Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 946/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 946/R
Ședința publică din 13 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 219/A din 2.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat G, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent susține recursul promovat în cauză și solicită admiterea recursurilor, desființarea hotărârilor recurate și rejudecând cauza, să se dispună aplicarea unei pedepse cu închisoarea, sub minimul special, cu suspendarea executării acesteia, pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere; achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.e Cpp coroborat cu art. 51 Cp pentru infracțiunea de punere în circulație a unui autovehicul neînmatriculat; achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.d Cpp, pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului; înlăturarea pedepsei accesorii referitoare la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II, b Cp.
Procurorul arată că Tribunalul Timișa pronunțată o hotărâre legală și temeinică, astfel că pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1040/21.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 334.p Cod Penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de inculpare din infracțiunile prevăzute de art. 78 al.1 din nr.OUG195/2002, art.77 al.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.33 lit.b Cod Penal, art.81 al.1 din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal, art.13 și Cod Penal art.37 lit.a Cod Penal, în infracțiunile prevăzute de art. 78 al.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art. 13.Cod Penal și art.37 lit.a Cod Penal, art. 77 al.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art. 13.Cod Penal și art.37 lit.a Cod Penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.b Cod Penal, art. 81 al.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art. 13.Cod Penal și art. 37 lit.a Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a
Cod PenalÎn baza art. 78 al.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art. 13.Cod Penal și art.37 lit.a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru comiterea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere;
În baza art. 77 al.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.13 și Cod Penal art.37 lit.a.Cod Penal, a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru comiterea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neîmnatriculat ;
În baza art. 81 al.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.13 și Cod Penal art.37 lit.a.Cod Penal, a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, pentru comiterea infractiunii de părăsire a locului accidentului ;
În baza art. 33 lit.a, b Cod Penal, art. 34 lit.b Cod Penal, au fost contopite pedepsele mai sus aplicate in pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 2 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 2 luni, inculpatul urmand sa execute pedeapsa rezultantă de2 (doi ) ani și 4 ( patru ) luni închisoare,în regim de deținere, prev. de art. 57.
Cod PenalÎn temeiul art. 71. p., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b, c
Cod PenalÎn baza art. 61 al.1 Cod Penal, s-a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsa de 1081 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 205/2001 a Judecătoriei Făget, definitivă prin nr.274/2002 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
În baza art. 349.C.P.P. și art.191 al.1 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 15.07.2006, în jurul orei 17.30, conform declarației olografe a inculpatului dată în faza de urmărire penală și a martorilor și, pasageri în autoturismul condus de inculpat, marca VW Golf, pe str. - din T, inculpatul a acroșat autocamionul cu nr. de înmatriculare -, aflat în posesia lui, ce se afla parcat pe marginea drumului, după care și-a continuat deplasarea, fără să oprească la locul evenimentului rutier. A fost urmărit până pe Calea de către martorii și care l-au imobilizat, după cca.100-150 de metri de la locul impactului, până la sosirea organelor de poliție.
Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, s-a constatat că ambele autoturisme au fost ușor avariate ( 5 dos.).
Potrivit declarației inculpatului și a martorilor, și, coroborate cu adresele mai sus menționate, a rezultat că la acea dată inculpatul nu figura ca fiind posesor de permis de conducere auto, urmând să susțină examenul în domeniu, iar autovehiculul condus figura radiat temporar din circulație din data de 15.11.2005, astfel că la data producerii accidentului, numerele de înmatriculare MN-ER 314 nu erau valabile, iar autoturismul în cauză nu putea fi condus pe drumurile publice.
