Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 952/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 952
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.30/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul recurent, reprezentat de avocați aleși și
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului, avocat a solicitat amânarea cauzei pentru a depune la dosar acte în circumstanțiere, și anume, fișa cu care să dovedească că inculpatul a urmat cursurile unei școli de șoferi.
Procurorul nu se opune cererii.
Instanța, în deliberare, respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului și lasă cauza la rând, neimpunându-se amânarea.
Cauza a fost reapelată și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat G, în temeiul art. 385 pct. 10 și 14 a solicitat, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță, motivat de faptul că inculpatul a avut o comportare bună pe tot parcursul procesului penal și are o situație familială dezastruoasă.
Apărătorul aceluiași inculpat, avocat a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul C S și menținerea sentinței primei instanțe, arătând că inculpatul a urmat cursurile unei școli de șoferi și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Deliberând asupra apelului recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 6/14.01.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. art. 74, 74 Cod penal; s-a dispus revocarea pedepsei de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pronunțată de Judecătoria Reșița prin sentința penală nr. 213 din 26 aprilie 2007, care s-a adăugat la pedeapsa de 6 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 (zece) luni închisoare; în temeiul art. 861Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu un termen de încercare de 3 ani și 10 luni, conform disp. art. 862Cod penal; în temeiul disp. art. 863Cod penal, s-a dispus obligarea inculpatului, ca pe durata termenului de încercare, să se prezinte trimestrial la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul C-S, să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; s-a atras atenția inculpatului disp. art. 864Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din 11 septembrie 2008, fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, întrucât în data de 7 iunie 2008, inculpatul a condus pe strada - - din C, autoturismul marca Volvo, cu nr. de înmatriculare 539 BA 395, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Din probele aflate la dosar, prima instanță a reținut că în seara zilei de 7 iunie 2008, în jurul orei 21,00, inculpatul a condus pe strada - - din C, pe direcția C-, autoturismul marca Volvo, cu nr. de înmatriculare 539 BA 395, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Prima instanță a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. și l-a condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, la individualizarea căreia s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal - atitudinea sinceră a inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal.
Prima instanță a constatat că, prin sentința penală nr. sentința penală nr. 213 din 26 aprilie 2007 Judecătoriei Reșița, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, fapta din prezenta cauză fiind comisă în interiorul termenul de încercare de 2 ani și 4 luni, instanța a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei, a adăugat-o la pedeapsa aplicată și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 luni închisoare.
S-a reținut că după comiterea faptei și pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine sinceră și, apreciind că pronunțarea hotărârii constituie un avertisment pentru acesta, chiar fără executarea pedepsei și că scopul pedepsei, așa cum este definit de art. 52 Cod penal, poate fi realizat și fără executarea pedepsei, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva hotărârii judecătoriei a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, criticând hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală; s-a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe, înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse cu executare în condițiile art. 57 Cod penal.
În motivarea apelului parchetului, s-a susținut că instanța, prin aplicarea prevederilor art. 74, 76 Cod penal și coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de legea specială, a interpretat în mod netemeinic probele, fără să țină seama de faptul că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt de pericol; în faza de urmărire penală inculpatul a beneficiat de clemență prin scoaterea de sub urmărire penală pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare (art. 85 alin.2 din OUG 195/2002); inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni de același gen; inculpatul a mai beneficiat de clemența instanței de judecată, prin sentința penală nr. 213/2007.
S-a mai susținut că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite de către inculpat înăuntrul termenului de încercare, iar revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 4 luni constituie o împrejurare interpretată ca o agravantă și cum instanța a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 4 luni, nu putea, dincolo de lege, să dispună decât executarea efectivă a acesteia în regim de penitenciar, alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății.
Prin decizia penală nr. 30/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ, împotriva sentinței penale nr. 6/14.01.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosar nr-, care a fost desființată parțial în latură penală, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, în sensul înlăturării disp. art. 861, art. 863, art. 864Cod penal și în consecință, s-a dispus executarea în regim de detenție, în penitenciar, a pedepsei rezultante de 10 (zece) luni închisoare, aplicată inculpatului.
S-a interzis inculpatului, pe perioada prev. de art. 71 Cod penal, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță, pe baza ansamblului probelor aflate la dosar, a stabilit corect starea de fapt, în raport de care a făcut încadrarea juridică a faptei în disp. art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. și reținând justificat vinovăția inculpatului pentru fapta comisă, precum și circumstanțe atenuante, l-a condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
Această pedeapsă aplicată inculpatului pentru fapta comisă, a fost corect individualizată, în sensul că s-a ținut cont de criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă fapta, dar și persoana inculpatului (care a mai fost anterior condamnat) și s-au aplicat justificat circumstanțe atenuante întrucât, față de atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, sunt incidente disp. art. 74 lit. c Cod penal.
Întrucât în cauză sunt incidente disp. art. 83 Cod penal, în mod legal, prima instanță a revocat suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 4 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 213/2007 a Judecătoriei Reșița) și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 6 luni închisoare - aplicată prin hotărârea instanței, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 10 luni închisoare.
