Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 79/R/2010
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Pușcaș Mircea
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul,. în O,-, - 3,. 11, jud. B, împotriva încheierii penale din 11 decembrie 2009 Tribunalului Bihor.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent personal și asistat de apărătorul său ales, av., din cadrul Baroului de Avocați
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradeaa fost reprezentat de procuror.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.
Apărătorul inculpatului recurent a invocat, referitor la excepția invocată normele Convenției europene a drepturilor omului și practica CEDO, respectiv dreptul la un recurs efectiv, arătând că în speță suntem într-o situația specială, calea de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea inculpatului, privind eliberarea unei dovezi înlocuitoare cu drept de circulație.
Procurorul a solicitat să fie admisă excepția pe care a invocat-o și să fie respins ca inadmisibil recursul declarat în cauză.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 decembrie 2010, Tribunalul Bihora respins cererea formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 21.10.1953 în O, jud. B, domiciliat în O,-, - 3,. 11, jud. B, CNP -, având ca obiect eliberarea de câtre Serviciul Poliției Rutiere Bau nei dovezi înlocuitoare cu drept de circulație pentru o perioadă de 30 de zile, dispunând obligarea acestuia la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În considerentele încheierii, prima instanță a reținut că, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a, c și art. 76 al. 1 lit. d Cod penal fiind condamnat de Judecătoria Oradea prin 834/07.07.2009 la o pedeapsă de 2 luni închisoare cu beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art.81 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea cât și inculpatul, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Bihor sub nr- cu termen de judecată la data de 08.02.2010.
Prin cererea formulată, inculpatul a solicitat eliberarea de către Serviciul Poliției Rutiere a unei dovezi înlocuitoare cu drept de circulație pentru o perioadă de 30 de zile, invocând drept temei de drept dispozițiile OUG nr. 146/04.11.2008 privind modificarea art. 111 al. 6 din OUG nr. 195/2002 care prevăd printre altele că instanța de judecată investită cu soluționarea cererii poate dispune prelungirea dreptului de circulație cu câte cel mult 30 zile până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești,
Analizând însă art. 111 din OUG 195/2002 astfel cum a fost modificat prin OUG 146/2008, tribunalul a reținut că, interpretând în succesiunea lor cele șapte alineate, se pot formula următoarele concluzii.
În aliniatul 1 sunt enumerate la literele "a - g" situațiile în care permisul sau dovada înlocuitoare de circulație se reține. La lit."b" - situație incidentă în prezenta cauză - se reglementează ipoteza în care titularul a săvârșit una din următoarele infracțiuni: art. 85, art. 86 al. 2, art. 87 al. 1, 2, 4 și 5, art.89 al. 1, art. 90 al. 1 și art. 92 al. 3 și 5.
În aliniatul 3 sunt reglementate expres situațiile în care dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație. Sunt reluate cu această ocazie doar o parte din infracțiunile enumerate la alin.1 lit. b la care se adaugă în plus, situațiile prevăzute în art. 102 al. 3 lit. a și c din aceeași ordonanță. Textual se arată " în situațiile prevăzute la alin. 1 lit. a și b precum și în cele menționate la art. 85 al. 2 și 4, art. 86 al. 2, art. 87 al. 1, 2, 4 și 5, art. 89 al. 1, art. 90 al. 1 și art. 92 al. 3 și 5 și la art. 102 al. 3 lit. a și c, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație.
Se observă cu ușurință că situațiile reglementate în acest aliniat se suprapun cu cele expres prevăzute în art. 111 la alin. 1 lit. b cât și la alin. 3, în concret regăsindu-se menționată strict situația săvârșirii infracțiunii reglementate de art. 87 al.1, art.111. Făcându-se o astfel de delimitare, evident că legiuitorul a urmărit să enumere expres în aliniatul 3 situațiile în care dovada înlocuitoare a permisului de conducere se elibereazăfără drept de circulație, iar în ipoteza săvârșiri unor alte infracțiuni care nu se regăsesc în acest aliniat, dar se regăsesc în expunerea de la alin. 1 lit. b, dovada înlocuitoare a permisului se elibereazăcu drept de circulație.
