Infractiuni silvice Spete. Decizia 1202/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 26/1996 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 1202
Ședința publică de la 03 decembrie 2009
PREȘEDINTE G - - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
JUDECĂTOR 3: Liana Balaci
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierile de amânare a pronunțării de la datele de 23 noiembrie 2009, respectiv 27 noiembrie 2009, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect recursurile declarate de inculpații, și, împotriva deciziei penale nr. 74 de la 11 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.181/26.04.2007 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, definitivă prin nerecurare, în baza dispozițiilor art. 278/l (8) lit. b Cod Proc. Pen. s-a admis plângerea formulată de petentul împotriva soluției procurorului - ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr.2540/25 ianuarie 2007; s-a desființat această ordonanță de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul art. 10 lit. b față C.P.P. de învinuiții, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 97alin. l, 2, 4 și art. 98 alin. l, 2, 4 din Legea nr. 26/l996 și a învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 22l Cod penal, prin care s-a apreciat că fapta nu este prevăzută de legea penală.
S-a dispus totodată trimiterea cauzei procurorului, în vederea redeschiderii urmăririi penale, apreciată ca fiind incompletă și contradictorie, respectiv a completării urmăririi penale în sensul audierii martorului, martor prezent la cercetarea efectuată la fața locului, reaudierii martorului, pentru stabilirea în mod complet și exact a situației de fapt și a efectuării unui calcul corect cu privire la întinderea prejudiciului.
În baza dispozițiilor art. l92 (3) Cod proc. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Caracala reținut că în raport de toate actele și lucrările dosarului de urmărire penală, plângerea formulată de petentul este fondată, iar soluția procurorului nelegală și netemeinică, constatându-se că partea vătămată deține o suprafață de 0,50 ha. pădure situată pe raza com., sat și a reclamat că, la data de 7.oct.2006 i-a fost sustras material lemnos de pe acea suprafață de teren, iar în cauză s-au efectuat cercetări penale și s-a solicitat instanței de judecată autorizarea unei percheziții domiciliare la numitul, unde a fost găsit material lemnos specia și stejar.
Instanța de fond a apreciat că urmărirea penală este incompletă și contradictorie, întrucât în cauză nu au fost audiați toți martorii ce erau în măsură să aducă lămuriri, să releve împrejurări de fapt menite să asigure o justă dezlegare a cauzei, o corectă și completă stabilire a situației de fapt.
S-a apreciat de asemenea că se impune ca organul de urmărire penală să dispună efectuarea unui calcul corect cu privire la întinderea prejudiciului cauzat și la stabilirea exactă a contribuției la desfășurarea activității infracționale a fiecărui participant.
Ulterior pronunțării acestei sentințe, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr. 2540/P/2006/21.09.2007, s-a dispus în baza art. 262 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. b/1, art. 11 pct. 1 lit. b și C.P.P. art. 18/1 rap. la art. 91 lit. c Cod Penal, scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 97 alin. 1 și 4 lit. a și art. 98 alin. 1 și 4 din Legea 26/1996 cu aplic. art. 33 lit. a și aplicarea față de aceștia a sancțiunii cu caracter administrativ - amenda în cuantum de 1000 RON, pentru fiecare învinuit - precum și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 221.Cod Penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ -amenda în cuantum de 700 RON.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petentul, soluționată conform art. 278.C.P.P. de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, prin rezoluția nr.405/II/2/15.10.2006, prin care s-a dispus respingerea acestei plângeri.
Ulterior, petentul a formulat o nouă plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată, potrivit art.278/1C. la instanța de judecată care, prin sentința penală nr.7/14.01.2008 a Judecătoriei Caracal, în baza art. 2781pct. 8 lit. a C.P.P. a respins plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr. 2540/P/2006 din 2l.sept.2007, ca neîntemeiată și a fost menținută ordonanța, ca fiind temeinică și legală.
Pentru a dispune această sentință, prima instanță a reținut că raportat la aspectele expuse de procurorul de caz în ordonanța de netrimitere în judecată, organul de urmărire și cercetare penală a respectat dispozițiile art.200 și 202C. plângerea petentului fiind astfel neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, petentul, criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând că, în raport cu gradul de pericol social (tăierea și sustragerea a doi arbori seculari), cu împrejurările reale ale săvârșirii faptelor și circumstanțele personale ale făptuitorilor, faptele comise de aceștia constituie infracțiuni și se impune condamnarea acestora, iar prin decizia penală nr. 78/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de recurentul petent împotriva sentinței penale nr. 7 din 14.01.2008 a Judecătoriei Caracal; s-a casat sentința, s- admis plângerea și, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. c C.P.P. s-a desființat ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr. 2540/P/2006.
