Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Brașov
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 84/ DOSAR NR-
Ședința publică din 5 februarie 2009
Completul de judecată format din:
PEȘEDINTE. - JUDECĂTOR 1: Alexandru Vasiliu Simona Franguloiu Manuela Barbu
_ judecător
_ judecător
_ grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public. procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 76/A din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 29 ianuarie 2009 și apoi pentru data de 5 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința penală nr. 1973/2007 Judecătoria Brașov, în temeiul art. ll pct. 2 lit. a rap.la art. 10 lit. d cpp a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 77 alin. 1 teza a II a din OUG nr. 195/2002 (art. 85 alin. 3 în actuala reglementare, cu aplicarea art. 12 Cod penal).
De asemenea, în baza art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2337/2001 a Judecătoriei Brașov și în consecință, a dispus executarea în întregime a pedepsei, care se adaugă la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale a închisorii, exercitarea următoarelor drepturi prev. de art. 64 alin. 1 Cod penal:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 346 alin. 1 cpp. rap. la art. 998 și urm. Cod civil, a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente Com SRL la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:
_ către partea civilă, 1500 lei daune morale și 194,29 lei daune materiale, respingând celelalte pretenții civile;
_ către Spitalul Clinic Judetean de Urgență B, 975,18 lei daune materiale.
În baza art. 191 alin. 1, 3 cpp, l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Com SRL să plătească statului suma de 567,50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare și suma de 700 lei, cu același titlu către B, iar în baza art. 193 alin. 2, 4 cpp, l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente Com SRL să plătească părții civile suma e 1.336 lei cheltuieli judiciare, respingând restul pretențiilor formulate cu același titlu.
La pronunțarea acestei soluții s-au avut în vedere următoarele aspecte.
În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că în data e 2 decembrie 2004, din dispoziția angajatorului, inculpatul rula pe DN 10 cu un tractor cu remorcă neînmatriculată și fără instalație electrică de semnalizare, în vederea colectării gunoiului menajer din comună și ajungând pe un segment de drum prevăzut cu 2 benzi de circulație (câte una pe sens), despărțite de marcaj longitudinal cu linie întreruptă a efectuat, fără a se asigura, un viraj spre stânga, izbind un autoturism aflat în depășirea sa.
Mai exact, se arată că atunci când partea vătămată s-a angajat în depășirea tractorului și când a ajuns paralel cu remorca, inculpatul a virat spre stânga pentru a se înscrie pe o stradă laterală, schimbându-și astfel direcția de mers fără a semnaliza efectuarea manevrei. Partea din față a autoturismului aflat în depășire a intrat în coliziune cu din stânga față a tractorului aflat în viraj la stânga. De menționat este faptul că în zona premergătoare impactului nu erau instalate indicatoare rutiere de avertizare (intersecție cu drumuri fără prioritate) sau interdicție în efectuarea depășirilor, iar sistemul de semnalizare al remorcii lipsea complet.
Prima instanță, văzând că infracțiunea prevăzută de art. 77 alin. 1 teza a II a din OUG nr. 195/2002 se săvârșește cu intenția directă sau indirectă, ceea ce presupune ca inculpatul să fi cunoscut că remorca pe care a tractat-o nu era înmatriculată, a apreciat că atâta timp cât el conducea doar ocazional tractorul respectiv, există un dubiu cu privire la latura subiectivă a acestei infracțiuni, câtă vreme avea simpla calitate de angajat și nu angajator.
Totodată, a apreciat că în producerea accidentului rutier, în proporție de 50% a concurat și culpa părții vătămate care într-o intersecție cu circulație nedirijată prin mijloace de semnalizare rutieră, s-a angajat în depășire, nesocotind astfel dispozițiile art. 152 alin. 1 din HG 85/2003.
Sesizând că inculpatul înainte de a schimba direcția de mers nu și-a anunțat intenția în mod clar și vizibil, cu ajutorul luminilor de semnalizare a direcției vehiculului, iar urmare a impactului partea vătămată a necesitat pentru vindecarea postraumatică un număr de 110-120 zile de îngrijiri medicale, prima instanță a reținut vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1 și 3 cod penal, aplicându-i, funcție de coordonatele expuse în art. 72 cod penal, o pedeapsă de 6 luni închisoare, neomițând a lua în calcul culpa concurentă în producerea evenimentului rutier.
Aplicând dispozițiile art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 2337/2001 a Judecătoriei Brașov, dispunând ca acesta să execute în final pedeapsa de 2 ani închisoare.
