Infractiuni silvice Spete. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 130/2008
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Pachetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 95 și urm. Din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 321/A/24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul intimat asistat de avocat u delegație din oficiu și partea civilă intimată.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța a procedat la audierea inculpatului intimat, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara astfel cum a fost formulat și solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând a se menține ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de prima instanță. Precizează că prin menținerea soluției pronunțată de instanța de apel s-ar crea o inechitate față de alți inculpați care au fost condamnați pentru infracțiuni de același gen și mai mult de atât inculpatul se află în stare de recidivă.
Partea civilă solicită admiterea recursului declarat de Parchet și își menține cererea de constituire de parte civilă.
Avocatul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de apel precizând că și amenda este discutabilă în ce privește vinovăția inculpatului care nu a tăiat lemne clandestin și abuziv, din cauza zăpezii foarte mari nu a văzut marcajul de pe arbori.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare constată că prin sentința penală nr. 213/21.11.2006 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar penal nr- a fost condamnat inculpatul la:
- 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 32 al. 1 din OG nr. 96/1998, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 120/2004, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;
- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 97 al.2 din Codul Silvic, adoptat prin Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 98 al.2 din Codul Silvic, adoptat prin Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
A obligat inculpatul la plata sumei de 1755 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.
A obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în perioada decembrie 2004 - februarie 2005, inculpatul a tăiat 13 arbori nemarcați din parcela de pădure aparținând părții vătămate și a sustras 22 de arbori (9 marcați), iar din pădurea proprie a tăiat 7 arbori nemarcați pe care și i-a însușit.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel în termen inculpatul solicitând în principal, achitarea pentru temeiul prevăzut de art. 10 lit. e Cod procedură penală raportat la rap. 51 al. 1 Cod penal pe considerentul că s-a aflat în eroare, întrucât era iarnă și din cauza zăpezii nu a putut distinge arborii marcați de cei nemarcați, precum nici faptul că unii se aflau pe terenul părții vătămate care are parcela de pădure lângă a inculpatului, iar în subsidiar, aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal față de conduita sinceră a inculpatului și interesul depus pentru recuperarea prejudiciului.
Prin decizia nr. 321/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara pronunțată în dosar nr- a fost admis ca fondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 2131/2006 pronunțată de Judecătoria Deva, județul H, pentru temeiul prevăzut de art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a fost desființată parțial sentința atacată și în consecință:
În temeiul art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală și art. 181Cod penal a fost achitat inculpatul pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 32 al. 1 din OG nr. 96/1998, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 120/2004, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal; prev. și ped. de art. 97 al.2 din Codul Silvic, adoptat prin Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal; prev. și ped. de art. 98 al.2 din Codul Silvic, adoptat prin Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 41 al. 2 Cod penal.
În temeiul art. 91 al.1 lit. c Cod penal a fost aplicată inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
A fost stabilit cuantumul prejudiciului cauzat părții civile la 1000 lei și a fost obligat inculpatul la plata acestei sume.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare în apel în sumă de 50 lei au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei a declarat în termenul legal prevăzut de art. 3853recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul achitării inculpatului pe considerentul că faptele săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Inculpatul a fost audiat în fața instanței de recurs, conform art. 38514al. 1/1 Cod procedură penală, acesta apreciind că nu este vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele criticei expuse dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859al. 3 Cod procedură penală Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
1. Instanța de apel a realizat o evaluare greșită a pericolului social al faptelor comise de inculpat, apreciind în mod eronat, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, că acestea nu reprezintă gradul de pericol social specific unor infracțiuni.
2. Tribunalul a minimalizat actele infracționale comise de inculpat fără a realiza o apreciere obiectivă, corectă asupra activității infracționale desfășurate de acesta.
3. Astfel, modalitatea concretă de a acționa a inculpatului, intervalul de timp pe care s-a derulat activitatea infracțională (decembrie 2004 - februarie 2005), numărul arborilor nemarcați tăiați și sustrași, urmările produse, precum și valoarea consistentă a prejudiciului reprezintă temeiuri care justifică pe deplin aprecierea că faptele prezintă gradul de pericol social specific al infracțiunilor de care este acuzat.
4. Nu se poate reține, în circumstanțele de față că, prin acțiunile sale, inculpatul a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, și nici că faptele prin natura lor sunt lipsite în mod vădit de importanță.
5. Aspectele reținute de instanța de apel vizând conduita procesuală adecvată a inculpatului reprezintă, în opinia Curții elemente de circumstanțiere ce ar justifica aplicarea unor sancțiuni penale mai blânde, ele reprezentând temeiuri suficiente și plauzibile în aplicarea art. 181Cod penal.
Mai mult, Curtea face precizarea că un argument în plus în lipsa de eficiență a art. 181Cod penal în cauza de față îl constituie și statutul de recidivist al inculpatului (art. 37 lit. b cod penal) și care alături de celelalte motive expuse justifică pe deplin o soluție de condamnare.
6. În acest sens, Curtea reține că instanța fondului a stabilit în mod judicios sancțiunile penale aplicate inculpatului și care sunt în măsură să garanteze atingerea scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 Cod penal.
7. Față de cele de preced, Curtea, conform art. 38515pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite recursul Parchetului, casând decizia penală atacată numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în sensul menținerii ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, Judecătoria Hunedoara.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.
Se va face aplicarea art. 182 al.3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 321/A/24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr- și în consecință:
Casează, sub aspectul laturii penale, decizia penală nr. 321/A/24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- și menține în aceste limite hotărârea primei instanțe, sentința penală nr. 2131/21.11.2006 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr-.
Menține dispoziția privind obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei în favoarea părții civile cu titlu de despăgubiri civile.
Menține celelalte dispoziții din hotărârile penale atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului numit din oficiu în sumă de 100 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./ 14.03.2008
,
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Tiberiu Peter, Leontin Coraș
