Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 971/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 971
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Iriza Membri Onița Dumitru VicePREȘEDINTE: Constantin Iriza Membri Onița Dumitru
- - - - JUDECĂTOR 2: Valentina
- - Judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva deciziei penale nr. 227 din 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul intimat, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului susține că decizia atacată este nelegală, întrucât s-a omis audierea inculpatului - prezent la judecată, făcând referire, în acest sens, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de care solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Învederează că susține și celelalte motive scrise de recurs.
Avocat pentru intimatul inculpat, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, iar în subsidiar, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod pr.penală și art. 181cod penal.
Intimatul inculpat având cuvântul, arată că își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr. 70 din data de 20 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosar nr-, s-a dispus, în baza art. 87 al 1 din OUG 195/2002, cu aplic art. 74 lit. a,c, 76 lit d Cp, condamnarea inculpatului fiul lui și, născut la 25.08.1974 în com. Cetate, același domiciliu, CNP -, studii 10 clase, căsătorit, 2 minori, fără ocupație, la 6 luni închisoare.
In baza art. 81 Cp, s-a dispus, suspendarea condiționata a executării pedepsei; s-a aplicat art. 82 Cp, si s-a atras atenția asupra art. 83 Cp.
In baza art. 71 al 5 Cp, s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei accesorii, prev de art. 64 al 1 lit. a teza II si lit. b Cp, pe perioada prev de art. 71 al 2 Cp. iar inculpatul a fost obligat la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002.
În fapt, s-a reținut că, în seara zilei de 2.11.2008, după ce a consumat băuturi alcoolice la domiciliul său, împreună cu martorii și, în jurul orelor 20,oo,inculpatul, posesor al permisului de conducere categoria B din anul 1999, s-a urcat la volanul autoturismului său, marca BMW nr. BH-9375-BK, și a rulat pe câteva străzi laterale din comuna Cetate, intrând pe DN 56, cu intenția de a-l conduce pe martorul n la locuința sa.
In apropierea sediului poliției din comuna Cetate, a fost oprit la control, după care a fost testat cu etilotestul, întrucât emana miros de alcool, stabilindu-se că avea o concentrație de 0,59 mg/l alcool în aerul expirat (fila 21 dosar).S-au recoltat probe biologice și prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 659/13.11.2008, depus la fila 25 dosar, s-a stabilit că avea o concentrație de alcool de 1,05 gr%o la ora 20,10, când a fost surprins în trafic.
Inculpatul a avut o conduită parțial sinceră, susținând că a consumat doar 2 pahare cu vin și a condus circa 350, pe drumurile publice, fapt contrazis de declarația martorului -, prezent la testarea inculpatului cu etilotestul, acesta susținând că inculpatul a condus circa 2 km.
Vinovăția inculpatului, este dovedită cu recunoașterea sa la interogatoriu, declarațiile martorilor - care a susținut, că "inculpatul a condus băut pe drumurile publice", - și n, precum și buletinul de analiza toxicologică alcoolemie nr. 559/13.11.2008, depus la fila 25 dosar.
În consecință, instanța a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele personale - este infractor primar, conducător auto din 1999, deci trebuia să-și dea seama de consecințele faptei, are doi minori în întreținere; s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoare, sub limita minimă prevăzute de lege conform art. 74 lit. a și c, 76 lit. d Cod Penal, va fi de natură a contribui la atingerea scopului general și special de prevenție.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. b, cod pr. penală iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit.1cod pr. penală.
Prin decizia penală nr. 227 din 14 iulie 2009, Tribunalul Dolja admis apelul, a desființat sentința, iar în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. b, cod pr. penală, a achitat pe inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicat.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât în cauză vinovăția inculpatului nu este pe deplin și fără dubiu, dovedită.
Astfel, cum rezultă din procesul verbal de recoltare, proba de sânge recoltată de la inculpat a fost sigilată sub nr. 19872, iar în buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 659/13.11.2008 a fost consemnat la rubrica "descrierea și starea sigiliului", "flacon sigilat 19864", această neconcordanță creând un dubiu în privința vinovăției inculpatului, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
Așadar, nefiind înlăturată prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul în procesul penal, conform art. 52cod pr. penală, tribunalul a admis apelul, a desființat sentința să a dispus achitarea inculpatului,
S-a mai constatat că fapta inculpatului, de a conduce un autoturism pe drumurile publice, sub influența alcoolului, stabilită prin utilizarea aparatului alcooltest, nu este prevăzută de legea penală, în condițiile în care nu există certitudinea că îmbibația alcoolică în sânge a depășit limita legală, fapta inculpatului putând constitui, eventual, o contravenție pentru care se pot dispune măsuri sancționatorii conform Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj susținând, într-o primă critică, că hotărârea este nelegală deoarece s-a omis audierea inculpatului, prezent la judecată.
În acest sens, a fost învederată jurisprudența CEDO, în special a hotărârii din 25 iulie 2000 în cauza Tierce și alții împotriva, conform căreia inculpatul trebuie ascultat de instanța de apel iar în cazul în care nu este prevăzută calea de atac a apelului, de către instanța de recurs, oricare ar fi soluția - de condamnare sau de achitare - a instanței de fond și oricare ar fi motivul de apel sau recurs invocat.
