Infractiuni silvice Spete. Decizia 235/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
. nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.235/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 22 APRILIE 2008
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTORI: Maria Tacea, Mița Mârza Marcian Marius
- -
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asuprarecursurilor declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAși de inculpatul, domiciliat în com. jud. trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.97 din Legea nr.26/2996, împotriva deciziei penale nr. 381/19.11.2007 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr.133/5.06.2007 a Judecătoriei Panciu - dosar nr-).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 aprilie 2008, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 22 aprilie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și inculpatul au declarat recurs împotriva deciziei penale nr.381/19.11.2007 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.381/19.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu împotriva sentinței penale nr.133/05.06.2007 pronunțată de Judecătoria Panciu privind pe inculpatul.
A desființat sentința și în rejudecare, prin schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prev.de art.26 cod penal raportat la art.97 al.2 și 4 din Legea nr.26/1996 cu referire la art.32 al.3 și 4 din OG96/1998 cu aplicarea art.41 al.2 cod penal, în participație improprie la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prev.de art.31 al.2 cod penal raportat la art.32 al.l, 3 și 4 din OG96/1998 cu aplicarea art.41 al.2 cod penal, art.74 lit.a și art.76 lit.b cod penal, a condamnat pe inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art.71 cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b, c cod penal și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, TRIBUNALUL VRANCEAa reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 133/05.06.2007 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Panciu, inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de complicitate la tăiere de arbori prev.de art. 26 Cod penal, raportat la art. 97alin. 2-4 din Legea nr. 26/1996 cu referire la art. 32 alin.3 și 4 din OG nr. 96/1998 cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal, în baza art. 11 pct.2 lit.a și art. 10 lit.c Cod proc.penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, a fost trimis în judecată inculpatul pentru că a exploatat arbori nemarcați în valoare de 471.952,3 lei de pe terenuri cumpărate de la persoane fizice.
Din declarațiile martorilor și inginer, și respectiv, pădurar la Ocolul Silvic Soveja instanța a reținut că exploatarea pădurii proprietatea inculpatului s-a făcut după marcarea arborilor, în limita actelor de punere în valoare și a autorizației de exploatare. Instanța a considerat că în acest mod se explică de ce prin expertiza înregistrată la nr. 1/2006 nu se constată impozite și taxe datorate statului, valoarea masei lemnoase exploatată fiind înregistrată în evidențele contabile fără a exista un prejudiciu.
Instanța a reținut nevinovăția inculpatului și din declarațiile martorilor - specialist Direcția Silvică V conform căruia marcarea arborilor se face înainte de eliberarea autorizației pe baza actului de amenajament, și - mecanici pe utilaje forestiere care au lucrat efectiv la exploatarea pădurii conform cărora inculpatul a exploatat numai material lemnos marcat iar din pădure au fost sustrași arbori fapt confirmat și de martorul care l-a anunțat pe inculpat în legătură cu această împrejurare.
Instanța a apreciat că singurele probe pe care se bazează acuzarea sunt declarațiile martorilor -, și, persoane care au fost cercetați sub aspectul infracțiunii de tăiere ilegală de arbori și au fost scoși de sub urmărire penală, martori pe care instanța nu i-a audiat fiind plecați din țară.
Instanța a dispus achitarea inculpatului reținând că materialul lemnos a făcut obiectul unor furturi săvârșite de persoane necunoscute.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciua declarat apel împotriva sentinței considerând că este nelegală și netemeinică sub aspectul achitării inculpatului.
Dezvoltând motivul invocat apelantul a arătat că inculpatul a tăiat 480 arbori nemarcați de pe o suprafață de 12,28 ha. pădure și că, nejustificat, instanța a reținut că au fost sustrași de diverse persoane întrucât inculpatul a depus copii de pe două ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală pentru doi învinuiți ce au sustras în total 7.steri de lemn de foc dar din rampă și nu din pădurea inculpatului.
Apelantul a arătat că neîntemeiat instanța a înlăturat declarațiile martorilor -, și pe motiv că nu au putut fi audiați de instanță fiind plecați din țară, având în vedere că martorii au dat declarație în cursul urmăririi penale în care au relatat că inculpatul, în calitate de administrator al societății & SRL Cîmpuri și SC SRL le-a dat dispoziții să taie arbori de fag marcați și nemarcați.