Totodată, prin aceeași decizie, constatând că probele existente la dosar sunt suficiente, s-a trimis cauza instanței competente, pentru judecarea acesteia în fond, sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 97 al. 1 și 4 lit. a și 98 alin. 1 și 4 lit. a din Legea nr. 26/1996, a inculpaților, și și a infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221.C.P.P. pentru inculpatul.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că la aprecierea gradului de pericol social al faptelor săvârșite de făptuitori, în mod greșit atât organul de urmărire penală, cât și instanța de judecată, au avut în vedere numai valoarea materialului lemnos sustras - care, într-adevăr, este situată spre limita minimă prevăzută de lege de la care astfel de fapte constituie infracțiuni - fără a avea în vedere și celelalte criterii prev. de art. 18/1 alin. 1 și 2.Cod Penal S-a apreciat că, în cauză, atât procurorul cât și instanța de fond, nu au avut în vedere faptul că cei cinci făptuitori, împreună cu tăinuitorul, au luat rezoluția infracțională să sustragă material lemnos din pădurea aparținând petentului, sens în care au tăiat doi arbori având la diametrul de 0,39; pe parcursul urmăririi penale și al judecății au avut un comportament necorespunzător, în sensul că nu au recunoscut săvârșirea faptelor, iar tăinuitorul a refuzat să se prezinte la parchet și la instanța de judecată, să dea orice declarație în legătură cu faptele pentru care s-au efectuat cercetări; că nu s-a avut în vedere nici frecvența ridicată și în continuă creștere a acestei gen de infracțiuni, prin care s-au defrișat pădurile țării.
În urma rejudecării cauzei de către prima instanță,prin sentința penală nr. 328/6.10.2008 pronunțată de Judecătoria Caracalîn dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 97 alin. 1 si 4 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 13.Cod Penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 110 alin. 1 lit. a si alin. 2 lit. a din Legea 26/1996 modificată prin Legea nr. 46/19.03.2008, cu aplicarea art. 13.Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap.Cod Penal la art. 34 lit. b, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2.Cod Penal, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-b Cod Penal, mai puțin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81-82.Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durata de 2 ani si 6 luni, care constituie termen de încercare.
În baza art. 71 alin. 5.Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 97 alin. 1 si 4 din Legea 26/1996 cu aplicarea art. 13.Cod Penal și art. 74 alin. 1 lit. a rap.Cod Penal la art. 76 alin. 1 lit. e Cod Penal, au fost condamnați inculpații, și, la pedeapsa de câte 4 luni închisoare, fiecare.
În baza art. 110 alin. 1 lit. a si alin.2 lit. a din Legea 26/1996 modificată prin Legea 46/2008 cu aplicarea art. 13.Cod Penal și art. 74 alin. 1 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 lit. e Cod Penal, au fost condamnați inculpații, și, la pedeapsa de câte 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap.Cod Penal la art. 34 lit. b, s-a aplicat fiecăruia dintre acești inculpați pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2C.p., s-a aplicat fiecăruia dintre inculpații, și, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-b Cod Penal, mai puțin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81-82.Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durata de 2 ani si 4 luni care constituie termen de încercare pentru fiecare dintre acești inculpați.
În baza art. 71 alin. 5.Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 221.Cod Penal cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a Cod Penal rap. la art. 76 alin. 1 lit. e Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2.Cod Penal, s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-b, mai puțin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81-82.Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durata de 2 ani si 2 luni care constituie termen de încercare.
În baza art. 71 alin. 5.Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 346 alin. 1 rap. la art. 14 și 15.C.P.P. s-a admis acțiunea civilă și au fost obligați inculpații, și, în solidar, la plata sumei de 353,27 lei către partea civilă, iar inculpatul în limita pagubei creată prin faptul tăinuirii, respectiv contravaloarea celor 0,200 m3 material lemnos în valoare de 23,74 lei, în solidar cu ceilalți coinculpați către aceeași parte civilă.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat fiecare inculpat la câte 250 lei cheltuieli către stat din care 150 lei onorariu avocat oficiu, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.
Pentru a pronunța această sentință,prima instanță a reținut în faptcă la data de 7.10.2006, inculpații, și, au tăiat fără drept, de pe terenul cu vegetație forestieră al părții vătămate, doi arbori specia și stejar având diametrul la de 39 cm. Cei 5 inculpați s-au folosit de 2 căruțe, una tractată de un și cealaltă de 2 cai și în timp ce se deplasau cu materialul lemnos în căruțe spre sat au fost observați de martorul care nu i-a putut însă urmări cu mașina, datorită terenului greu accesibil.
Probele expuse de către prima instanță, care au stat la baza reținerii acestei situații de fapt, au fost: declarația martorului, respectiv că după ce a fost anunțat de către a solicitat ajutorul altei persoane, martorul plecând după urmele lăsate de căruță pe pământ care duceau la domiciliul inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, declarațiile martorilor oculari și din care ar fi rezultat că cei 5 învinuiți s-au aflat în pădure împreună și au tăiat cei doi arbori, i-au încărcat în căruțe și ulterior i-au transportat la domiciliul tăinuitorului, iar inculpatul a fost văzut de către martorul conform declarației acestuia din urmă în curtea tăinuitorului și cercetarea la fața locului din care s-a reținut că arborii au fost tăiați de pe picior cu ajutorul unui ferăstrău manual, inculpații reușind să transporte din pădure doar le specia stejar și o parte din, neputând beneficia de întreaga masă lemnoasă a ului, din motive obiective fiind împiedicați în acest sens, iar cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, la adresa inculpatului s-au găsit 0,200. material lemnos specia și stejar, aspect care s-a apreciat de prima instanță că prezintă importanță sub aspectul răspunderii acestui inculpat pe latură civilă.
