Infractiuni silvice Spete. Decizia 203/2008. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA NR.203

Ședința publică din data de 21 februarie 2008

PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu

JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu

JUDECĂTOR 3: Mihai

GREFIER -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 13.04.1948, domiciliat în comuna, județul D, împotriva deciziei penale nr.215 din 30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr.116 din data de 28.06.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.

S-a desființat în parte sentința atacată, iar pe fond, s-a dispus:

S-a înlăturat pentru fiecare dintre inculpați aplicarea disp. art.34 alin.1 lit.b și s-au descontopit pedepsele de câte 1 an închisoare în pedepsele componente de câte 1 an și respectiv 1 an închisoare.

S-a reținut la încadrarea juridică la alin.4 al art. 97 și 98 din Legea nr.26/1996 lit.a, pentru fiecare dintre inculpați.

De asemenea, s-a reținut în favoarea fiecăruia dintre inculpați circumstanțele atenuante prevăzute de disp. art.74 alin.1 lit.a și 74 alin.2 și s-a făcut aplicarea disp. art.76 alin.1 lit.c pentru fapta prev. de art.98 alin.1,3 și 4 lit.a din Legea nr.26/1996 și aplicarea disp. art.76 alin.1 lit.b pentru fapta prev. de art.97 alin.1, 3 și 4 lit.a din Legea nr.26/1996, menținând totodată aplicarea disp. art.41 și 42 și a disp. art.33 lit.a, precum și cuantumul pedepselor stabilite de către instanța de fond.

În baza disp. art.34 alin.1 lit.b s-a dispus ca fiecare dintre inculpați să execute pedepsele rezultante de câte 1 an închisoare în condițiile disp. art.81-83

S-a redus suma totală care urmează să fie confiscată de la inculpați, de la 2789,23 lei la 1935,44 lei, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În conformitate cu disp. art.192 alin.3 s C.P.P.-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de către acesta.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal și asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială nr.8 depusă la fila 15 dosar, lipsă fiind intimații-părți vătămate G și Direcția Silvică Județeană

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea aduce la cunoștință recurentului-inculpat faptul că are dreptul să dea declarație în fața instanței de recurs, partea, personal, precizând că nu înțelege să se folosească de acest drept, menținându-și declarațiile date anterior în cauză.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, depune la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, reprezentând 2 bonuri de vânzare, trei avize de însoțire a mărgii (în original) și certificatul de naștere al minorei, în fotocopie, cu mențiunea că prin acestea dorește să dovedească faptul că familia inculpatului au cumpărat material lemnos în perioada de dinaintea săvârșirii faptei. Se aduc la cunoștința reprezentantului Ministerului Public aceste înscrisuri.

Avocat, pentru recurentul-inculpat, și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Avocat, pentru recurentul-inculpat, arată că hotărârile atacate în prezentul recurs sunt sentința nr.116/2007 a Judecătoriei Pucioasa și decizia nr.215/2007 a Tribunalului Dâmbovița.

Precizează că față de probatoriul administrat în cauză rezultă că în mod grești inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art.81, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.97 și 98 din Legea nr.26/1996, în condițiile în care acest probatoriu este contradictoriu, profitându-i inculpatului, care se bucură de prezumția de nevinovăție.

În acest sens, solicită a se avea în vedere declarația părții vătămate dată în fața instanței de fond, care arată că nu l-a văzut pe inculpat în pădure tăind lemne și nici cărând lemne, declarația martorului-pădurar care a făcut aceeași afirmație, precum și percheziția domiciliară de la locuința inculpatului, în urma căreia nu au fost găsite lemnele sustrase.

Precizează că singura probă ce a dus la condamnarea inculpatului este aceea că șeful de post din comuna unde locuiește inculpatul ar fi găsit în fața imobilului acestuia un camion cu care se presupune că ar fi transportat lemne.

