Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 808/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 808/
Ședința publică din 04 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26 din 12.03.208 pronunțată de Tribunalul C-
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-recurent, lipsă, se prezintă avocat ales din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d C.P.P. lipsind elementul subiectiv. Precizează că există lacune cu privire la dovedirea laturii subiective, întrucât inculpatul nu avea cunoștință de faptul că permisul de conducere ar fi fals, iar autoritățile e nu au precizat în ce ar consta acel fals, putând exista un alt permis pe numele aceleiași persoane și în acest context nu a fost înlăturată susținerea inculpatului că ar fi susținut examenul pentru permis de conducere la Budapesta. În subsidiar, solicită casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare instanței de fond.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, inculpatul prezentând un permis ce aparținea unei alte persoane, iar din corespondența purtată cu statul rezultă că permisul ar fi al altei persoane. Totodată, precizează că anterior, inculpatul a fost condamnat tot pentru conducere fără permis.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 214 din 23 mai 2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Caransebeș, prin schimbarea încadrării juridice, în baza disp. art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, născut la data de 2 februarie 1972 în Reghin, jud. M, fiul lui și, cetățean român, 9 clase, administrator la SC "" SRL Oțelu,-,. 1,. 4, jud. C-S, recidivist, CI seria - nr. -, CNP - -, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza disp. art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Conform art. 33, 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza disp. art. 71 /2( Cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei, s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
A fost anulat permisul de conducere seria - nr. - de la filele 47 dosar urmărire penală și adeverința din 19 iunie 2006 Comandamentului de Poliție din Budapesta de la filele 54-55, 64-65 dosar urmărire penală.
În baza disp. art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 600 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
LA data de 13 aprilie 2006 inculpatul conducea autoturismul marca VW cu nr. B 46 pe raza localității și l-a acroșat pe numitul pe care l-a accidentat, rezultând și avarierea autoturismului.
În declarațiile olografe date la Poliția C, inculpatul a declarat că este posesorul permisului de conducere categoriile B, BE și CE, seria - nr. - eliberat de autoritățile e, însă potrivit adresei nr. - din 22 noiembrie 2006 Direcției de Frontieră O, s-a reținut că inculpatul nu figurează în evidența permiselor de conducere din Republica Ungară, permisul invocat de către inculpat fiind eliberat pentru o altă persoană.
De asemenea, din adresa nr. 41051 din 13 iunie 2006 C-S s-a reținut că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
S-a depus de către inculpat o adeverință emisă de Comandamentul Poliției din Budapesta în data de 19 iunie 2006, în care se menționa că posedă permis de conducere - nr. -, însă din verificările efectuate s-a stabilit că inculpatul nu avea cum să obțină această adeverință, fiind în țară la data de 19 iunie 2006.
Instanța de fond a reținut că la datele de 4 octombrie 2006 și 12 noiembrie 2006 inculpatul a condus pe str. - din orașul Oțelu același autoturism și la controlul efectuat de poliție a prezentat o copie legalizată a unei adeverințe eliberată de autoritățile ungare, declarând că posedă permis de conducere, așa cum a rezultat din acea adeverință, la fel procedând inculpatul și când a fost oprit pentru control la data de 30 decembrie 2006 pe raza localității.
În urma verificărilor s-a constatat că inculpatul nu a posedat permis de conducere eliberat de autoritățile române, așa cum a rezultat dresele nr. 41724/2006, nr. 40024, 41085 din 14 ianuarie 2007 C-
Din adresa Biroulul Național Interpol nr. -/TM din 1 februarie 2007, s-a reținut că Interpol Budapesta a comunicat că permisul de conducere cu nr. - - a fost eliberat pe numele de, născut la data de 18 mai 1982 în loc. Ungaria, iar adeverința care a fost trimisă în copie spre verificare autorităților ungare este falsă, întrucât în redactarea acesteia au fost constatate unele greșeli gramaticale, iar limbajul folosit nu este cel specific unor asemenea documente.
Cu privire la ștampilele aplicate pe adeverință nu s-a putut stabili dacă acestea sunt sau nu false, deoarece adeverința prezentată spre verificare era în copie și tot în această adresă s-a menționat că ștampilele ar putea fi reale, dar copiate de pe un document original.
Din fișa de cazier judiciar prima instanță a reținut că inculpatul este recidivist, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, în raport cu pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 2041 din 24 aprilie 2001 Curții Supreme de Justiție pentru furt calificat, fiind eliberat la data de 6 iunie 2001, cu un rest de pedeapsă de executat de 613 zile.