S-a apreciat astfel de către instanța de fond că faptele săvârșite de către inculpații, și, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere de arbori prev. de art. 97 alin. 1 și 4 din Legea 26/1996 și furt de material lemnos conform art. 110 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. a din Legea nr.26/1996, modificată prin Legea nr. 46/2008, dispunându-se condamnarea fiecăruia dintre cei cinci inculpați, sens în care s-au avut în vedere dispozițiile art. 13 Cod penal - cu referire la aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul că a apreciat că, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăiere, legea aplicabilă mai favorabilă este legea veche, iar sub aspectul infracțiunilor de furt legea mai favorabilă este cea modificată conform Legii 46/19.03.2008, de modificare a Legii 26/1996 - respectiv că, de la săvârșirea infracțiunii și până la pronunțarea prezentei hotărâri au intervenit cel puțin două legi penale cu privire la faptele săvârșite de inculpați.
În ceea ce privește modalitatea de executare cu referire la infracțiunile de tăiere și sustragere de arbori, prima instanță a constatat în esență că toți inculpații, cu excepția inculpatului - cunoscut cu antecedente penale - se află pentru prima dată în conflict cu legea penală, reținându-se circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. 1 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal și, pentru toți inculpații, s-a apreciat că o pedeapsă rezultantă, a cărei executare a fost suspendată conform art. 81-82 Cod penal, este suficientă în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite. S-a aplicat, de asemenea, tuturor inculpaților, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-b Cod penal, mai puțin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei conform art. 71 alin. 2 CP, pedepse accesorii a căror executare s-a dispus a fi suspendată în baza art.71 alin.5 CP.
În ceea ce privește fapta săvârșită de inculpatul, prima instanță a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 Cod penal.
Referitor la acțiunea civilă, instanța de fond a arătat că, în baza probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, se impune admiterea numai cu privire la despăgubirile civile, daunele morale solicitate de către partea civilă neputând fi acordate, având în vedere natura infracțiunilor săvârșite de către toți inculpații.
S- reținut că paguba cauzată părții civile este de 353,27 lei și s-a dispus obligarea inculpaților, și, în solidar, la plata sumei de 353,27 lei în favoarea părții civile și pe inculpatul, în limita pagubei create prin faptul tăinuirii, respectiv contravaloarea celor 0,200. material lemnos cu o valoare de 23,74 lei, în solidar cu ceilalți coinculpați.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen, inculpații, și, iar partea vătămată a formulat în scris o cerere prin care a solicitat instanței de apel ca prin decizia ce va pronunța, să se dispună majorarea pedepselor aplicate inculpaților, în raport de circumstanțele în care aceștia au comis faptele precum și de valoarea prejudiciului - care ar fi cu mult peste limita prevăzută de infracțiune - cerere care, în raport de motivele invocate de partea vătămată și precizările exprese ale acesteia, formulate verbal, în fața instanței de apel, a fost calificată la termenul din data de 4.02.2009 ca fiind o cerere de apel ( fila 73 dosar apel).
Apelanții inculpați, și, în cererile proprii de apel au criticat sentința sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, astfel.
Inculpați și, prin intermediul apărătorului ales, au invocat în esență netemeinicia sentinței pronunțate sub aspectul greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză, în sensul că acestea nu au dovedit vinovăția celor doi inculpați, iar în subsidiar s-a susținut greșita apreciere a gradului de pericol social al faptelor comise solicitându-se aplicarea dispozițiilor art. 18/1 astfel Cod Penal cum s-a dispus inițial, prin ordonanța procurorului, sau aplicarea pedepsei amenzii penale prevăzute alternativ de textul legal incriminator, cu pedeapsa închisorii, astfel.
Inculpați și, prin intermediul apărătorului ales, au susținut motive similare celor invocate de apelanții inculpați și privind greșita apreciere a probelor și a reținerii vinovăției acestora, respectiv a gradului de pericol social concret al faptelor comise și a pedepselor stabilite.
Inculpatul, prin intermediul apărătorului ales, a susținut că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât nu a avut în vedere decizia nr. 12/18.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că "modificarea în sensul majorării prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, intervenită ulterior comiterii faptei, conduce - în cazul infracțiunilor ce aduc atingere fondului forestier - la lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii", ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 10 lit. d
C.P.P.S-a susținut că, în speța dedusă, judecății în raport de modificarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, de 69 lei - conform ordinului Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.416/2006, la data comiterii faptei - 7.10.2006, valoarea pagubei fiind de 353,27 lei, depășind astfel de 5,11 ori valoarea unui metru cub, iar în prezent prețul mediu al metru cub de masă lemnoasă pe picior este de 86 lei pe metru cub - conform ordinului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.715/2008, valoarea pagubei se situează sub limita prevăzută de lege pentru ca fapta inculpatului să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere de arbori întrucât pentru ca aceste fapte să constituie infracțiunea de tăiere de arbori, prejudiciul ar fi trebuit să fie de 5 ori prețul mediu al unui metru cub stabilit în prezent, respectiv 430 lei.