Relativ la latura civilă, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Martorul a declarat că a plătit doctorului care l-a operat pe fiul său suma de 500 lei, fără să primească vreo chitanță doveditoare, că pentru transportul de la la B și controalele efectuate după operație la clinica privată a aceluiași medic, partea vătămată a cheltuit în jur de 2.500 lei, precum și faptul că o perioadă de 5-6 luni partea vătămată nu a mai putut să lucreze la atelierul său de reparații auto, unde nu știe însă cât câștiga.
Martorul Saa rătat că, fiind o cunoștință apropiată a părții vătămate, știe că aceasta a plătit 500 lei medicului care l-a operat după accident și că a cheltuit aproximativ 100 lei pe medicamente. A mai arătat martorul că l-a adus pe cu autoturismul său de la la B pentru consultații medicale, plătindu-i costul transportului de cca 300 lei, că în timpul spitalizării partea vătămată a suportat cheltuieli de 100 lei pe medicamente și hrană, iar după externare nu a mai putut lucra cca l an de zile în cadrul propriului service auto, pierzând din cele aflate de la partea vătămată, aproximativ 1000 lei lunar. Totodată, martorul a precizat că după accident partea vătămată nu a mai participat la lucrările agricole în cadrul gospodăriei.
Martorul a menționat în depoziția sa că știe de la partea vătămată că a plătit 500 lei pentru operație, 500-1000 lei pentru medicamente și că are cunoștință și despre faptul că că partea vătămată nu a mai putut lucra la atelierul de reparații auto 5 luni de zile, dar nu știe ce sume obținea din această activitate.
De asemenea, martorii S și au precizat că starea de spirit a părții vătămate a fost afectată, acesta nemaiavând același tonus ca înainte și se deplasează mai greu.
Partea vătămată a pretins despăgubiri în valoare de 173.248.86 lei reprezentând costul reparației autoturismului avariat în accident, sens în care a depus la dosar un deviz de lucru emis de SC SRL. Această pretenție a fost respinsă, deoarece autoturismul implicat în accident nu aparținea părții vătămate ci Fundației B, aspect consemnat în procesul verbal de cercetare la fața locului și în declarația părții vătămate din 7 decembrie 2004.
Prin decizia nr. 1/2004 a ICCJ- Secțiile Unite, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 14 din codul d e procedură penală și ale art. 998 cod civil,instanța penală investită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este investită să judece acțiunea civilă alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte.
Din motivarea acestei decizii reiese însă faptul că pretențiile civile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a unei infracțiuni, se soluționează în cadrul procesului penal doar în cazul când ele aparțin persoanei vătămate prin respectiva infracțiune nu și altor persoane care au suferit un prejudiciu distinct. "Așa fiind, nu se poate considera că ar exista rațiuni ca prejudiciul unic suferit de victimă prin săvârșirea unei fapte penale, de asemenea unică să fie fragmentat, iar competența de soluționare a acțiunii civile să fie împărțită între două instanțe - penală și civilă - cu toate inconvenientele ce decurg din aceasta. O atare concluzie se impune a fi acceptată nu numai în cazul faptelor de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de conducători auto cu ocazia circulației pe drumurile publice, ci și în orice alte situații de comitere a unei fapte complexe, cu mai multe consecințe păgubitoare pentru aceeași victimă".
Prin prisma acestor considerente, părții vătămate nu-i pot fi acordate despăgubiri pentru averile suferite de un autoturism carenu-i aparținea și nici Fundația nu putea avea calitatea de parte vătămată, raportat la infracțiunea prev. de art. 184 alin.1 și 3 cod penal, dedusă judecății., nu poate fi acordată nici suma de 7,50 lei solicitată de partea civilă reprezentând taxa achitată către Direcția Judeteană de Statistică B pentru comunicarea ratei inflației, în temeiul căreia și-a actualizat pretențiile referitoare la c/v autoturismului avariat.
Suma plătită de partea vătămată în timpul spitalizării medicului care a operat-o nu poate fi un prejudiciu de natură materială, întrucât a fost achitată de bunăvoie și în mod neoficial.
Funcție de durerile fizice cauzate părții vătămate, de durerile psihice consecutive vătămării corporale, de numărul zilelor de îngrijiri medicale în perioada de spitalizare, de împrejurarea că între prejudiciile materiale și cele morale cauzate prin aceeași faptă ilicită și culpabilă, există o legătură directă și nemijlocită, prima instanță a apreciat că suma de 1500 lei e suficientă pentru acoperirea daunelor morale al căror conținut e neeconomic, fiind permisă nu evaluarea lor în bani, ci doar o echivalare corespunzătoare.