Prin sentința penală nr. 291 din 03 septembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caransebeș, în baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 rep. Cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a dispus ca pe durata executării pedepsei, inculpatul să fie lipsit de exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 05 mai 2007, înregistrat la Judecătoria Caransebeș sub nr. 1728 din 16 mai 2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 rep. Cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
Din actele și probele dosarului, instanța a reținut că în data de 27 februarie 2007 inculpatul a fost depistat de organele de poliție conducând autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare TM - 27-, fără a poseda permis de conducere.
dresa nr. 40509/13.03.2007 a C-S a reieșit că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
S-a reținut că faptul că inculpatul condus un autovehicul pe drum public a fost confirmată de către martorii audiați în fața instanței, respectiv Răduți și.
S-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 rep. instanța dispunând condamnarea sa.
Împotriva hotărârii penale nr. 214/2007 a Judecătoriei Caransebeș, pronunțată în dosar nr. 180/208/207 a formulat apel nemotivat inculpatul.
Împotriva hotărârii penale nr. 291/2007 a Judecătoriei Caransebeș, pronunțată în dosar nr- a formulat apel nemotivat inculpatul.
În susținerea orală a apelului s-a invocat faptul că inculpatul posedă permis de conducere eliberat de autoritățile e și nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Prin încheierea dată de Tribunalul C-S la data de 14 noiembrie 2007 s-a dispus conform art. 34 Cod procedură penală conexarea celor două dosare.
Prin decizia penală nr. 26 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 291 din 03 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr- și împotriva sentinței penale nr. 214 din 23 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 180/208.2007.
În baza art. 371 Cod procedură penală tribunalul a luat declarație inculpatului, au fost administrate probe testimoniale și s-a dispus efectuarea unei adrese, în conformitate cu dispozițiile Legii 302/2004 privind Cooperarea Judiciară Internațională în materie penală către Inspectoratul de Poliție al Ungariei - Budapesta pentru a ne comunica dacă permisul de conducere eliberat de autoritățile e pe numele inculpatului este autentic sau fals, dacă adeverințele eliberate de aceleași autorități privind valabilitatea permisului de conducere sunt conforme cu realitatea sau reprezintă falsuri.
Din răspunsul autorităților e, tribunalul a reținut că permisul eliberat pe numele lui nu apare în evidențele autorităților ungare, în schimb apare în evidențele lor un permis de conducere cu același număr de înregistrare eliberat pe numele unui cetățean ungar cu domiciliul în Ungaria, în concluzie arătându-se că permisul de conducere utilizat de inculpatul în fața autorităților judecătorești române nu este un document original.
În legătură cu adeverințele invocate de inculpatul, care conform susținerilor sale, confirmă autenticitatea permisului de conducere, s-a reținut de către instanța de apel că autoritățile e au răspuns că nu se rregăsește nici o procedură înregistrată în legătură cu inculpatul pe datele 19 iunie 2006, 04 august 2006 și 09 octombrie 2007, date ce apar pe adeverințele prezentate în fața instanței de inculpat. În plus s-a mai arătat că numărul ce apare pe adeverința din 04 august 2006 eliberată inculpatului nu este numărul de caz al Secției de Poliție care a eliberat actul.
Instanța de apel a apreciat faptul că concluziile autorităților e au fost susținute și de probele administrate în fața organelor de urmărire penală și a instanței de fond. Astfel, din adresa nr. 40509/13.03.2007 a C-S a rezultat faptul că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule. De asemenea, urmare a verificărilor efectuate prin Biroul Național Interpol s-a comunicat că inculpatul nu figurează în datele de baze ale Direcției de și Departamentul de Evidențe Permise din Ungaria.
Toate aceste probe, coroborate, au dus la concluzia instanței de apel că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, precum și infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, privind uzul de fals.
S-a apreciat că apărarea inculpatului, conform căreia nu avea cunoștință de faptul că permisul și adeverința sunt false, este în totală contradicție cu probele administrate și au fost înlăturate de instanța de apel.
Instanța de apel a concluzionat că hotărârea nr. 291/2007 a Judecătoriei Caransebeș și hotărârea nr. 214/2007 a Judecătoriei Caransebeș sunt legale și temeinice, pronunțate în conformitate cu dispozițiile legale în baza probelor administrate.
