Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 761/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 761
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 463 din data de 10 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (G nr. 195/2002).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 10.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 17.11.2009, apoi pentru astăzi 24.11.2009.
CURTEA DE APEL
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr. 1664/23.05.2008 a Judecătoriei Iași, a fost condamnat inculpatul -, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 79 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 13.pen.
În baza art. 81 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe durata prev. de art. 82.pen. și s-a atras atenția asupra disp. art. 83 Cod penal.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art. 64 alin.1 lit.a teza a -II-a, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată potrivit art. 71 alin.5 pen.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
În seara de 27.11.2004, inculpatul s-a deplasat la Clubul Motor din I, cu autoturismul de serviciu marca de culoare roșie, cu numărul de înmatriculare PH.12. condus de prietenul său, martorul. Martorul a parcat autoturismul în imediata apropiere a clubului, în care au intrat amândoi.
Acolo inculpatul a consumat 2-3 beri. La un moment dat martorul a plecat din club, iar inculpatul a mai rămas întrucât avea o întâlnire.
În jurul orelor 2,40, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului arătat maia sus, pe care l-a condus din fața barului pe bd. - - în direcția semafor, când observând o mașină a poliției, a intrat în, întrucât consumase băuturi alcoolice și a întors brusc mașina în fața restaurantului "".
Văzând manevra de la aproximativ de 30 de metri, membrii echipajului de poliție au pus în funcțiune semnalele luminoase și acustice ale mașinii pentru a-l opri, dar acesta nu s-a conformat, și a continuat deplasarea oprind din nou în fața barului din care plecase cu foarte puțin timp în urmă.
În momentul în care inculpatul a ieșit din mașină, acesta a fost interpelat de către membrii echipajului de poliție care l-au urmărit, si care,constatând că emana halenă alcoolică și se afla în stare de ebrietate, I-au solicitat să fie testat cu aparatul alcootest și respectiv să i se recolteze probe biologice, dar acesta a refuzat.
Martorii și escu au asistat la scurta urmărire și la oprirea acestuia de către organele de poliție.
În drept, fapta inculpatului, care, la data de 27.11.2004 a condus autoturismul, cu numărul de înmatriculare PH.12. pe bd. - - din municipiul I, în stare de ebrietate și a refuzat recoltarea probelor biologice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei", faptă prevăzută și pedepsită de art. 79 alin. 4 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Instanța a făcut aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 13 Cod penal, întrucât în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea 49/2006, infracțiunea de "refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei" avea limitele speciale ale pedepsei inferioare, respectiv între 1-5 ani închisoare.
La stabilirea situației de fapt, instanța a pus temei pe constatărilor personale ale celor 2 lucrători de poliție menționați în procesul-verbal aflat la filele 11-12 dosar urmărire penală, parțial pe declarația inculpatului (care a arătat că martorul a plecat din bar înaintea sa, inculpatul rămânând acolo pentru a se întâlni cu o persoană); parțial pe declarația martorului (care a precizat că inculpatul a consumat în bar 2-3 beri, pe declarația martorului dată în fața instanței (a văzut trecând pe lângă el un autoturism de culoare roșie, în care se afla o singură persoană, care ulterior a oprit în fața barului Motor, fiind urmărit de un echipaj de poliție; autoturismul lângă care stăteau polițiștii și bărbatul respectiv era același cu cel care trecuse pe lângă el, urmat de mașina poliției) și declarația dată de către același martor la data de 06.04.2007; declarația dată de către martorul escu la data de 17.04.2007, în fața organelor de poliție, precum și declarația martorei (conform căreia polițiștii i-au cerut inculpatului care prezenta halenă alcoolică, să se supună recoltării de probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, dar acesta a refuzat categoric).
Instanța, nu a pus temei pe declarația martorului (prieten cu inculpatul), care conform declarației inculpatului dată în fața organelor de urmărire penală la data de 16.04.2007, a plecat din club înaintea lui și astfel nu ar fi avut posibilitatea să vadă personal când,cum și cu ce a plecat acesta, după ce a ieșit din barul Motor.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, inculpatul care a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe ca nelegală și netemeinică și, pe fond, achitarea sa față de probatoriul administrat în cele două faze ale procesului penal care nu a putut stabili, cu certitudine, vinovăția sa, iar dubiul existent în cauză nu poate profita decât inculpatului.
Prin decizia penală nr. 463/10 2008, Tribunalului Iași, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a administrat întreg probatoriul testimonial și cu înscrisuri necesar soluționării cauzei, probe ce au stabilit, fără echivoc, existența faptei de refuz de recoltare a probelor biologice atât sub aspectul laturii obiective cât și cu privire la vinovăția inculpatului.
În vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată potrivit art. 62 Cod procedură penală să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, aprecierea fiecărei probe făcându-se conform art. 63 din același cod, în urma examinării tuturor probelor administrate.
Cum probele nu au o valoare mai dinainte stabilită întrucât legea nu face distincție în ceea ce privește valoarea lor probantă, după cum au fost administrate în cursul urmăririi penale sau în faza judecății, Tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a materialului probator, stabilind vinovăția inculpatului pe baza analizei și coroborării probelor administrate în ambele faze ale procesului penal.
