Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 90/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 90/
Ședința publică din data de 05 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale nr. 216 din 03 noiembrie 2009 Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță
La apelul nominal a răspuns intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 524/02.02.2010.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Intimatul inculpat, întrebat fiind, precizează că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
CURTEA, având în vedere soluțiile pronunțate în prezenta cauză, pune în discuție necesitatea audierii inculpatului, în situația în care acesta va dori să dea declarație. Totodată, aduce la cunoștință intimatului inculpat dispozițiile art. 70 Cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a da declarație, precum și dreptul de a refuza să dea declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Intimatul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține declarațiile date în cauză în fața instanței de fond și nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că nu înțelege să susțină punctul 1 din motivele de recurs formulate în scris, privind schimbarea încadrării juridice. Apreciază că reținerea prevederilor art. 37 lit. b Cod penal nu face parte din încadrarea juridică a faptei, iar încălcarea dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, din această perspectivă, nu poate fi cenzurată în modalitatea solicitată în scris de către Parchet.
Este de acord cu motivul de recurs invocat în scris la punctul 2. Într-adevăr, în cauză este o contradicție evidentă între dispozitivul hotărârilor celor două instanțe - și se referă în mod deosebit la instanța de fond - și conținutul motivării acestor hotărâri. Astfel, în cauză s-a pronunțat o hotărâre de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, însă s-a motivat ca și cum fapta nu ar exista. Mai exact, ca o concluzie, cele două instanțe rețin că inculpatul nu a condus niciun moment, nu a pornit autoturismul, nu a introdus cheile în contact.
Din acest punct de vedere, soluția care s-ar impune în cauză ar fi aceea de trimitere spre rejudecare la instanța de fond, aceasta fiind instanța care a pronunțat prima hotărâre în acest mod.
În măsura în care se va trece peste aceste argumente, solicită să se constate că motivul de recurs invocat în scris la punctul 3 nu se întemeiază pe dispozițiile art. 3859pct. 10 teza a II- Cod procedură penală, ci pe dispozițiile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală - greșita aprecierea mijloacelor de probă administrate în cauză.
În fapt, pentru a-și motiva soluția pronunțată, instanța de fond a făcut apel doar la mijloacele de probă care ar atesta nevinovăția inculpatului. Instanța de fond nu a dat eficiență susținerilor făcute de martorii și G pe parcursul urmăririi penale. Astfel, cei doi martori au fost audiați imediat după momentul săvârșirii faptei, respectiv în noaptea de 24.02.2008, ora 008- martorul G și ora 340- martorul, ocazie cu care, în declarațiile olografe, aceștia precizat în mod expres că l-au văzut pe inculpat cum a fost oprit în trafic și cum a coborât de la volan. Consideră că aceste declarații au fost înlăturate nemotivat de către instanță.
Pe de altă parte, martorul și-a menținut declarațiile în fața instanței de fond, este adevărat, cu anumite nuanțe, dar a menționat în mod expres că în momentul în care inculpatul a fost oprit, l-a văzut coborând de la volan și era singur în autovehicul, nu împreună cu ceilalți prieteni sau cu martora.
De asemenea, martora, în declarația olografă aflată la fila 28 dosar urmărire penală, audiată fiind în noaptea comiterii faptei - 24.02.2008, ora 430, spune că a condus autoturismul până la discoteca din comuna, că înainte de a intra în discotecă i-a dat cheile inculpatului pentru a pune alarma, iar după ce au stat în discotecă 2-3 ore, au ieșit împreună și nu știe ce s-a întâmplat mai departe cu. Ulterior, după începerea urmăririi penale și declanșarea procesului penal împotriva inculpatului, martora a revenit asupra declarațiilor. Practic, martora și-a coordonat declarațiile cu declarațiile date de inculpat după ce i s-a adus la cunoștință învinuirea.
Apreciază că există contradicții evidente între declarațiile martorilor pe care instanța de fond își argumentează soluția de achitare. Se referă la declarațiile martorilor și. Acesta din urmă susține că inculpatul nici măcar nu a apucat să scoată din mașină obiectul cu care voia să răzuiască geamul de gheață, motivul pentru care inculpatul a urcat în mașină, moment în care a venit poliția, l-a scos din mașină, l-a reținut, l-a maltratat.