S-a arătat că prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este un element care se regăsește în conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art.97, art.98, art. 102, 104 din Legea 26/1996 și art.32 din OG 96/1998, respectiv art.108 și art.110 din Legea 46/2008, că din analiza acestor norme legale rezultă caracterul acestor infracțiuni ca fiind materiale (de rezultat) existența lor fiind condiționată de producerea rezultatului prevăzut în textul legal incriminator, respectiv aceea ca prejudiciul să fie de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, iar variațiile prețului mediu ale unui metru cub de masă lemnoasă pe picior influențează existența urmăririi imediate a infracțiunilor silvice și având în vedere natura acestei urmări imediate de element constitutiv a infracțiunilor menționate, inexistența acesteia determină ca paguba să nu îndeplinească o condiție impusă de norma de incriminare (de a fi peste 5,20, 50 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior) și astfel neîntrunirea unui element constitutiv al infracțiunii.
Pentru aceste considerente s-a solicitat achitarea acestui inculpat în temeiul art.11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. d
C.P.P.Prin decizia penală nr. 74 de la 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, s-a dispusrespingerea apelului declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 328/06.10.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr-, ca fiind tardiv formulat și admiterea apelurilor declarate de inculpații, și împotriva aceleiași sentințe; s- desființat în parte sentința atacată, sub aspect penal și, în consecință, s-a dispus descontopirea pedepselor rezultante aplicate acestor apelanți inculpați, în pedepsele componente stabilite pentru infracțiunile concurente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:
În baza art.334 C.P.P.a dispusschimbarea încadrării juridice a infracțiunii de tăiere de arbori, fără drept prev. de art.97 alin.1 și 4 din Legea 26/1996 cu aplic. art.13 Cod Penal, în infracțiunea prev. de art.97 alin.1 și 4 lit.a din Legea 26/1996 cu aplic. art.13C.p. și a infracțiunii de furt de arbori prev. de art.110 alin.1 lit.a,alin.2 lit.a din Legea 26/1996 modificată prin Legea nr.46/2008 cu aplic. art.13C.p., în infracțiunea prev. de art.110 alin.1lit.a, alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplic. art.13C.p, cu privire la toți apelanții inculpați, și.
În baza art.97 alin.1 și 4 lit.a din Legea 26/1996 cu aplic. art.13C.p., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tăiere de arbori fără drept.
În baza art.110 alin.1lit.a, alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplic. art.13C.p., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt de arbori.
În baza art. 33 lit.a și art.34alin.1 lit.b Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art.97 alin.1 și 4 lit.a din Legea 26/1996 cu aplic. art.13C.p., art.74alin.1lit.a rap la art.76 alin.1 lit.e Cod Penal, au fost condamnați decare dintre inculpații, și la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de tăiere de arbori fără drept.
În baza art.110 alin.1lit.a, alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplic. art.13C.p., art.74alin.1lit.a rap la art.76 alin.1 lit.e Cod Penal, au fost condamnați fiecare dintre inculpații, și la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de furt de arbori.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b Cod Penal, s-a aplicat fiecăruia dintre acești inculpați pedeapsa principală cea mai grea, de 4 luni închisoare.
S-a menținut aplicarea dispozițiilor art. 81, 82.Cod Penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate apelanților inculpați și, în baza art. 359 alin. 1.C.P.P. s-a atras atenția fiecăruia dintre cei doi inculpați asupra dispoz. art. 83 și 84.Cod Penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea în întregime a pedepsei aplicate, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar n baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a fost obligat apelantul parte civilă la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul soluționării apelului și baza art. 192 alin. 3 corob. cu art. 189.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat pe parcursul soluționării apelurilor, privind inculpații, în cuantum de 400 lei - din care, câte 50 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu avansat din bugetul Ministerului Justiției către Baroul Olt pentru asigurarea asistenței juridice pentru fiecare dintre apelanții inculpați, și, la termenul din data de 19 noiembrie 2008 - și 200 lei onorariu apărător din oficiu avansat din bugetul Ministerului Justiției către Baroul Olt pentru asigurarea asistenței juridice a intimatului inculpat, pe parcursul soluționării apelurilor - au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța această decizie, referitor la cererile formulate de inculpații și privind reaudierea martorilor și; de reprezentantul Ministerului Public privind reaudierea martorului și de partea civilă privind reaudierea martorului, Tribunalul - ca instanță de apel - a dispus respingerea acestora, reținând că, potrivit art. 63 alin. 2.C.P.P. "probele nu au valoare mai înainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate", iar potrivit art. 64 alin. 2.C.P.P. numai mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.
