Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 981/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 981/

Ședința publică din 20 octombrie 2008

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky

JUDECĂTOR 2: Constantin Costea

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații, și - împotriva deciziei penale nr. 51 din 03.03.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din ședința publică din 6 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru data de 14 octombrie 2008, 16 octombrie 2008 și apoi pentru astăzi, când:

A,

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2621 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, în baza art. 79 alin. 4 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a,b Cod Penal și art. 10 Cod Penal a fost condamnat la 2 ani închisoare inculpatul, născut la 05.11.1976, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

În baza art. 61 Cod penal s-a menținut beneficiul liberării condiționate a restului din pedeapsa de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 3527/2000 a Judecătoriei Timișoara, decizia penală nr. 4/2004 a Tribunalului Timiș și decizia penală nr. 209/R/2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA.

În condițiile art. 71 Cod Penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 literele a,b Cod Penal cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 260 alin. 1 Cod Penal au fost condamnați la câte 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă fiecare din următorii inculpați:

, născut la 03.07.1976, -, născut la 04.01.1982, născut la 11.03.1977.

În condițiile art. 71 Cod penal s-a interzis inculpaților, și exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 literele a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81, 82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților, și, pe un termen de încercare de câte 3 ani pentru fiecare inculpat.

S-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

Fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și s-a dispus virarea sumei de 150 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul BA A reprezentând onorariu avocat oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nr. 873/P/2005, înregistrat la această instanță cu nr.2869/P/2007, au fost trimiși în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 79 alin. 4 din OUG 195/2002 și inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal.

În motivarea actului de sesizare s-a arătat că la data de 05 martie 2005 inculpatul a refuzat să se supună unui control care viza recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar ceilalți trei inculpați au depus mărturie mincinoasă, afirmând că inculpatul nu ar fi condus autoturismul în care a fost surprins de organele de poliție.

Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor.

În vederea soluționării cauzei a fost atașat dosarul nr. 873/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, iar în cursul judecății au fost audiați inculpații și martorii, și.

Din analiza actelor dosarului prima instanță a reținut următoarele:

La data de 05 martie 2005, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, apoi s-a urcat la volanul autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare -, fiind oprit pe Bulevardul din municipiul A de către un echipaj al Poliției Rutiere. Constatându-se că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, a fost condus la Spitalul Județean A, unde însă inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice.

Inculpații, și, prezenți la fața locului, au declarat în cursul urmăririi penale, fiind audiați ca martori, că nu inculpatul a condus autoturismul ci inculpatul.

S-a reținut că fapta săvârșită de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 79 alin. 4 din OUG 195/2002, iar fapta săvârșită de inculpații, și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal.

Inculpatul a recunoscut faptul că a refuzat recoltarea probelor biologice, însă nu a recunoscut faptul că ar fi condus el autoturismul, aspect susținut și de către ceilalți inculpați.

Faptul că inculpatul s-a aflat la volanul autoturismului Mercedes a rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză. Martorii asistenți și au confirmat acest lucru, ei fiind prezenți la momentul opririi în trafic a autoturismului condus de către organele de poliție. Ambii martori au confirmat că inculpatul s-a aflat la volanul autoturismului Mercedes și că se clătina vizibil în momentul în care a coborât din mașină. Declarațiile lor se coroborează cu constatările agenților de poliție de la Poliția Rutieră și cu cele ale agenților de la A care se aflau împreună cu agenții de la Poliția Rutieră.

În opinia primei instanțe, declarațiile inculpaților sunt subiective, ele fiind menite să îl protejeze pe inculpatul. La fel de subiectivă este și declarația martorei, soția inculpatului la momentul faptelor.

La individualizarea sancțiunilor care au fost aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 72 Cod penal. În ce îl privește pe inculpatul, prima instanță a avut în vedere faptul că acesta a săvârșit fapta în condițiile prevăzute de art. 37 lit. a și b Cod penal. Inculpatul a fost condamnat anterior de patru ori, toate condamnările sale fiind pentru infracțiuni de furt calificat. În ce îi privește pe ceilalți inculpați instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, dar și poziția lor nesinceră. S-au mai reținut și prevederile art. 10 Cod penal, deoarece de la data săvârșirii faptei a avut loc o modificare legislativă în domeniu, fapta inculpatului fiind incriminată de un alt articol de lege, dar limitele pedepsei fiind aceleași.