Mai arată că în cauză nu există probe pertinente, concludente, care coroborate între ele să ducă la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, că nu se poate dispune condamnarea acestuia având la bază o presupunere precum și probe contradictorii, că nu există o singură probă certă care să-l acuze pe inculpat de comiterea faptei, cu atât mai mult cu cât partea vătămată a menționat expres că nu a văzut pe cei doi inculpați în pădure, iar din înscrisurile depuse la termenul de astăzi rezultă că locuința familiei inculpatului se încălzește cu lemne și că aceasta procurase material lemnos în acea perioadă.

Pentru motivele mai sus expuse, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri atacate, iar pe fond achitarea inculpatului în teemeiul art.11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art.10 lit.a C.P.P. fapta reținută în sarcina inculpatului neexistând.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că Tribunalul Dâmbovițaa făcut o justă interpretare a probatoriului administrat în cauză, că a stabilit corect vinvăția inculpaților, din probele administrate rezultând cu claritate această vinovăție.

Astfel, trebuie avut în vedere că inculpații, la prezentarea materialului de urmărire penală, au declarat că s-au întâlnit cu pădurarul care le-a spus că li se va întocmi proces verbal pentru faptul că au fost surprinși în pădure în timp ce transportau material lemnos și că din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că inculpații au fost văzuți cărând lemne

De asemenea, declarațiile inculpaților sunt contrazise de înscrisurile depuse la termenul de astăzi, acte ce solicită a fi înlăturate, deoarece sunt anterioare cu mult săvârșirii infracțiunii, astfel că nu au nici o relevanță în cauză, cu atât mai mult cu cât puteau fi depuse în celelalte faze procesuale ale procesului penal.

Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca nefondat, apreciind că pedespsa aplicată a fost just individualizată.

Avocat, având cuvântul în replică, pentru recurentul-inculpat, precizează că prin înscrisurile depuse la termenul de azi se dorește a se dovedi faptul că familia inculpatului încă de la începutul toamnei și-au procurat lemne pentru anotimpul și că din lucrările dosarului rezultă că singurele declarații constante sunt cele ale celor doi inculpați.

De asemenea, reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, solicită a se avea în vedere relatarea părții vătămate care arată că s-a împăcat cu inculpatul, astfel că apare evident de ce pădurarul și-a retractat declarația dată anterior în cauză.

Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, arată că nu recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, că nu se face vinovat de comiterea acesteia, că nu a avut pentru a se putea folosi de acesta la căratul lemnelor și că vis-a-vis de casa sa se află un centru de colectare fier, astfel explicându-se prezența camionului în fața curții sale.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față,

Prin decizia penală nr.215/30.10.2007 a Tribunalului Dâmbovița, au fost admise apelurile declarate de inculpații, fiul lui și al, născut la 5.09.1977 în P, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D și, fiul lui și al, născut la 13.04.1984 în P, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței penale nr.116 din data de 28.06.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.

S-a desființat în parte sentința atacată, iar pe fond, s-au dispus următoarele:

S-a reținut la încadrarea juridică la alin.4 al art. 97 și 98 din Legea nr.26/1996 lit.a, pentru fiecare dintre inculpați.

În baza disp. art.34 alin.1 lit.b s-a dispus ca fiecare dintre inculpați să execute pedepsele rezultante de câte 1 an închisoare în condițiile disp. art.81-83

S-a redus suma totală care urmează să fie confiscată de la inculpați, de la 2789,23 lei la 1935,44 lei, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În conformitate cu disp. art.192 alin.3 s C.P.P.-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de către acesta.

Pentru a pronunța decizia respectivă instanța de apel a reținut următoarea situație:

Prin sentința penală nr.116 pronunțată de Judecătoria Pucioasa la 28.06.2007 în dosarul nr-, în baza disp. art.97 alin.1,3 și 4 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea disp. art.41, 42 și a disp. art.33 lit.a s-a dispus condamnarea inculpaților, fiul lui și al, născut la 05.09.1977 în P, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, fără antecedente penale și, fiu lui și al, născut la 13.04.1984, în P, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, fără antecedente penale, la pedepsele de câte 1 an închisoare, în baza disp. art.98 alin.1, 3 și 4, cu aplicarea disp. art.41, 42 și a disp. art.33 lit.a, fiindu-le aplicate pedepsele de câte 1 an închisoare.

