Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 813/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 813/ Dosar nr-
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - - JUDECĂTOR 3: Alexandru Șerban
- - - - judecător
- - - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 97/ din data de 1 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul inculpat, apărătorul ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurentul inculpat, arată că recursul inculpatului vizează două motive, respectiv pe cele prevăzute de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, în principal, și art. 3859pct.14 Cod procedură penală, în subsidiar.
Ca stare de fapt, s-a reținut că inculpatul, în data de 24.10.2008, ora 13.30 condus pe drumurile publice autoturismul, proprietate personală, cu o îmbibație alcoolică în sânge mai mare de 0,80%o, în speță având o îmbibație alcoolică de 1,75%
Recurentul a recunoscut faptul că a consumat băuturi alcoolice, însă nevoit fiind de oan umită stare specială, respectiv copilul, în vârstă de 8 luni la acea dată, era grav bolnav, fiind nevoit să se deplaseze în comuna, pentru a lua legătura cu medicul.
Din aceste considerente, apreciază că această premiză a consumului de alcool este ușor confundabilă și apreciată greșit de instanța de judecată și este asimilată unei alcoolemii de1,75% în condițiile în care fapta este reținută la ora 13.30, iar consumul reclamat este reținut la data ora 14,20, la aproape o oră de când a fost oprit de organele de poliție, potrivit buletinului de analiză toxicologică al alcoolului emis de SML
Pornind de la dispozițiile art. 52Cod procedură penală, respectiv prezumția de nevinovăție, coroborat cu art. 6 alin. 2, teza finală Cod procedură penală, vinovăția inculpatului nu este dovedită de către instanțele de judecată din următoare considerente:
Apreciază că sprijinindu-se pe aceste dispoziții legale care au caracter de principiu, inculpatul nu este obligat să solicite din propria voință aceea recalculare al alcoolemiei pentru a se stabili că la ora 13,30 acesta avea o îmbibație alcoolică de 0.80%o, ci această obligație o aveau organele de cercetare penală, pentru că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție. Precizează că a invocat acest lucru atât în fața organelor de cercetare penală cât și în fața instanțelor de judecată, însă nu s-a făcut nici o referire la această susținere, pronunțând o soluție în lipsa acestor apărării, pe un tipar, bazându-se pe practica judiciară.
Trebuie a se avea în vedere că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată niciodată, că nu se poate asimila, cum în mod greșit a reținut instanța de apel, faptul că, comparând cele două valorii ale alcoolemiei s-ar constat că alcoolemia era în scădere, rezultând printr-o presupunere că dacă s-ar fi efectuat o recalculare a alcoolemiei ar fi fost maia mare.
Apreciază că soluția instanței de judecată este pe deplin criticabilă pentru că nu numai că nu se sprijină pe nici o probă existentă la dosar, dar nu se sprijină pe nici o dispoziție legală, deoarece practica judiciară relevat nu în puține cazuri că în prezența a doua probe, probă în scădere,nu este obligatoriu ca prin recalculare să se ajungă la o valoare mai mare decât cea reținută la prima probă.
Consideră că s-a făcut o greșită apreciere a probelor din dosar, că inculpatul a fost în mod greșit condamnat pe baza probelor care nu dovedesc faptul că inculpatul la ora 13.30 condus pe drumurile publice cu aceea îmbibație de 1,75% când însăși buletinul de analiză toxicologică al alcoolului prevede faptul că inculpatul avea acea valoare la ora 14,20.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului pe aceste dispoziții legale, iar în baza dispozițiilor art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, să se dispună achitarea acestuia pentru că nu este dovedită fapta.
În subsidiar, în cazul în care se va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei respective, solicită în baza art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, să se dispună reindividualizarea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 Cod penal.
Apreciază că în mod eronat, instanța de apel a reținut faptul că prima instanță ar fi avut în vedere aceste dispoziții legale, nu le-a avut în vedere pentru că nu au fost invocate de apărare, acesta au fost invocat doar în fața instanței de apel.