Față de aceste criterii, prima instanță a apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare pentru inculpatul și pedepsele de câte 1 an închisoare pentru ceilalți inculpați sunt apte să atingă scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal.

În baza art. 61 Cod penal s-a menținut beneficiul liberării condiționate a restului din pedeapsa de 3 ani închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 3527/2000 a Judecătoriei Timișoara, decizia penală nr. 4/2004 a Tribunalului Timiș și decizia penală nr. 209/R/2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71, 64 Cod penal. Dreptul de a alege nu a fost interzis în condițiile practicii CEDO, mai exact cauza Hirst vs. Marea Britanie iar dreptul prevăzut de litera c) nu a fost interzis nici el, deoarece inculpații nu s-au folosit de vreo funcție, profesie sau activitate pentru a comite fapta.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale pentru inculpații, și instanța de fond a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins și fără executarea acestora, astfel că, având în vedere prevederile art. 81, 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, pe termene de încercare de câte 3 ani și s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații.

În memoriul cuprinzând motivele de apel, inculpatul a solicitat admiterea apelului în sensul achitării sale în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.P.P. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin. 1.Cod Penal S-a arătat că prima instanță nu a dat eficiență principiului "in dubio pro reo", dat fiind declarațiile martorilor asistenți, care nu au fost prezenți la fața locului. S-a mai arătat că a apreciat ca fiind subiective declarațiile martorilor asistenți, dar nu a reținut neconcordanțele existente între declarațiile acestora.

Inculpații, și au solicitat admiterea apelului și în rejudecare achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod proc.penală. În memoriul cuprinzând motivele de apel s-a arătat că dosarul a fost construit pe probe false și din dorința de răzbunare a unui polițist. S-a mai arătat că între declarațiile martorilor și există grave contradicții, iar în realitate în față circula autoturismul BMW condus de inculpatul, apoi după aceasta a oprit singur, nu la semnul polițistului, mașina Mercedes condusă de. S-a mai arătat că instanța de fond a ignorat declarațiile martorilor, și, care sunt adevărate și susțin în mod real ordinea în care au fost oprite cele două autovehicule.

Prin decizia penală nr. 51/A din 12 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins apelurile declarate de inculpați, reținând că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu probele administrate în cauză și i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.

Astfel, în data de 5 martie 2005, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, apoi s-a urcat la volanul autoturismului marca Mercedes cu nr. -, fiind oprit pe Bulevardul din municipiul de către un echipaj al Poliției Rutiere. Constatându-se că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, a fost condus la Spitalul Județean A, unde însă inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice.

Această stare de fapt a rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv din procesul-verbal de constatare a infracțiunii, proces-verbal pe care inculpatul a refuzat să îl semneze. Martorii asistenți și l-au indicat pe inculpatul ca fiind persoana care a condus autoturismul menționat anterior. Această stare de fapt a rezultat și din procesele-verbale întocmite de agenții și din cadrul

În mod corect prima instanță a apreciat că declarațiile inculpaților și a martorei nu se coroborează cu ansamblul probator în cauză, acestea fiind date în scopul protejării inculpatului.

Fapta săvârșită de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 79 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, iar fapta săvârșită de inculpații, și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. 1.

Cod Penal

Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate de prima instanță, în conformitate cu disp. art. 72.Cod Penal și în măsură să realizeze scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52.

Cod Penal

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații, și.

În motivarea recursului, inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d Cod proc.penală, arătând că hotărârea pronunțată este nelegală, întrucât s-a reținut în sarcina sa ca infracțiune o faptă săvârșită de martor, respectiv declarația acestuia, fără relevanță pentru urmărirea și trimiterea în judecată a altei persoane inculpate și nu a influențat în nici un mod soluția pronunțată de instanța de judecată. Acesta a mai arătat că declarația sa nu a fost dată în legătură cu sustragerea inculpatului de la recoltarea probelor biologice, ci în legătură cu persoana care a condus autovehiculul. Inculpatul a mai criticat hotărârea arătând că în ceea ce privește infracțiunea de mărturie mincinoasă lipsește elementul referitor la anterioritatea stabilirii unei fapte sau împrejurări ca fiind contrară declarației dată de martor, sau că pe baza declarației martorului dată într-o cauză civilă, penală sau disciplinară s-a pronunțat o anumită soluție. S-a mai criticat faptul că instanța și-a însușit actul de acuzare sub aspectul convertirii calificării sale din martor în inculpat, și a declarațiilor de martor în declarații de inculpat. În final, s-a criticat hotărârea penală recurată sub aspectul netemeiniciei, arătându-se că aceasta a fost pronunțată fără o apreciere obiectivă asupra probelor. Același inculpat, la instanța de recurs a depus o altă motivare, prin care solicită în principal achitarea sa în baza art. 10 lit. b Cod proc.penală, iar în subsidiar în temeiul art. 10 lit. a Cod proc.penală.

