Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 906/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 906
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu Ător Laura Bogdan
JUDEC -: - -
JUDECĂTOR 2: Ion
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.98/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul recurent, reprezentat de avocat oficiu.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și în rejudecare, reducerea cuantumului pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât faptele comise de inculpat au fost pe deplin dovedite, acesta a condus pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere, și-a declarat o altă identitate decât cea reală, iar pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată și aplicată în cuantum minim.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 132 din 14.04.2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-, în baza art.293 Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare. În baza art.86 al.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic.art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.
În baza art.33-34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (unu) an închisoare.
În baza art.71 Cod penal pe durata executării pedepsei s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 26 noiembrie 2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 86 al.1 din OUG 195/2002 rep.cu aplic.art.37 lit.b Cod penal și art.293 Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal cu aplic.art.33 lit.a Cod penal. în fapt reținându-se că acesta a condus pe drum public un autovehicul fără a poseda permis de conducere și și-a declarat o identitate falsă în fața organelor de poliție.
La dosarul cauzei s-au administrat probe, din analiza cărora instanța de fond reținut faptul că, în data de 02 iulie 2007 inculpatul a fost depistat de organele de poliție conducând autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare B-46- pe ruta Oțelu - În aceste împrejurări, inculpatul a declarat organelor de poliție că se numește.
Ulterior, organele de poliție au stabilit că se numește și că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, așa cum reiese din adresa nr.41528 din 17 iulie 2007 Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C-
Instanța de fond a reținut că din actele dosarului reiese că faptele s-au produs în data de 02 iulie 2007 și ca atare a înlăturat declarația martorei, care vorbește despre fapte petrecute în toamna anului 2007.
Instanța de fond a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.293 Cod penal și art.86 al.1 din OUG 195/2002 rep. iar la individualizarea pedepsei a avut în vedere prev.art.72 Cod penal, respectiv faptul că deși inculpatului i-au fost aplicate mai multe pedepse penale, acesta persistă în săvârșirea fenomenului infracțional.De asemenea la individualizarea pedepsei s-a mai avut în vedere și atitudinea inculpatului în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, conform disp.art.362-363 Cod procedură penală, inculpatul, arătând că din probatoriul administrat nu rezultă vinovăția inculpatului, menționând că martora a declarat faptul că ea a condus autoturismul atunci când au fost opriți de către organele de poliție.
Prin decizia penală nr. 98/23.06.21008 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins apelul formulat de apelantul-inculpat.
Instanța de apel a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conform probelor dosarului și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept conformă acestora. În vederea aflării adevărului, Judecătoria Caransebeșa lămurit cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
În raport cu probele administrate pe tot parcursul procesului penal, instanța de fond a reținut corect și cuprinzător modul de săvârșire a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, constatând întrunite trăsăturile constitutive ale acestora și reținând faptul că ele au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, drept pentru care au fost aplicate atât dispozițiile care reglementează tratamentul penal al recidivei, cât și cele care reglementează concursul de infracțiuni.
Cu privire la declarația martorei, soția inculpatului, Judecătoria Caransebeșa constatat faptul că se impune înlăturarea ei din ansamblul probator, dat fiind faptul că aceasta se referă la alte fapte decât cele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, după cum de altfel s-a arătat în detaliu mai sus.
Instanța de control judiciar a constatat faptul că nu doar modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicată de prima instanță este cea corespunzătoare, ci și cuantumul acesteia este în conformitate cu ansamblul probator administrat în cauză.
Împotriva deciziei penale nr.98 din 23.06.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- a declarat recurs în termen inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 9.07.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris ci doar oral de către apărătorul din oficiu solicitând admiterea recursului, casare sentinței penale recurate și aplicarea unei pedepse sub cuantumul minim prevăzut de art.53 pen luându-se în considerarea că a avut o atitudine sinceră recunoscând fapta,
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale pronunțate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este netemeinică în privința modalității de aplicare a pedepsei accesorii, fiind în schimb legală și temeinică în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în privința vinovăției inculpatului și pedepsei aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel care este corect individualizată raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de art.72 pen.