Tribunalul Brașov, prin decizia penală nr. 76/A/2008 admițând apelurile declarate de inculpat și partea civilă, cu motivația că nesemnalizarea de către inculpat a intenției de schimbare a sensului de mers s-a datorat stării tehnice deplorabile a tractorului și a remorcii pe care inculpatul nu o cunoștea, neavând pregătire de specialitate, limitându-se la verificarea operată înainte de plecarea în cursă de către reprezentantul firmei care a considerat că starea acestora era relativ bună, a înlocuit soluția de condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal cu una de achitare întemeiată pe dispozițiile art. ll pct. 2 lit. a rap.la art. 10 li.1Cod procedură penală.
Prin urmare, s-a considerat că starea tehnică a vehiculului nu-i poate fi imputată inculpatului care nu a făcut altceva decât să execute o dispoziție, un ordin al angajatorului său, neavând atribuții de serviciu relative la verificarea stării tehnice despre care martorul avea cunoștință, dar nu a întreprins nici un demers pentru reme4dierea disfuncțiunilor.
Referitor la cuantumul despăgubirilor acordate, tribunalul, văzând că s-au mai probat și alte cheltuieli legate de spitalizare, că daunele morale nu sunt în măsură să compenseze suferințele cauzate, a majorat câtimea acestora.
Curtea de Apel, prin decizia penală nr. 687/R/2008, admițând recursurile declarate de parchet și partea civilă, a casat, respectiv desființat ambele soluții pronunțate, reținând cauza spre administrarea de probe în vederea lămuririi tuturor împrejurărilor în care s-a produs accidentul.
În rejudecare, curtea a efectuat o adresă către Administrația Națională a Drumurilor, care a comunicat că pe sectorul de drum în discuție, nu figurează nici o intersecție cu vreun drum public ( 31 dosar) și a purces la reaudierea părții vătămate care susține că "remorca nu avea sistem de semnalizare, iar tractorul avea sisteme de semnalizare în partea superioară a cabinei, dar pentru că nu avea geamuri colorate, nu se puteau deosebi comenzile" ( 32 dosar).
Curtea, cercetând cuprinsul pieselor de la dosar, reține că inculpat, angajat ca tractorist rutierist, efectua la acel moment o cursă din dispoziția șefului său ierarhic, martorul rulând cu un tractor cu o remorcă neechipată cu sistem de semnalizare, neconectată la instalația hidraulică de frânare, cu un sistem de semnalizare pe cabină deficitar, în sensul că lămpile de semnalizare din spatele cabinei nu aveau geam, funcționând nu intermitent ci continuu. La un moment dat a efectuat o manevră de viraj stânga, nesemnalizată corespunzător, nesesizând prezența părții vătămate care se angajase în depășirea tractorului.
Mai mult, dacă sistemul de semnalizare al remorcii lipsea complet, iar cel al tractorului era necorespunzător, în zona de drum premergătoare impactului, prevăzut cu două benzi de circulație despărțite cu un marcaj longitudinal cu linie întreruptă, nu erau montate indicatoare rutiere de avertizare a intersecției cu un drum fără prioritate sau de interdicție a manevrei de depășire.
Or, inculpatul a acceptat să ruleze cu un vehicul cu o asemenea stare tehnică, efectuând un viraj la stânga pentru a se înscrie pe o stradă laterală, fără a se asigura în prealabil,nesesizând autoturismul angajat în procesul de depășire pe din stânga.
Văzând că în acel perimetru nu figurează și nu figura nici o intersecție cu vreun drum public, însă prin art. 120 (1) lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 se interzice depășirea vehiculelor în intersecție cu circulație nedirijată, partea vătămată declarând că avea cunoștință de existența acelui drum lateral, că plecând în cursă inculpatul și-a asumat riscul punerii în circulație a vehiculului cu deficiențele tehnice sus-menționate, dar neimputabile acestuia, inițiind fără a se asigura o manevră de viraj stânga în condițiile unei benzi discontinue, a unei intersecții nedirijate, curtea reține vinovăția ambelor părți implicate, a inculpatului în proporție de 75% și a părții vătămate ce s-a înscris în depășire într-o intersecție nedirijată, în proporție de 25%.
Sesizând că în speță nu s-a probat cu certitudine ca inculpatul să fi cunoscut faptul că remorca pe care o tracta nu era înmatriculată, el neavând atribuții în acest sens, iar ca o cerință a principiului prezumției de nevinovăție orice îndoială profită inculpatului, curtea, față de dubiul cu privire la latura subiectivă a infracțiunii prev. de art. 77 alin. 1 teza a II a din OUG nr. 195/2002, dispune achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. La art. 10 lit. d cod procedură penală.