Apelantul a criticat și lipsa de rol activ al instanței în sensul că nu a dispus citarea cu mandat de aducere a martorilor în condițiile în care procedura de citare a fost îndeplinită numai prin afișare.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și condamnarea inculpatului pentru infracțiunile comise.
Deliberând asupra apelului declarat din punct de vedere al criticilor formulate și al disp.art. 371 alin.2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că este fondat.
Instanța nu a analizat probele adminJ. în cursul procesului penal (urmărire și judecată) conform disp.art. 63 Cod penal în sensul că nu a procedat la examinarea tuturor probelor adminJ. în scopul aflării adevărului. Astfel, în dosarul de urmărire penală există declarațiile martorilor OG, și care, deși au legătură cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, nu au fost analizate de instanță. De asemenea, declarațiile martorilor, și, au fost înlăturate de plano de instanță pe motiv că martorii au fost cercetați pentru tăiere ilegală de arbori și că nu au putut fi audiați de instanță fiind plecați din țară fără să aprecieze realitatea împrejurărilor relatate prin coroborate cu celelalte probe adminJ. în tot cursul procesului penal.
Declarațiile date în cursul urmăririi penale atâta timp cât nu s-a dovedit a fi obținute prin folosirea de mijloace de constrângere dintre cele prev.de art. 68 Cod procedură penală și cât inculpatul nu a demonstrat lipsa lor de temeinicie, constituie mijloace legale de probă. In aceste condiții, în situația în care audierea martorilor în timpul judecății nu mai era posibilă, instanța trebuia să procedeze conform art. 327 alin.3 Cod procedură penală și să dispună citirea depozițiilor date în cazul urmăririi penale și să țină seama de ele la judecarea cauzei.
Instanța a mai reținut că întreg materialul lemnos rezultat din tăierile nelegale ar fi rezultatul unor furturi săvârșite de persoane necunoscute fără să arate care probe converg spre această concluzie. La dosar există doar două ordonanțe ale Parchetului (filele 319, 320 ) privind sustragerea a 7. steri lemn foc de pe rampă și nu din pădurea proprietatea inculpatului sau a celor două societăți la care inculpatul este administrator, astfel că, în lipsa altor dovezi și raportat și la probele care dovedesc vinovăția inculpatului, nu se poate reține o astfel de situație.
Reanalizând probele adminJ. atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, Tribunalul a constatat că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată cu precizarea că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare nu este cea legală.
În primul rând este de reținut că inculpatul în calitate de administrator la SC SRL a cumpărat în numele societății în anul 2004 de la diferite persoane suprafața de 16,03 ha. pe raza comunei constituite în 182 și 113 în punctele Pârâul lui și. În afara acestei suprafețe inculpatul a cumpărat ca persoană particulară o altă suprafață de pădure constituită în 179 în pct. "Pârâul lui".
Pentru suprafețele din 113 și 182 s-a eliberat la cerere de către OS Soveja actele de punere în valoare nr. 33, 34, 35/16.03.2004 ( filele 85-152) procedându-se prin urmare la marcarea arborilor ce urmau a fi tăiați în vederea valorificării lor.
Fără să solicite eliberarea autorizației de exploatare a materialului lemnos, inculpatul a trecut la exploatarea masei lemnoase folosind în acest scop angajatei societății respectiv pe, OG, -,.
Astfel, în perioadele noiembrie - decembrie 2004 și martie - mai 2005 s-au tăiat de către martorul din 113 la indicația inculpatului pe lângă arbori marcați și 6 arbori nemarcați specia fag, în valoare de 1462,92 lei RON. In perioada ianuarie-martie 2005 tot din dispoziția inculpatului s-a tăiat din 179 fără autorizație de exploatare arbori nemarcați de pe o suprafață de aproximativ 5 ha. teren, în total 480 arbori nemarcați cu un volum de 1065,521 mc. masă lemnoasă în valoare de -,0430 lei.
