Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 788/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 788/R DOSAR NR-
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Barbu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva deciziei penale nr. 18/A din data de 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 24 noiembrie 2009.
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1829/19.12.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 86 alin.1 din nr.OUG 195/2002 cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a pen. și art. 76 alin. 1 lit. d pen. condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 10 luni închisoare. Totodată, în baza art. 86 alin.3 din nr.OUG 195/2002 cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a pen. și art. 76 alin. 1 lit. e pen. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare. În urma aplicării procedeului de contopire, în baza art. 33 lit. a pen. raportat la art. 34 alin 1 lit. b pen. acestuia i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare. Ca modalitate de executare, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni stabilit în condițiile art. 82 pen. I-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 pen., iar în baza art. 13 pen. s-a menționat că nu se face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin 1 pen. rap. la art. 64 lit. ( teza a II a) b pen.
Prin aceeași hotărâre, în baza art. 86 alin.1 din nr.OUG 195/2002 cu aplic. art. 99 și urm. pen. și art. 74 alin.1 lit. a, c pen. și art. 76 alin. 1 lit. e pen. l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4 luni închisoare. Ca modalitate de executare, în baza art. 81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an stabilit în condițiile art.110 pen. Î-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 pen. iar în baza art. 13 pen. s-a menționat că nu se face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin 1 pen. rap. la art. 64 lit. a ( teza a II a) și b pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Brașova reținut că, la data de 30.06.2006, după ce a efectuat reparațiile la cutia de viteze a autoturismului marca cu număr de înmatriculare - aparținând tatălui său, inculpatul, s-a întâlnit în fața locuinței sale din comuna Feldioara cu inculpatul și martorii și. La propunerea inculpatului, cu toții au hotărât să meargă la prietena acestuia, martora, în satul. În jurul orei 22.00, deși nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, inculpatul, s-a urcat la volanul autoturismului marca cu număr de înmatriculare - și însoțit de inculpatul și ceilalți doi martori, s-au deplasat pe DN 13 până în satul la domiciliul martorei. După 20 minute după ce au ajuns la domiciliul martorei, inculpatul, la solicitarea inculpatului, despre care cunoștea faptul că nu deține permis de conducere, i-a dat cheile de la autoturism pentru a se plimba prin satul. Inculpatul, fără a poseda permis de conducere, s-a urcat la volanul autoturismului cu număr de înmatriculare -, și, însoțit de martorul, s-au plimbat pe străzile din satul. La întoarcere, pe str. -, spre domiciliul martorei, întrucât sistemul de iluminare al autoturismului nu a mai funcționat, nu a observat o fântână situată pe marginea din dreapta drumului și a acroșat-o cu partea față a autoturismului. Ajuns la domiciliul martorei, inculpatul, a povestit ceea ce s-a întâmplat, iar în jurul orei 4.00 cu toții s-au întors acasă, în comuna Feldioara, autoturismul fiind condus de inculpatul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, criticile aduse și dezvoltate în curpinsul memoriului de la filele 3-5 dosar vizând aspecte de netemeinicie relativ la cuatumul pedepselor aplicate inculpaților.
Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, prin decizia penală nr.18/A/29.04.2009, a respins ca nefondat apelul declarat în cauză, reținând în considerente că prima instanță a avut în vedere, în procesul de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului major, conform dispozițiilor art. 72.Cod Penal, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța de fond a motivat că în ceea ce îl privește pe inculpatul, motivele pentru care au fost reținute circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a Cod Penal, respectiv faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, aspect ce a condus la reducerea pedepselor aplicate sub minimul prevăzut special prevăzut de lege, respectiv de la 1 an la 10 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publicee a unui autovehicul fără permis de conducere și de la 6 luni la 3 luni pentru infracțiunea de încredințare cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care nu posedă permis de conducere.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere la alegerea sancțiunii și, ulterior, în procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului minor G, conform dispozițiilor art. 100.Cod Penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, starea fizică a acestuia, dezvoltarea intelectuală și morală a inculpatului minor, comportamentul săui, cât și condițiie în care a fost crescut și a trăit acesta. S-a mai argumentat că instanța de fond a motivat, în mod justificat, reținerea ca incidente a circumstanțelor atenuante, raportat la lipsa antecedentelor penale și la atitudinea de cooperare cu organele judiciare de care a dat dovadă inculpatul, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești.
Împotriva deciziei aminteite a declarat recurs parchetul de pe lângă această instanță, criticile vizând aspecte de netemeinicie relativ la greșita individualizare a pedepselor aplicate celor dopi inculpați, motivele fiind dezvoltate în memoriul de la filele 4-6 dosar recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma cazului de casare invocat de procuror, Curtea, cu majoritate, va respinge recursul ca nefundat.
Astfel, deși se susține că infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați de instanțele de fond sunt infracțiuni de pericol, reținerea circumstanțelor atenuante la stabilirea pedepselor aplicate acestora s-a făcut în mod just, neputându-se argumenta că în cazul acestor infracțiuni,de plano, nu s-ar putea reține niciodată circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a și c pen. deoarece s-ar ajunge la o lipsire de efecte juridice a unei norme ce a fost edictată pentru a fi avută în vedere tocmai în procedeul individualizării judiciare a pedepsei ce trebuie să i se aplice unui inculpat, în text nespecificându-se faptul că sunt excluse de la reținerea acestora în cazul infracțiunilor de pericol. Mai mult, câtă vreme nu sunt date de legiuitor repere pentru a fi avute în vedere la reținerea bunei conduite a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, pronind de la faptul că un text de lege este edictat pentru a fi aplicat, revine instanței de judecată să aprecieze în concret, astfel că nu se poate susține că lipsa antecedentelor penale nu ar putea intra în sfera de curpindere a acestei circumstanțe atenuante. De asemenea, nu se poate susține că pedepsele astfel aplicate, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, ar fi disproporționat de mici față de infracțiunile comise, fiind cu două luni mai mici decât minimul special prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr.18/A/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.189 și 192 alin.3 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Cu majoritate,
e:
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva deciziei penale nr.18/A/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, pe care o menține.
