Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 916/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(669/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 916/
Ședința publică de la data de 17 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 27/A din data de 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publică răspunde: recurentul inculpat personal și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul recurentului inculpat, solicită depunea la dosar a unor înscrisuri în circumstanțiere, reprezentând in set xerocopii acte medicale.
Reprezentantul Parchetului, nu se opune încuviințării cererii.
Curtea, deliberând încuviințează depunerea la dosar a înscrisurilor în circumstanțiere solicitate de recurentul inculpat prin apărător, constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, invocă cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 și pct. 14 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond, prin reapreciera probatorilor, în principal, achitarea, iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate.
Astfel, în principial, critică hotărârea recurată sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului, apreciind că nu a fost corect reținută situația de fapt așa cum rezultă ea din analiza materialului probator aflat în cauză. Cu privire la faptul că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an pentru săvârșirea infracțiunii cu permisul anulat, solicită a fi avut în vedere că la dosar există o copie a permisului de conducere, permis valabil, precum și declarația inculpatul prin care susține că știa că în evidențele serviciului de permise și înmatriculări V, el avea permisul valabil la data săvârșirii faptei. Pentru cea de a doua infracțiune, în opinia sa, din probele administrate în cauză nu rezultă că acest ar fi avut cunoștință de faptul că celălalt inculpatul nu posedă permis de conducere.
Față de cele susținute, solicită în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achitarea inculpatului.
În subsidiar, dacă se va trece peste acest aspect, solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatului, pe care o consideră mult prea severă în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este singurul întreținător al familiei, are doi copii minori, dintre care unul, prezintă handicap, totodată, el personal prezintă grave probleme de sănătate, astfel cum reiese din actele depuse la dosar în circumstanțiere.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, raliindu-se la concluziile puse de apărător.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 177 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Zimniceas -a dispus în baza art. 86 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 3 din nr.OUG 195/2002.
Conform art. 86 alin. 1 din G nr. 195/2002, cu aplicarea art. 76 lit. d Cod penal a fost condamnat inculpatul -G la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 76 lit. d Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
Conform art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca inculpatul -G să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal.
În baza art. 81 alin. 2 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și 84 Cod penal, în condițiile art. 359 Cod procedură penală.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999.civ. a fost obligat inculpatul G la plata sumei de 400 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, ca situație de fapt, că inculpatului i-a fost anulat la începutul anului 2005 permisul de conducere categoria În după amiaza zilei de 23 martie 2008, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său marca BMW cu nr. de înmatriculare 7208-ZF-93, pe care l-a condus pe străzile din localitatea, județul T, până la locuința inculpatului Cei doi au plecat până la un magazin din comună, autoturismul fiind condus de inculpatul.
La întoarcere, inculpatul l-a rugat pe celălalt inculpat să-i permită să conducă și el mașina, fără a se putea stabili dacă cunoștea că nici inculpatul nu avea permis de conducere. Inculpatul a acceptat, astfel încât inculpatul a condus autoturismul câteva sute de metri, până când, datorită unei manevre greșite, a intrat în coliziune cu motociclul condus de numitul. Acesta din urmă nu a suferit vătămări corporale, dar vehiculul său a fost avariat.
Deși accidentul s-a soldat cu pagube materiale, inculpatul a părăsit imediat locul faptei, fără a aștepta sosirea organelor de poliție.
Instanța a reținut că sunt întrunite în drept elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații sunt condamnați, iar în ceea ce-l privește pe s-a apreciat că nu se poate stabili dacă acesta știa, atunci când i-a încredințat autoturismul, că inculpatul nu avea permis de conducere. Instanța a motivat că, în aceste circumstanțe, faptei îi lipsea elementul intențional (intenția directă), astfel încât s-a dispus achitarea în temeiul prevederilor art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea și inculpatul.
Prin decizia penală nr. 27 din 10 martie 2009, Tribunalul Teleormana admis apelul declarat de Parchet, a desființat în parte sentința și rejudecând:
- a înlăturat dispoziția privind achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 3 din OUG nr. 195/2002;
- în baza acestui text, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare;
- conform art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului, dispunându-se ca el să execute sancțiunea cea mai grea, de 1 an închisoare:
- a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Tribunalul a reținut că soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 este greșită, instanța de fond neapreciind în mod corect probatoriile administrate. Astfel, în mod constant inculpatul a arătat că, solicitându-i inculpatului să-l lase să conducă și el mașina, a folosit ca argument faptul că "urmează școala de șoferi", deci în mod cert nu avea permis de conducere. În plus, cei doi inculpați se cunoșteau de mai mult timp, fiind notorie împrejurarea că G nu are permis de conducere.
Prin aceeași decizie, apelul declarat de inculpatul, care a solicitat să fie achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, a fost respins ca nefondat, tribunalul reținând, din probatoriile cu înscrisuri administrate, că la momentul comiterii faptei - 23 martie 2008, acesta avea permisul de conducere anulat.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recursul nemotivat de față și a depus în circumstanțiere acte medicale și alte înscrisuri referitoare la membrii familiei sale. Cu prilejul dezbaterilor a susținut că este greșită condamnarea sa pentru cele două infracțiuni, deoarece vinovăția nu i-a fost dovedită. În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei, urmând a se ține seama de starea de boală și de problemele familiale.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 38510Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Soluția de condamnare a recurentului inculpat pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, dispusă de către tribunal în apel, este corectă sub toate aspectele.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 86 alin. 2 din G nr. 195/2002, din actele dosarului, inclusiv cele depuse în apărare de către inculpat, rezultă cu certitudine că permisul de conducere inițial al recurentului inculpat a fost anulat de către organele de poliție la data de 25 ianuarie 2005. Așadar, la momentul comiterii faptei - 23 martie 2008, inculpatul nu avea, în sensul legii, permis de conducere. Faptul că la 17 octombrie 2008, mult după comiterea infracțiunii, inculpatul a obținut un nou permis de conducere, nu are nici o relevanță cu privire la infracțiunea săvârșită.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 3 din același act normativ, tribunalul a reținut în mod justificat că trăsăturile sale caracteristice sunt pe deplin întrunite, inclusiv din punct de vedere al laturii subiective. Cei doi inculpați se cunoșteau de mult iar Gaf olosit ca argument pentru a i se încredința conducerea autoturismului faptul că are îndemânarea necesară, întrucât urmează cursurile școlii de șoferi.
Pe de altă parte, individualizarea pedepsei respectă criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, adecvate în raport de circumstanțele concrete, reale și personale, ale cauzei.
Instanțele au aplicat pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege tocmai ținând seama de starea de sănătate precară a inculpatului recurent și a unor membrii ai familiei sale. Nu poate fi însă fără relevanță nici perseverența infracțională a acestuia, el comițând în decursul timpului mai multe infracțiuni la legea circulației și de furt calificat, ultima condamnare, de 1 an și 6 luni închisoare atrăgându-i starea de recidivă postexecutorie în condițiile art. 37 lit. b Cod penal.
În consecință, cum decizia recurată este legală și temeinică sub toate aspectele, recursul va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 27 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-27.07.2009
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
