Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 80/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 80/R/2010
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Pușcaș Mircea
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr. 198 din 12 octombrie 2009 Tribunalului Bihor, prin care s-a menținut sentința penală nr. 626 din 19 mai 2009, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbinbație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul intimat personal și asistat de apărătorul său ales, av., din cadrul Baroului de Avocați
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradeaa fost reprezentat de procuror.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului intimat a depus la dosarul cauzei, în copie, un contract de vânzare-cumpărare autentificat, din care rezultă că inculpatul recurent, împreună cu soția sa, și-au cumpărat un apartament în O, legitimația de student a inculpatului, din care rezultă că acesta este student anul I la Facultatea de Teologie, precum și concluzii scris.
În condițiile art. 385/4 alin. 1 teza a II-a Cod procedură penală, s-a procedat la audierea inculpatului intimat, declarația inculpatului intimat, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Procurorul a susținut recursul declarat în cauză și a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței instanței de fond, de condamnare a inculpatului la o pedeapsă legală și just individualizată.
În motivarea recursului s-a arătat că decizia instanței de apel este netemeinică și nelegală în condițiile în care infracțiunea comisă de inculpatul recurent este o infracțiune de pericol, iar aspectele reținute de instanța de apel în favoarea inculpatului pot constitui circumstanțe atenuante, dar nu pot diminua într-o asemenea măsură pericolul social al faptei, încât să fie suficientă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Apărătorul inculpatului intimat a solicitat respingerea recursului declarat de parchet și menținerea, ca temeinică și legală a hotărârii instanței de apel. A apreciat că starea de fapt a fost corect reținută, corespunzând probatoriului administrat în cauză și că, în mod corect, instanța de apel a reținut circumstanțele reale și personale ale inculpatului intimat.
Inculpatul intimat a solicitat, în ultimul cuvânt, să fie respins recursul parchetului și să se mențină decizia prin care i s-a aplicat sancțiunea administrativă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 626 din 19 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.74 lit. a, c și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie în sânge peste limita legala.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare, iar în baza art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani 2 luni și în baza art. 71 al. 4 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pentru pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, în data de 10.06.2008, în jurul orelor 00,25 inculpatul în timp ce conducea autoturismul marca Super cu nr. de înmatriculare - în localitatea O, jud. B dinspre strada - - spre B-dul - cel M, a fost oprit pe strada - în vederea efectuării controlului rutier de către o patrulă a Poliției Rutiere În urma testării cu aparatul alcooltest "", acesta a indicat o concentrație de 0,72 mg/ltr. alcool pur în aer expirat.
Ulterior, s-a stabilit că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,25 %o la ora 00,56 iar la ora 1,56, acesta avea o alcoolemie de 1,10 %o în sânge, aspecte stabilite prin prelevarea de probe biologice. Starea de fapt astfel cum a fost descrisă se probează cu procesul verbal de constatare a infracțiunii, buletinul de analiză toxicologică nr. 1069 - 1070 /11.06.2008, declarațiile inculpatului, declarațiile necontestate ale martorilor asistenți A și.
Instanța de fond examinând cauza, a constat că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar împrejurările în care s-a comis raportat la faptă și la inculpat, ar putea duce la reținerea de circumstanțe atenuante pentru motivele care urmează să fie prezentate mai jos.
Astfel, conducerea autoturismului pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică în sânge de 1, 1,25 g %0 la prima probă, iar la a doua prelevare de 1,10 %0, constituie o faptă ce poate avea urmări dintre cele mai grave pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a altor persoane, ca și pentru integritatea unor bunuri, ceea ce îi conferă un caracter grav.
De asemenea, din studiile științifice rezultă că, alcoolul diminuează simțurile puterii de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor și al încălcărilor de lege crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerat, ceea ce înseamnă că gradul de pericol social al faptei este unul real, obectiv.
Instanța de fond a reținut lipsa de antecedente penale a inculpatului, atitudinea sinceră a acestuia, profilul psiho-socio-uman, precum și căința manifestată în tot cursul procesului penal, în special în faza dezbaterilor vor fi avute de către instanță ca circumstanțe atenuante, întrucât acestea sunt prevăzute printre criteriile generale de individualizare a sancțiunii penale ( art.72 alin.1 rap. la art.73 Cod penal) ce urmează a fi aplicate de către organul judiciar penal.