Această declarație, care se regăsește la fila 71 dosar de urmărire penală, este în contradicție cu declarațiile martorei, concubina inculpatului. În declarația aflată la fila 59 dosar urmărire penală, această martoră spune că a văzut un răzuitor, deci practic, inculpatul a apucat să scoată răzuitorul și să curețe geamul de gheață.
Pe de altă parte, martorul, referindu-se probabil la altă faptă, spune că inculpatul avea alt autoturism decât cel cu care era atunci când a fost oprit în trafic, lucru care rezultă în mod evident din declarațiile aflate la dosar.
Având în vedere probele administrate în cauză, apreciază că vinovăția inculpatului a fost dovedită.
De menționat este faptul că inculpatul a adoptat practic aceeași linie de apărare pe care a avut-o în vedere în dosarul în care în prezent execută o pedeapsă cu privare de libertate. În acest sens, are în vedere sentința penală 721 din 06.05.2008 a Judecătoriei Brăila, prin care inculpatul este condamnat exact pentru același gen fapte. În acea cauză inculpatul a susținut că nu el a condus autovehiculul, ci un prieten, întrucât avea permisul suspendat și nu mai avea dreptul să conducă.
De altfel, inculpatul are antecedente penale în materie, fiind condamnat prin sentința penală 671/2001 a Judecătoriei Brăila la 8 luni închisoare pentru conducere fără permis.
În consecință, solicită să se constate că susținerile inculpatului nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator, respectiv cu declarațiile celor doi martori date pe parcursul urmăririi penale, cu precizarea că în ceea ce îl privește pe martorul are în vedere și declarația dată în fața instanței de judecată și că martorul Gar evenit în fața instanței fără a justifica în vreun fel de ce a revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală. La toate acestea se adaugă neconcordanțele legate de locul unde a fost oprit autovehiculul. Poliția, prin procesul-verbal, și cei doi martori susțin că inculpatul a fost oprit în fața Primăriei, din schița aflată la fila 14 dosar urmărire penală rezultă cu certitudine că Primăria este pe aceeași parte cu discoteca la care a fost și inculpatul, dar la o distanță importantă față de aceasta.
Mai mult decât atât, era inutil ca martora, concubina inculpatului, să oprească autovehiculul pe stradă, în afara carosabilului, în condițiile în care în fața discotecii este identificată o parcare în care puteau să oprească autovehiculul. De altfel, nici un moment nu s-a pus problema că nu au putut să oprească mașina în parcarea discotecii și au fost nevoiți să parcheze undeva mai departe, în fața primăriei.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și, în principal, să se dispună casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a lămuri care este soluția corectă, respectiv dacă se impune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a sau în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, și totodată să facă o motivare corespunzătoare celor reținute în cuprinsul dispozitivului.
În măsura în care se va trece peste acest punct de vedere, solicită să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni la pedeapsa închisorii, cu reținerea disp. art. 37 lit. b Cod penal, să se facă concursul pentru pedepsele aplicate în condițiile art. 34 lit. b Cod penal, și să i se aplice o pedeapsă rezultantă.
Apărătorul intimatului inculpat, referitor la ultimul motiv de recurs, arată că într-adevăr, martorii și audiați în cauză și-au revizuit declarațiile: într-un fel au declarat în faza de urmărire și în alt fel au declarat în instanță. Mai precis, cei doi martori au revenit asupra declarațiilor și au spus că acestea le-au fost dictate de către lucrătorul de poliție.
Consideră că, audiindu- în mod nemijlocit, instanța a putut să aprecieze asupra sincerității acestor martori. De altfel, declarațiile celor doi martori se coroborează și cu declarația martorei, care a arătat că prietenul ei, inculpatul, a urcat în mașină doar ca să pornească alarma pentru că ea nu știa să o pornească și că nu a pus în mișcare autoturismul. Ca atare, apreciază că nu poate fi reținută săvârșirea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată de către Parchet.