Ori, în cauză, nu se justifica reaudierea celor patru martori care au fost deja audiați în cauză de 2 ori, de organele de cercetare penală iar ulterior și de instanța de fond, cu respectarea principiilor oralității, nemijlocirii și contradictorialității și nu se identifică nici un motiv de nelegalitate la administrarea acestor mijloace de probă.
Pe de altă parte, potrivit art. 378 alin. 1.C.P.P. "instanța verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe noi administrate în fața instanței de apel". S-a constatat astfel că este reglementată în mod expres judecata apelului, în principal pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei, iar în ceea ce privește administrarea acestor probe - respectiv reaudierea celor patru martori - s-a constatat, pe de o parte, că acestea nu ar putea fi apreciate ca fiind probe noi, în sensul textului legal menționat, iar pe de altă parte, s-a apreciat că nu sunt utile soluționării cauzei.
1. În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, instanța de prim control judiciar a constatat că acesta a fost tardiv formulat.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond în prezenta cauză, s-a observat că partea civilă a fost prezentă la dezbateri, respectiv la data de 03 octombrie 2008 (fila 126 dosar fond), sentința fiind pronunțată la data de 06 octombrie 2008, iar cererea de apel formulată de aceasta a fost depusă la instanța de apel la data de 07 noiembrie 2008, după trecerea unui interval de timp de peste 30 de zile. Deși nu a fost intitulată expres "apel", calificarea acestei cereri a fost pusă în discuție și stabilită de instanța de apel - potrivit argumentelor anterioare - la termenul din data de 4 februarie 2009, în raport de motivele invocate și precizările exprese ale părții civile - fila 73 ds. apel.
2. În ceea ce privește apelurile declarate de inculpații, și, fiind examinate prin prisma motivelor invocate de aceștia și în baza efectului devolutiv al apelului, Tribunalul a apreciat că sunt fondate, însă numai sub aspectul stabilirii încadrării juridice, pentru următoarele argumente:
Referitor la motivul greșitei condamnări a apelanților inculpați, și pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept și sustragerea celor doi arbori, invocându-se că faptul că vinovăția acestora nu a fost dovedită în cauză, Tribunalul a apreciat că susținerile acestor inculpați au fost infirmate de probele administrate în cauză, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, încheiat la data de 08 octombrie 2006 de organele de cercetare penală în prezența martorului asistent a reieșit că, în cantonul nr. 11, amplasat la o distanță de 400m de satul în parcela 14, situată în colțul pădurii, la o distanță de 10 de drum, în parcela ce aparține părții civile, s-a constatat existența unei cioate provenită de la tăierea recentă cu fierăstrău manual a unui specia stejar cu diametrul de 39 cm cu o înălțime de la sol de 50, pe sol fiind rumeguș proaspăt, fiind identificate pe solul acoperit cu ierburi și două cărări de urme de căruță hipo. În această parcelă, a mai fost identificată o provenită din tăierea unui specia cu diametrul de 39cm cu o înălțime de la sol de 50cm ce prezenta urmă de tăietură de fierăstrău manual, iar la o distanță de 3m de această a fost găsit aninat le tăiat, din trunchi fiind tăiată o bucată cu lungimea de 3m; s-a menționat de asemenea că urmele de căruță se observa că au plecat din pădure pe drumul ce merge în direcția satului situat la o distanță de 3 Km, fiind efectuată și planșa fotografică privind această cercetare la fața locului din care se observă aspectele constatate în aceste împrejurări -fil.15-16ds.
Din cuprinsul procesului verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința intimatului inculpat situată în comuna, sat, a rezultat că într-o dependință din curtea locuinței a fost găsit material lemnos aprox 0,200mc tăiat la o lungime de 40 cm, spart la diametrul de 7-10cm, de esență tare-stejar și, tăiat în urmă cu aproximativ 3-4 săptămâni, pentru a cărui proveniență nu s-a prezentat nici un înscris(bon)-fila 65 ds. În aceste împrejurări, a fost efectuată și planșa foto - fila 66 ds.
Toate mijloacele de probă analizate de instanța de apel au infirmat susținerile inculpaților, și, în sensul că la 7.10.2006 erau plecați din comuna, sat, jud.O, respectiv ale inculpatului că în acea zi nu s-a întâlnit cu ceilalți inculpați, întrucât s-ar fi aflat în ziua respectivă în mun. C, la un prieten al cărui nume a precizat că nu îl cunoaște și nici unde locuiește în prezent, afirmând doar că este plecat în Italia, iar ale celorlalți trei inculpați că erau plecați în B, unde lucrau de mai mult timp, fără a prezenta vreun înscris în acest sens sau a nominaliza o persoană de la firmele unde au susținut că lucrau, care să fi confirmat a fi fost împreună cu aceștia la data comiterii faptelor, acestea nefiind susținute de nici o probă concludentă.
