Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 792/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 792
Ședința publică din data de 10.10. 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Cristina
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G, fiul lui si, născut la data de 14 iulie 1958, domiciliat in P,-, -.36, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 160/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 914/6.05.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care în baza art. 79 al.1 ( art. 87 al.1, după republicare) din OUG 195/2002 republicată, cu aplic. art. 74 lit. a si c - art. 76 lit. d fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având in sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Cu aplic. art. 81.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat G, personal si asistat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 16/8.10.2008 din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care:
Avocat pentru recurentul inculpat si reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților in sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, precum si față de actele și lucrările dosarului, constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică hotărârile pronunțate atât de Tribunalul Prahova, cât si față de Judecătoria Ploiești, pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
In opinia sa, instanța de fond în mod greșit a dispus condamnarea inculpatului, fără a avea in vedere că acesta la momentul săvârșirii faptei reținute in sarcina sa s-a aflat într-unul din cazurile care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv acela prev. de art. 45, starea de necesitate.
Susținerile sale se bazează pe întreg probatoriul administrat în cauză, mai precis pe actele medicale ale soției sale, care la data săvârșirii faptei de către inculpat a avut cădere de si acesta a fost motivul pentru care inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său.
Mai mult, inculpatul a arătat și faptul că deși face comandă la taxi, șoferii de taxi nu onorează comanda pe strada unde acesta locuiește, dat fiind faptul că locuiește în apropierea străzii de la, unde este cunoscut faptul că domiciliază foarte mulți romi.
Astfel, din punctul său de vedere instanța de fond a nesocotit apărările inculpatului, in sensul că starea de necesitate in care s-a aflat acesta nu a fost dovedită.
In situația în care instanța de recurs va trece peste această apărare a inculpatului, solicită a se avea in vedere, chiar si in situația in care infracțiunea săvârșită de inculpat este una de pericol, persoana inculpatului, motivul pentru care acesta săvârșit infracțiunea, precum si modalitatea de săvârșire a acesteia.
Solicită a se avea in vedere si faptul că de la data săvârșirii faptei, 13.01.2006 au trecut 3 ani, perioadă in care inculpatului i-a fost suspendat dreptul de a mai conduce, astfel încât apreciază că această pedeapsă a fost îndestulătoare pentru ca inculpatul să înțeleagă rigorile legii.
Mai mult, inculpatul este o persoană care nu consumă băuturi alcoolice.
Fată de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri atacate, iar pe fond achitarea inculpatului in temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. e C.P.P. iar in substituire admiterea recursului, casarea hotărârilor, iar pe fond achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. b si C.P.P. 18/1 p, întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat si menținerea hotărârilor atacate ca legale si temeinice.
Instanța de fond in mod întemeiat apreciat că nu sunt întemeiate apărările inculpatului cu privire la art. 45, întrucât nu s-a dovedit existența pericolului iminent pentru viața si integritatea soției inculpatului. Mai mult, inculpatul avea posibilitatea de a se deplasa la locul de muncă al soției prin altă modalitate.
Susține de asemenea că nu se poate reține că fapta inculpatului nu prezintă pericol atâta timp cât inculpatul a intrat în coleziune cu un alt autoturism, care a suferit avarii.
Astfel, apreciază că pedeapsa stabilită de instanța de fond, de 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 este corect individualizată, fiind deja reținute circumstanțele atenuante.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că, este adevărat că a intrat in coleziune cu un alt autoturism, însă nu s-au produs pagube materiale, că are permis de conducere de mulți ani, având chiar si categoria "C", că regretă fapta, cunoaște regulile de circulație si că soția sa are grave probleme de sănătate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penala nr. 914/06.05.2008 Judecătoria Ploiești in baza disp. art.79 al.1 din OUG 195/2002 republicată cu aplic.art.74 lit.a și c, art.76 lit.d s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui si, născut la data de 14 iulie 1958, domiciliat in P,-, -.36, jud. P, la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având in sânge o imbibație alcoolică peste limita legală.
In baza disp. art.81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de 2 ani și 10 luni calculat conform disp. art.82
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a și b cu excepția dreptului de a alege pe durata prevăzută de disp. art.71 alin.1 măsură suspendată conform art.71 alin.5
In baza art.359 C.P.P. s- atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 privind revocarea suspendării condiționate in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in cursul termenului de încercare.
