Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 817/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 817
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "infractiuni privind circulația pe drumurile publice (OUG nr.195/2002)", declarat deinculpatulimpotriva deciziei penale nr.444 din 09.11.2009 pronuntata de Tribunalul Iași, in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocați I, cu delegație la dosar, care raspunde pentru inculpatul recurent lipsă la termenul de azi.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Nemaifiind cereri de formulat, instanta apreciaza cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, sustine că, inculpatul recurent a fost condamnat de instanța de fond, la o pedeapsă de 8 luni inchisoare, cu suspendarea conditionată a executării pedepsei pentru savarsirea infractiunii de refuz de a i se recolta probe biologice sau de a se supune testării cu aparatul alcooltest.
Apărarea constantă a inculpatului, pe care si-a făcut-o la fond și a reiterat-o și in apel, probabil acesta este si motivul de recurs, acela că instanța trebuia să rețină că, față de circumstanțele sale personale, mai exact de imprejurarile concrete ale savarsirii faptei, sunt aplicabile dispozitiile art.18 ind.1 Cod penal, in sensul că toate aceste imprejurări ar fi dus la concluzia că fapta in sine nu prezintă pericolul social concret al unei infractiuni.
Solicită a se reanaliza toate circumstantele sale personale, reținute de altfel de instanta de fond, conditiile concrete ale savarsirii faptei astfel cum sunt conturate de declaratiile de martori, a se admite recursul si a se aplica disp.art.10 alin.1 lit.b ind.1 Cod procedura penala, reținând că fapta nu prezintă in concret pericolul social al unei infractiuni. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciază că instanțele au dat eficiență dispozitiilor art.72 Cod penal in raport de datele cauzei. Soluția este legală și temeinică.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.1736/08.05.2009, Judecătoria Iașia dispus următoarele:
Condamnă pe inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 09.10.1977 în municipiul I, județul I, domiciliat in municipiul I,-, blocul 581, etajul 7,. 26, județul I, fara forme legale in municipiul I,-, blocul R 2, scara A, etajul 2,. 2, județul I, CNP -, cetățean român, căsătorit, studii medii (liceale), curier la TCE "CURIERO " - I, are un copil minor, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii constând in "refuzul, - conducătorului unui autovehicul - de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat.", prev. și ped. de art. 87 alin. (5) din nr.OUG 195/2002, modificată și republicată prin Legea nr.49/2006, cu aplicarea dispozițiilor art.74 alin.(1) lit.a) și c) din Codul penal rap. la art.76 alin.(1) lit.d) din Codul penal, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare (faptă comisă la data de 21.04.2008).
Pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal, aplică inculpatului - pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.(1) lit.a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal.
În baza dispozițiilor art.81 din Codul penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, stabilită inculpatului prin prezenta sentință penală, pe o perioadă de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni care, conform dispozițiilor art.82 alin.(1) din Codul penal, constituie termen de încercare pentru inculpatul -.
Atrage atenția inculpatului - cu privire la dispozițiile art. 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza dispozițiilor art.71 alin.(5) din Codul penal, dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin.(1) lit.a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal, pe durata și în condițiile prevăzute de textul de lege anterior-menționat.
Constata încetată delegația pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, in faza de judecata (delegația nr. 3118 din data de 31.03.2009, emisa de Baroul Iași - titularul delegației - avocatul ).
În baza dispozițiilor art. 349 și art. 191 din Codul d e procedură penală, obligă pe inculpatul -, cu datele de stare civila sus-menționate să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta din urma, suma de 155 1ei(RON).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarea situație de fapt:
Inculpatul -, depistat și oprit în trafic de organele competente la data de 21.04.2008, în timp ce era la volanul unui autoturism marca "FORD", a refuzat atât testarea cu aparatul alcooltest, cât și recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Astfel, la data de 21.04.2008, în jurul orelor 02,25, lucrătorii de poliție din cadrul Secției a IV- de Poliție I, în timp ce efectuau serviciul de patrulare pe strada - - din municipiul I, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe strada - -, din direcția zonei "Doi " spre intersecția strada - - cu strada -, circula o autoutilitară marca "Ford " de culoare albă, cu numărul de înmatriculare B 54161, care mergea cu viteză mare și nu menținea direcția de mers.
În dreptul benzinăriei de pe strada - - - I, autoturismul s-a oprit, iar organele de poliție s-au deplasat spre autovehicul, unde au constatat că la volanul autoturismului se afla o persoană de aproximativ 28-30 de ani, iar în dreapta o altă persoană, in vârsta de 18-19 ani. Conducătorului auto i s-au cerut documentele de identificare, în prezența martorului, dar acesta a refuzat să le prezinte. Datorită faptului că persoana care se afla la volanul autoturismului emana halenă alcoolică, s-a solicitat prezența unui echipaj de la Serviciul Poliției Rutiere. În prezența martorului și al ocupantului locului din dreapta a autoutilitarei - identificat ca fiind martorul, conducătorul auto a refuzat testarea cu aparatul etilotest marca "". La sediul Secției a IV-a de Poliție s-a stabilit identitatea acestuia în persoana numitului -, fiul lui și, născut la data de 09.10.1977 - inculpatul din prezenta cauza penala.