Față de considerentele reținute, Tribunalul a apreciat că în mod corect s-a reținut vinovăția apelanților inculpați, sub aspectul comiterii infracțiunii de tăiere de arbori fără drept, valoarea pagubei fiind de peste 5 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior și furtul acestor arbori, precum și situația de fapt - de asemenea stabilită corect de către instanța de fond și organele de urmărire penală - fiind realizate și cerințele art. 345 alin. 2.C.P.P. iar probele administrate, astfel cum au fost expuse anterior, examinate în ansamblu și în vederea stabilirii adevărului - conform art. 63 alin. 2.p Cod Penal - au demonstrat vinovăția celor cinci apelanți inculpați, în forma intenției directe prev. de art. 19 alin. 1 pct. a
Cod PenalÎmprejurarea că apelanții inculpați nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor comise, nesusținută de probe concludente, nu a fost de natură să demonstreze nevinovăția acestora, câtă vreme, toate mijloacele de probă enumerate anterior, au demonstrat implicarea acestora în comiterea infracțiunilor descrise; susținerile inculpaților, în sensul că nu au fost la data comiterii faptei în pădure, au fost infirmate de martorii audiați în cauză și, pe de altă parte, pentru dovedirea acestor susțineri, nici unul dintre apelanții-inculpați nu au indicat probe concludente, care să înlăture celelalte probe administrate, ce au demonstrat nu doar prezența acestora în pădurea de unde s-a reclamat tăierea arborilor, respectiv pe raza comunei, sat, dar și comiterea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea de către prima instanță.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel invocat de acești patru apelanți-inculpați, privind greșita apreciere a gradului de pericol social al faptei și a individualizării pedepselor aplicate de instanța de fond, Tribunalul a apreciat că este, de asemenea, nefondat, natura și cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, denotând că operațiunea de individualizare judiciară a fost just efectuată, fiind respectate toate criteriile generale prev. de art. 72.Cod Penal, pentru inculpații necunoscuți cu antecedente penale reținându-se circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod Penal, cu consecința reducerii pedepselor stabilite sub minimul special prevăzut de textele legale care incriminează aceste infracțiuni.
Pe de altă parte, pentru aceleași argumente, s-a constatat de instanța de prim control judiciar că susținerile din apel - sensul că instanța de fond trebuia să constate lipsa pericolului social concret al faptelor comise - sunt nefondate, având în vedere și împrejurarea că, din examinarea probelor administrate și situația de fapt reținută în temeiul acestora, a rezultat că faptele săvârșite de inculpați întrunesc în drept toate elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere de arbori fără drept și sustragere de arbori, inclusiv pericolul social ca element constitutiv al oricărei infracțiuni potrivit art. 17 și 18.Cod Penal, dar și pericolul social concret, dedus din toate împrejurările cauzei și persoana inculpaților.
Prin urmare în mod temeinic și legal prima instanță nu a reținut incidența dispozițiilor art. 18/1 în Cod Penal raport de faptele inculpaților întrucât nu sunt realizate condițiile prevăzute în acest sens conform aspectelor menționate și acestea nu vor fi reținute nici de către instanța de apel.
Referitor la motivul de apel formulat de inculpatul privind omisiunea instanței de fond de a avea în vedere decizia în interesul legii nr.12/18.02.2008, cu referire la "modificarea în sensul majorării prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior intervenită ulterior comiterii faptei conduce în cazul infracțiunilor ce aduc atingere fondului forestier la lipsa unui dintre elementele constitutive ale infracțiunii ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 10 lit. d C.P.P.", respectiv că în speța dedusă judecății în prezent valoarea pagubei se situează sub limita prevăzută de lege pentru ca fapta inculpatului să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere de arbori, Tribunalul a constatat că este, de asemenea, nefondat.
Deși este adevărat că instanța de fond nu a făcut referire expresă la decizia în interesul legii menționată, aceasta nu poate determina în mod automat concluzia că sentința este nelegală și netemeinică sub aspectul aprecierii elementelor constitutive ale infracțiunilor cercetate și a soluției privind comiterea acestora.
În mod greșit apelantul inculpat face referire la producerea unui prejudiciu în cuantum de 353,27 lei prin tăierea fără drept a celor doi arbori, întrucât valoarea prejudiciului total comunicată de Ocolul Silvic C în cuprinsul adresei nr.1222/05.06.2007-fila 19 ds. este de 446,7 lei (de 6,47 ori valoarea unui mc pe picior-69 lei/mc cf 532/20.06.2006) și un volum total al celor doi arbori de 2.288mc din care reținut că s-a recuperat 0.786 mc lemn foc cu o valoare de 93,43 lei, astfel că suma de 353,27 lei reprezintă doar prejudiciul rămas nerecuperat.
Astfel, în cauza dedusă judecății dacă s-ar avea în vedere valoarea pagubei și prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei (așa cum este prevăzut în noul cod silvic - art.108 din Legea 46/2008), aceasta ar fi fost de peste 6,11 ori mai mare (446,7 lei valoarea totală stabilită la data constatării faptei raportat la 69 lei pe metru cub conform ordinului Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.416/2006), iar în prezent cum prețul mediu al metru cub de masă lemnoasă pe picior este de 86 lei conform ordinului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.715/27.11.2008, valoarea pagubei fiind de 446,7 lei, este de 5,19 ori mai mare decât acesta, deci depășește și în aceste condiții limita prevăzută de textul legal incriminator pentru ca fapta să fie infracțiune.