În baza art.189 pr.pen. dispune avansarea din fondurile către Baroul Brașova sumei de 600 lei, reprezentând onorariul avocaților desemnați din oficiu.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Cu opinia separată a doamnei judecător - -,
În sensul admiterii recursului, casării deciziei și desființării sentinței, iar în cadrul rejudecării, înlăturarea circumstanțelor atenuante și a efectelor acestora în privința ambilor înculpați, cu consecința aplicării pedepselor egale cu minimul special prevăzut de lege.
Judecător,
- -
Grefier
- -
Red.CE/26.11.2009
Tehnoredact.DS/26.11.2009/2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel./
opinie separata
În dezacord cu opinia majoritară, apreciez că, în cauză, se impunea admiterea recursului parchetului, casarea deciziei pronunțate de tribunal și judecătorie și majorarea pedepselor aplicate inculpaților intimați ca urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante reținute în cauză.
Analiza actelor și lucrărilor cauzei duce la concluzia că pedepsele aplicate inculpaților și G nu răspund exigențelor legii penale, nefiind de natură a asigura realizarea scopului pedepsei prevăzută de art. 52 Cod penal. Instanțele de fond și apel nu au analizat în mod judicios criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal raportat la faptele comise și la persoana inculpaților, astfel că pedepsele au fost stabilite într-un cuantum redus ce nu conduce la reinserția socială a inculpaților.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 74 lit. a, c Cod penal, acestea fiind aplicate în mod eronat de către instanțele de fond și apel. Astfel, s-a reținut că inculpații nu au antecedente penale și au recunoscut comiterea faptelor, motiv pentru care ambele instanțe, fără alte date, au considerat că aceste împrejurări constituie circumstanțe atenuante și au scăzut pedeapsa sub minimul special prevăzută de lege. Un asemenea raționament este susceptibil de critici și nu ține seama de cerințele textului de lege în discuție. Simplul fapt că inculpații nu au antecedente penale nu poate constitui, prin ea însăși, o circumstanță atenuantă. Potrivit întregii doctrine penale și practicii judiciare, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante în sensul art. 72 Cod penal nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptelor sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpaților încât numai reducerea pedepsei sub minimul special va asigura o justă individualizare a pedepsei. Ori, simpla constatare a faptului că inculpații nu au antecedente penale nu atrage, de plano, scăderea cuantumului pedepsei. Dimpotrivă, pericolul social al faptelor este însemnat (așa cum se reține și în opinia majoritară), fiind vorba despre infracțiuni la regimul circulației - conducerea fără consimțământul proprietarului a unui autoturism în care se aflau încă trei pasageri, printre care și minori, pe timp de noapte, vehicul cu probleme tehnice la sistemul de iluminare, apoi încredințarea acelui vehicul unui minor fără drept de a conduce și fără cunoștințe tehnice, cu consecința producerii unui accident de circulație.
În ce privește persoana inculpaților, materialul probatoriu administrat nu relevă informații care să caracterizeze într-o manieră atât de favorabilă persoana acestora, în așa fel încât să justifice o pedeapsă redusă sub minimul special, dimpotrivă în cauză există împrejurări care amplifică gradul de pericol social al faptelor -cooptarea unui minor -.
O conduită bună, așa cum prevede textul de lege analizat nu se reduce la absența antecedentelor penale (care este o stare de normalitate pentru orice cetățean), ci implică o comportare corespunzătoare în relațiile sociale, cu familia și la locul de muncă, conduita anterioară a inculpaților trebuind a fi avută în vedere în întregul ei, ori nu există nici un fel de date în sensul că inculpații au avut o comportare ireproșabilă în societate care să îi îndreptățească a cere reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune.
Totodată, nici faptul că inculpații au recunoscut comiterea faptelor nu constituie prin el însuși o circumstanță atenuantă, considerațiile expuse anterior fiind valabile și în acest caz. Mai mult, recunoașterea făcută nu are o valoare semnificativă având în vedere că probele administrate dovedesc clar că inculpații sunt autorii faptei.
Prin urmare, deși toate împrejurările enumerate în art. 74 Cod penal au o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele pot fi recunoscute ca atare doar dacă alte date ce rezultă din materialul probatoriu nu le anulează valoarea (cum ar fi recunoașterea făcută în fața unor probe certe de vinovăție) sau dacă, în contextul circumstanțelor reale și personale în cauză, valoarea lor se dovedește suficient de semnificativă pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Or, în cazul de față nu se regăsește o atare ipoteză, astfel că apreciez că în mod eronat instanțele de fond și apel au reținut art. 74, 76 Cod penal, impunându-se înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute și majorarea pedepselor la un cuantum egal cu minimul special prevăzut de textul legal sancționator.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Laura Popa, Constantin Epure