Tribunalul a reținut însă că, în mod nejustificat, judecătoria a făcut aplicarea art. 861Cod penal și a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni închisoare, ca urmare a aprecierii că scopul pedepsei finale aplicate inculpatului poate fi atins și fără executarea pedepsei, deși din probele dosarului rezultă că nu este îndeplinită condiția prev. de art. 861alin.1 lit. c Cod penal.
Potrivit art. 861alin.1 lit. a,b,c Cod penal, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani (lit.a), inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 Cod penal (lit.b) și dacă se apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni (lit.c).
Deși în speță sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 861alin.1 lit. a, b Cod penal, s-a constatat că nu este îndeplinită cerința prev. de art. 861lit. c Cod penal, întrucât modalitatea de executare a pedepsei rezultante, stabilită de prima instanță, nu asigură realizarea scopului pedepsei, în condițiile în care în cauză este dovedit cert că inculpatul dă dovadă de perseverență infracțională în comiterea aceluiași gen de infracțiune, deoarece a mai fost anterior condamnat la pedeapsa de 4 luni cu suspendarea condiționată a executării, pentru infracțiuni la regimul circulației (art. 78 alin.1,3 OUG 195/2002) și a săvârșit alte două infracțiuni de același gen (conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare - pentru care s-a dispus, prin rechizitoriu, scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea unei amenzi administrative și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere - fapta din prezenta cauză).
Astfel fiind, s- apreciat că în cauză se impune stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei totale de 10 luni închisoare aplicată inculpatului, tocmai pentru ca această pedeapsă să devină eficientă, în condițiile în care se apreciază că doar aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, este singura în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei, respectiv, atât a celui de exemplaritate, cât și a celui educativ, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Având în vedere motivele arătate, s-a constatat că sunt nefondate motivele invocate în apelul parchetului privind individualizarea pedepsei și aplicarea circumstanței atenuante precum și referirile la modul de executare a pedepsei revocate de 4 luni.
Totodată, în raport de motivele mai sus arătate, a fost admis apelul parchetului doar cu privire la schimbarea modalității de executare a pedepsei finale aplicată inculpatului, în sensul executării acestei pedepse în regim de detenție.
Împotriva deciziei penale nr.30/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 12 mai 2009.
În motivarea recursului se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale și urmare a rejudecării menținerea hotărârii primei instanțe prin care s-a făcut aplicarea art.86/1 penal.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea penală pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat și starea de fapt reținută de prima instanță drept cadru de comitere a faptei.
Motivul de recurs al inculpatului vizează exclusiv modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului în sensul greșitei aprecieri a instanței de apel că s-ar impune executarea acesteia în regim de detenție și că modalitatea aleasă de instanța de fond, respectiv art.86/1 penal, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ar fi ineficientă, astfel încât starea de fapt reținută de prima instanță și confirmată de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și reluate în fața instanței de judecată.
Individualizarea judiciară a pedepsei nu se face în mod arbitrar de către instanța de judecată, ci ținând cont de normele prevăzute în codul penal care stabilește anumite criterii de individualizare expres reglementate de art.72 penal, printre acestea enumerându-se și personalitatea inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. În literatura juridică s-a precizat că acest criteriu de individualizare a pedepsei privește un complex de date referitoare la situația sau calitatea infractorului( capacitatea psihofizică, vârsta, ocupația, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârșirea faptei), criteriu care reflectă cerința ca sancțiunea penală, ca reacție împotriva răului pricinuit prin săvârșirea unei infracțiuni să fie proporțională cu particularitățile făptuitorului împotriva căruia se aplică fundamentându-se prin urmare ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularitățile persoanei infractorului amplu cunoscute. Suspendarea condiționată a executării pedepsei, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsie poate fi acordată de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, iar din datele care caracterizează persoana inculpatului nu se poate desprinde o asemenea concluzia luând în considerare că anterior acesta a mai fost condamnat pentru fapte de aceeași natură beneficiind de clemența instanțelor de judecată care au procedat la suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate. Câtă vreme inculpatul nu a realizat gravitatea comiterii faptelor sale, iar condamnarea anterioară pronunțată împotriva sa nu a reprezentat pentru inculpat un avertisment suficient de puternic pentru a-l determina să-și schimbe conduita față de valorile sociale încălcate, nu se impune aplicarea art.86/1 penal. Săvârșind o noua faptă penală de aceeași natură inculpatul dovedește perseverență infracțională în comiterea faptelor antisociale îndreptate împotriva respectării și asigurării siguranței circulației pe drumurile publice astfel încât pentru atingerea scopului pedepsei așa cum este reglementat de art.52 penal se impune executarea pedepsei în regim privativ de libertate. Cu privire la celelalte coordonate care definesc personalitatea inculpatului, respectiv vârsta fragedă și copiii minori avuți în întreținere, acestea u fost avute în vedre de către prima instanță la individualizarea judiciară a pedepsei și au condus la reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsie sub minimul special prevăzut d elege pentru fapta comisă.
Astfel fiind, n temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.30/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Văzând și prevederile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.30/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 08 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AN/09.10.2009
Tehnored AJ/2 ex/15.10.09
Prima instanță: Jud. C-
Apel: Trib. C S- A,
15 Octombrie 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