În consecință, deși în cauza dedusă judecății,instanța de apel are în vedere și decizia în interesul legii menționate, aceasta produce efecte numai sub aspectul stabilirii legii mai favorabile, respectiv a încadrării juridice dar nu și sub aspectul soluției de condamnare întrucât valoarea pagubei, chiar în condițiile majorării prețului al unui metru cub de masă lemnoasă la suma de 86 lei, nu determină automat scăderea valorii astfel încât acesta să nu mai depășească limita prevăzută de lege pentru a fi infracțiune, fiind însă mai aproape de limita minimă.
De asemenea, Tribunalul a reținut așa - cum s-a arătat și în decizia în interesul legii - că este adevărat că numai o anumită valoare a pagubei produse poate atribui unei fapte îndreptate împotriva fondului forestier caracterul de infracțiune, dar în cauză nu se regăsește situația precizată expres în această decizie aceea a "neatingerii cuantumului acelei valori, ce constituie condiția pentru ca incriminarea să devină operantă" și care ar determina lipsa unei trăsături esențiale specifice laturii obiective a unor asemenea infracțiuni, respectiv neîntrunirea criteriului valoric necesar. Aceasta întrucât potrivit argumentelor expuse anterior și în raport cu noul criteriu valoric în cauza dedusă judecății, chiar dacă a intervenit majorarea prețului unității de masă lemnoasă pe picior ulterior comiterii faptei, această majorarea a criteriului de calcul, constituie doar o dispoziție legală mai favorabilă, implicând o restrângere a conținutului laturii obiective a infracțiunilor ce aduc atingere fondului forestier, datorită măririi valorii pagubei ce imprimă faptei caracter infracțional.
S-a constatat că instanța de fond a reținut la această infracțiune - art. 97 alin. 1 și 4 din Legea 26/1996 - fără a preciza cazul sau cazurile, respectiv litera care le prevede, deși alin. 4 reglementează mai multe situații -lit.a-d, iar circumstanțele comiterii faptelor deduse judecății sunt de natură să atragă incidența dispozițiilor reglementate de lit. a "de două sau mai multe persoane împreună".
În ceea ce privește stabilirea legii mai favorabile, respectiv aplicarea art. 13.Cod Penal, instanța de apel a constatat că se impunea a se examina cele două acte normative care reglementează infracțiunile silvice, întrucât au intervenit modificări în acest domeniu, fiind adoptat un nou cod silvic prin Legea 46/2008 publicată în Of. nr.238/27.03.2008, iar în ceea ce privește infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, legea mai favorabilă este legea veche - Legea 26/1996, având în vedere atât condițiile de incriminare ale celor două acte normative considerentele deciziei în interesul legii nr.12/18 februarie 2008 în cadrul cărora de altfel sunt examinate chiar aceste condiții, analizate și în prezenta cauză conform considerentelor expuse anterior, precum și evaluarea pagubelor reglementată de art.107din Legea 26/1996 și dispoziția corelativă din Legea nouă-46/2008, art.105 privind stabilirea prejudiciului.
De asemenea încadrarea juridică nu a fost corect stabilită de instanța de fond în sentința apelată, nici sub aspectul infracțiunii de furt de arbori, pentru care a reținut în sentința apelată art. 110 alin.1 lit. a și alin. 2 lit. a din Legea nr. 26/1006 modificată prin Legea nr.46/2008.
Referitor la soluționarea acțiunii civile, s-a constatat că instanța de fond în mod greșit nu a citat - în vederea examinării și acordării eventualelor pretenții - și ale celorlalte persoane titulare ale dreptului de proprietate menționate în cuprinsul titlului de proprietate, că nu a manifestat rol activ în acest sens și nu a administrat probe privind dreptul de proprietate asupra terenului de pe care au fost tăiați cei doi arbori, acesta fiind solicitat doar ulterior de instanța de apel. Însă, având în vedere că apelul părții civile a fost respins ca tardiv, iar pe de altă parte principiul neagravării situației în propriul apel prevăzut expres de art. 372 alin. 1C. nu s-a putut dispune, în apelurile inculpaților, citarea și introducerea în cauză a unor alte persoane vătămate, care eventual să participe în cauză în calitate de părți vătămate sau părți civile, astfel că sentința nu va putea fi corectată sub acest aspect. De asemenea și sub aspectul stabilirii prejudiciului rămas nerecuperat de partea civilă care a susținut că nu a recuperat nicio parte din prejudiciul produs ca urmare a tăierii arborilor de către apelanții inculpați, Tribunalul constată că într-adevăr nu există nicio probă din care să rezulte că materialul lemnos ridicat din domiciliul inculpatului a fost restituit părții civile, respectiv că acesta ar fi recuperat vreo parte din prejudiciu, sentința instanței de fond fiind criticabilă și sub acest aspect, dar pentru aceleași considerente privind tardivitatea apelului părții civile, respectiv al neagravării situației inculpaților în propria cale de atac conform art.372 alin.1C.p p., nu se poate modifica sentința sub aspect civil în sensul stabilirii unor despăgubiri civile suplimentare către apelantul parte civilă, în cadrul apelurilor inculpaților.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs - în termen legal - inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivele de recurs formulate de inculpații și, se susține, într-o primă teză, că nu s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunilor de către recurenți, în sensul că aceștia ar fi tăiat și ar fi transportat cu un atelaj materialul lemnos de pe suprafața împădurită a părții vătămate, în condițiile în care recurenții susțin că nu dețin și căruță, iar lemnele pretins a fi sustrase nu s-au găsit în posesia acestora.
În cadrul acestui motiv de recurs, se solicită casarea hotărârilor și achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. c Cod Procedură penală.
În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs se susține că faptele - în situația în care se constată de către instanță că au fost comise - nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, în sensul că prejudiciul inițial stabilit a avut în vedere prețul de 69 lei/3, constatându-se un prejudiciu de 353,27 lei, iar ulterior, prețul materialului lemnos s-a modificat la 86 lei/3, ceea ce conduce la un prejudiciu total de 430 lei, astfel că, având în vedere practica judiciară a Instanței Supreme, majorarea prețului mediu al unei mediu cub de masă lemnoasă pe picior - intervenit ulterior comiterii faptei - conduce la concluzia lipsei unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d Cod Procedură penală coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală.
În esență, cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpații și este susținut și de recurentul, care solicită - de asemenea - casarea hotărârilor și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. d Cod Procedură penală.
Recursurile sunt nefondate.
Curtea constată că instanțele au făcut o evaluarea corespunzătoare a materialului probator administrat în cauză, în baza căruia au apreciat că cei trei inculpați au săvârșit infracțiunile prev de art. 94 alin. 1 și 4 din Legea nr. 26/1996, făcând aplicația prev art. 13 Cod penal, reținând că, la 07 octombrie 2006, cei trei inculpați au tăiat, fără drept, de pe o suprafață de teren cu vegetație forestieră, aparținând părții vătămate, doi arbori specia și respectiv stejar, cu diametrul la de 39 de cm.
Materialul lemnos a fost încărcat în două căruțe, situație de fapt constatată și dovedită cu proba testimonială administrată cu martorii, aceștia relatând în mod constant că materialul lemnos sustras a fost transportat la domiciliul numitului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, la car s-a găsit o parte din materialul lemnos sustras, respectiv 0,2003, care a fost tăiat manual și pregătit pentru a fi folosit ca lemn de foc.
Chiar dacă inculpații și nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, la perchezițiile domiciliare efectuate la aceștia negăsindu-se material lemnos din speciile menționate, probele administrate în cauză evidențiază săvârșirea infracțiunilor de către recurenți, aceștia participând împreună cu celelalte persoane, respectiv, la tăiere cu joagărul a celor doi arbori.
În consecință, se constată că primul motiv este nefondat, urmând să fie respins.
Și cel de-al doilea motiv de recurs, invocat atât de inculpații și, dar și de către inculpatul, este nefondat.
Motivul invocat în recurs a fost susținut de inculpați și în apel, instanța de prim control judiciar solicitând relații de la Direcția Silvică O cu privire la modul de calcul și la întinderea prejudiciului reprezentând contravaloarea celor doi arbori sustrași.
Din adresa nr. 691 din 17 februarie 2009 emisă de Direcția Silvică O (fila 78 - dosar instanță de apel), Curtea reține - având în vedere și fișa de calcul (fila 79 - același dosar), că în cauză au fost avute în vedere prev art. 105 alin. 2 din Legea nr. 46/2008 privind dublarea prejudiciului pentru pădurile din grupa I funcțională, în care se încadrează suprafața de pădure din care au fost sustrași cei doi arbori - că valoarea este de 1325,1 lei, iar într-o variantă în care nu sunt aplicate prevederile Legii nr. 46/2008 - care nu corespunde situației de fapt reținută în cauza dedusă judecății - prejudiciul este de numai 662,5 lei, fără aplicarea dispozițiilor Legii nr. 46/2008.
Concluzionând, Curtea constată că și în situația în care a intervenit majorarea prețului unității de masă lemnoasă pe picior ulterior săvârșirii infracțiunii, aceasta constituie doar o stare de fapt mai favorabilă inculpaților, reținute de instanțe în beneficiul acestora atât în ceea ce privește cuantumul pedepselor, dar și a modalităților de executare și nu inexistența elementelor constitutive ale infracțiunii, așa cum susțin recurenții - inculpați.
Prin urmare, se constată legalitatea și temeinicia hotărârilor, urmând ca, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, să se dispună respingerea recursurilor, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile penale declarate de inculpații, și, împotriva deciziei penale nr. 74 de la 11 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală, ca nefondate.
Obligă recurenții la câte 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: C-tin. -
Jud. apel:
.
Dact. 2 ex./ - 13 Ianuarie 2010
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Constantin Mereanu, Liana Balaci