Din aceste considerente solicită a se reține dispozițiile art. 74 lit. a,b și c Cod penal, respectiv a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a cooperat cu organele de cercetare penală și de asemenea a reparata poarta pe care o avariase în timpul evenimentului rutier.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de către inculpat și pe cale de consecință să se mențină decizia nr. 97/A a Tribunalului Covasna.
Consideră că în cauză există suficiente probe, care au fost corect administrate, pe baza cărora se constată fără putere de tăgadă săvârșirea faptei de către inculpat, cu referire la declarația acestuia în care a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice. În cauză într-adevăr s-au recoltat probe biologice la 50 minute de la producerea evenimentului rutier, deși trebuiau să fie prelevate la 30 minute de la producerea evenimentului rutier, acest teren este un termen de recomandare, iar recoltarea lor după 30 minute nu constituie un motiv de nelegalitate a actului întocmit de organele abilitate. S-au recoltat două probe biologice la o oră diferență, la prima se constată că avea valoarea de 1,75 %o, iar cea de a doua 1,60%o, în scădere, deci din punctul său de vedere dacă s-ar fi recalculat la ora săvârșirii faptei consideră că ar fi trebuit să fie multa mai mare,deci consideră că în cază există eficiente probelor, care au fost corect administrate de organele de urmărire penală și pe baza cărora se poate proba vinovăția inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată de către instanțele de judecată, apreciază că a fost corect individualizată, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de un 1 an și 6 luni închisoare, în modalitatea prevăzută de art. 81 Cod penal și ținând cont de îmbibația alcoolică foarte mare,de faptul că s-a produs și un eveniment rutier, precum și de practica judiciară în materie, consideră că această pedeapsă a fost corect stabilită și solicită menținerea acesteia.
Curtea
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 136/19.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sf. G în dosarul penal nr- a fost condamnat în baza art. 87 alin 1 din OUG 195/2002 inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală
In baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durata de 3 ani și 6 luni ( trei ani și șase luni ), ce constituie termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
In baza art. 71 al. 1 și 5 Cod penal a dispus ca inculpatul să piardă drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, executarea acestei pedepse fiind suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
In baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
In baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 430 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că:
În seara de 23 octombrie 2008 inculpatul, potrivit declarațiilor sale, a consumat băuturi alcoolice într-un bar, respectiv, a doua zi inculpatul a consumat din nou alcool ( bere) împreuna cu martorul.
In jurul orelor 13,00 întrucât copilul inculpatului avea febră ( fetița acestuia fiind bolnavă și cu două zile înainte, conform declarațiilor inculpatului), la rugămintea soției sale, inculpatul, deși consumase alcool, a urcat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare -, cu scopul de a se deplasa la dispensarul din comuna, conducând astfel din satul jud. C, pe drumurile publice, până în comuna, pe strada -, unde, într-o curbă, în jurul orelor 13,30, inculpatul a pierdut controlul volanului și a intrat cu autoturismul în poarta imobilului situat la nr. 155.
Inițial, în faza actelor premergătoare, prin declarația dată, inculpatul a menționat faptul că a condus autoturismul menționat spre centrul comunei, cu scopul de a se deplasa la primărie, iar în fața bisericii ortodoxe din comună, a pierdut controlul volanului și a intrat cu autoturismul în poarta unui imobil ( 21).
la fața locului, organele de poliție l-au legitimat pe inculpat, și întrucât acesta emana miros de băuturi alcoolice, inculpatul a fost testat cu fiola alcooltest, aceasta schimbându-și culoarea reactivului în proporție de 30%.