Declarațiile martorilor menționați anterior se coroborează și cu declarațiile martorilor care au spus că au fost în mașină împreună cu inculpatul și cu prietena sa atunci când s-au deplasat spre discotecă și că în permanență la volan s-a aflat prietena inculpatului.
Pentru aceste considerente, apreciază că acest motiv de recurs nu poate fi primit și solicită să fie respins.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 3859pct. 9 teza II Cod procedură penală - discordanța dintre motivare și dispozitiv - arată că într-adevăr ar trebui făcută o discuție, în sensul că motivarea sentinței instanței de fond și a deciziei pronunțate în apel d e către TRIBUNALUL BRĂILA este oarecum neclară. Atâta timp cât inculpatul a fost achitat reținându-se că nu a condus un autovehicul fără a poseda permis de conducere și aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, în mod corect trebuia să se dispună achitarea acestuia în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 alin. 1 lit. Cod procedură penală- fapta nu există.
Consideră că doar sub acest aspect ar fi admisibil recursul, urmând ca instanța competentă să dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Cu plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 931 din 20.05.2009 din 20.05.2009 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.a proc.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.d proc.pen. achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art.86 alin.1 OUG nr.195/2002, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art.11 pct.2 lit.a proc.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.d proc.pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art.87 alin.5/OUG nr.195/2002, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 23.02.2008, inculpatul împreună cu fiica sa și martorii, și s-au deplasat la discoteca din comuna, cu autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare BD - 860 - KP, condus de martora. După ce au ajuns în această localitate, autoturismul menționat a fost parcat în apropierea discotecii din comună, pe partea a drumului, pe sensul de mers către com.. Inculpatul împreună cu persoanele menționate au rămas la discotecă până în jurul orelor 02.00, când s-au hotărât să plece. La ieșirea din discotecă, martora împreună cu fiica sa și a inculpatului au rămas la toaletă, iar inculpatul a ieșit și a mers la mașină pentru a curăța parbrizul de gheață. Ajuns la mașină, acesta a aprins farurile, moment în care a fost surprins de organele de poliție la volanul autoturismului. I s-a solicitat să prezinte permisul de conducere, iar inculpatul a precizat că nu deține, refuzând să fie testat cu aparatul în vederea stabilirii alcoolemiei, motivat de faptul că nu a condus autoturismul pe drumurile publice. În aceste condiții, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean B, dar a refuzat să i se recolteze probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută și descrisă de instanță a rezultat din declarațiile martorei potrivit cărora " mașina era în același loc în care o lăsasem la venire dar avea farurile aprinse", din declarațiile martorului care a arătat că "arăt că eu nu am văzut autoturismul în mișcare, doar când a fost oprit", din declarațiile martorului G potrivit cărora "am observat pe șoseaua un autoturism parcat pe partea dreaptă a drumului, iar lângă acesta era inculpatul împreună cu soția, fiica și mai mulți prieteni". Aceste aspecte de fapt rezultă și din declarațiile martorilor propuși în apărare, respectiv și, persoane care s-au aflat în acea seară la discotecă împreună cu inculpatul.
În ceea ce privește declarațiile martorilor și G date în cursul urmăririi penale, potrivit cărora, aceștia au indicat că autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare BD - 860 - KP a fost oprit pentru control, iar la volanul acestuia a fost identificat inculpatul, instanța apreciază că în condițiile în care aceștia au precizat în fața instanței că nu au observat personal și direct faptul că autoturismul în cauză se afla în mișcare pe drumul public înainte de a fi oprit, ci doar faptul că era oprit în apropierea primăriei, declarațiile acestora din cursul urmăririi penale nu pot constitui temei al condamnării inculpatului. Martorul G s-a prezentat pentru a doua oară în fața instanței, precizând din nou la termenul din data de 11.05.2009 că declarațiile date în fața instanței sunt reale, la urmărire penală declarând ce i s-a dictat la poliție. În aceste condiții, în lipsa altor mijloace de probă care să dovedească faptul că autoturismul în cauză a fost într-adevăr condus de inculpat, în favoarea acestuia se naște un dubiu care îi va profita, instanța apreciind că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.