După enumerarea situațiilor de la aliniatele 3, 4 și 5, în alin. 6 se stipulează posibilitatea procurorului sau a instanței de judecată de a dispune asupra prelungirii dreptului de circulație cu cel mult 30 de zile, făcându-se trimitere la situația reținerii permisului de conducere în condițiile alin. 1 lit. b sau ale alin. 4.
Ca atare, textul de lege invocat de inculpat în cererea sa - art. 111 al. 6 din OUG nr. 195/2002 este aplicat doar acelor situații prev. de alin. 1 lit. b și al. 4 când permisul se reține dar se eliberează o dovadăcu drept de circulație.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, situație în care, conform alin. 3 al art. 111 din aceeași ordonanță, dovada înlocuitoare a permisului se eliberează fără drept de circulație.
Ținând cont de cele ce preced, prima instanță a respins cererea formulată de inculpatul domiciliat în O,-, - 3,. 11, jud. B, CNP - având ca obiect eliberarea de câtre Serviciul Poliției Rutiere Bau nei dovezi înlocuitoare cu drept de circulație pentru o perioadă de 30 de zile.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, solicitând ca, în urma admiterii acestuia să se caseze încheiere și să se admită cererea pe care a formulat-
Cu privire la admisibilitatea recursului, inculpatul recurent a arătat că, deși legiuitorul nu a reglementat problema existenței sau nu a dreptului de a declara recurs împotriva unei astfel de încheieri, CEDO a statuat că oricărei persoane îi este garantat dreptul la un recurs efectiv împotriva hotărârilor pronunțate de instanțe or, în atare situație, încheierea este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
În ceea ce privește fondul problemei, s-a invocat faptul că, anterior, cereri similare formulate de inculpat au fost admise și că, în mod netemeinic, fără ca legislația în materie să se fi schimbat, instanța i-a respins cererea, încălcând astfel principiul uniformității aplicării legii, cât și al soluțiilor în ceea ce îl privește pe inculpatul recurent.
Curtea, examinând actele și lucrările de la dosar, va reține că recursul declarat de inculpat este inadmisibil, excepția invocată în acest sens de procurorul de ședință fiind întemeiată.
Astfel, potrivit art. 361 alin. 2 și art. 385/1 alin. 3 Cod procedură penală, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul.
Referitor la dreptul la un recurs efectiv, invocat de inculpatul recurent, curtea va reține că, dispozițiile art. 6 și art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, relative la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la un recurs efectiv dau expresie unei idei generale, potrivit cu care o protecție eficace a drepturilor omului nu poate fi realizată prin simpla consacrare a unor drepturi substanțiale, ci este necesar ca aceste drepturi să fie însoțite de garanții fundamentale de ordin procedural, care să asigure mecanismele corespunzătoare de punere în valoare.
Or, în speță, în raport de dispozițiile art. 385/1 alin. 3 Cod procedură penală, recursul declarat împotriva deciziei se socotește făcut și împotriva încheierilor, deci și împotriva încheierii atacate, iar liberul acces la justiție, prevăzut și de art. 21 din Constituție, nu poate avea semnificația că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.
Mai mult de atât, stabilirea competenței instanțelor judecătorești, a procedurii de judecată, precum și a condițiilor de exercitare a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești intră în competența exclusivă a legiuitorului.
În acest sens se va face referire și la practica constată a Curții Constituționale care a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că trebuie asigurat la toate structurile judecătorești, deoarece competenta și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații deosebite, precum si ca Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor cailor de atac [.], ci statuează prin art. 128 ca împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, iar art. 125 alin. (3) prevede ca prin lege se stabilesc competenta instanțelor judecătorești si procedura de judecata.
Față de cele ce preced, curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpat, urmând ca, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, acesta să fie obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
În raport de cele mai sus arătate, curtea nu va mai analiza fondul cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală,
RESPINGE ca inadmisibil recursul penal declarat de către inculpatul împotriva încheierii penale din 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
red. decizie -
jud. apel -
tehnored. 15.02.2010, pc
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian, Pușcaș Mircea