In baza art.191 alin.1c.- inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța aceasta sentința, prima instanța a reținut, pe baza probelor administrate, că la data de 13.01.2006, în jurul orelor 16,15 în timp ce conducea pe drumurile publice autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare PH.08., la intersecția străzilor si G din P, la semaforul din zona Băncii Comerciale Romane, a intrat în coliziune cu auto marca Ford cu nr. de înmatriculare PH.15. condus de.
Inculpatul si martora s-au prezentat la Serviciul Avarii al Politiei P si au fost testați cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind, pentru inculpat, de 0,46 mg/l în aerul respirat, astfel încât acesta a fost condus la Spitalul Județean de Urgenta P în vederea recoltării de probe de sânge. Așa cum reiese din buletinul de analiza toxicologica alcoolemie nr. 143-144, întocmit de SML P - Laboratorul de, inculpatul avea o alcoolemie de 1,20 g % - la ora 17,45, respectiv 1,05 g % - la ora 18,45.
Instanța de fond a constatat că aceste date rezultate din mijloacele de probă mai sus menționate se coroboreaza cu concluziile expertizei medico-legale pentru interpretarea calculului retroactiv al alcoolemiei, conform cărora la data de 13.01.2006, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică la ora 16,50 de cca 1,15 g %0 in creștere, la ora 17,00 de cca 1,30 g%0 maxima, iar la orele 17,00-17,30 de cca 1,20 -1,30 g%0- în descrestere.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul G, criticând-o ca nelegala si netemeinica, susținând ca in mod greșit instanța de fond a apreciat ca starea de necesitate in care s-a aflat nu a fost probata, nesocotind astfel actele dosarului.
A mai arătat apelantul că, instanța nu a avut in vedere actele medicale ale soției sale, din care rezulta ca la data comiterii infracțiunii aceasta a avut grave probleme de sănătate, care au determinat prezenta inculpatului, invocând așadar, comiterea faptei in stare de necesitate, conform art. 45
Ca atare, a solicitat apelantul inculpat in principal admiterea apelului, desființarea sentinței atacate si pe fond, in baza art. 11 pct.2 lit. rap.la art. 10 lit. C.P.P. achitarea sa constatându-se ca a comis infracțiunea în stare de necesitate, împrejurare ce înlătura caracterul penal al faptei.
In subsidiar apelantul -inculpat a susținut că in raport de circumstanțele sale personale si de modalitatea concreta de comitere a faptei se impune achitarea sa in baza art.11 pct.2. lit.a rap.la art. 10 lit.b/1 comb.cu art. 18/1
Tribunalul Prahova prin decizia penală nr.160/23.06.2008 a respins apelul declarat de inculpatul G, împotriva sentinței penale nr.914/6.05.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești,ca nefondat, reținând că situația de fapt a fost corect constatată de instanța de fond, găsindu-și corespondent in probele administrate, încadrarea juridică a faptei a fost corect stabilită, iar pedeapsa judicios individualizată.
In legătură cu criticile formulate de apelant, instanța de control judiciar a observat că, deși inculpatul a invocat in fata instanței de fond săvârșirea faptei in stare de necesitate, aceasta a înlăturat în mod legal apărarea acestuia, întrucât potrivit disp.art. 45 al.2., este in stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi înlăturat altfel, viata, integritatea corporala sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia.
Astfel, in mod corect s-a reținut ca inculpatul nu a dovedit existenta unui pericol iminent, in sensul textului de lege si nici împrejurarea ca a comis infracțiunea de conducere sub influenta alcoolului pentru a înlătura pericolul iminent care privește viața, integritatea corporala sau sănătatea sa ori a altuia.
Împrejurarea ca soția sa, care se afla la serviciu, i-a telefonat spunându-i ca se simte foarte rău, nu duce la concluzia existentei unui pericol iminent, la aprecierea acestuia avându-se in vedere si actele medicale din care rezultă că in data de 13 ian. 2006, soția sa a fost vizitata de medic la domiciliu si tratata pentru "stare de anxietate".