Având a se pronunța asupra încadrării juridice a faptelor anterior expuse, instanța de fond a reținut că, în drept, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 81 al.1 din OUG nr. 195/2002, ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a detine permis de conducere, prev. de art. 78 al.1 din OUG nr. 195/2002, precum și ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de art.77 al.1 din nr.OUG195/2002, având în vedere că inculpatul fusese implicat într-un accident rutier. Faptele săvârșite de către inculpat prezintă "in concreto" pericolul social al respectivelor infracțiuni, în condițiile în care acesta a cauzat un ușor accident rutier, soldat cu pagube materiale, conducând, totodată, un autovehicul neînmatriculat și fără a poseda permis de conducere, aspecte care au și condus la incriminarea de către legiuitor a acestor acte. Faptele inculpatului constituie infracțiuni de pericol prin săvârșirea cărora s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice.
Având in vedere faptul ca, de la data săvârșirii infracțiunilor si până la judecarea prezentei cauze, legea in baza căreia a fost trimis in judecata inculpatul prin rechizitoriu a suferit modificări, articolele inițiale primind un alt număr in reglementarea actuala, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile, urmând a cuprinde în încadrarea juridică a fiecăreia dintre cele trei infracțiuni dispozițiile art. 13.
Cod PenalProcedând la stabilirea răspunderii penale, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72.Cod Penal pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, precum și faptul că din analiza fișei de cazier judiciar a rezultat că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, prin nr.205/2001 a Judecătoriei Făget, definitivă prin nr.274/2002 a Curții de APEL TIMIȘOARA, fiind condamnat la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 și Cod Penal arestat la 06.12.2000, eliberat la 20.12.2005, cu un rest de 1081 de zile, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.37 lit a Cod Penal, fiecare dintre cele trei infracțiuni concurente puse pe seama inculpatului fiind săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie. Totodată, chiar lipsind de la desfășurarea procesului penal în cele două faze ale sale, instanța de fond a reținut că inculpatul a recunoscut în declarația dată inițial săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Față de precizările făcute în ultimele două alineate, instanța de fond, în baza art. 334.p Cod Penal, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de inculpare din infracțiunile prevăzute de art. 78 al.1 din nr.OUG195/2002, art.77 al.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.33 lit.b Cod Penal, art.81 al.1 din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal, art.13 și Cod Penal art.37 lit.a Cod Penal, în infracțiunile prevăzute de art. 78 al.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art. 13.Cod Penal și art.37 lit.a Cod Penal, art. 77 al.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art. 13.Cod Penal și art.37 lit.a Cod Penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.b Cod Penal, art. 81 al.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art. 13.Cod Penal și art. 37 lit.a Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a
Cod PenalAvând în vedere solicitările apărătorului ales al inculpatului cu prilejul concluziilor pe fond, respectiv achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului pe temeiul art.10 ind.1 C.P.P. pe motiv că fapta este dezincriminată, întrucât în urma accidentului nu au fost victime omenești, ci doar pagube materiale, în acest caz fapta constituind contravenție și nu infracțiune, acestea sunt neîntemeiate, întrucât în speță este îndeplinită ultima teză a art. art.81 al.1 din nr.OUG195/2002, care prevede că " locului accidentului fără încuviințarea poliției ori a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, precum și modificarea sau ștergerea urmelor accidentuluide către conducătorul oricărui vehicul angajat într-un accident de circulațiede pe urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane oridacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni", respectiv conducere fără permis, faptă pe care însuși inculpatul o recunoaște.
De asemenea, în prezenta cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 51.Cod Penal, referitoare la eroarea de fapt, privitoare la infracțiunea de conducere a unui autovehicul neînmatriculat, motivat de apărătorul ales al inculpatului prin inexistența unor cunoștințe în domeniu, organele de poliție neaducând la cunoștință inculpatului aceste aspecte cu prilejul verificării, din probatoriul administrat nerezultând că inculpatul să fi fost supus unui control de către organele de poliție cu prilejul aducerii autoturismului cumpărat de la B la T, iar pe de altă parte inculpatul avea obligația legală de a verifica dacă autoturismul pe care îl conduce are actele în regulă, aspectele invocate de avocatul inculpatului fiind legate de eroarea de drept, care nu constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și, deci răspunderea penală.