Potrivit disp. art.33 și 34, pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În conformitate cu disp. art.81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante de câte 1 an închisoare pe durata unor termene de încercare de 3 ani, atrăgându-li-se atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării disp. art.83

S-a luat act că părțile vătămate G domiciliat în comuna, sat, județul și Ocolul Silvic nu s-au constituit parte civilă și s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 2789,23 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos sustras.

Pentru a hotârî astfel instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa nr.102/P/2006 din 15.10.2006, au fost trimiși în judecată inculpații și pentru săvârșirea în concurs și în formă continuată a infracțiunilor prevăzute de disp. art.97 alin.1, 3 și 4 lit. și 98 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.26/1996, constând în aceea că, în ziua de 15.01.2006, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, aceștia au tăiat fără drept de pe fir, mai mulți arbori de esență fag de pe terenul acoperit cu vegetație forestieră situat în pct. "", pe raza comunei, aparținând Ocolului Silvic și părții vătămate G, însușindu-și fără drept materialul lemnos rezultat.

Inculpații au transportat lemnele "", situație în care solul acoperit cu zăpadă au rămas urme care duceau către domiciliul lor, unde au fost încărcate într-un camion care s-a îndreptat într-o direcție necunoscută.

Nici la urmărirea penală și nici în faza cercetării judecătorești, inculpații nu au recunoscut săvârșirea vreunei acțiuni de natură infracțională, menționând că materialul lemnos deținut de ei în gospodărie provenea din tăieri anterioare, iar ulterior de către organele abilitate în acest sens.

Au fost audiați de către instanță martorii, și, ultimii doi la cererea inculpaților, iar ulterior s-a procedat la reaudierea atât a acestora cât și a părții vătămate.

În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, s-a concluzionat de către instanța de fond că în ziua de 15.01.2006 inculpații și au tăiat împreună de pe fir, fără drept, din pădurea aparținând părților vătămate Ocolul Silvic și G, situată în pct. "", pe raza comunei, mai mulți arbori de esență fag, în valoare de 2789,23 lei, însușindu-și toto fără drept materialul lemnos rezultat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, probele administrate demonstrând că lemnele au fost cărate în mod repetat cu ajutorul unor cai, fiind încărcate ulterior într-un camion staționat în fața gospodăriilor inculpaților.

S-a apreciat astfel că în drept faptele reținute în sarcina inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de disp. art.97 alin.1, 3 și 4 ți 98 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.26/1996, săvârșite în formă continuată și în concurs, potrivit disp. art.41, 42 și 33 lit.a, activitatea infracțională acestora rezultând din conținutul proceselor verbale de constatare a infracțiunilor silvice, declarațiile inculpaților și declarațiile martorilor audiați în cauză, considerându-se ca lispită de relevanță revenirea de către aceștia din urmă asupra unora dintre relatări, în absența oricărei justificări.

N-a fost primită apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi cumpărat materialul lemnos depozitat în curtea gospodăriei sale, motivat de împrejurarea că nu a putut-o proba prin nici unul dintre mijloacele prevăzute de lege.

A mai reținut instanța de fond că existența cioatelor rezultate în urma tăierii unor arbori pe fir, de esență fag, identificate de către pădurarului pe terenul acoperit cu vegetație forestieră situată în pct."", pe raza comunei, aparținând părților vătămate Ocolul Silvic și numitului G (la momentul la care acesta din urmă a reclamat această situație reprezentanților Postului de Poliție al comunei ) și a urmelor descoperite pe zăpadă, care conduceau la domiciliile celor doi inculpați, la care se adaugă staționarea unui camion în dreptul gospodăriilor acestora, în care lemnele au fost încărcate, constituie, în opinia instanței de fond, dovezi evidente în sensul săvârșirii de către cei trimiși în judecată a faptelor reținute în actul de sesizare, pentru care a fost angajată răspunderea lor penală.

A fost confiscată de la inculpați suma de 2789,83 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos sustras.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele formulate în scris, inculpatul precizează că nici la domiciliul său și nici la cel aparținând inculpatului nu au fost găsite lemne sau unelte care să folosească la tăierea acestora.