Drept urmare, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean Sf. G, fiind examinat clinic și recoltându-i-se două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiza toxicologica alcoolemie ( 9), la ora 14,20( prima proba) inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,75 gr. %o, iar peste o oră la 15,20 (a doua proba),valoarea alcoolemiei era de 1,60gr. %
Starea de fapt astfel reținută rezultă din probele administrate în cauză, fiind de altfel recunoscută și de către inculpat, astfel cum rezultă din declarațiile date de acesta, atât cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, dar și cu ocazia ascultării sale în fața instanței de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termenul legal inculpatul, solicitând în principal achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate sub minimul special cu reținerea de circumstanțe atenuante și a termenului de încercare.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul, prin apărător ales, susține că în cauză nu există probe certe de vinovăție, nu s-a stabilit valoarea alcoolemiei la orele 13,30 când inculpatul a condus autoturismul, expertiza efectuată în cauză este nelegală întrucât nu se știe cât sânge a fost prelevat, iar prima probă nu s-a prelevat într-un interval de până la 30 de minute, context în care nu se poate stabili vinovăția sa, adică dacă a condus la ora 13,30 cu o îmbibație alcoolică egală sau mai mare decât limita legală.
Cu referire la individualizarea judiciară a pedepsei inculpatul a susținut că instanța de fond trebuia să rețină circumstanțe atenuante în favoarea sa având în vedere faptul că a recunoscut săvârșirea faptei, a condus autoturismul pe o distanță mică și pentru a-și ajuta copilul care era bolnav, a recuperat prejudiciul, este încadrat în muncă, se află la prima abatere, este căsătorit și are doi copii minori în întreținere.
Prin decizia penală nr. 97/1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Covasnas -a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 136/19.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sf. G, sentința fiind menținută, iar inculpatul apelant obligat la plata către stat a sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Fapta comisă de către inculpat, împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, precum și vinovăția inculpatului, au fost corect reținute de către prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că inculpatul la data de 24.10.2008, orele 13,30 condus autoturismul cu nr. de înmatriculare - pe drumuri publice, respectiv pe strada - din com., având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,75gr. %o, inculpatul fiind implicat și într-un eveniment rutier, pierzând controlul volanului și intrând cu autoturismul în poarta imobilului situat la nr. 155.
La dosarul cauzei există probe certe din care rezultă că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, respectiv procesul verbal de constatare( 7), buletin de analiza toxicologica alcoolemie ( 9), proces verbal de recoltare a probelor biologice ( 11), adresa emisă de Primăria comunei ( f 14 p) din care rezultă faptul strada - din com. se afla în categoria drumurilor publice, fiind deschisă circulației publice, buletin de examinare clinica ( 10d.), depozițiile martorilor audiați atât în cursul urmăririi penale, dar și în fața instanței de judecata, precum și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de către apărătorul ales al inculpatului, se constată că inculpatul nu a formulat obiecțiuni la procesul verbal de prelevare a probelor biologice, nu a contestat rezultatele stabilite prin buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 986-/443-a din 27.10.2008 - împrejurare ce rezultă din declarația acestuia dată în fața primei instanțe 26 - și nici nu a solicitat efectuarea unei expertize medico-legală pentru recalcularea alcoolemiei.
Împrejurarea că prima probă de sânge a fost prelevată la orele 14,20 la aprox. o oră de la producerea evenimentului rutier, nu constituie un motiv de nulitate al buletinului de analiză toxicologică, intervalul de timp prevăzut în Normele Metodologice privind prelevarea probelor biologice este de recomandare și depășirea acestuia nu ar fi împiedicat organele de specialitate să stabilească valoarea alcoolemiei la momentul evenimentului rutier, în situația în care ar fi existat o astfel de solicitare.
Comparând cele două valori ale alcoolemiei 1,75 gr %o respectiv 1,60 gr. %o, se constată că alcoolemia era în scădere, astfel că și în situația în care s-ar fi cerut recalcularea acesteia, rezultatul ar fi fost mai mare.
În aceste condiții, se constată că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată în cauză, iar inculpatul nu a probat lipsa de temeinicie a probelor administrate.
In ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, se constată de asemenea că prima instanță a aplicat corect criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.pen. stabilind o pedeapsă între limitele speciale prevăzute de lege, dând eficiență atât circumstanțelor de ordin personal ale inculpatului cât și circumstanțelor reale ale faptei.
Stabilirea pedepsei peste limita minimă specială prevăzută de lege este justificată pe de circumstanțele reale ale faptei - inculpatul conducând autoturismul pe drumurile publice, respectiv, pe strada - din com., având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,75 gr %o fiind implicat și într-un eveniment rutier împrejurări ce imprimă faptei un grad de pericol social ridicat.