În ceea ce privește cele consemnate în procesul-verbal de constatare, încheiat la data de 24.02.2008, în cuprinsul căruia s-a menționat că autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare BD 860 KP a fost oprit în dreptul Primăriei, în condițiile în care martorii prezenți la fața locului la acel moment au declarat în sensul arătat mai sus, instanța de fond a apreciat că nu se poate considera că se poate reține săvârșirea infracțiunii doar în temeiul acestuia. Mai mult decât atât, din declarațiile celorlalți martori (, și ), rezultă că autoturismul a fost parcat la data respectivă, în apropierea discotecii, adică implicit în apropierea primăriei din com., locul reținut în procesul-verbal de constatare ca fiind cel în care a fost oprit autoturismul, aspect de natură să confirme dubiul că inculpatul ar fi condus autoturismul în seara respectivă.
În consecință, în condițiile în care din procesul -verbal rezultă că autoturismul a fost oprit în apropierea primăriei, loc unde, potrivit declarațiilor martorilor, rezultă că a fost parcat autoturismul la venire, coroborat cu împrejurarea că nu s-a putut stabili cu certitudine (din declarațiile martorilor) că inculpatul ar fi condus acest autoturism, fie și o distanță scurtă, așa cum s-a reținut mai sus, dubiul astfel creat îi va profita inculpatului, instanța de fond reținând că respectivul autoturism nu a fost condus de inculpat, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel procurorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța a dispus achitarea inculpatului fără a indica art. 37 lit.b Cod penal, respectiv starea de recidivă postcondamnatorie cu care a fost trimis în judecată inculpatul.
Un alt motiv de apel îl constituie temeiul juridic al achitării inculpatului, în sensul că, susține procurorul, față de probele administrate în cauză, ar fi fost aplicabile dispozițiile art.10 lit."a" și nu ale art.10 lit."d "Cod pr.pen.
Totodată, sentința a mai fost atacată și sub aspectul greșitei interpretări a probelor administrate, fără a se ține cont de ceea ce au declarat în faza urmărire penală martorii G și, luându-se în considerare celelalte probe care indicau nevinovăția inculpatului.
Totodată, s-a făcut vorbire de aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.63 al.2 Cod penal, considerându-se că probele nu au o valoare dinainte stabilită.
Prin decizia penală nr. 216 din 03.11.2009 a Tribunalului Brăila, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila împotriva sentinței penale nr. 931 din 20 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul.
S- menținut sentința atacată.
S-a dispus ca Onorariul avocatului din oficiu (av. ) în sumă de 200 lei, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Prima instanță sesizată cu judecarea unei fapte, nu trebuie să dispună schimbarea încadrării juridice, având în vedere că inculpatul a fost achitat pentru fapta dedusă judecății, astfel că efectele recidivei postcondamnatorii prevăzută de art.37 lit."b "Cod penal și al căror rezultat este prevăzut de art.39 al.4 Cod penal, nu mai erau aplicabile.
S-a mai apreciat că al doilea motiv de apel vizând temeiul juridic al achitării nu este întemeiat, având în vedere că inculpatul nu că s-ar fi urcat la volanul autoturismului, ci doar că nu a condus.
Având în vedere că obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de art.86 al.1 din OUG 195/2002 este lipsa unui permis de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, în cauza de față lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția de a conduce un autoturism pe drumurile publice, ceea ce denotă că prima instanță a dispus achitarea în baza unui temei juridic corect (art.10 lit."d)".
Referitor la temeinicia achitării, instanța de apel a constatat că, într-adevăr, în conformitate cu prevederile art.63 al.2 Cod penal, probele nu au o valoare dinainte stabilită, dar că acestea trebuie să se coroboreze cu alte probe administrate.
În cauza de față, martorii G și, audiați inițial, în faza de urmărire penală, și-au retractat în fața instanței declarațiile în care arătau că au văzut cum inculpatul conducea autoturismul pe drumurile publice.
Aceste ultime declarații se coroborează cu declarația inculpatului, cât și cu celelalte declarații ale martorilor audiați în cauză, care au arătat că inculpatul nu a condus autoturismul.