Pădurarul a recunoscut că procesul verbal de constatare a infracțiunii săvârșite, pe numele său, a fost întocmit la cererea expresă a polițistului, căruia i se reclamase furtul de material lemnos.

Partea vătămată Gad eclarat că nu s-a surprins în pădure tăind sau cărând lemne, adăugând că pădurarul a întocmit procesul verbal în urma identificării unor cioate, situație în care se impunea depistarea celor care comiseseră astfel de fapte.

Nici una dintre dovezile administrate în cauză nu demonstrează că el este autorul faptelor pentru săvârșirea cărora a fost trimis în judecată, cu atât mai mult cu cât la percheziția efectuată în domiciliul său, nu s-a depistat prezența vreunui tip de material lemnos.

Examinând cauza sub toate aspectele, prin prisma dips. Art.371 și 378 C.P.P. tribunalul a apreciat că apelurile declarate de către inculpați se privesc ca fondate, însă numai în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Contrar susținerilor inculpaților, situația de fapt a fost stabilită în mod corect de către instanța de fond, dovedindu-se că ei au tăiat fără drept, din parcelele de pădure aparținând Ocolului Silvic și numitului G, situate în pct. "", pe raza comunei, sat, județul D, un număr de 15 arbori pe fir, de esență fag, pe care și i-au însușit tot pe nedrept, materialul lemnos rezultat având o valoare de 50 de ori mai mare decât valoarea unui membru cub de masă lemnoasă pe picior.

Este adevărat că apelanții au contestat că ar fi săvârșit faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea lor, însă probele administrate la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești îi contrazic, angajarea răspunderii lor penale făcându-se în urma constatării de către instanța de fond a desfășurării de către aceștia a activității infracționale reglementată de cele două texte incriminatoare.

Așa cum rezultă din cuprinsul referatului de terminare a urmăririi penale nr.102/P2//06 din 20.09.2006, întocmit de către organul de cercetare penală, inculpații au confirmat că la 15.01.2006 s-au întâlnit cu pădurarul, care i-a atenționat că le vor întocmi procese verbale de constatare a infracțiunilor silvice.

Din referatele de terminare a urmării penale nr.102/P/2006 din 07.06.2006 rezultă că la 15.01.2006 cei doi inculpați au fost surprinși de către pădurarul în timp ce transportau material lemnos (de esență fag) cu câte un, către domiciliile lor, acesta întocmindu-le procese verbale de constatare a infracțiunilor silvice.

În depozițiile sale, Gap recizat că la 15.01.2006 i-a întâlnit pe inculpați pe DN 71, în timp ce transportau târâș material lemnos, fiecare cu câte un, ulterior constatând că arborii fuseseră tăiați și de pe suprafața terenului acoperit cu vegetație forestieră, proprietatea sa.

Acesta adaugă că l-a găsit pe pădurar în timp ce măsura existente pe terenul aparținând Ocolului Silvic, la cererea sa fiind identificate și cele 8 cioate din proprietatea sa, aflată în imediata vecinătate. Împreună s-au întors la domiciliile inculpaților, pe care i-au surprins în timp ce încărcau materialul lemnos pe care-l transportaseră în aceeași zi, în camionul staționat în zonă.

Inculpații au contestat că s-ar fi întâlnit cu pădurarul în ziua de 15.01.2006, recunoscând însă că au fost atenționați de către acesta că le vor fi întocmite procese verbale de constatare a infracțiunilor silvice.

Este reală constatarea inculpaților că între declarațiile date de către martori în faza urmăririi penale și cele din faza cercetării judecătorești există unele contradicții, acestea fiind schimbate în parte.

Astfel, după ce atât pădurarul cât și partea vătămată G au subliniat că i-au întâlnit pe ce doi inculpați în timp ce transportau atât cu căruțele, cât și târâș, arboride esență fag, pe DN 71, în cursul zilei de 15.01.2006, în fața instanței și-au nuanțat depozițiile și chiar au revenit în parte asupra lor, invocând însă motive necredibile, care nu le justifică în nici un mod noua poziție adoptată.