Totodată, in mod corect s-a reținut ca nu exista stare de necesitate atunci când inculpatul conducea autovehicul in stare de ebrietate pentru a rezolva o situație urgenta, deoarece exista si alte posibilități de deplasare. In cauza, apelantul inculpat putea apela la mijloacele de transport in comun ori la serviciile unei societăți de taxi, iar soția sa putea apela la serviciile unei ambulanțe.
In legătură cu cea de a doua critică, tribunalul a mai apreciat că instanța de fond a reținut in mod corect ca infracțiunea pentru care a fost trimis in judecata inculpatul este o infracțiune de pericol, astfel ca nu se poate dispune achitarea in baza art. 11 pct.2. lit. rap.la art. 10 lit. /1, apreciindu-se ca fapta nu prezintă gradul pe pericol social al unei infracțiuni, cu atât mai mult cu cât s-a produs un eveniment rutier, chiar dacă nu a fot soldat cu vătămări corporale.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul G, criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând că, in opinia sa, instanța de fond în mod greșit a dispus condamnarea, fără a avea in vedere că la momentul săvârșirii faptei reținute in sarcina sa, s-a aflat într-unul din cazurile care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv acela prev. de art. 45, starea de necesitate.
Această cauză care înlătură caracterul penal al faptei, se fundamentează pe starea de sănătate a soției sale, care la data săvârșirii infracțiunii a suferit o afecțiune sănătății care impunea prezenta inculpatului, motiv pentru care a determinat pe acesta să se urce la volanul autovehiculului cu intenția de înlătura afecțiune de care sufera soția sa in acel moment.
S-a solicitat in principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor si pe fond achitarea inculpatului in baza art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. e C.P.P. cu aplic. art. 45
In subsidiar, recurentul inculpat a susținut că, săvârșindu-se fapta în condițiile descrise mai sus, în nici un caz nu se poate aprecia că aceasta ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni, solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea inculpatului cu consecința aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ, in baza art. 11 pct.2 lit. aar ap la art. 10 lit. b /1 cu C.P.P. aplic. art. 18/1
C.P.P.Curtea, examinând hotărârile recurate, in raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar si din oficiu, in limitele motivelor de casare prev. de art. 385/9 al.3 C.P.P. constată că recursul este nefundat, după cum se va arăta in continuare:
Instanțele au reținut in mod corect si complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare si apreciere a mijloacelor de probă administrate in cauză in cele două faze ale procesului penal din care rezultă atât existența faptei, cât si săvârșirea acesteia de către inculpat, cu forma de vinovăție cerută de lege.
Au fost avute astfel in vedere, procesul verbal de constatare întocmit de organele de politie, buletinul de analiza toxicologica alcoolemie nr. 143-144 din 16.01.2006, proces verbal de recoltare a probelor biologice, rezultat testare alcooltest, declarațiile martorei, raportul de expertiza medico legala nr. 2253/I/2007 privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei, actele medicale ale soției inculpatului, raportul de expertiza medico legala nr. 2253/I/2007 bis privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei întocmit de INML Minovici B, probele coroborându-se si cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a comiterii infracțiunii.
Pe baza acestor mijloace de probă, in mod corect s-a reținut si rezultă că in data de 13 ian. 2006, in jurul orelor 16,15, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare PH.08. si a intrat in coliziune cu autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare PH.15. in condițiile in care avea in sânge o imbibatie alcoolica ce depășea limita legala,respectiv 1,20 gr %0- 1,30 gr %0, astfel cum s-a stabilit in raportul de expertiza medico legala nr. 2253/I/2007 bis privind interpretarea retreoactiva a alcoolemiei întocmit de INML Minovici.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă și corespunde situației de fapt rezultată din administrarea probelor, iar pedeapsa a fost individualizată cu respectarea criteriilor înscrise in art. 52 si art. 72, fiind in mod corespunzător proporționalizată, atât ca întindere, cât si ca modalitate de executare.
Astfel, instanța de fond a reținut in favoarea inculpatului existența circumstanțelor atenuante facultative judiciare sub efectele cărora a redus peeapsa principală sub limita minimă specială, iar față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și circumstanțele ce caracterizează persoana acestuia, in mod judicios s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.