Inculpatul a fost condus apoi la Spitalul de Urgență "Sf. " din I unde, în prezența martorului asistent, a refuzat să se supună recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Aspectele referitoare la prezența halenei alcoolice și refuzul recoltării probelor biologice au fost consemnate în buletinul de examinare clinică, seria -, întocmit la data de 21.04.2008, orele 02,55, de către medicul aflat de serviciu la. din cadrul Spitalului "SF. " din
Fiind audiat in ambele faze procesuale, martorul a declarat faptul că în noaptea de 20/21.04.2008 s-a întâlnit cu inculpatul -, după care au mers la un magazin să cumpere bere. Cei doi au consumat băuturile alcoolice în parcarea de la Complexul "-", în mașina inculpatului. Inculpatul, dorind să continue consumul de băuturi alcoolice, a propus să meargă cu mașina sa până la un magazin deschis non-stop. Ajunși acolo, cei doi au cumpărat încă două beri, după care s-au urcat în mașină, inculpatul conducând pe strada - - din municipiul Atunci când au ieșit de pe -, un echipaj de poliție le-a făcut semn să oprească. Inculpatul a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest.
Martorul, angajat al benzinăriei, precum si martorul, agent de pază la Spitalul "SF. " din I au fost de față, primul - atunci când inculpatul a refuzat testarea cu aparatul etilotest "" la locul faptei, iar cel de-al doilea - atunci când inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, la spital. Cei doi au fost de față și atunci când i-a fost adus la cunoștință inculpatului de către organele de politie rutiera faptul că refuzul conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice sau testării cu aparatul etilotest în vederea stabilirii alcoolemiei, constituie infracțiune.
Fiind audiat in ambele faze procesuale, inculpatul -, după ce inițial, in faza de urmărire penala, a negat comiterea infracțiunii, a recunoscut în final comiterea faptei în modalitatea prezentată anterior, declarațiile acestuia coroborându-se cu ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorilor, și, înscrisurile de la dosar (buletinul de examinare clinică, seria -).
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta reținută de către instanță, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:
- procesul-verbal de constatare a infracțiunii (filele 5-8, dosar urmărire penală);
- declarațiile martorilor - și, audiați în ambele faze procesuale; declarația martorului, audiat în faza de urmărire penală, declarație care a fost însușită de către inculpat, în cursul judecății; față de poziția procesuală a inculpatului, în sensul recunoașterii de către acesta a săvârșirii infracțiunii reținută în sarcina lui, și față de poziția reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași (în sensul renunțării de către acesta la audierea, în instanță, a martorului sus-menționat), instanța, în baza dispozițiilor art. 329 alin.(2) din Codul d e procedură penală, a dispus neaudierea acestui martor, administrarea acestei probe nemaifiind utilă soluționării cauzei de față;
- buletinul de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică (fila 20, dosar urmărire penală);
- cererea de analiză și procesul-verbal din care rezultă refuzul inculpatului în ce privește recoltarea de probe biologice ( fila 22, dosar urmărire penală);
- fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 25, dosar urmărire penală);
- procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatului (fila 30, dosar urmărire penală);
- alte acte încheiate în cauză, toate coroborându-se cu declarațiile inculpatului, date în ambele faze procesuale, prin care acesta recunoaște săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina lui, făcându-se astfel, pe deplin, dovada vinovăției acestuia.
În drept:
Fapta inculpatului -, așa cum a fost aceasta descrisă anterior, prin situația de fapt reținută de către instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "refuz - al conducătorului unui autovehicul - de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat ", prev. de art. 87 alin.(5) din nr.OUG 195/2002, modificată și republicată prin Legea nr. 49/2006.
În termenul prevăzut. de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către inculpatul, care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei, solicitând reaprecierea pericolului social al faptei, urmând a se ține cont de persoana făptuitorului, de faptul că este o persoană cu studii medii, încadrată în muncă și care are un copil minor în întreținere, astfel că pedeapsa cu închisoarea aplicată apare ca fiind excesivă și nejustificată.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul declarat este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și necontestată de către inculpatul apelant, tribunalul a apreciat că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței atât a faptei de refuz de recoltare a probelor biologice, astfel cum este prevăzută de legea penală specială, precum și a vinovăției făptuitorului, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de inculpat.
Trecând la individualizarea sancțiunii penale, instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate și nu selectiv în operațiunea judiciară de stabilire și aplicare a pedepsei.
În aceste condiții, solicitarea inculpatului apelant de a se analiza cu preponderență doar datele ce caracterizează persoana acestuia, respectiv împrejurarea că este căsătorit, are un copil minor în întreținere și un loc de muncă stabil, ca urmare a studiilor urmate, ignorându-se celelalte criterii de stabilire în concret a gradului de pericol social al faptei și a circumstanțelor reale în care a fost comisă, intră în contradicție cu dispozițiile legale mai sus menționate.