Este evident că declarațiile inculpaților sunt subiective și reprezintă doar încercări de a nu le fi angajată răspunderea penală.

După ce relatează în detaliu că i-a surprins pe inculpați transportând material lemnos de esență fag, constatând ulterior că acesta provenea din pădurea aparținând Ocolul Silvic din din cea deținută de către G, și că fusese depozitat în gospodăriile aparținând inculpaților și apoi încărcat într-un camion, și după ce susține că își menține declarațiile date la urmărirea penală, pădurarul afirmă că a întocmit procesele verbale de constatare a infracțiunilor silvice pe baza relatărilor părții vătămate, recunoscând totuși prezența unor urme de târâre a unor arbori pe drumul către domiciliile celor acuzați, ținând cont și de pe care le identificase la fața locului și de susținerile celui păgubir care-i surprinsese pe inculpați transportând materialul lemnos.

În acest context, încercarea pădurarului și a părții vătămate de a-i ajuta pe inculpați, în sensul de a le fi înlăturată răspunderea penală, este în afara oricărei îndoieli, aceștia neexpunând nici un fel de motive care să justifice revenirea asupra primelor declarații.

Pe această linie se înscrie și relatarea părții vătămate că "s-a împăcat cu inculpații, pe care nu i-a surprins sustrăgând lemne, această precuzare fiind făcută de către pădurar".

Ulterior, tot în cursul cercetării judecătorești, revenind asupra celor declarate anterior, partea vătămată a recunoscut că s-a întâlnit cu cei doi inculpați, care trasportau lemne cu căruțele, după ce constatase existența mai multor cioate rezultate în urma unei tăieri recente de arbori, pe terenul proprietatea sa acoperit cu vegetație forestieră și împrejmuit.

Totodată, G se referă la relatările sale la staționarea unui camion în fața gospodăriei lui, pe al cărui șofer l-a atenționat să nu cumpere material lemnos de la inculpați întrucât acesta provenea de pe terenul proprietatea sa.

Nu trebuie omisă declarația martorului care confirmă și el prezența unui camion în fața gospodăriilor inculpaților și existența urmelor care duceau de la pădure către domiciliul lui, împrejurare care demonstrează tăierea și transportarea materialului lemnos de către apelanții inculpați.

Din coroborarea tuturor acestor probe a rezultat că inculpații au săvârșit faptele pentru care s-a dispus condamnarea lor de către instanța de fond.

Tribunalul a constatat că legalitatea sentinței atacate este afectată în sensul că s-a omis la încadrarea juridică dată fiecăreia dintre fapte, pentru fiecare inculpat menționarea literei "a" la alin.4 al infracțiunilor prevăzute de disp. art.97 și 98 din Legea nr.26/1996, iar pe de altă parte că, în absența reținerii în favoarea inculpaților a unor circumstanțe atenuante, astfel cum au fost stabilite, pedepsele aplicate acestora nu respectă limitele prevăzute de textele incriminatoare.

S-a apreciat că sentința atacată poate fi corectată, sub aspectul punerii de acord a cuantumului pedepselor stabilite de către instanța de fond cu dispozițiile legale aplicabile, neîncălcându-se prin aceasta principiul neagravării situației inculpaților în propriile lor căi de atac, tribunalul nefăcând decât să le încadreze în limitele legalității.

Au fost înlăturate disp. art.34 alin.1 lit.b, pedepsele rezultante de câte 1 an închisoare aplicate fiecăruia dintre inculpați fiind descontopite în pedepsele componente de 1 an și, respectiv, 1 an închisoare.