În ultimul rând, deși s-a cerut în apărare aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru infracțiunea conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, precizându-se că inculpatul nu era pe un drum public, instanța reține, pe de o parte că în speță nu sunt aplicabile cel puțin dispozițiile art.81 al.1 lit.b Cod Penal, iar pe de altă parte accidentul s-a produs pe strada - din T, respectiv pe un drum public, în sensul dispozițiilor art. 6 pct.1 din OUG nr.192/2002.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, conform art. 71 al. 2.Cod Penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c din Cod Penal momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Însă, potrivit art. 20 al Constituției, dispozițiile legislative interne trebuie interpretate în lumina tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, la care România este parte.
Ca atare, normele cuprinse în Convenție și în Protocoalele adiționale, împreună cu jurisprudența dezvoltata de C, alcătuiesc un bloc de convenționalitate, iar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă, având forță constituțională si supralegislativă. Interpretarea instanței de contencios European, in virtutea principiului subsidiarității, se impune, deci și fata de instanțele interne, astfel încât, la examinarea conținutului pedepsei accesorii, trebuie avută în vedere hotărâreaHirstîmpotriva Marii Britanii (Cererea nr 74025-2001, Hotărârea din 06.10.2005), prin care Curtea a constatat încălcarea art.3 din Protocolul 1 ca urmare a interziceriiope legisa dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii.
Or, din această hotărâre se desprinde concluzia că interzicerea unui drept nu poate avea loc indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei, ci doar în urma aprecierii îndeplinirii cerinței proporționalității restrângerii exercițiului acestuia.
De aceea, cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod Penal, instanța de fond a motivat interzicerea art.64 lit.a teza II și b al aceluiași articol, reținând că natura faptelor săvârșite și persistența infracțională a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b din Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
De asemenea, alegând să conducă un autoturism neînmatriculat pe drumurile publice și fără permis de conducere, inculpatul relevă periculozitate în exercitarea acestei activități, urmând a-i fi interzis dreptul prevăzut de art. 64 lit. c Cod Penal, respectiv acela de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 61 al.1 Cod Penal, instanța de fond a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsa de 1081 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 205/2001 a Judecătoriei Făget, definitivă prin nr.274/2002 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Împotriva acestei sentințe penale în termen legal a declarat apel inculpatul apelant, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului s-a susținut că este nelegală schimbarea încadrării juridice în sensul aplicării art. 13..Cod Penal, deoarece nu există situația aplicării legii mai favorabile,deoarece textul nr.OUG 195/2002 a suferit mai multe modificări și prin renumerotarea articolelor actului normativ, textele indicate, la data săvârșirii faptei aveau alt număr decât în prezent, dar conținutul articolelor nu s-a schimbat de loc, astfel că dispozițiile textelor aplicabile nu sunt mai favorabile, iar păstrând numerotate anterioară, textul actual corespunzător numărului nu prevede nicio infracțiune.
Cu privire la temeinicia hotărârii, s-a apreciat de către inculpat că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul fără a poseda carnet de conducere este prea aspră, instanța de fond nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile inculpatului.
Inculpatul apelant a apreciat că se impune achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui autovehicul neînmatriculat în temeiul art. 10 lit. e C.P.P. deoarece nu era proprietarul mașinii pe care o conducea, invocând existența unei erori de fapt, iar pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului, achitarea în temeiul art. 10 lit. d C.P.P. pentru lipsa intenției, deoarece această faptă se săvârșește cu intenție directă, iar în speță inculpatul a aflat că a acroșat camionul numai după ce a fost oprit și bătut brutal de către partea vătămată.
Prin motivele scrise s-a solicită înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64.lit.a, teza a, b și c din.