La data de 17.05.2005, au fost depistați de organele de poliție și de specialiști, din cadrul F - Direcția Silvică numiții, OG, - și, angajați ai SC & SRL executând activități de exploatare forestieră. La controlul efectuat s-a stabilit că în zilele de 16-17 mai 2005 martorul a tăiat 22 arbori nemarcați special fag în volum de 46,172 mc. în valoare de 9437,17 lei iar martorul a tăiat 7 arbori nemarcați în volum de 14,762 mc. în valoare de 2903,95 lei. Ambii martori au declarat că au acționat din dispoziția inculpatului.
În total, în UA 182 au fost identificate 197 cioate provenite de la arbori nemarcați și în UA 113, în prezența inculpatului s-a constatat că s-au tăiat în perioada amintită 1548 de arbori nemarcați în volum de 2021, 242 mc. (proces-verbal din 03.05.2006, adresa nr. 2961/14.06.2006, a F).
Inculpatul nu a recunoscut faptul că a dispus drujbarilor să taie și arbori nemarcați susținând că arborii nemarcați au fost tăiați și sustrași de persoane necunoscute sau de persoane pe care ulterior le-a identificat dar împotriva cărora nu s-au luat măsuri.
Apărarea inculpatului nu poate fi reținută întrucât din declarațiile martorilor, OG, persoane care au lucrat la pădure fie ca angajați ai societății administrată de inculpat fie ca zilieri, rezultă că inculpatul a făcut exploatări în punctele și Pârâul lui și că întreg materialul lemnos doborât marcat și nemarcat a fost transportat la depozitele societății. Astfel, conform declarațiilor martorilor mecanic pe utilaj din ambele puncte s-au transportat la depozitul societății 30 autocamioane cu câte 6-7 mc material lemnos la depozitul societății, ( șofer auto) a efectuat câte 2-3 curse pe zi a câte 7-8 mc. material lemnos iar (șofer) a efectuat câte 1-2-3 curse/zi a câte 8-9 mc. fără documente ceea ce înseamnă o cantitate însemnată de material lemnos ce nu putea să nuf ie observată de inculpat în calitatea sa de administrator. Din declarațiile martorilor amintiți rezultă că exploatările de material lemnos s-au făcut începând cu septembrie 2004 în ambele puncte și Pârâtul lui adică în UA 113, 182 și în UA 179.
Inculpatul la urmărirea penală a declarat că în UA 179 nu a făcut exploatare forestieră, declarație infirmată de martorii audiați de organele de specialitate din cadrul și organul de poliție care au constatat în flagrant tăieri de arbori nelegale de către echipa de muncitori angajată de inculpatul ( procesele verbale din 18 mai 2005, 23 martie 2005, 17 mai 2005).
În legătură cu cele reținute, se evidențiază situația din 17 mai 2005 când au fost identificați în UA 179 angajații, OG, executând tăieri de arbori. In prezența martorilor, de la Direcția Silvică F s-au găsit pe rampă mai mulți arbori fag doborâți, ocazie cu care angajații au declarat că au fost trimiși de inculpatul să execute tăieri pe considerentul că a cumpărat pădurea. Faptul că tăierile s-au efectuat din dispoziția inculpatului este confirmat de martorii și -, Conform declarațiilor martorilor, tăierile s-au efectuat de pe suprafața de UA 179 din dispoziția inculpatului iar arborii rezultați din tăierile executate în ianuarie 2005 au fost recepționați chiar de inculpatul. Este vorba de 29 cioate identificate de fag și provenind de la arbori nemarcați. Totodată, conform procesului verbal din 18 mai 2005, din UA 179 s-au tăiat nelegal 480 arbori (esență fag, stejar, și molid). Potrivit martorilor și (drujbari) arborii nemarcați atât din pct. cât și din pct. Pârâul lui, au fost tăiați din dispoziția inculpatului care le-a spus să taie arborii bun de lucru indiferent dacă sunt sau nu marcați, invocând dreptul său de proprietate asupra terenurilor.
Declarațiile celor doi martori sunt credibile având în vedere că un alt martor, respectiv OG, a relatat că inculpatul s-a prezentat de mai multe ori în zona de exploatare prilej cu care îi supraveghea și dădea indicații cu privire modul de exploatare și punctul în care să se transporte materialul lemnos. Deși inculpatul nu a recunoscut că s-a deplasat în UA 113, 182 și 179 la echipele de muncitori, din declarațiile martorilor amintiți și a martorilor și rezultă contrariul.Și anume că inculpatul a fost prezent la fața locului a indicat muncitorilor pădurea ce trebuie exploatată limitele acesteia și a și supravegheat exploatarea.