Drept urmare, pe deplin justificat, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de a refuza să se supună recoltării probelor biologice, prezintă un grad de pericol social corespunzător infracțiunii reținute, ținând seama de modul de săvârșire și împrejurările comiterii faptei și, în special, de conduita procesuală oscilantă adoptată pe parcursul procesului penal, precum și de persoana inculpatului care este necunoscut cu antecedente penale, este căsătorit și are un copil minor în întreținere.
În raport de elementele de mai sus care particularizează prezenta cauză și de împrejurarea că prezența inculpatului în instanță și opțiunea acestuia de a accepta să dea declarație nu reprezintă o obligație procesuală, ci un drept de care acesta a înțeles să uzeze, dar cu formularea de declarații contradictorii și oscilante, apreciate corespunzător de instanță, tribunalul a constatat că aprecierea pericolului social al faptei a fost în mod just realizată, iar pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului a fost corect dozată și adaptată gravității faptei comise, dându-se eficiență circumstanțelor personale ale acestuia, pedeapsa fiind stabilită sub limita specială minimă prevăzută de legea penală.
Astfel fiind, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă evaluare cauzală a datelor personale ale inculpatului, pe care le-a valorificat distinct în procesul de alegere a modalității de executare a pedepsei, considerând că suspendarea condiționată a executării acesteia poate asigura realizarea scopului sancțiunilor penale, de prevenire a comiterii de noi fapte penale și de reeducare a făptuitorului, prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia, dovedite prin buna conduită în termenul de încercare stabilit.
Față de împrejurarea că datele personale ale inculpatului nu pot fi calificate suplimentar și în apel ca și circumstanțe atenuante în sensul celor reținute de dispozițiile art. 74 lit. a și c Cod penal, cu efectele stabilite de art. 76 din același cod, în cauză acestea fiind deja pe deplin evaluate și valorificate de prima instanță în stabilirea pedepsei sub limitele prevăzute de norma specială, tribunalul apreciază că nu se impune schimbarea naturii sancțiunii penale aplicate de către prima instanță, întrucât ar lipsi-o total de eficiență în realizarea scopului educativ și de exemplaritate, precum și în posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și a unei resocializări pozitive a acestuia.
Întrucât criticile formulate în apel nu sunt justificate, nefiind susținute de datele dosarului, iar din actele și lucrările efectuate de prima instanță nu a rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie, tribunalul a respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală, apelul formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr.1736/08.05.2009, pronunțată de Judecătoria Iași a fost menținută ca legală și temeinică.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
În termenul legal prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatulși criticate sub aspectul neaplicării în cauză a dispozițiilor art. 18 ind. 1 Cod penal, considerând că împrejurările concrete de comitere a faptei coroborate cu atitudinea sinceră adoptată, lipsa antecedentelor penale și faptul că este căsătorit, are un copil minor în întreținere și un loc de muncă stabil, constituie elemente ce justifică pronunțarea unei soluții de achitare în te meiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală combinat cu art. 10 lit. Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate ce va fi analizată în cadrul cazului de casare, prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală, constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 17 cod penal una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii este aceea a pericolului social.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social conform art. 18 ind. 1 alin. 2 Cod penal se ține seama de mijloacele de săvârșire a faptei,de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În cauză evaluarea judicioasă a acestora de către instanțele inferioare a evidențiat în mod corect că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, depistat și oprit în trafic de organele competente, în timp ce era la volanul unui autoturism marca FORD, refuzat atât testarea cu aparatul alcooltest, cât și recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Analizând conținutul art. 18 ind. 1 cod penal, prin raportarea dispozițiilor sale la infracțiunea comisă de inculpat ce este o infracțiune prevăzută de legiuitor cu limite de pedeapsă cuprinse între 2 și 7 ani închisoare și face parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice dar, în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal, fapte ce pot avea consecințe imprevizibile de cele mai multe ori soldate cu vătămări grave ale unor persoane sau bunuri, instanța de recurs apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 18 ind. 1 Cod penal, chiar dacă inculpatul s-a prezentat în fața organelor judiciare, recunoscut săvârșirea faptei este căsătorit, are un copil minor și este integrat social.
De altfel, aceste circumstanțe personale au fost avute în vedere de către instanța de fond când a aplicat inculpatului o pedeapsă în cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege ca efet al reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c cod penal.
Prin urmare, fapta inculpatului de a refuza testarea cu aparatul alcooltest și recoltarea probelor biologice prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și trebuie sancționată ca atare, atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru apărarea societății civile prin descurajarea săvârșirii unor astfel de fapte de către alte persoane.
Sub aspectul tratamentului sancționator se constată că pedeapsa la care inculpatul a fost condamnat este rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a gradului de pericol social concret al faptei, a împrejurărilor și modului în care a fost săvârșită, precum și a elementelor de natură a caracteriza persoana inculpatului, pedeapsa aplicată cu executarea suspendată condiționat, conform art. 81 Cod penal fiind în măsură să asigure realizarea scopului sancțiunii penale ca mijloc de reeducare și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Pentru considerentele expuse anterior, motivul de recurs invocat fiind neîntemeiat și cum din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 ind. 9 alin. 3 cod procedură penală, care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 444 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului.
ÂPENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 444 din 09.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
29.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud. -
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Otilia Susanu, Daniela Dumitrescu