Cod PenalPrin decizia penală nr. 219/A din 2.07.2008 Tribunalul Timiș, în baza art. 379 alin.1 pct.2 lit. a din C.P.P. a admis apelul declarat de inculpatul, a desființat sentința penală apelată și, rejudecând cauza în fond:
În baza art. 334.C.P.P. a respins ca nelegală schimbarea încadrării juridice, pusă în discuție din oficiu de instanța de fond, în sensul aplicării art. 13.Cod Penal, pentru cele 3 infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
În baza art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 (fost art. 77 alin 1 din OUG 195/2002 anterior renumerotării) cu aplicarea art. 37 lit. a din Cod Penal, a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice;
În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 (fost art. 78 alin 1 din OUG 195/2002 anterior renumerotării) cu aplicarea art. 37 lit. a din Cod Penal, condamnă pe același inculpat, la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui fără a poseda permis de conducere;
În baza art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 (fost art. 81 alin 1 din OUG 195/2002 anterior renumerotării) cu aplicarea art. 37 lit. a din Cod Penal, condamnă pe același inculpat, la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II a, și b din Cod Penal, pe durata prevăzută de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 33 lit. a, b Cod Penal, art. 34 lit., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 2 luni închisoare, căreia i-a aplicat un spor de 2 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare în regim de detenție, prev. de art. 57C.p.
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelată ce nu contravin prezentei hotărâri.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma criticilor aduse acesteia prin motivele de apel precum și din oficiu în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2.C.P.P. tribunalul a reținut următoarele:
Textul nr.OUG 105/2002 a suferit modificări succesive, astfel că au fost renumerotate articolele și publicate în Monitorul Oficial. Urmare a cestei renumerotări, articolele care încriminează infracțiunile pentru care este trimis în judecată inculpatul au acum alte numere conținutul acestora rămânând neschimbat, astfel art. 77 alin. 1, art.78 alin. 1 și art.81 alin. 1 au devenit art 85 alin 1, art. 86 alin 1 și art. 89 alin.1 nefiind în situația existenței unei legi penale mai favorabile, deoarece nu se interpretează legea în ansamblul ei, ci doar textele care își găsesc aplicabilitate în speță, astfel că aplicarea art 13.Cod Penal este greșită, la fel și schimbarea încadrării juridice dispusă de instanță.
Conform art.86 alin1( fost art. 78 alin1.) din OUG195/2002, se sancționează conducerea pe drumurile publice a unui o autovehicul fără a poseda permis de conducere, iar la data comiterii accidentului inculpatul nu poseda permis de conducere și conducea un autovehicul pe drumurile publice, astfel că nu are relevanță dacă acesta avea cunoștințe de conducere auto, dacă a urmat sau nu cursurile unei școli de conducere auto, dacă avea îndemânarea și reflexele necesare desfășurării activității de șofat, deoarece textul legal nu prevede aceste alternative și în mod corect prima instanță nu a reținut declarațiile martorilor care fac referire la abilitățile inculpatului, ele neavând relevanță pentru soluționarea cauzei,iar criticile formulate de inculpat sub acest aspect sunt neîntemeiate.
În fața primei instanțe inculpatul a formulat aceiași apărare cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, respectiv existența unei erori de fapt și aplicarea art. 51.Cod Penal, dar susținerile sale sunt neîntemeiate, deoarece în momentul punerii în circulație a autovehiculului pe drumurile publice, inculpatul avea obligația de a verifica dacă actele acestuia sunt în ordine și dacă acesta este înscris legal în circulație, fiind obligat să cunoască dispozițiile legale, în sensul că în situația contrară săvârșește o infracțiune. Textul legal nu face distincție între proprietarul autovehiculului și un terț care î-l conduce, obligația legală este a persoanei care conduce autovehiculul deoarece acesta î-l pune în circulație. Corect a reținut prima instanță că inculpatul nu a făcut dovada susținerilor sale cu privire la verificare autovehiculului de către organele de poliție pe drumul de la B la T și a înlăturat această apărare.
Conform art. 51 alin 4.Cod Penal necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei,iar alin 3,prevede că există eroare de fapt,numai dacă necunoașterea stării, situației sau împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei".