Raportat la natura infracțiunii comise și la împrejurările concrete de săvârșire a faptei, se constată că în cauză nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. Conduita bună a inculpatului înainte și după comiterea faptei a fost avută în vedere de către prima instanță la dozarea pedepsei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună, în principal achitarea sa conform art. 10 lit. d Cod procedură penală rap. la art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei aplicate, prin reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate și a termenului de încercare.
În motivarea recursului formulat inculpatul recurent a arătat că deși s-a reținut atât de către prima instanță cât și de către instanța de apel că la dosar există probe care dovedesc activitatea infracțională reținută în sarcina sa, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală, în fapt la dosar nu există astfel de dovezi; astfel împrejurarea că la ora 13,30 când a condus autoturismul pe drumurile publice, ar fi avut o alcoolemie de 1,75 gr %0 reprezintă o simplă supoziție și nu este dovedită nici de expertiza efectuată în cauză și de nici o altă probă administrată, situație în care hotărârea de condamnare a sa are la bază o gravă eroare de fapt care se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 și impune casarea deciziei și a sentinței pronunțate de către instanțele inferioare și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod penal.
În subsidiar s-a arătat că în situația în care se reține totuși în sarcina sa comiterea acestei infracțiuni, în speță sunt incidente dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală întrucât pedeapsa care i s-a aplicat a fost stabilită într-un cuantum mult prea ridicat raportat la circumstanțele reale în care fapta s-a săvârșit și la circumstanțele sale personale: se află la prima încălcare a legii penale, este o persoană bine integrată în societate, este căsătorit și are 2 copii.
Analizând decizia penală atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța de recurs ținând seama și de cazurile de casare pe care se întemeiază recursul promovat, constată următoarele:
Dispozițiile art. 385/9 pct. 18 au fost interpretate în literatura de specialitate și jurisprudența actuală în sensul că este incident acest caz de casare ori de câte ori este evidentă stabilirea eronată faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.
Așadar prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate de instanța de fond, în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că o anumită mărturie, un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate, din aceste mijloace de probă reiese contrariul.
Pentru a constitui caz de casare în sensul art.385/9 pct. 18 Cod procedură penală, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită "gravă": a) să fie evidentă, adică vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și b) să fie esențială, adică să aibă o influență bine precizată asupra soluției. O eroare poate fi esențială - prin aceea că s-a răsfrânt în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanță; ea se poate referi nu numai la faptele care formează învinuirea, ci și la împrejurările care influențează soluția cauzei.
Prin prisma celor exprimate, instanța de recurs constată că instanța de apel nu a comis o gravă eroare de fapt - care să fi condus la pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 pentru care a fost trimis în judecată.
La dosar se află probe care fundamentează hotărârile pronunțate în cauză de către instanțele inferioare; astfel, starea de fapt stabilită de instanța de fond și de cea de apel este corectă și are la bază materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și nemijlocit de către instanță; inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale (declarație olografă fila 8 dosar urmărire penală) cât și în fața primei instanțe că a consumat alcool atât în seara zilei de 23.10.2008 cât și în dimineața zilei de 24.10.2008, după care în jurul orei 13,00 s-a urcat la volanul autoturismului marca 1310 Break cu nr. de înmatriculare - pe care l-a condus pe drumurile publice, din localitatea până în Com., unde, pe strada -, într-o curbă a pierdut controlul autoturismului care a ieșit de pe șosea și a intrat în poarta imobilului cu nr. 155 avariind-
Întrucât la sosirea organelor de poliție inculpatul emana miros de alcool, iar testarea cu fiola alcooltest a pus în evidență consum de alcool (s-a înverzit în proporție de 30%), acesta a fost condus la Spitalul Județean din Sf. unde i s-au recoltat probe biologice: prima probă la ora 14,20 și care a pus în evidență o alcoolemie de 1,75 g% iar a doua la ora 15,20 care a relevat o alcoolemie de 1,60% Inculpatul nu a contestat modul de prelevare a probelor și nici Buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 986-/443-a din 27.10.2008 emis de Serviciul de Medicină Legală C, însă ulterior în instanță arătat că nu contestă rezultatul analizei prin care s-a stabilit alcoolemia pentru că nu are bani pentru expertiză, iar sarcina probării infracțiunii revine parchetului.