Într-o altă ordine de idei, s-a apreciat că persoana, precum și conduita în general și în special manifestată de în fața instanței diminuează cu mult gradul de pericol social al inculpatului, chiar dacă fapta în sine prezintă un pericol social caracteristic unei infracțiuni de pericol, motiv pentru care acestea vor fi interpretate drept circumstanțe atenuante judiciar-legale.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, circumstanțele personale ale inculpatului fiind cunoscut fără antecedente penale, profilul psiho-socio-uman, atitudinea sinceră a acestuia care a recunoscut și a regretat fapta comisă precum și circumstanțele reale ale comiterii faptei, conducerea autoturismului pe drum public și distanța relativ mică parcursă, împrejurarea că sub influența băuturilor alcoolice inculpatul a condus un autoturism fără a conștientiza faptul că procedând în acest fel mărește șansele de a produce un accident rutier.
Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal, instanța de fond apreciat că acesta se poate realiza și fără privare de libertate și având in vedere că sunt întrunite condițiile legale, în baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, iar în baza art. 82 Cod penal și a stabilit un termen de încercare de 2 ani 2 luni.
Practica judiciară depusă la dosar de către inculpat în sensul reținerii art.18/1 pen. nu au fost avute în vedere de către instanță, întrucât aceasta nu are legătura cu prezenta cauză, respectiv în acea speță, Institutul de Medicină Legală T în lipsa celei de a-II-a probe biologice, a precizat că șoferul auto a avut la momentul depistării în trafic o alcoolemie cuprinsă între 0,80- 1,30 grame la mie, împrejurare interpretată de către instanțele de control judiciar drept dubii privind valoarea alcoolemiei specifice unei infracțiuni (decizia penală nr.328/A/2007 a Tribunalului Bihor și nr. 204/R/2008 a Curții de Apel Oradea, dosar nr- ).
Prin decizia penală nr. 198/A din 12 octombrie 2009, Tribunalul Bihora admis apelul inculpatului și a desființat sentința în sensul înlăturării dispoziției privind condamnarea inculpatului și a achitării acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, cu referire la art. 1871 Cod penal.
În baza art. 81/1 alin. 3 Cod penal, raportat la art. 92 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 700 lei.
Tribunalul a apreciat că, starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală (aspecte care de altfel nu au fost contestate de părți).
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, rezultând fără dubii că acesta, în data de 10.06.2008, în jurul orelor 00,25 în timp ce conducea autoturismul marca Super cu nr. de înmatriculare - în localitatea O, jud. B dinspre strada - - spre B-dul - cel M, a fost oprit pe strada - în vederea efectuării controlului rutier de către o patrulă a Poliției Rutiere În urma testării cu aparatul alcooltest "", acesta a indicat o concentrație de 0,72 mg/ltr. alcool pur în aer expirat.
Ulterior, s-a stabilit că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,25 %o la ora 00,56 iar la ora 1,56, acesta avea o alcoolemie de 1,10 %o în sânge, aspecte stabilite prin prelevarea de probe biologice. Starea de fapt astfel cum a fost descrisă a fost probată cu procesul verbal de constatare a infracțiunii, buletinul de analiză toxicologică nr. 1069 - 1070 /11.06.2008, declarațiile inculpatului, declarațiile necontestate ale martorilor asistenți A și.
Pe de altă parte, însă, instanța de apel a apreciat că, fapta inculpatului prin prisma împrejurărilor în care a fost comisă, respectiv a persoanei inculpatului este lipsită de gradul de pericolul social al unei infracțiuni.
Astfel, potrivit art. 18/1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind în mod vădit lipsită de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, sau care s-ar fi putut produce.
S-au reținut, în esență, ca fiind relevante sub aspectul împrejurărilor în care fapta a fost comisă, neimplicarea inculpatului în vreun incident rutier, valoarea relativ redusă a alcoolemiei precum și faptul că inculpatul intenționa să parcurgă o distanță relativ mică (aproximativ 1 km.), iar la ora respectivă (24.00) traficul era foarte redus.