Recursul formulat de către inculpatul nu a fost motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia, care a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, iar în subsidiar achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a Cod proc.penală întrucât fapta nu există.

Recursurile inculpaților și nu au fost motivate în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul din oficiu al acestora, care a solicitat achitarea inculpaților în temeiul art. 10 lit. a Cod proc.penală.

Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de către inculpații, și sunt fondate, pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.

În calea de atac a apelului în fața Tribunalului Arad, inculpații au invocat o serie de motive de nelegalitate și netemeinicie, care însă nu au fost analizate în totalitate de către instanța de apel.

Inculpatul a solicitat aplicarea principiului "in dubio pro reo", referindu-se la declarațiile martorilor asistenți în legătură cu oprirea autoturismelor Mercedes și BMW; s-a făcut referire la contradicțiile existente între declarațiile de martori, s-a invocat faptul că sentința judecătoriei este nelegală întrucât fapta săvârșită în calitate de martor nu are relevanță pentru urmărirea și trimiterea în judecată a unei alte persoane, deoarece nu a influențat soluția pronunțată de instanța de judecată; s-a invocat faptul că a fost convertit din calitatea sa de martor în cea de inculpat, iar declarațiile sale de martor în declarații de inculpat, având același conținut; s-a invocat netemeinicia sentinței judecătoriei deoarece s-a pronunțat fără o apreciere obiectivă asupra probelor; s-a invocat lipsa acelei împrejurări esențiale asupra căreia martorul fiind întrebat de organul de urmărire penală, a răspuns nesincer, cu intenția de împiedica sau zădărnici buna desfășurare a activităților judiciare.

Inculpații, și, de asemenea, în memoriul formulat în apel, au invocat contradicțiile existente între declarațiile martorilor și, fiind arătate pe larg aceste contradicții, cu repercusiuni asupra stării de fapt reținute, și în special asupra stabilirii exacte a persoanelor care au condus autoturismele Mercedes și BMW.

Instanța de apel nu a analizat aceste critici, rezumându-se doar la reiterarea stării de fapt reținută de către prima instanță și la a face o lapidară referire la existența unor probe ale dosarului, respectiv declarațiile martorilor asistenți, procesele-verbale întocmite de agenții de poliție și că declarația martorei nu se coroborează cu probatoriul administrat în cauză.

criticilor de nelegalitate și netemeinicie invocate de către inculpați - în special de inculpații și, care în motivele de apel au analizat pe larg că există o serie de contradicții între probele existente în cauză și care ar putea duce la achitarea inculpaților, sau cele referitoare la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați, situații care de asemenea pot conduce la o soluție de achitare potrivit aprecierii inculpaților - și preluarea pe scurt a stării de fapt reținută de prima instanță, echivalează cu nemotivarea deciziei penale recurate, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 3859pct. 9 Cod proc.penală, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanța de apel, Tribunalul Arad, care urmează să rejudece cele patru apeluri formulate în cauză, analizând temeinic toate motivele invocate de către cei patru inculpați, pentru ca instanța de control judiciar, dar și persoanele implicate în desfășurarea prezentei cauze, să aibă cunoștință despre motivele care stau la baza soluției.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursurile formulate de către inculpații, și, va casa decizia penală recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad, conform motivelor arătate mai sus.

Văzând și disp. art. 192 alin. 3.C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. admite recursurile formulate de inculpații, - și împotriva deciziei penale nr. 51/A/12 februarie 2008 Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.

Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.

În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Dispune plata din fondul a sumei de 600 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20.10.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu

G - - - - -

GREFIER,

- -

Red. /07.11.2008

Tehnored./2 ex./07.11.2008

Prima instanță:

Inst. de apel:,

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 981/

Ședința publică din 20 octombrie 2008

În baza art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. admite recursurile formulate de inculpații, - și împotriva deciziei penale nr. 51/A/12 februarie 2008 Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.

Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.

În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Dispune plata din fondul a sumei de 600 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20.10.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G - - - - -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

ÎNCHEIERE

Ședința publică din 6 octombrie 2008

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR: - -

JUDECĂTOR: - -

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află recursurile declarate de inculpații, și - împotriva deciziei penale nr. 51 din 03.03.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc inculpații recurenți și, pentru care se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, lipsind inculpatul pentru care se prezintă avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind și inculpatul, pentru care se prezintă avocat din cadrul Baroului T, cu delegație de substituire a avocatului ales din cadrul Baroului H, cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Avocat pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale. Arată că cercetarea penală s-a făcut într-un mod abuziv, datorită presiunii la care au fost supuși învinuiții la momentul săvârșirii infracțiunii, la oprirea în trafic. Inculpatului la prezentarea materialului de urmărire penală i s-a indicat săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1, fiind trimis în judecată pentru refuzul de a i se recolta probe biologice. Cu referire la administrarea probelor în apărare, arată că pe parcursul întregului proces penal inculpatul a solicitat efectuarea confruntării cu martorii de la fața locului și cu așa-zișii martori asistenți, existând discordanțe între declarațiile acestora, care sunt contradictorii, iar martorii inculpatului având o poziție constantă pe parcursul procesului penal. În subsidiar solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a întrucât C.P.P. fapta nu există în lumina prevederilor penale. Mai arată că au avut loc manifestări abuzive ale organelor poliției rutiere, că modalitatea de instrumentare și presiunile la care au fost supuși inculpații sunt în contradicție cu legile penale.

Avocat pentru inculpatul solicită admiterea recursului și achitarea acestui inculpat în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.P.P. întrucât fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă. În susținerea cererii sale arată că organele de poliție au recurs la această stratagemă și cele două instanțe au ratificat aceste manifestări ale poliției pentru a avea învinuiți. Din practica Înaltei Curți de Casație și Justiție se distinge faptul că anumite vicii ale dosarului și ale actelor de urmărire penală duc la achitarea inculpaților. În cazul de față rechizitoriul este viciat sub aspectul stării de fapt și nu poate conduce la condamnarea inculpatului, că au existat o animozitate între organele de cercetare penală și avocați, că există neconcordanțe majore între declarațiile martorilor și cele susținute de polițiști și s-a încercat răsturnarea prezumției de nevinovăție. Instanțele de fond și de apel nu motivează hotărârile pentru cei patru inculpați trimiși în judecată pentru mărturie mincinoasă.

Avocatul din oficiu, pentru inculpații și, solicită admiterea recursurilor declarate de aceștia și achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod proc.penală.

Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de cei patru inculpați, instanțele de fond și apel pronunțând hotărâri temeinice și legale.

A,

Din lipsă de timp pentru deliberare,

DISPUNE:

Amână pronunțarea cauzei la data de 14 octombrie 2008.

Pronunțată în ședința publică din 06.10.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G - - - - -

GREFIER,

- -

Ședința publică din 14 octombrie 2008

CURTEA,

În aceeași compunere și pentru aceleași motive,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 16 octombrie 2008.

Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G - - - - -

GREFIER,

- -

Ședința publică din 16 octombrie 2008

CURTEA,

În aceeași compunere și pentru aceleași motive,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 20 octombrie 2008.

Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G - - - - -

GREFIER,

- -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

CĂTRE,

TRIBUNALUL ARAD

Vă trimitem alăturat dosarul nr. de mai sus, privind pe inculpații, pentru rejudecarea cauzei.

Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 981/R din 20.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, definitivă, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursurile celor patru inculpați, declarate împotriva deciziei penale nr. 51/A/12 februarie 2008 Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-, a casat decizia penală recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad.

Dosarul, cusut și numerotat, conține.file și are atașat dosarul nr- al Tribunalului Arad - 54 file, dosarul nr- al Judecătoriei Arad - 81 file numerotate + 4 file nenumerotate și dosarul de urmărire penală nr. 873/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad - 129 file.

JUDECĂTOR, GREFIER,

G - - -

Președinte:Gheorghe Bugarsky
Judecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 981/2008. Curtea de Apel Timisoara