S-a mai arătat că faptul că agenții de poliție care au constatat săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și ulterior achitat, nu au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.250 al.3 pen. nu are relevanță în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA.
În susținerea motivelor de recurs s-a arătat că la soluționarea cauzei au fost încălcate prevederile art. 3859pct. 9 teza a II-a Cod procedură penală, cu privire la discordanțele dintre motivare și dispozitiv, deoarece atât din motivarea sentinței cât și a deciziei rezultă că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea soluției de achitare în condițiile reglementate de art. 10 lit. d Cod procedură penală, faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul a condus pe drumurile publice vreun autoturism.
Față de această motivare, s-a considerat că în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, temeiul corect al achitării ar fi fost cel prevăzut de art. 10 lit. a Cod procedură penală, motiv pentru care s-a solicitat casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Un al doilea motiv de recurs invocat l-a reprezentat greșita apreciere a probelor administrate în cauză, arătându-se că cele două instanțe s-au referit doar la mijloacele de probă ce atestă nevinovăția inculpatului, nedând eficiență susținerilor făcute de martorii și G pe parcursul urmăririi penale.
S-a mai apreciat totodată că există contradicții evidente între declarațiile martorilor pe care instanța de fond își argumentează soluția de achitare, și anume, declarațiile martorilor și.
Față de toate acestea s-a solicitat să se constate că susținerile inculpatului nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită.
Pentru aceste motive s-a cerut admiterea recursului și, în principal, să se dispună casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a lămuri care este soluția corectă, respectiv, dacă se impune achitarea inculpatului în baza disp. art. 10 lit. a sau în baza disp. art. 10 lit. d Cod procedură penală, și totodată să se motiveze corespunzător.
În măsura în care se va trece peste acest punct de vedere, s-a solicitat să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni la pedeapsa închisorii, cu reținerea disp. art. 37 lit. b Cod penal, să se facă concursul pentru pedepsele aplicate în condițiile art. 34 lit. b Cod penal și să i se aplice o pedeapsă rezultantă.
Cu privire la recursul formulat, apreciem că acestaeste fondat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 3859pct. 9 teza a II-a Cod procedură penală, motiv pentru care se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, și anume, la Judecătoria Brăila, având în vedere următoarele:
Constatăm că în cauză există o contradicție evidentă între dispozitivul hotărârilor celor două instanțe - și ne referim în mod deosebit la instanța de fond - și conținutul motivării acestor hotărâri. Astfel, în speță s-a pronunțat o hotărâre de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, însă s-a motivat ca și cum fapta nu ar exista, cele două instanțe reținând că inculpatul nu a condus nici un moment, nu a pornit autoturismul, nu a introdus cheile în contact.
Această contradicție între considerentele hotărârii și temeiul juridic impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, aceasta fiind instanța care a pronunțat prima hotărâre în acest mod.
Pentru aceste motive, constatăm că în cauză, așa cum am arătat, sunt incidente dispozițiile art. 3859pct. 9 Cod procedură penală, motiv pentru care apreciem că se impune admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a lămuri care e soluția corectă, respectiv dacă se impune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a sau în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală și totodată să se facă o motivare corespunzătoare celor reținute în cuprinsul dispozitivului.
Se vor avea în vedere totodată și celelalte motive de recurs invocate, hotărârea urmând a fi motivată în fapt și în drept.
Se vor menține actele procedurale efectuate de către instanța de fond până la termenul din 11.05.2009.
Văzând și dispozițiile art. 189 și 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale 216 din 03.11.2009 a Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 931/20.05.2009 a Judecătoriei Brăila pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25.01.1968 în B, CNP -, domiciliat în B,-, - 3,. 2,. 8,. 118, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B).
Casează decizia penală 216 din 03.11.2009 a Tribunalului Brăila și sentința penală 931 din 20.05.2009 a Judecătoriei Brăila și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Brăila.
Menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din 11.05.2009.
În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu (avocat ) în recurs pentru inculpatul, va fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/22.02.2010
Tehnored. /2 ex./19.03.2010
Fond:
Apel:,
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
