Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 984/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 984
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.177/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales cu delegație la dosar.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în rejudecare, modificarea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului, motivat de circumstanțele în care a fost comisă fapta, faptul că este căsătorit și are un copil minor și a avut loc de muncă anterior comiterii faptei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefundat, pedeapsa aplicată de instanța de fond și modalitatea de executare sunt temeinice și legale.
Inculpatul -recurent, având ultimul cuvânt arătat că este de acord cu concluziile apărării.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 25 din 25 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr- în baza art.87 al.5 din OUG 195/2002 republicată inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz nejustificat a se supune testării aerului expirat și prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei
In baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, și s-a fixat, conform art.82 Cod penal, termen de încercare de 4 ani, și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.S-au interzis inculpatului în caz de executare drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b, c Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din probele administrate în cauză, respectiv:procesul verbal constatator al infracțiunii, probe testimoniale, declarațiile inculpatului în fața organelor de poliție și Parchet, interogatoriul luat inculpatului, audierea martorilor, G, în timpul cercetării judecătorești, următoarele: în seara zilei de 16.09.2007 inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca 1300 proprietate personală cu nr. de înmatriculare AR.04. din localitatea spre localitatea I, oprindu-se la barul SC SRL I unde a consumat o sticlă de bere. Ulterior, s-a urcat la volanul autoturismului, în ideea de a se reîntoarce la localitatea de domiciliu, respectiv, însă în jurul orelor 24,00 inculpatul a tamponat autoturismul marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare 5509-WY-62 condus de martorul.
Conform declarațiile martorilor audiați atât în timpul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești a rezultat că inculpatul era în stare de ebrietate având un mers deviant, atât în stradă cât și în încăperea unde urma să i se recolteze probele biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
I s-a solicitat inculpatului cât și martorului să se supună testării concentrației de alcool în aerul expirat prilej cu care s-a constatat că martorul s-a suspus testării aparatul indicând 0 mg/l alcool în aerul expirat,în timp ce inculpatul a refuzat; ulterior a refuzat să se supună și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei așa cum a rezultat din declarațiile martorilor susmenționați și procesul verbal încheiat și semnat inclusiv de medicul de gardă.
Din interogatoriul luat inculpatului în ședința publică din 11.03.2008 a rezultat că inculpatul s-a deplasat la locuința sa din și imediat martorul a sesizat organele de poliție care s-au deplasat la Spitalul orășenesc in vederea stabilirii alcoolemiei când inculpatul a refuzat să se supună testărilor mai sus menționate. Deși inițial inculpatul a arătat că nu s-a supus recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, respectiv a testării aerului expirat întrucât a consumat ceva băuturi la domiciliu, cu motivarea că ar fi consumat în acel scurt interval de timp băuturi alcoolice, ulterior în aceeași ședință publică în suplimentul de interogator inculpatul a declarat că nu s-a supus recoltării probelor biologice întrucât era într-o stare de agitație ca urmare a discuțiilor purtate cu martorul privind despăgubirile solicitate de acest martor pentru repararea autoturismului avariat de către inculpat.
Din declarația martorului a mai rezultat că imediat după accident s-a deplasat la domiciliul inculpatului, unde s-au deplasat și organele de poliție, care ulterior s-au deplasat la Spitalul orășenesc I, inculpatul nefiind de acord cu recoltarea probelor biologice, opunându-se la recoltarea acestora.
Același martor a arătat că a stat în locuința inculpatului circa 10 minute după care a plecat din locuința acestuia fiind urmat îndeaproape și imediat de inculpat cu o mașină aparținând altei persoane, în timpul șederii sale la domiciliul inculpatului neservindu-se nici un fel de băuturi alcoolice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, inculpatul, fără a fi motivat în scris, și prin concluziile orale puse de apărătorul său a solicitat admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr.177/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Instanța de control judiciar a apreciat că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării, în sensul art.63 cod pr. penală, a probelor administrate nemijlocit și în condiții de contradictorialitate.