În mod judicios prima instanță a analizat și interpretat probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, probe în temeiul cărora a rezultat fără putință de tăgadă că inculpatul, la data de 2 iulie 2007 condus pe drumurile publice autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare B-46- fără a poseda permis de conducere, iar la solicitarea organelor de poliție a declarat o altă identitate. Instanța de fond în mod corect a dispus condamnarea inculpatului luând în considerare procesul verbal de constatare la fața locului întocmit de organele de poliție, declarațiile martorilor oculari- -fila 15 dosar de urmărire penală care l-a observat pe inculpat conducând autoturismul -, martorul -fila 17 dosar de urmărire penală care a arătat că a fost prezent când inculpatul a fost oprit de organele de poliție prezentându-se sub altă identitate decât cea reală. De altfel, în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut comiterea faptelor. În mod corect s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de un an închisoare, cu executare în regim de detenție, raportat la antecedența penală a inculpatului recurent, fapta din prezentul dosar fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, astfel că instanța de recurs apreciază că, în speță cuantumul pedepsei este bine dozat și adaptat gravității infracțiunii comise.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
În mod corect instanța de fond nu a aplicat circumstanțe atenuante inculpatului, raportat la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările acesteia și ansamblul condițiilor în care fapta a fost comisă, deoarece s-a luat în considerare starea de agravare a pedepsei ce decurge din reținerea stării de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatul în momentul comiterii faptei.Pedeapsa aplicată de instanța de fond este rezultatul evaluării tuturor probelor administrate în procesul penal și este în măsură să realizeze reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de către acesta a unor noi fapte antisociale fiind corect aleasă și modalitatea de executarea a acesteia, inculpatul neputând beneficia de posibilitatea aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei din lipsa întrunirii condiției prevăzute de art.81 al.1 lit.b penal. Pedeapsa anterioară aplicată nu a fost în măsură să atingă scopul prevăzut de art.52 pen. adică reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de către acesta a unor noi fapte antisociale. Recursul declarat de inculpat este întemeiat însă în ceea ce privește modalitatea în care instanța de fond și de apel au făcut aplicarea dispozițiilor art.64 lit.a pen, ca pedeapsă accesorie. În temeiul art.3 din Protocolul nr.1, jurisprudența CEDO în materie- Hotărârea din 30.03.2004 pronunțată în cauza Hirst contra Marea Britanie- nu va interzice inculpatului dreptul de a alege prev. de art.64 lit.a penal, reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestor drepturi, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia penală nr.632 din 2.03.2007 care a statuat că, la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 pen se are în vedere fapta săvârșită de inculpat și legătura acesteia cu drepturile reglementate de articolul citat.
Astfel fiind, n temeiul prev.art.38515alin.1 pct.2 lit.d p Cod Penal se va admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.98/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Se va casa decizia penală recurată și sentința penală nr.132/14.04.2008 cu privire la pedeapsa accesorie și rejudecând, înlătură interzicerea exercițiului dreptului de "a alege" prev. de art.64 lit.a teza I-a p
Se vor menține nemodificate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale casate.
Văzând și prevederile art.192 al.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prev.art.38515alin.1 pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.98/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.132/14.04.2008 cu privire la pedeapsa accesorie și rejudecând, înlătură interzicerea exercițiului dreptului de "a alege" prev. de art.64 lit.a teza I-a p
Menține nemodificate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale casate.
În temeiul prev. art.192 al.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului și dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Tas umei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică azi 02 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/6.10.08
Tehnored AJ/15.10.08
Prima instanță: Judec. C-
Apel: Trib. C S- ,
Președinte:Anca Nacu Ător Laura BogdanJudecători:Anca Nacu Ător Laura Bogdan, Ion