Pe de altă parte s-a reținut faptul că inculpatul este angajat în muncă, este căsătorit, este o persoană cu studii superioare, acesta terminând facultatea de teologie ortodoxă, specializarea teologie-ortodoxă-asistență socială, din cadrul Universității B, având totodată și o diplomă de master în spiritualitate și consiliere pastorală. Mai mult, potrivit contractului de întreținere depus la dosarul cauzei, în cursul acestui an inculpatul a întreținut-o pe acestuia, care din cauza vârstei înaintate și a problemelor de sănătate nu-și putea asigura traiul singură. Toate aceste elemente demonstrează faptul că până în prezent inculpatul a dat dovadă de un comportament bun în societate, fapta pe care a săvârșit-o reprezentând un caz izolat.
Nu în ultimul rând inculpatul este lipsit de antecedente penale, a avut un comportament sincer pe parcursul procesului penal și o atitudine constantă de regret, ceea ce demonstrează periculozitatea redusă a acestuia, aplicarea unei sancțiuni administrative fiind corespunzătoare faptei și persoanei inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând casarea acesteia și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței instanței de fond.
În motivarea recursului s-a arătat că decizia recurată este netemeinică și nelegală și că în mod greșit instanța de apel a dispus achitarea inculpatului deși acesta a comis o infracțiune de pericol și că aspectele reținute de instanța de apel pot constitui circumstanțe atenuante, dar nu sunt de natură să poată diminua pericolul social al faptei într-o asemenea măsură încât să fie suficientă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
S-a mai arătat că inculpatul a condus autoturismul pe o arteră principală a municipiului O, la miezul nopții, oră la care, este adevărat, traficul este mai redus, dar nu atât de redus încât pericolul să fie lipsit de însemnătate și că, din nicio probă nu rezultă că inculpatul intenționa să conducă autoturismul pe o distanță de doar 1 km și că valoarea alcoolemiei pe care inculpatul o avea nu poate fi considerată redusă.
Examinând decizia prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală.
Astfel, se constată că instanțele au reținut în mod corect starea de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, tot în mod corect, instanța de apel a apreciat că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, luând în considerare împrejurările în care fapta a fost comisă, neimplicarea inculpatului în vreun incident rutier, valoarea relativ redusă a alcoolemiei precum și faptul că inculpatul intenționa să parcurgă o distanță relativ mică (aproximativ 1 km.), iar la ora respectivă (24,00) traficul era foarte redus.
Se va reține că, lipsa pericolului social concret face ca o faptă care prezintă toate elementele constitutive ale infracțiunii să nu constituie infracțiune, formularea imperativă a legiuitorului din art. 18/1 Cod penal, dovedind clar că lipsa pericolului social al faptei este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
Or, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, lipsa pericolului social concret fiind determinată atât de considerente obiective, ce țin de fapta prevăzută de legea penală, cât și de considerente de natură subiectivă, ce țin de persoana făptuitorului, fiind evident că, este posibil ca aceeași faptă să prezinte pericol social în raportul cu unii dintre făptuitori și să nu prezinte pericol social în raport cu alții.
Este adevărat că, așa cum susține parchetul în calea de atac exercitată, infracțiunea comisă este una de pericol, dar, în raport de considerentele de natură subiectivă, ce țin de persoana inculpatului, soluția recurată este una temeinică și legală.
De altminteri, astfel cum a reținut și instanța de apel, inculpatul nu a fost implicat în niciun eveniment rutier, iar valoarea alcoolemiei a fost relativ redusă.
Așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei recurate, inculpatul intimat este o persoană bine integrată social, care are o familie, un loc de muncă, a demonstrat o atitudine socială bună, a fost sincer și a regretat fapta, are studii superioare, fiind absolvent atât al unei facultăți de teologie ortodoxă, specializarea teologie ortodoxă, asistență socială, cât și al unui master în spiritualitate și consiliere pastorală.
Curtea va mai reține și că, în speță, sancțiunea administrativă aplicată inculpatului intimat este în măsură să realizeze prevenția specială, de altminteri scopul direct al pedepsei aplicate, inculpatul intimat fiind conștient de consecințele faptei sale, procesul penal în sine fiind suficient pentru îndreptare sa, cu atât mai mult cu cât procesul reeducării începe înainte de aplicarea pedepsei, respectiv din momentul pornirii procesului penal.
Față de cele ce preced, curtea apreciază că decizia instanței de apel este temeinică și legală, iar recursul declarat de parchet este nefondat și va fi respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate urmând să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr. 198 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
red. decizie -
jud. apel -
jud. fond Antik
tehnored. 2 ex. 18.02.2010, pc
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian, Pușcaș Mircea