Pe aceiași linie se înscrie și prima declarație a martorului (drujbar) conform căruia inculpatul le-a cerut să taie arbori nemarcați bun de lucru, declarație asupra căreia martorul a revenit cu ocazia confruntării cu inculpatul fără să motiveze în vreun fel schimbarea declarației.
Potrivit declarațiilor martorilor, materialul lemnos rezultat din tăierea la ras a pădurii din punctul și din punctul Pârâul lui a fost transportat la depozitul societății. Toate elementele relevate de martori conduc la concluzia că exploatarea unei cantități atât de mari de material lemnos nu se putea face fără cunoștința inculpatului și fără dispoziția acestuia. Împrejurarea că în contabilitatea societății nu se reflectă întreg materialul lemnos transportat în depozitul societății nu prezintă relevanță pentru existența faptei de tăiere ilegală de arbori având în vedere că sunt probe certe din care rezultă că materialul a fost lăsat la depozitul societății sau transportat direct la agenții economici, transportul efectuându-se fără documente justificative ( declarații martori, ).
În declarațiile date la urmărirea penală inculpatul a arătat că în UA 179 la data preluării suprafeței de pădure prin cumpărare a constatat existența unor cioate și arbori doborâți dar lăsați în teren. Susținerea inculpatului nu poate fi reținută întrucât, cu ocazia punerii în valoare prin marcarea arborilor ce urmau a fi exploatați, făcută după depunerea cererii de exploatare nu s-au constatat cioate vechi sau arbori doborâți (declarațiile martorilor, - fila 279 dosar urmărire penală) iar expertiza tehnică efectuată în cursul urmăririi penale ( fila 208) a stabilit că arborii marcați au fost exploatați odată cu cei marcați.
Martorul, în fața instanței a declarat că la controlul efectuat în pădurea exploatată de inculpat au constatat că s-au tăiat numai arbori marcați. Această declarație a martorului nu prezintă relevanță însă pentru stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului având în vedere că martorul se referă la tăieri executate după eliberarea autorizației de exploatare (nr. 064/12.09.2005, nr. 217/02.10.2006 și nr. 218/02.10.2006 - filele 240, 241, 242), ori, tăierile ilegale au avut loc cu mult înainte de eliberarea autorizației. Împrejurarea că inculpatul nu avea autorizație de exploatare rezultă din chiar declarațiile sale date în cursul urmăririi penale și din evidențele Direcției Silvice (nota de constatare (12.05.2005 - fila 40) conform cărora inculpatul nu a solicitat eliberarea autorizației de exploatare, autorizație fără de care nu trebuia să înceapă exploatarea forestieră ( Instrucțiunile nr. 635/2002, 120/2004 și OM 616/2004).
După efectuarea tăierilor masive de arbori inculpatul a obținut autorizație de exploatare, perioadă ce nu mai interesează însă cercetarea penală.
Nu se poate reține nici apărarea inculpatului în sensul că arborii au fost tăiați și sustrași de alte persoane, având în vedere că nu există decât două persoane sancționate de organele de urmărire penală iar arborii au fost sustrași de pe rampă și nu au fost luați în considerație la stabilirea obiectului material al infracțiunii.
Este și puțin credibil că alte persoane au efectuat tăierile de arbori întrucât materialul de foc în mare parte a rămas pe teren ( proces-verbal din 18 mai 2005, foto filele 29, 30, 31, 34) și inculpatul și a invocat în instanță nu a demonstrat că a formulat alte plângeri penale la organul de cercetare penală sau sesizări la Direcția Silvică.
Martorii, au declarat în instanță că inculpatul a tăiat numai arbori marcați cei nemarcați fiind sustrași de diferiți cetățeni. La urmărirea penală martorii nu au declarat în acest sens și în fața instanței nu și-au retractat declarațiile, dimpotrivă au precizat că și le mențin ceea ce demonstrează că în cursul judecății martorii au încercat să-i ușureze situația inculpatului.
De altfel, materialul probator analizat mai înainte dovedește cu certitudine contrariul celor susținute de inculpat.