Ținând cont că inculpatul îndeplinea o activitate din ordinul superiorului su care de altfel l-a asigurat de starea tehnică relativ bună a vehiculului în discuție, apreciind că în ipoteza unui refuz,locul inculpatului în acea firmă devenea incert, aspect de care acesta a ținut seama la plecarea în cursă, văzând conduita sa procesuală, gradul său de vinovăție, culpa concurentă în producerea accidentului rutier, noțiunea de pericol social al faptei reieșită din art. 18 Cod penal, curtea dispune achitarea inculpatului și pentru săvârșirea faptei prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, câtă vreme însuși legiuitorul a lăsat să se înțeleagă că în cazul unor fapte care ar aduce atingere valorilor prev. de art. 1 din codul penal, nu întotdeauna ar fi necesară și sancționarea făptuitorului.
Relativ la latura civilă, ținând cont că potrivit art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, sfera vinovăției civile este mai largă decât sfera vinovăției penale, că persoana care a suferit un prejudiciu, are dreptul la repararea lui integrală, în sensul că ea trebuie să fie pusă într-o situație cât mai apropiată posibil de aceea pe care a avut-o anterior producerii faptului prejudiciabil, văzând că în speță subzistă acel raport de prepușenie în cadrul căruia SC Com SRL i-a încredințat o funcție inculpatului, funcție pe care acesta din urmă a acceptat să o primească, săvârșind fapta în limitele atribuțiilor ce i s-au încredințat, aspect ce antrenează și răspunderea angajatorului pentru care inculpatul a lucrat, curtea, funcție și de procentajul culpei ce-i incumbă acestuia, de dispozițiile art. 1000 alin. 3 cod civil, activează răspunderea solidară a inculpatului și a părții responsabile civilmente SC Com SRL, după cum urmează:
_ către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență B 975,18 lei daune materiale constând în contravaloarea prestațiilor medico-legale acordate părții civile ( 31 dos.p);
_ către partea civilă care nu se încadrează într-un grad de invaliditate pentru afecțiunea postraumatică, prezentând doar o incapacitate adaptativă în proporție de 10%, neavând deficiență locomotorie ce să justifice acordarea despăgubirilor periodice lunare, următoarele sume:
_ 1481 lei daune materiale parțiale (cheltuieli legate de restabilirea sănătății probate cu înscrisurile de la filele 263, 264, 269-272, 276-299 din dosarul de fond, costul raporturilor medico-legale reieșit din înscrisurile de la filele 260 dosar fond și 25,28 din dosarul de urmărire penală, costul expertului tehnic consilier existent la fila 267 dosar fond și cheltuieli legate de deplasare);
_ 5000 lei daune morale reprezentând un substitut pentru pretul suferințelor fizice încercate prin săvârșirea faptului culpabil, a suferințelor psihice pe carele-a încercat prin modificarea temporară a cursului firesc al vieții pe care o ducea anterior.
_ 1275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale reprezentând onorariu avocat;
_ către Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă, 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare;
_ către stat 837,50 lei reprezentând cheltuieli judiciare parțiale.
Funcție de prevederile art. 1196 Cod civil, curtea respinge restul pretențiilor invocate relative la costul reparațiilor efectuate autoturismului avariat (devizul prezentat nefăcând dovada prejudiciului real cauzat, a plății efectuate) și la alte cheltuieli ce nu au legătură cu prejudiciul rezultat din accidentul rutier în cauză (bonuri de parcare).
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cpp achită inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31 octombrie l977 în B, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 85 alin. 3 (fost art. 77 alin. 1 teza a II-a) din nr.OUG 195/2002, cu aplic. art. 13 Cp.
În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod proc. penală achită același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
În baza art. 91 Cod penal aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii de 500 lei.
În baza art. 346 alin. 2 Cpp rap. la art. 998, art. 1000 alin 3 cod civil obligă în solidar inculpatul cu partea responsabilă civilmente SC COM SRL la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:
- către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență B 975,18 lei daune materiale, respectiv contravaloarea prestațiilor medico-legale acordate părții civile.
- către partea civilă 1481 lei daune materiale parțiale și 5000 lei daune morale, respingându-i restul pretențiilor.
În baza art. 191 alin. 1 și 3 Cpp obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Com SRL la plata către Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 alin 1 Cpp obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Com SRL la plata în favoarea părții civile a sumei de 1275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale reprezentând onorarii avocat.
În baza art. 193 alin 1 Cpp obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Com SRL la plata în favoarea statului a sumei de837,50, restul acestor cheltuieli rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. 9.02.2009
Dact.Gh.10.02.2009
3 ex.
Jud apel,
Jud fond
Președinte:Alexandru Vasiliu Simona Franguloiu Manuela BarbuJudecători:Alexandru Vasiliu Simona Franguloiu Manuela Barbu