In legătură cu criticile inculpatului care vizează greșita sa condamnare, acestea sunt nefondate după cum se va arăta in continuare:
Potrivit art. 45 al.1 si 2 nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită in stare de necesitate. Este în stare de necesitate, acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al altuia a sau un interes public.
Din examinarea condițiilor cumulative cerute pentru existența acestei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, reiese că prioritară este condiția pericolului iminent, care nu putea fi înlăturat decât prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală de către inculpat.
Or, inculpatul a invocat împrejurarea că soția sa, care se afla la serviciu, i-a telefonat, spunându-i că se simte foarte rău. Această împrejurare nu reprezintă întrunirea condiției pericolului iminent, a cărui înlăturare nu se putea face decât prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală. O astfel de concluzie rezultă cu prisosință din două elemente si anume: sub un prim aspect din actele medicale depuse la dosar, rezultă că într-adevăr la 13 ianuarie 2006, soția inculpatului a suferit o afecțiune medicală insă, potrivit actului medical aflat la fila 15 dosar fond, acesta a fost vizitată de medic la domiciliu si a fost diagnosticată cu " stare de anxietate" pentru care medicul i-a aplicat si tratamentul consemnat in această fișă medicală.
In al doilea rând, existența acestei afecțiuni nu presupunea ca unic mod de încercare a inculpatului de a-și ajuta soția să depășească această afecțiune, săvârșirea faptei prevăzută de legea penală, cu atât mai mult cu cât așa cum însăși inculpatul a declarat in fața instantei de recurs, soția sa suferă in mod repetat de astfel de accese, care impun aplicarea unui tratament medical de urgență, a cărui administrare se poate face de către medicul specialist in condițiile acordării asistentei medicale de urgență.
Prin urmare, curtea constată că in mod judicios instanțele au reținut faptul că infracțiunea comisă de inculpat a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege si că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 45 pentru a se dispune achitarea recurentului.
In legătură cu cea de a doua critică, ce privește inexistența gradului de pericol social concret cerut de lege pentru existența infracțiunii, curtea constată că nici această critică nu este fondată.
Este adevărat că, așa cum am menționat mai sus, la data săvârșirii faptei soției inculpatului i-a fost administrat un tratament medical la domiciliu, însă acesta nu poate constitui un element esențial in aprecierea gradului de pericol social concret al infracțiunii.
Potrivit art. 18/1 al.2, la stabilirea in concret a gradului de pericol social se ține seama de modul si mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările in care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum si de conduita făptuitorului.
In mod judicios instanțele au constatat că infracțiunea dedusă judecății, care prin natura ei este o infracțiune de pericol si nu de rezultat, prezintă din chiar modul de săvârșire si din întrunirea elementelor sale constitutive, gradul de pericol social cerut de lege pentru antrenarea răspunderii penale si nu administrative a autorului faptei.
Separat de aceasta, trebuie observat că această infracțiune a fost soldată cu producerea unui eveniment rutier, chiar dacă consecința acestuia nu a fost provocarea de vătămări corporale vreunei persoane, ci numai de avarii auto, consecințele insă, nefiind rezultatul împiedicării producerii rezultatului de către inculpat.
De asemenea, așa cum am arătat mai sus, prima instanță a reținut in favoarea inculpatului circumstanțele atenuante facultative judiciare, sub efectul cărora a redus pedeapsa sub limita minimă specială.
Așa fiind, criteriile prevăzute de art. 18/1 al.2 nu reliefează, in privința inculpatului si a săvârșirii de către acesta a infracțiunii deduse judecății, existența unui grad de pericol social mai redus decât acela prevăzut de lege și prin urmare, nu se impune achitarea inculpatului în temeiul acestui text de lege.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că hotărârile recurate sunt legale si temeinice, iar recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.Vazand si disp.art. 192 al.2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, fiul lui si, născut la data de 14 iulie 1958, domiciliat in P,-, -.36, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 160/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 914/6.05.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.10.2008.
Presedinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Cristina
Grefier,
Red. GC/
2 ex/21.10.2008
f-- Jud.
jud. fond
a-- Tb. PH
jud. apel -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Cristina