În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, susținerile inculpatului că nu a cunoscut despre săvârșirea accidentului decât atunci când a fost oprit de partea vătămată, astfel încât nu se poate reține săvârșirea infracțiunii cu intenție directă și în consecință acesteia îi lipsește latura subiectivă, este contrazisă de declarațiile martorei care încă din timpul urmăririi penale declară că,.din neatenție, a acroșat autocamionul staționat (avari) provocându-i avari. În momentul acela.s-a speriat continuând deplasarea cu autoturismul "precum și de celelalte probe, astfel că înlăturarea acestei apărări este corectă.
Prima instanță a individualizat corect pedeapsa principală aplicată inculpatului, deoarece acesta a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel că modalitatea de executarea pedepsei se impunea, neputându-se dispune suspendarea executării pedepsei, iar pentru stabilirea cuantumului pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.
Cod PenalPe durata executării pedepsei instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă accesorie și nu complementară cum greșit s-a susținut în motivele de apel, dar în mod greșit au fot interzisă exercitarea dreptului,dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.", deoarece la data săvârșirii infracțiunii acesta nu avea profesia de șofer și nici nu era autorizat a desfășura activitatea de conducere a unui autoturism, astfel că se va înlătura interdicția fixată prin sentința apelată cu privire la acest drept.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, numărul acestora și modalitatea concretă de comitere a faptelor, comportamentul procesual al inculpatului care nu s-a prezentat în primă instanță sau apel, săvârșirea faptelor în stare de recidivă postcondamnatorie, vârsta inculpatului, apreciind că atât cuantumul pedepsei principale cât și modalitatea de executare a acesteia realizează scopul represiv, educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52.
Cod PenalÎmpotriva deciziei penale nr. 219/A din 2.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs inculpatul, solicitându-se casarea hotărârii și în rejudecare, să se dispună aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, pentru infracțiunea de punere în circulație a unei autovehicul neînmatriculat s-a solicitat achitarea potrivit art. 10 lit.e Cpp, iar pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit.d Cpp. S-a mai solicitat înlăturarea interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II și lit.b Cpp.
Recursul nu este fondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările formulate în apărare și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
În privința infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat nu se pune problema achitării pentru existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei. Astfel, așa cum a reținut și tribunalul, inculpatul avea obligația în momentul punerii în circulație a unui autovehicul, să verifice actele mașinii și să se asigure că acesta este înscris în circulație, obligație legală pentru orice conducător auto, necunoașterea legii neputând fi invocată ca o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei potrivit art. 51 al.1 Cp în aceste condiții.
Nici cererea de achitare, formulată în apărare, în baza art. 10 lit.d Cpp pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului nu poate fi reținută, deoarece - așa cum a declarat martora - inculpatul, din neatenție, a acroșat un autocamion - producându-i unele avarii și, speriindu-se, a continuat deplasarea cu autoturismul. În aceste condiții, este clar că inculpatul a simțit și a știut că a lovit o altă mașină, fiind urmărit și imobilizat la circa 100 - 150. de locul accidentului de către numiții și. Astfel, se apreciază că elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului există atât în privința laturii subiective, cât și în privința laturii obiective a infracțiunii.
Potrivit art. 65 alin.1 Cp - pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoare de cel puțin 2 ani și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Așa fiind, se constată că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cp s-a făcut în condiții de legalitate, necesitatea aplicării pedepsei complementare rezultând din faptul că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni de pericol, fiind și în situația recidivei prev. de art. 37 lit.a Cp.
Referitor la cuantumul pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia, se apreciază că aceasta a fost stabilită în mod corect, avându-se în vedere dispozițiile art. 72 Cp, astfel că nu se impune o reindividualizare a pedepselor.
Așa fiind, se apreciază că în raport cu dispozițiile art. 3859Cpp nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea deciziei, urmând ca în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp recursul declarat de inculpat să fie respins ca nefundat.
Văzând și dispozițiile art. 192 al.2 Cpp, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 219/A din 2.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin.2 Cpp obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. /23.10.08
Tehnored. 2 ex./29.10.08
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