Susținerile inculpatului, cum că ar fi consumat băuturi alcoolice după producerea evenimentului rutier, sunt contrazise de martorii, și G, care arată că inculpatul a fost în vizibilă stare de ebrietate la producerea coliziunii, ce a avut loc în jurul orei 0,15, aceasta persistând la ora 1,00 când a ajuns la Spitalul orășenesc I unde a refuzat categoric recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Apărarea la care a recurs inculpatul, cum că ar fi consumat alcool după producerea coliziunii și până să ajungă la spital nu este credibilă atât datorită celor mai sus reținute, cât și din perspectiva faptului că inculpatul nu se află la prima abatere de acest gen. Pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul a consumat alcool după producerea evenimentului rutier este de natură să îi agraveze situația deoarece acest comportament este sancționat penal potrivit art.82 din OUG 195/2002.
De asemenea s-a reținut că încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, este de asemenea corectă, aceasta, comisă în modalitatea de mai sus, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de refuz nejustificat de a se supune testării aerului expirat și prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută și pedepsită de art.87 alin.5 din OUG 195/2002 republicată.
Tot astfel, s-a apreciat de instanța de apel că pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine dozată și individualizată, în sensul prevăzut de art.52 și 72 cod penal, fiind în măsură să asigure scopul educativ și preventiv, aprecierile cu privire la posibilitățile inculpatului de reeducare și fără privare de libertate fiind justificate, cerințele impuse în acest sens de art.81, 82 cod penal fiind întrunite cumulativ.
Împotriva deciziei penale nr. 177/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, apreciind că i-a fost aplicată o pedeapsă mult prea severă în raport cu fapta comisă de el, iar instanța nu a luat în considerare circumstanțele atenuante.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de inculpatul recurent și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța de recurs constată că hotărârile instanțelor de fond sunt netemeinice sub aspectul individualizării pedepsei accesorii, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile martorilor, G și, care se coroborează cu procesul verbal de constatare din data de 17.09.2007 (fila 4 - 6 dosar UP). Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de refuz nejustificat de a se supune testării alcoolemiei prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002. Trebuie reținut că, de altfel, în motivarea recursului, inculpatul nu a contestat nici starea de fapt reținută în sarcina sa și nici încadrarea juridică dată acesteia, ci cuantumul pedepsei aplicate.
Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.
În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Față de susținerea inculpatului-recurent referitor la faptul că în raport cu conduita sa, cu circumstanțele personale și cele ale comiterii faptei, instanțele de fond trebuiau să rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74.Cod Penal, se constată că acestea sunt judiciare, nu operează automat, ci sunt lăsate la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă o anumită atitudine sau trăsătură a inculpatului reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară. În speță, se constată că inculpatul a încercat să minimalizeze periculozitatea faptei, declarând că nu a fost de acord cu testarea alcoolemiei întrucât ar fi consumat alcool după producerea accidentului, la locuința sa, deși martorii audiați relatează că acesta era într-o vizibilă stare de ebrietate în momentul coliziunii. Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale a fost avută în vedere de prima instanță în momentul în care i-a aplicat o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă și suspendarea condiționată a executării acesteia. Pe de altă parte, nu se poate omite nici faptul că infracțiunea incriminată de dispozițiile art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 aduce atingere și respectului de care trebuie să se bucure autoritățile însărcinate cu asigurarea ordinii și siguranței circulației pe drumurile publice. Astfel fiind, instanța de recurs apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestuia este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale, fiind corect individualizată.
În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța constată că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În același sens, se rețin și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de recurs apreciază că în raport cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, natura acesteia și ceea ce denotă ea despre personalitatea inculpatului, nu se impune interzicerea exercițiului dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza I ca Cod Penal pedeapsă accesorie.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d va C.P.P. admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 177/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-; va casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 25/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Ineu sub aspectul individualizării pedepsei accesorii și rejudecând va înlătura interzicerea exercitării dreptului de a alege prev. de art. 64 lit.a teza I
Cod PenalVa menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.177/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.25/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr- în ce privește individualizarea pedepsei accesorii și rejudecând:
Înlătură interzicerea exercițiului dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a teza Ipd in conținutul pedepsei accesorii.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
În temeiul art.192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică din 23 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.LB/24.10.08
Tehnored AJ/30.10.08
Prima instanță: Judec. I-
Apel: Trib.A-,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