Astfel, prin procesul verbal de constatare a infracțiunii întocmit de lucrătorii de poliție și semnat de doi martori asistenți, s-a stabilit împrejurarea că în noaptea de 27.11.2004, în jurul orelor 2,50, inculpatul în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare - la vederea autovehiculului din dotarea Poliției Rutiere a făcut o manevră bruscă de întoarcere, fapt ce a părut suspect și a determinat urmărirea autoturismului. Acesta din urmă a oprit în fața barului "Motor", din interior coborând o persoană de sex masculin ce a fost legitimată de lucrătorii de poliție, stabilindu-se identitatea inculpatului din prezenta cauză. Deoarece inculpatul emană halenă alcoolică s-a solicitat acestuia de a se supune verificării cu aparatul alcooltest, însă inculpatul a refuzat testarea. la Spitalul Sf., inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Împrejurările relevate de procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție sunt confirmate de mențiunile din buletinul de examinare clinică a inculpatului și din procesul-verbal de consemnare a refuzului de recoltare a probelor biologice, precum și de declarațiile martorilor, escu și.
În cursul urmăririi penale, martorii au dat declarații succesive, care deși susține inculpatul ar conține informații contradictorii, în realitate acestea diferă doar prin cantitatea de date pe care le conțin și care este pe deplin justificată de stadiul în care se aflau cercetările penale. De altfel, martorul escu arată într-una din declarațiile date în cursul urmăririi penale că depoziția inițială a fost succintă și lapidară întrucât nu a fost întrebat de organele de cercetare penală cu privire la toate aspectele ce vizau lămurirea cauzei în mod complet.
De altfel, această manieră superficială de efectuare a anchetei penale în prima fază procesuală a și fost sancționată de prim-procurorul parchetului prin infirmarea soluției inițiale de neîncepere a urmăririi penale și de trimitere a cauzei la. I pentru completarea cercetărilor penale. Reluarea cercetărilor a condus la suplimentarea declarațiilor martorilor și la consemnarea detaliată a tuturor informațiilor cunoscute și relatate de aceștia. Faptul că ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, martorul restrânge din nou datele relatate în cauză la nivelul primei declarații olografe, fără a da o explicație plauzibilă retractării sale, ci doar în mod evident cu scopul de a determina exonerarea de răspundere penală a inculpatului nu poate îndreptăți înlăturarea celorlalte depoziții, în măsura în care acestea exprimă adevărul și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În declarația dată în fața instanței, martorul relatează cel mai important aspect, singurul contestat de inculpat și anume că în timp ce se afla în mașina tip taxi parcată, pe lângă aceasta a trecut o mașină roșie și imediat în urma sa mașina poliției. Ori, această susținere a martorului coroborată cu depoziția martorului escu și mențiunile procesului verbal de constatare confirmă, pe deplin împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul în noaptea de 27.11. 2004 în zona B-dului - și înlătură orice dubiu cu privire la acest aspect.
Cât privește înlăturarea depoziției martorului, Tribunalul a constatat că prima instanță a procedat în acest mod nu ca urmare a relației de prietenie cu inculpatul, ci a faptului că martorul a relatat aspecte total contradictorii cu cele susținute de inculpat, astfel că depoziția sa a fost lipsită de orice valoare probatorie.
Astfel, în timp ce inculpatul susține că martorul a plecat din bar înaintea sa, martorul relatează exact opusul acestei informații și anume că inculpatul a părăsit barul pentru a lua un telefon din mașină și deși l-a așteptat, acesta nu a revenit, fapt ce a condus la plecarea acestuia. Contradicțiile dintre cele două declarații și imposibilitatea coroborării declarației martorului cu alte mijloace de probă au condus la înlăturarea acesteia, în mod absolut justificat.
Tribunalul a constatat că hotărârea instanței de fond cuprinde pe larg motivele pe care aceasta se sprijină, cu evocarea corectă și judicioasă a dispozițiilor legale urmare a efectuării unei analize complete și temeinice a mijloacelor de probă și a dovezilor administrate în cauză.
Hotărârile au fost recurate de inculpat cu motivarea că instanța de fond a audiat un martor fără ca inculpatul să fie asistat de apărător, că probele administrate sunt confuze, că martorii au declarat contradictoriu, că în mod nejustificat nu a fost luată în considerație declarația martorului, că nu s-a întocmit proces-verbal privind sustragerea de pa recoltarea probelor biologice, că fapta nu există.
Critica formulată de inculpat nu poate fi analizată întrucât recursul formulat este tardiv.
Potrivit art. 3853alin. 1.pr.pen. termenul de recurs este de 10 zile.
Data de la care curge termenul de recurs pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare este data pronunțării hotărârii recurate potrivit art. 3853alin. 2 și art. 363 alin.3 pr.pen.
Așa cum rezultă din partea introductivă a hotărârii recurate și din relațiile oferite de instanța de apel, inculpatul a fost prezent la dezbaterile care au avut loc la termenul din 10 2008.
Pronunțarea s-a făcut în aceeași zi când au avut loc dezbaterile.
Termenul de 10 zile pentru înregistrarea recursului a început să curgă pentru inculpat, la această dată, 10 2008.
Recursul a fost înregistrat la instanța de apel la data de 24 2008, după trecerea termenului de 10 zile libere, termen care s-a împlinit la data de 21 2008, ultima zi când recursul putea fi înregistrat ca un recurs în termen.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit."a" pr.pen. recursul inculpatului va fi respins ca tardiv.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 463 din data de 10 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, decizie pe care o menține.
Obligă recurentul să achite suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare, către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehn.
2 ex/14.12.2009
Tribunalul Iași -
Jud.
Jud.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu
