Infractiuni silvice Spete. Decizia 191/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.191
Ședința publică de la data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER -- -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva deciziei penale nr.237/27 noiembrie 2007 pronunțată de aceeași instanță și menținută prin sentința penală nr.474/20 iulie 2007 a Judecătoriei Târgoviște, prin care s-a dispus achiatrea conf. art.11 pct.2 lit. a comb. cu art.10 lit Cod procedură penală a inculpatului ( fiul lui G și, cetățean român, născut la 28 iulie 1946 în comuna,satul de, județul D, cu celași domiciliu), pentru infracțiunea prev. de art.32 alin.1 și 3 din G nr.96/1998, republ.cu aplic art.41-42 Cod penal.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 13 februarie 2008, fiind consemnate prin încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care având nevoie de timp pentru studierea materialului din dosarul cauze, s-a dispus amânarea pronunțării la 20 februarie 2008, adoptându-se următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
În baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei constată:
Prin rechizitoriul nr. 4038/P/2006, la data de 29 ianuarie 2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviștea pus în mișcare acțiunea penală și a dispus trimiterea în judecată a inculpatului (cetățean român, născut la 28 iulie 1946 în comuna, județul D cu același domiciliu, satul de, fiul lui G și, absolvent 12 clase, agent agricol la Primăria comunei, căsătorit, cu antecedente penale, fără a fi recidivist) pentru săvârșirea infracțiunii silvice prev. de art.32 alin.1 și 3 din G nr.96/1998 republ. cu aplic. art.41- 42 Cod penal.
În fapt, în esență s-a reținut în sarcina acestuia că în perioada martie - iunie 2006, a tăiat un număr de 34 arbori (fagi și ), de pe proprietatea lui și a mamei sale, aflați în vegetație pe suprafețele de pădure deținute în punctul "", din perimetrul Ocolului Silvic, județul D, deși nu fuseseră marcați potrivit legislației de protecție și dezvoltare a fondului ier.
Organele de urmărire penală au reținut existența faptei și vinovăției prin coroborarea recunoașterii inculpatului cu procesele verbale de sesizare, cercetarea locului faptei și prezentarea materialului de urmărire penală, documentația privind proprietatea terenurilor iere, evaluarea, custodia și restituirea materialului lemnos, precum și declarațiile martorilor și.
Prin sentința penală nr.474/ 20 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar nr-, a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.32 alin.1și 3 din G nr.96/1998 republic. cu aplic. art.41 -42 Cod penal, constatând că nu a fost săvârșită de acesta, fiind întrunite disp.art.11 pct.2 lit.a cu aplic.art.10 lit.c
C.P.P.Ca urmare în baza art.192 alin.3 s C.P.P.-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a hotărâ astfel, pe baza probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, după audierea martorilor din acte și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În actul de trimitere în judecată inculpatul a fost inculpat pentru tăierea, prin acte repetate, a 34 arbori nemarcați, aflați pe picior în pădurea proprietatea sa și a mamei, reprezentând cantitatea de 113,3, masă lemnoasă în valoare de 113.332 lei.
Prin expertiza tehnică efectuată s-a dovedit însă că în realitate pe lângă celor 10 arbori marcați din actul de punere în valoare, 11 s-a impus a fi tăiați, consecință a doborârii inevitabile în cadrul procesului de secționare a acelora marcați, iar restul cioatelor proveneau din exploatări anterioare anului 2006, ori comise de alte persoane.
Ca urmare s-a concluzionat că neexistând material lemnos tăiat în afara condițiilor legale, nu s-a produs vreun prejudiciu patrimoniului public în sensul art.32 alin.1 și 3 din OG96 /1998 republicat, actele materiale săvârșite de inculpat se încadrează în acelea admise prin Normele privind stabilirea termenelor, modalităților și pericolelor de exploatare a masei lemnoase, aprobate de Ordinul nr.635/22 decembrie 2002.
Împotriva acestei sentințe în termenul legal a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de apel dezvoltate în scris și completate oral au vizat sub un prim aspect nulitatea hotărârii, ca fiind pronunțată cu nesocotirea disp.art.49 rap.la art.48 alin.1 lit.f C.P.P. în considerarea afinității existente între procurorul de ședință care a participat la judecata cauzei în primă instanță și apărătorul desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice obligatorii a inculpatului, la același grad de jurisdicție.
Pe de altă parte, s-a susținut că soluția de achitare este greșită, contravenind probelor utile și concludente administrate în cauză, respectiv procesul verbal de identificare și declarațiile martorilor, bazându-se pe expertiza tehnică prin care s-au formulat concluzii subiective excedând chiar declarațiilor date de inculpat la momentul constatării faptei din 13 iulie 2006.
În raport de criticile formulate, conform art.378 alin.1.ind.1 în C.P.P. ședința publică din 27 noiembrie 2007, instanța de apel a procedat la ascultarea inculpatului, acesta menținându-și declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, în sensul că având aprobare pentru tăierea cantității de 34 c material lemnos, existent pe picior, pe proprietatea sa, după secționarea a 10 marcați, 11 s-a impus a fi tăiați datorită doborârii în cadrul procesului mecanic, dar și amplasării într-o zonă accidentată, în.
Prin decizia penală nr.237/27 noiembrie 2007 TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa confirmat sentința primei instanțe, respingând ca nefondat apelul declarat de parchet.
S-a avut în vedere faptul că soluția adoptată nu este afectată de nelegalitate, pe de o parte întrucât disp art.49 alin.2 rap. la art.48 alin. 1 lit.b și i, alin.2 reglementează C.P.P. incompatibilitatea dintre procuror, magistrat asistent, grefier și organele de cercetare penală iar pe de altă parte lipsa de dovezi privind presupusa afinitate ce ar exista între procurorul de ședință și avocatul desemnat din oficiu pentru inculpat, în sensul art.49 rap.la art.48 alin.1 lit. f din același cod.
Cât privește temeinicia soluției s-a considerat că față de principiile determinate prin art.62 și 63 C.P.P. situația de fapt s-a stabilit corect la primul grad de jurisdicție, deoarece printr-o probă științifică s-au confirmat apărările inculpatului, în sensul că tăierile nemarcate s-ar încadra în normele de risc, aprobate prin Ordinul nr.635/22 decembrie 2002.
Ca urmare, existând seriose dubii în fundamentarea actelor materiale pentru care intimatul inculpat a fost trimis în judecată, s-a apreciat că soluția de achitare este corectă și susținută de distincția dovedită dintre prejudiul evitabil și inevitabil, rezultat independent de voința acestuia.
Ambele hotărâri s-au recurat în termenul legal de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, care reiterând motivele formulate la al doilea grad de jurisdicție a solicitat casarea acestora, reținerea cauzei spre rejudecare de către curtea de apel în condițiile art.38515pct.2 lit.d iar C.P.P. pe fond condamnarea inculpatului pentru infracțiunea silvică prev. de art.32 alin 1-3 din nr.OG96/1998 cu aplic. art.41 -42 Cod penal, faptă din anul 2006, expusă pe larg în actul de trimitere în judecată.
În esență s-a observat că exonerarea de orice răspundere penală și civilă contravine inclusiv declarațiilor olografe date de intimat atât la constatarea faptei, cât și în cursul urmăririi penale, proceselor verbale de prindere în flagrant cu ocazia transportării materialului lemnos de către martorii asistenți iar expertiza tehnică de specialitate se situează prin concluziile formulate în afara oricărui mijloc de probă existent la dosar.
La soluționarea căii de atac exercitate, față de prevederile art.38514alin.11, teza ultimă C.P.P. constatându-se că în cauză instanțele anterioare nu au pronunțat împotriva inculpatului, o soluție de condamnare s-a procedat la audierea acestuia în ședința publică din data de 13 februarie 2008, el menținându-și atitudinea procesuală adoptată după trimiterea în judecată.
Recursul este fondat.
Verificând hotărârile atacate pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de casare invocate, ce constituie cazul de recurs prev. de art.3859pct.18 C.P.P. rezultă că printr-o incompletă analiză și injustă apreciere a probelor administrate în cauză, instanțele anterioare au stabilit greșit situația de fapt.
Raționamentul ce a stat la baza soluției adoptate în cele două grade de jurisdicție contravine principiilor înscrise sub art.63-681C.P.P. ce guvernează stabilirea existenței faptei și vinovăției în procesul penal, dar și jurisprudenței privind interpretarea legislației ce reglementează ocrotirea fondului ier de interes național, respectiv nr.OG96/1998 aprobată prin Legea nr.120/2004 cu modificările ulterioare și regulamentelor date în aplicarea acestora.
Sub un prim aspect, este de observat că față de prevederile procedurale penale mai -enunțate, legislativul nu a stabilit vreo ordine de preferință în ce privește valoarea probelor în raport cu faza procesuală în care au fost administrate.
Ca atare doctrina a opinat a jurisprudența a acceptat constant că retractarea declarațiilor de recunoaștere efectuate după trimiterea în judecată, în lipsa descoperirii unor noi elemente de fapt ori mijloace de probă, nu poate produce eficiență juridică, cât timp nu s-a invocat ori probat că împrejurările descrise în cursul urmării penale au fost smulse în condițiile art.68 ori C.P.P. inculpatul s-ar fi aflat în eroare asupra acestora, fie din considerente subiective, fie obiective.
Pe de altă parte, din analiza dispozițiilor art.1, 8 și 10 din nr.OG96/1998 modificată, precum și a normelor de aplicare, aprobate prin Ordinul nr.635/22.12.2002 determină concluzia existenței atât a laturii subiective, cât și a celei obiective din conținutul infracțiunii silvice incriminate prin dispozițiile art.32 alin.(1) și (3), ori de câte ori se dovedește că proprietarii sau deținătorii, cu orice titlu, ai unui fond ier execută lucrări de exploatare a masei lemnoase, depășind limitele actelor de punere în valoare, întocmite de organele abilitate sau procedează la tăierea de arbori nemarcați, apreciați drept prejudicii inevitabile, fără parcurgerea procedurii prev. de art.17 lit.o, pentru constatarea administrativă a acestora de către titularii dreptului de administrare a pădurilor.
În speță, este de necontestat că folosind procesul verbal de marcare și actul de punere în valoare nr.10241 IG din 6 martie 2006, eliberate de Direcția Silvică Târgoviște, în luna iulie 2006 inculpatul a tăiat de pe picior mai mulți arbori, esență stejar și fag, aflați în vegetație, din pădurea - coproprietate cu mama sa, inclusă în fondul ier de interes național, situată pe raza comunei și în administrarea Ocolul Silvic, punctul UA 59 din cantonul nr.16.
Din coroborarea procesului verbal întocmit de lucrătorii din cadrul D cu declarația martorului rezultă de asemenea, fără dubii că la data de 13.07.2006 acesta a reușit să valorifice cantitatea de 32 mc masă lemnoasă firmei - SRL Târgoviște, specializată în domeniu, fapta fiind descoperită cu ocazia transportării bunurilor pe raza comunei.
Prin declarațiile date în cursul urmării penale acesta a recunoscut constant că, având dificultăți materiale iar sumele obținute pentru cei 10 arbori marcați fiind insuficiente, în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții, în perioada martie-iunie 2006, a tăiat de pe picior și fără a poseda documentația prevăzută de legea ce reglementează exploatarea pădurilor proprietate privată, de interes național, alți 34 arbori (fagi și ), deși nu fuseseră marcați la deplasarea în teren a martorului.
A precizat totodată că arborii se aflau în vegetație pe fondul ier, provenit urmare reconstituirii titlului de proprietate asupra moștenirii provenită de la tatăl său, succesor fiind alături de el, mama și alte rude ale sale.
Susținerile acestuia s-au confirmat prin procesul verbal întocmit la data de 13.07.2006 de către organele de poliție, în prezența reprezentanților Ocolului Silvic, martorii, și, când procedându-se la cercetarea locului faptei, inculpatul a condus echipa constituită în acest scop pe raza cantonului nr.16, indicând un număr de 44 cioate, pe o suprafață de cca 1 ha vegetație ieră, pe care s-ar fi aflat arborii tăiați, din care 34 esență stejar și fag, și recunoscând că secționarea acestora s-a efectuat începând cu luna februarie 2006, fără a deține vreo autorizație de exploatare.
Procesul verbal constatator al cioatelor identificate și caracteristicile acestora, respectiv prezentarea urmelor de tăiere recentă cu drujba, având diametre între 30 și 95 cm și fără marcă de aprobare, a fost semnat atât de martori cât și de inculpat fără vreo obiecțiune, inclusiv asupra mențiunilor privind modalitatea identificării amplasării acestora și a executării actelor de executare fără autorizația legală.
Într-adevăr după trimiterea în judecată și sesizarea primei instanțe, asistat de avocat ales, fără vreo motivare, el a retractat declarațiile date în cursul urmăririi penale, limitând actele materiale la un număr de 22 arbori, din care numai 12 au fost nemarcați iar tăierea ultimilor ar fi fost determinată ca prejudiciu inevitabil, fiind doborâți în timpul secționării celorlalți, în contextul inabilității profesionale.
A susținut totodată că tăierea s-a efectuat exclusiv pe suprafața de cca 7.000 mp, deținută conform titlului de proprietate, rezultând masa lemnoasă ridicată de la martorul iar restul cioatelor menționate în procesul verbal din 13.07.2006 aparținând altui proprietar.
Noua apărare construită de intimat la cele trei grade de jurisdicție nu poate fi primită drept concludentă în aflarea adevărului, neexistând temei legal pentru înlăturarea declarațiilor de recunoaștere date în cursul urmării penale, cu respectarea întocmai a drepturilor și garanțiilor procesuale recunoscute prin legislația procesuală penală în vigoare.
Împrejurările exploatării masei lemnoase din pădurea ai cărei coproprietari sunt, între alți inculpatul și mama acestuia, ca și prejudiciul produs fondului ier de interes național, reținute de instanțele anterioare nu corespund realității, expertiza tehnică dispusă la primul grad de jurisdicție nefiind relevantă pentru aflarea adevărului.
Aceasta a fost efectuată după trecerea unei perioade de timp apreciabile, de la data primelor constatări în teren, când prin procesul verbal întocmit de echipa alcătuită din lucrători de poliție și specialiști în administrarea fondului silvic, în prezența inculpatului și potrivit arătărilor sale, s-a evidențiat cu fidelitate situația de fapt, care de altfel nici nu a fost contestată, el recunoscând tăierea celor 34 arbori, de pe picior, fără autorizarea și marcarea exploatării masei lemnoase de ocolul silvic competent.
Ca urmare, în mod obiectiv, după cca 1 an și 6 luni și avându-se în vedere carcateristicile efectuării unui astfel de tip de expertiză, specialistul expert nu a avut la îndemână aceleași date existente la încheierea actelor de cercetare a locului faptei în data de 13.07.2006 și nici elemente noi pentru formularea concluziilor, reținute drept pertinente și probă dirimantă în exonerarea intimatului inculpat, de orice răspundere penală.
De altfel, la o simplă examinare a schiței anexă se confirmă situația de fapt descrisă prin actul de trimitere în judecată, atât timp cât 17 din cei 34 arbori nemarcați s-au identificat într-o zonă de vegetație ieră compactă, iar survenirea unui prejudiciu inevitabil în sensul normelor aprobate prin Ordinul nr.635/2002, determinat prin doborârea simultană a câte doi arbori pentru fiecare al treilea copac, tăiat legal, este neverosimil.
Nici concluzia privind amplasarea a 10 cioate nemarcate în perimetrul aparținând proprietarului nu poate conduce la înlăturarea probelor directe și concludente administrate în faza de urmărire penală, în condițiile în care identificarea lor s-a efectuat exclusiv cu un an în urmă și la precizarea recurentului.
Față de cele ce preced, Curtea constată că în deplin dezacord cu principiile ce guvernează aprecierea probelor și eficiența juridică a declarațiilor date de inculpat în cursul procesului penal, instanțele anterioare au comis o gravă eroare de fapt pronunțând achitarea intimatului exclusiv pe baza unui raport de expertiză, ale cărui concluzii nu se regăsesc în celelalte mijloace de probă administrate în cauză și dându-se eficiență retractării recunoașterii, deși nu s-a susținut ori dovedit că ar fi fost dată cu încălcarea disp. art.68
C.P.P.Aceasta cu atât mai mult cu cât acesta nu a contestat că urmare valorificării documentației de exploatare, aprobate în februarie 2006, nu a efectuat nici un demers pentru constatarea pretinsului prejudiciu inevitabil, rezultat din tăierea neprofesională, deși a avut posibilitatea reprezentării consecințelor penale, raportat la pregătirea școlară medie și funcția deținută în sistemul domeniului public la momentul comiterii faptei.
Prin urmare, dovedindu-se prin probe pertinente și concludente pentru aflarea adevărului că în perioada martie-iunie 2006 inculpatul a tăiat 34 arbori nemarcați, de pe picior, aflați în vegetație în pădurea coproprietate privată, inclusă în fondul ier de interes național și fără a poseda documentația legală, rezultând cantitatea de 113,3 mc masă lemnoasă, în valoare de 113.532,60 lei, deci de peste 50 ori mai mare decât prețul mediu al unui mc (69 RON fără TVA), actele sale realizează conținutul infracțiunii silvice incriminate în dispozițiile art.32 alin.1 și 3 din nr.OG96/1998 republicată, cu aplicarea art.41 alin.2
Așa fiind, constatându-se că hotărârile adoptate de instanțele anterioare sunt netemeinice și nelegale în sensul cazului de casare prev. de art.3859pct.18 C.P.P. se va admite recursul parchetului și conform art.38515pct.2 lit.d C.P.P. se va proceda la rejudecarea cauzei, pronunțându-se condamnarea inculpatului pentru infracțiunea silvică menționată, astfel cum a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.4038/P/2006 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște.
La individualizarea pedepsei în raport de criteriile înscrise sub art.72, Curtea va avea în vedere în egală măsură gravitatea completă a faptei, consecințele prejudiciabile asupra funcțiilor ecologice, de protecție și socio-economice, determinate de tăierea neautorizată și fără control silvic a unei cantități foarte mari de arbori aflați în vegetație, între care și stejar dar și amplasarea acestora pe un fond ier proprietate privată, vârsta inculpatului și starea de sănătate a acestuia, fiind luat în evidență medicală cu boli cronice specifice vârstei a treia.
Față de aceste date, chiar dacă el nu se află la prima încălcare a legii penale, suferind anterior condamnări și sancțiuni administrative pentru infracțiuni prev. de art.289 și art.214, Curtea apreciază că prezervarea ordinii publice și resocializarea pot fi realizate prin aplicarea unei pedepse situată la limita minimă prevăzută de lege și a cărei executare să fie suspendată condiționat conform art.81-83
Drept consecință în baza art.71 se va aplica pedeapsa accesorie privind interzicerea exercițului drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b, de asemenea suspendată condiționat conform art.71 alin.5
Văzând și disp. art.192 alin.1 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva sentinței penale nr.474 din 20.07.2007 a Judecătoriei Târgoviște și deciziei penale nr.237 din 27.11.2007 a Tribunalului Dâmbovița.
Casează ambele hotărâri și în baza art.32 alin. 1 și 3 din nr.OG 96/1998, republicată cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal condamnă pe inculpatul, (cetățean român, născut la 28 iulie 1946 în comuna, județul D cu același domiciliu, satul de, fiul lui G și, absolvent 12 clase, agent agricol la Primăria comunei, căsătorit, cu antecedente penale, fără a fi recidivist), pentru infracțiune silvică la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Conform art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 82 Cod penal, atrăgându-i atenția asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării.
În baza art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, dispunându-se suspendarea executării conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, avansate în toate gradele de jurisdicție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./.red.
4 ex./11.03.2008
. Fond nr--Jud.Târgoviște
Jud. fond
. apel--Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu character personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