Nu poate fi primită susținerea inculpatului, în sensul că la dosar nu există nici o probă care să stabilească valoarea alcoolemiei la ora 13.30 când a avut loc accidentul și când în fapt conducea autoturismul, ceea ce ar conduce la o stare de fapt eronat stabilită, întrucât prezența alcoolului în sângele unei persoane la un moment dat poate fi stabilită și prin alte mijloace de probă, nu doar printr-o expertiză, ori, Buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 986-/443-a din 27.10.2008 emis de Serviciul de Medicină Legală C, a stabilit, pe baza probelor recoltate și necontestate de inculpat o alcoolemie peste limita legală prevăzută de OUG 195/2002 în descreștere; este un fapt de necontestat (și pentru dovedirea căruia nu mai trebuiau administrate probe) împrejurarea că alcoolemia, după momentul ingerării de alcool, descrește odată cu trecerea timpului; ori, dacă potrivit susținerilor inculpatului a consumat alcool doar înainte de ora 13, condus ulterior autoturismul pe drumurile publice la ora 13,30 iar la ora 14,20 s-a constatat existența unei alcoolemii de 1,75%o, alcoolemia pusă în evidență nu putea proveni decât de la consumul de alcool anterior orei 13, și care la ora la care a condus inculpatul era mult mai mare decât cea evidențiată la ora 14,20, deci oricum peste limita legală de 0,80%
În considerarea celor expuse, instanța de recurs apreciază că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală iar hotărârea de condamnare a inculpatului nu are la baza o gravă eroare de fapt; starea de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță și menținută de către instanța de apel, ea având corespondent în materialul probator administrat în cauză iar încadrarea juridică este de asemenea corectă, în speță fiind întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului.
În ceea ce privește cel de-al doilea caz de casare invocat în recurs, prev. de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, instanța de recurs constată că apare nefondată critica conform căreia instanțele inferioare nu ar fi individualizat judiciar corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului.
Se constată astfel, analizând și coroborând actele și lucrările dosarului că au fost avute în vedere, cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei toate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, precum și dispozițiile art. 52 Cod penal care reglementează scopul aplicării pedepselor; împrejurările relevate de către recurent în susținerea acestui caz de casare, atât circumstanțele reale ale comiterii faptelor - inclusiv motivul care l-a determinat pe inculpat să conducă autoturismul după ce a consumat alcool - cât și cele personale ale inculpatului, au fost deja avute în vedere de către instanțele inferioare și tocmai ele au condus la orientarea pedepsei spre limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunile comise; în mod judicios a procedat instanța de fond și cea de apel apreciind că împrejurărilor relevate de inculpatul recurent nu li se pot da valențele unor circumstanțe atenuante cu consecința coborârii automate a pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, iar faptul că inculpatul este căsătorit, are copii minori în întreținere și are un comportament normal în societate au îndreptățit instanțele inferioare să aprecieze că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără privare de libertate și să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
În raport de cele expuse, văzând că nici acest caz de casare nu este incident în speță, ca de altfel nici unul dintre celelalte cazuri de casare prev. de art. 385/9 Cod procedură penală care pot fi luate în considerare din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 97/A/1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr- pe care o va menține.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezintă onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în recurs pentru susținerea intereselor inculpatului, până la prezentarea avocatului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 8.07.1971, împotriva Deciziei penale nr.97/A/1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art.189 Cod procedură penală se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se plătește Baroului B suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, sumă ce se include în cuantumul cheltuielilor judiciare.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,27.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./16.12.2009
/21.12.2009
Jud. fond -
jud. apel -,
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Laura Popa, Alexandru Șerban