S-a menționat și decizia penală nr. 2435 din 7 mai 2007 ÎCCJ.
S-a mai susținut că, în mod greșit a fost achitat inculpatul, instanța de control judiciar mărginindu-se în a constata că între mențiunile din procesul verbal de recoltare și buletinul de analiză toxicologică există neconcordanțe în privința numărului sigiliului aplicat, deși ambele înscrisuri evidențiază numele inculpatului și orele de recoltare, care sunt aceleași.
S-a arătat că se impunea administrarea unor probe suplimentare și a lămuririi neconcordanței existente, cu atât mai mult cu cât valoarea alcoolemiei din sânge corespunde cu cea evidențiată de aparatul etilotest și atestă depășirea limitei ce angajează răspunderea penală.
S-a solicitat, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod pr.penală, casarea hotărârii instanței de apel și pronunțarea unei soluții care să țină cont de criticile aduse.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, administrând un probatoriu suficient și interpretându-l corect, cu respectarea principiilor care garantează drepturile procesuale conferite părților, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu aplicarea corespunzătoare a dispoz. art. 51Cod pr.penală, privind prezumția de nevinovăție.
Cum numărul sigiliului consemnat în procesul verbal de recoltare (fila 23 dosar p) nu concordă cu numărul flaconului sigilat, menționat în buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 659 (fila 25 dosar ), acesta având un alt număr, respectiv 19864, vinovăția inculpatului nu a putut fi dovedită, nefiind identificată și expertizată proba recoltată de la inculpat.
Critica parchetului referitoare la obligația instanței de a administra și alte probatorii, respectiv solicitarea de relații și audierea persoanelor implicate în procesul de recoltare a probelor biologice, este neîntemeiată, cu nici o altă probă neputându-se dovedi gradul de alcoolemie al inculpatului.
De altfel, reprezentantul parchetului nu a solicitat, cu ocazia soluționării cauzei în apel, alte probatorii, limitându-se doar a critica din acest punct de vedere hotărârea în recurs.
Neîntemeiat este și motivul de recurs referitor la neaudierea inculpatului în apel.
Potrivit art. 378 alin.1 Cod pr.penală, cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent potrivit dispozițiilor cuprinse în partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Din economia textului de lege menționat, rezultă că instanța de control judiciar nu poate dispune condamnarea inculpatului direct în apel, după ce prima instanță a încetat procesul penal față de acesta sau a dispus achitarea, decât în urma audierii inculpatului, care a fost prezent la judecata în apel.
Această prevedere legală a fost introdusă în Codul d e procedură penală prin Legea nr. 356/2006, în urma constatării de către CEDO, în cauza -escu contra României, a încălcării dreptului reclamantului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din CEDO. S-a susținut că instanța de apel, precum și instanța de recurs - în cazul în care nu este prevăzută calea de atac a apelului, au obligația de a examina o cauză în fapt și în drept și nu pot proceda la o apreciere globală asupra vinovăției sau a inocenței inculpatului, fără a-l asculta pe acesta și fără a evalua în mod direct elementele de probă prezentate personal de inculpat, în caz contrar procedura derulată în fața lor neîndeplinind exigențele unui proces echitabil.
În acest sens sunt și concluziile instanței de la Strasbourg în hotărârea din 25 iulie 2007 din cauza Tierce și alții împotriva.
Rezultă, așadar că, atât în lumina jurisprudenței CEDO, cât și în special a hotărârii de mai sus, inculpatul trebuie ascultat în apel dar această obligație a fost introdusă ca o garanție în favoarea inculpatului, respectiv a dreptului la apărare și a unui proces echitabil.
În speța de față, inculpatul nu a fost condamnat pentru prima dată de către instanța de apel ci, dimpotrivă, a fost achitat de către instanța de control judiciar după ce a fost condamnat de către prima instanță astfel încât, prin neaudierea acestuia, nu i-a fost lezat dreptul la apărare, nesuferind nici un fel de vătămare.
Această omisiune nu este sancționată cu nulitatea absolută, nefiind prevăzută în art. 197 alin.2 Cod pr.penală, ci cu nulitatea relativă, care poate fi invocată doar de către cel căruia i s-a produs o vătămare în drepturile sale procesuale.
În consecință, singurul care o putea invoca este inculpatul dar care, așa cum s-a arătat mai sus, nu are interes, nefiind lezat în nici un fel prin neefectuarea acestui act.
De menționat, ca și la prima critică susținută de parchet, atitudinea pasivă a reprezentantului acestuia în apel, care nu a solicitat audierea inculpatului prezent în instanță, limitându-se a aduce critici acestui aspect doar ulterior, prin motivele de recurs
Pentru motivele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind afectată de vreunul din cazurile de casare prevăzută de art. 3859cod pr.penală, se va respinge recursul de față ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva deciziei penale nr. 227 din 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14.10.2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.OD.
IB/6.11.2009
Președinte:Constantin Iriza Membri Onița DumitruJudecători:Constantin Iriza Membri Onița Dumitru, Valentina