S-au reținut în favoarea fiecărui inculpat circumstanțele atenuante prevăzute de disp. art.74 alin.1 lit.a și 74 alin.2, în considerarea vârstei lor tinere și a conduitei bune avută anterior comiterii faptelor dar și urmare a contravalorii reduse a prejudiciului cauzat părților vătămate Ocolul Silvic și

S-a redus suma totală care urmează să fie confiscată de la inculpați de la 2789,23 lei la 1935,44 lei, astfel cum reiese din cumularea sumelor conținute de fișele calculului valoric a contravalorii prejudiciului creat prin faptele comise de către inculpați, aflate la paginile 24, 27, 30 și 31 în dosarul de urmărire penală, și va fi respinsă cererea formulată de către procuror privind repartizarea pentru fiecare dintre aceștia a sumei rezultată în urma valorificării cantității de material lemnos sustrasă fără drept, motivat de faptul că, într-o asemenea situație li s-ar crea o situație mai grea în propria lor cale de atac, știut fiind că, întrucât în privința confiscării speciale, ca măsură de siguranță, nu operează răspunderea solidară, în modul în care a fost pronunțată, dispoziția instanței de fond nu poate fi pusă în executare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând în esență faptul că este nevinovat de comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa, din probele administrate în cauză neputându-se extrage concluzia de nevinivăție vis-a-vis de faptele pentru care a fost trimis în judecată. Din punct de vedere formal, Curtea constată motivul invocat se regăsește în cazul prev. de art.385⁹pct.18

C.P.P.

Recurentul inculpat a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri reprezentând documente de achiziționare de material lemnos pe numele unor persoane din familia sa.

Curtea, verificând hotărârea atacată, conform art.385¹⁴C.P.P. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art.385⁹C.P.P. constată că recursul este nefondat.

În acest sens, situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor comise de inculpatul (pentru celălalt inculpat hotărârea instanței de fond astfel cum a fost modificată în apel rămânând deja definitivă prin neexercitarea căi de atac a recursului) au fost corect reținute atât de prima instanță de judecată cât și de cea de apel, după cum s-a învederat anterior, beneficiind de suport probator în actele și lucrările dosarului, vinovăția acestui inculpat fiind dincolo de orice îndoială raportat la faptele pentru care a fost trimis în judecată.

După cum a analizat în mod amănunțit instanța de apel, declarațiile contradictorii ale principalilor martori ai acuzării-pădurarul și proprietarul G-care au oscilat în expunerea constatărilor lor personale pe parcursul desfășurării procesului penal nu reprezintă un factor determinant în a aprecia existența unei "legitime îndoieli" cu privire la comiterea faptelor deduse judecății, întrucât în mod corect, ambele instanțe anterioare de judecată au considerat că primele declarații ale acestora date la organele de urmărire penală reflectă adevărul în cauză, celelalte fiind puternic alterate de "împăcarea" intervenită între inculpați și partea vătămată

Totuși, chiar și în aceste condiții intervenite ulterior, fiul părții vătămate, a confirmat în instanță desfășurarea evenimentelor așa cum a fost aceasta refăcută în baza probelor administrate inițial.

În alte ordine de idei, instanța de apel a reindividualizat corect pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile săvârșite, făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art.72, cu luarea în considerare gradului de pericol social al faptelor săvârșite, a împrejurărilor concrete de săvârșire a faptelor și a persoanei inculpatului căruia i-au fost reținute circumstanțe atenuante chiar și în condițiile în care acesta nu a recunoscut nici un moment comiterea infracțiunilor,

Constatându-se că în cauză nu se relevă nici vreunul dintre motivele de recurs care, în conformitate cu prev. art.385⁹alin.3 C.P.P. se iau în considerare din oficiu, față de cele astfel reținute, Curtea, în temeiul art.385¹⁵alin.1 pct.1 lit.b C.P.P. va respinge recursul ca nefondat.

Având în vedere și disp. art.192 alin.2 C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13 aprilie 1948, domiciliat în com., județul

Obligă recurentul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 februarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

Fiind în prezenta se semnează

de președintele instanței

GREFIER,

Red. /.red.

4 ex/03.03.2008

fond -- Jud.

jud. fond

apel -- Trib.

jud. apel ,

Operator de date cu caracter personal

Nr. Notificare 3113/2006

Președinte:Paul Mihai Frățilescu
Judecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Mihai

Infractiuni silvice Spete. Decizia 203/2008. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni silvice Spete. Decizia 203/2008. Curtea de Apel Ploiesti