Împotriva deciziei penale nr. 26/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 09.04.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris conform art. 38510.C.P.P. ci numai cu ocazia concluziilor orale s-a solicitat achitarea inculpatului pentru lipsa laturii subiective în baza art. 10 lit. d p Cod Penal, susținându-se că acesta nu ar fi cunoscut împrejurarea că permisul de conducere ar fi fals și că autoritățile e nu precizează în ce constă falsul; iar în subsidiar casarea deciziei recurate cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru a lămuri acest aspect.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de inculpatul recurent și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța de recurs constată că hotărârile instanțelor de fond sunt legale și temeinice, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv: declarațiile martorilor Răduți, ce se coroborează cu procesul verbal de efectuare a actelor premergătoare nr. 511/P/2007 și adresa nr. 40509/13.03.2007 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C-S - din care rezultă că în data de 27.02.2007 inculpatul a fost depistat de organele de organele de poliție conducând autoturismul marca "VW " cu număr de înmatriculare TM - 27 -, fără a poseda permis de conducere; declarațiile martorului și coroborate cu adresele nr. 41724/2006, 40024/2007 și 41085/2007 emise de Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C-S și adresa nr. -/TM/2007 a Biroului Național Interpol - din care rezultă că în datele de 04.10.2006, 12.11.2006 și 13.04.2006 inculpatul a condus autoturismul marca "VW " cu număr de înmatriculare B - 46 -, în Oțelu, respectiv pe raza localității, aici accidentându-l pe numitul, iar în declarațiile olografe date la Poliția Cad eclarat că este posesorul permisului de conducere seria - nr. - eliberat de autoritățile Totodată, s-a dovedit că inculpatul a depus o adeverință emisă de Comandamentul Poliției din Budapesta în data de 19.06.2006 în care se menționează că posedă permis de conducere seria - nr. -, însă din verificările efectuate s-a stabilit că inculpatul nu avea cum să obțină această adeverință, nefiind plecat din țară.
Aspectele invocate de inculpat în motivarea recursului au fost analizate și de Tribunalul Timiș în considerentele deciziei recurate, instanța constatând în mod corect că sunt nefondate. Astfel, cu adresa nr. 160-2-497/2007 emisă de Secția de Poliție a Sectoarelor XX și XXII a Poliției Generale Budapesta s-a comunicat că autoritățile ungare nu au eliberat permis de conducere pe numele inculpatului, că permisul de conducere - - este un document existent în evidență pe numele unui cetățean ungar, respectiv că pe numele inculpatului nu au fost emise adeverințe în data de 19.06.2006, 04.08.2006 și 09.10.2007. Totodată, apărările inculpatului în sensul că nu ar fi avut cunoștință de faptul că permisul de conducere ar fi fost fals nu pot fi reținute de instanță câtă vreme obținerea dreptului de a conduce autovehicule se realizează în urma unei proceduri pe care acesta nu a urmat-o, iar din adresele emise de autoritățile ungare rezultă că nu a solicitat emiterea adeverințelor de care se prevalează inculpatul.
Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și prev. de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.p de uz de fals.
În ce privește cuantumul pedepsei principale și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.
Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Astfel fiind, pedepsele aplicate inculpatului sunt în măsură să atingă scopul prevăzut de art. 52.Cod Penal, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.
În ce privește modalitatea de executare a pedepselor, instanța constată că în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. b sau 86 alin. 1 lit. b Cod Penal, inculpatul fiind recidivist, nu se putea dispune decât executarea în regim de deținere.
În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța de recurs constată că aceasta a fost corect individualizată, în acord cu decizia în interesul legii nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b în Cod Penal condițiile art. 71.Cod Penal este în măsură a contribui la atingerea scopului pedepsei având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, care relevă faptul că acesta nu are capacitatea de a respecta autoritățile statului și normele de conviețuire socială. Câtă vreme inculpatul nu are maturitatea de a respecta autoritățile statului și înscrisurile ce emană de la acestea, se impune în mod rezonabil concluzia că acesta, cu atât mai mult, nu sunt în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegea corpului legislativ, de a exercita funcții publice. Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b în Cod Penal condițiile sus menționate.
Pe de altă parte, în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 3 - 5, pct. 6 teza a II-a, pct. 7 - 10 și pct. 21.C.P.P. care să atragă trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Astfel, relevant în cauză este faptul că inculpatul nu posedă permis de conducere eliberat nici de autoritățile române, nici de cele ungare; că permisul de conducere de care s-a folosit inculpatul nu a fost eliberat pe numele său, iar adeverințele în speță nu emană de la autoritățile ungare și nici nu s-a declanșat de către inculpat procedura de obținere a acestora, numele titularului permisului de conducere neputând conduce la înlăturarea caracterului penal al faptelor.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-
În temeiul art. 192 al.2 va C.P.P. obliga inculpatul la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red. - Tehnored.CU -16.-
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
