserie, consemnându-se printr-o rectificare vizibilă numele inculpatului și meseria de mecanic auto.
Potrivit art. 72. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.
Astfel, prima instanță în mod corect a avut în vedere la individualizarea fiecărei pedepse spre minimum special, gradul de pericol social concret al fiecărei fapte săvârșite, ce rezultă din împrejurările concrete de săvârșire, respectiv inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul, la o oră cu un trafic intens, fără a poseda permis de conducere, dar și din atitudinea avută în fața organelor judiciare, pe care a încercat să le inducă în eroare cu privire la calificarea sa în domeniul auto, prin prezentarea unui înscris oficial falsificat, dar și persoana inculpatului care a adoptat o poziție sinceră, de recunoaștere a săvârșirii faptelor, dar care a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie.
În ceea ce privește poziția sinceră adoptată de inculpat, tribunalul constatat că, în mod corect, prima instanță a reținut-o ca pe o circumstanță personală, ce a fost avută în vedere la aplicarea unei pedepse spre minimul special prevăzut de lege. Această atitudine procesuală nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă atât timp cât inculpatul nu a recunoscut din primul moment, respectiv de la depistarea sa în trafic, faptul că nu posedă permis de conducere, poziția sa de recunoaștere intervenind doar atunci când organele de poliție, au făcut verificări cu privire la situația permisului de conducere, și pus în fața acestor verificări nu a mai putut nega comiterea faptelor.
Mai mult, inculpatul a încercat să inducă în eroare organele judiciare cu privire la faptul că are cunoștințele teoretice de conducere a unui autovehicul, fiind absolvent a unei școli profesionale în meseria de mecanic auto, depunând în acest sens o diplomă falsificată, toate acestea confirmând încă o dată că poziția procesuală a inculpatului nu a fost corespunzătoare pe tot parcursul procesului penal.
Cum, instanța de fond a individualizat în mod temeinic fiecare pedeapsă la limita minimă prevăzută de textul de incriminare a fiecărei infracțiuni, iar în cauză nu există vreo circumstanță atenuantă ce să impună reducerea sub minimul special, tribunalul a constatat că motivele de apel referitoare la cuantumul pedepselor este neîntemeiat.
Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei tribunalul a constatat că, în mod fondat, s-a dispus și executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate, atâta timp cât inculpatul, potrivit disp. art. 81 al. 1, lit. b, art. 861al. 1, lit. b și art. 867al. 1, lit. b pen. nu are vocație la altă modalitate de executare a pedepsei, fiind recidivist postexecutoriu (a se vedea cazierul judiciar al inculpatului din care rezultă că inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an).
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constatat a fi nefondate criticile formulate în apel, și, cum din actele dosarului nu a rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie ce pot fi constate din oficiu, a respins, în baza disp. art. 379 pct. 1, lit. b proc. pen. ca nefondat, apelul formulat de către inculpatul.
În termenul prevăzut de art.385 indice 3 alin.1 Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de inculpatul, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul nu și-a motivat recursul în termenul prevăzut de art.395 ind.10 alin.2 Cod procedură penală și legal citat pentru fiecare din cele două termene acordate, nu s-a prezentat în instanță.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art.385 ind.9 alin.3 Cod procedură penală care vizează cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu, a constatat că nici unul dintre acestea nu este întemeiat în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate și schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante.
Din actele aflate la dosar rezultă că inculpatul, în după - amiaza zilei de 17 aprilie 2008 condus pe drumul public autoturismul 1310 cu numărul de circulație IȘ -03-, deși nu poseda permis de conducere auto și cu o viteză ce depășea limita legală.
Fiind surprins de aparatul a fost oprit de organele poliției rutiere și cu acel prilej s-a constatat că nu posedă permis de conducere auto.
În timpul cercetărilor inculpatul a declarat că a urmat cursurile Școlii profesionale de ucenici auto și că posedă cunoștințe și deprinderi pentru a con duce un autoturism. În dovedirea celor susținute a depus Diploma de a Școlii Profesionale nr.5261 din 11 XII 1996 pentru meseria de ucenic auto, act ce s-a dovedit că a aparținut fratelui său Gh. și că a fost falsificat de inculpat.
Față de această situație de fapt, în mod corect primele instanțe au reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere auto, tentativă la fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, fapte prevăzute de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002; art. 20 raportat la art. 288 alin.1 Cod penal și art.291 Cod penal, toate cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Pentru fiecare dintre aceste trei infracțiuni aflate în concurs real, prima instanță a aplicat inculpatului câte o pedeapsă dozată la nivelul minimului special, iar în urma contopirii pedepselor nu a aplicat nici un spor.
Față de natura relațiilor sociale lezate, de pericolul creat pentru siguranța circulației de concursul de infracțiuni comis și de starea de recidivă postxeccutorie a inculpatului, în mod corect primele instanțe au apreciat că nu se justifică coborârea cuantumului pedepselor aplicate sub minimul special.
Nici modalitatea de executare a pedepsei rezultante nu poate fi schimbată întrucât inculpatul are calitatea de recidivist și nu are vocație spre altă modalitate execuțională.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia hotărârilor, urmează ca în baza art.385 ind.15 pct.1 lit."b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.320 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei, onorariu apărător din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Judec.I
Trib.I
24.11.2009
2 ex.
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă, Daniela Dumitrescu