De menționat este faptul că din declarațiile persoanelor de la care inculpatul susține că a cumpărat terenurile pădure ( vol.I) rezultă că înscrisurile sub semnătură privată care consemnau operațiunea vânzării au fost întocmite după executarea tăierilor de către echipa de muncitori și antedatate manoperă folosită pentru a evita eventualele plângeri ale proprietarilor.
Concluzionând, Tribunalul a reținut că inculpatul în baza aceleiași rezoluții infracționale, a dat dispoziție echipei de muncitori de a tăia arbori nemarcați din UA 113, 182 și 179, în valoare de -,3 RON faptă ce constituie infracțiune de participație improprie la tăiere ilegală de arbori prev. de art. 31 al.2 cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal.
Nu se impune reținerea în încadrarea juridică și a art. 97 al.2 și 4 din Lg. 26/1996 având în vedere că modificările aduse prin OG nr. 96/1998 nu schimbă conținutul infracțiunii și nici limitele de pedeapsă.
Fapta nu constituie complicitate la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori având în vedere că pentru autorii infracțiunii de tăiere ilegală de arbori s-a reținut lipsa vinovăției întrucât aceștia au avut reprezentarea că inculpatul poate dispune de bunurile sale atât în calitate de proprietar cît și ca angajator.
Prin urmare, Tribunalul, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a admis apelul, a desființat sentința și, în rejudecare, în baza art. 334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică și a condamnat inculpatul pentru această infracțiune la pedeapsa închisorii dată fiind cantitatea mare de material lemnos rezultat din tăierea ilegală de arbori (o suprafață de 12,28 ha. fiind tăiată la ras) valoarea deosebit de mare a arborilor remarcați tăiați nesinceritatea inculpatului și preconstituirea de probe (chitanțele de mână antedatate). În favoarea inculpatului, tribunalul reținut însă circumstanța atenuantă prev.de art. 74 lit.a Cod penal, ținând seama de conduita bună avută până la comiterea faptelor.
Ca modalitate de executare a pedepsei Tribunalul a apreciat că prin modalitatea în care a acționat și anume: repetat, prin antrenarea altor persoane în executarea de tăiere ilegală de arbori, inculpatul a dat dovadă de periculozitate socială iar pentru sancționarea efectivă a unor astfel de fapte și prevenirea comiterii de noi infracțiuni este necesară privarea de libertate a inculpatului. Pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat întrucât condamnarea atrage nedemnitatea de a ocupa astfel de funcții și de a-și exprima prin vot opțiunea în legătură cu persoanele ce pot ocupa asemenea funcții.
S-a interzis inculpatului dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura celei de care s-a folosit pentru comiterea infracțiunii, respectiv aceea de administrator în cadrul societăților comerciale.
Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, prin motivele de apel, a susținut că recursul vizează nelegalitatea deciziei penale pronunțate de instanța de apel, în sensul că, instanța, reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev.de art.74 lit.a Cod penal, trebuia să coboare pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, conf.art.76 lit.d Cod penal. Consideră, însă, că, dată fiind conduita inculpatului, în mod greșit au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Având în vedere conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, prin atitudinea de nerecunoaștere a faptei săvârșite și de îngreunare a aflării adevărului, dată fiind fapta săvârșită de acesta și de urmările produse, nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a din Codul penal. Simplul fapt că inculpatul nu are antecedente penale, nu poate conduce automat la reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii trebuie dovedită, arătată în motivarea instanței de judecată.
Astfel, Curtea urmează a menține pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată de TRIBUNALUL VRANCEA și a dispune înlăturarea acestor circumstanțe atenuante reținute în favoarea inculpatului, considerând că nu se justifică reținerea lor.
Deși Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA în susținerea motivelor a considerat că modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului poate fi suspendarea condiționată, Curtea consideră că scopul pedepsei aplicate poate fi atins, conform art.52 Cod penal, prin executare cu privare de libertate, dată fiind fapta săvârșită, împrejurările și urmările acesteia.
Recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respinspentru următoarele considerente:
Nu poate fi reținută apărarea inculpatului privind nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței, în sensul că, pe de o parte rechizitoriul întocmit nu a fost verificat de către prim-procurorul parchetului conform art.264 alin.2 cod penal și că, pe de altă parte, deși începerea urmăririi penale față de inculpat s-a făcut pentru infracțiunile de complicitate la tăiere ilegală de arbori și furt de arbori prev.de art.26 Cod penal raportat la art.97 alin3 și art.98 alin.3 din Legea nr.26/1996, a fost trimis in judecată pentru alte infracțiuni, respectiv cele prev.de art.32 alin.3 și 4 din OG 96/1998, încălcându-se prevederile art.238 Cod procedură penală.
Conform art.264 alin.3 din Codul d e procedură penală, rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului, însă, nerespectarea acestei prevederi nu conduce la o nulitate absolută a rechizitoriului, în sensul prev.art.197 alin.2 Cod procedură penală, ci constituie o nulitate relativă ce poate fi invocată în termenul prev.de art.197 alin.4 din același cod, respectiv în cursul efectuării actului sau la primul termen de judecată, cu dovedirea vătămării produse. Ori inculpatul a invocat această situație pentru prima dată în fața instanței de recurs, încălcând prevederile susmenționate.
În ceea ce privește susținerea inculpatului privind trimiterea în judecată a acestuia pentru alte fapte decât cele pentru care s-a început urmărirea penală, verificând procesul verbal din data de 5.07.2005, reiese că urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.79 alin.3 și art.98 alin.3 din Legea nr.26/1996, iar din rechizitoriu reiese că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.26 Cod penal, raportat la art.97 alin.2 și 4 din Legea 26/1996. Faptul că se face referire la art.32 alin.3 și 4 din OG nr.96/1998 se explică prin modificările legislative ulterioare, însă atât infracțiunea, cât și pedeapsa prevăzută este identică în ambele acte normative, nefiind vorba despre trimiterea în judecată pentru alte fapte decât cele pentru care s-a început urmărirea penală.
De altfel, ulterior, instanța de judecată a schimbat încadrarea juridică, în condițiile prev.de art.334 Cod procedură penală, Curtea constatând că nu au existat încălcări cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârșite, de natură a interveni sancțiunea nulității absolute a actului de sesizare a instanței.
De asemenea, inculpatul susține că au fost încălcate prevederile art.292 alin.2 din Codul d e procedură penală, întrucât, la termenul din data de 5.11.2007 când au avut loc dezbaterile și s-au pus concluzii pe fond, componența completului de judecată a fost alta decât cea de pe parcursul judecății, când s-au administrat probele, considerând că acesta este un motiv de casare a sentinței prev.de art.3859alin.3 Cod procedură penală.
Într-adevăr, continuitatea completului de judecată este un principiu de drept și un deziderat, însă, când acest lucru nu este obiectiv posibil, membrii completului de judecată pot fi înlocuiți în condițiile respectării regulamentului de ordine interioară, cu limitările prev.de art.292 alin.2 din Codul d e procedură penală, potrivit cărora, completul de judecată se poate schimba până la începerea dezbaterilor.
Din probele dosarului și din susținerile inculpatului, reiese că au fost respectate aceste prevederi legale și că, după începerea dezbaterilor, nu s-a operat nici o modificare în componența completului, în sensul că membrii completului de judecată au fost aceiași în fața cărora au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei și care, ulterior au pronunțat hotărârea.
Astfel, Curtea urmează să nu rețină această apărare, precum și pe cea privitoare la încheierea de amânare a pronunțării, care a fost semnată de un singur judecător, respectiv președintele completului (și nu de toți membrii completului cum susține inculpatul că ar fi fost corect), întrucât s-au respectat prevederile art.305 alin.2 din Codul d e procedură penală.
Cu privire fondul cauzei, nu poate fi reținută apărarea inculpatului, potrivit căreia nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, solicitând casarea deciziei penale a instanței de apel și menținerea soluției instanței de fond, prin care s-a dispus achitarea sa în baza disp.art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală.
Verificând decizia penală nr.381 din 19.11.2007 a Tribunalului Vrancea, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, dar și pe baza susținerilor inculpatului, Curtea constată că instanța de apel a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului pe baza probelor din dosar.
Astfel, din declarațiile martorilor, OG, -, și - angajați ai societății al cărei administrator este inculpatul, reiese că aceștia au tăiat, în perioada noiembrie-decembrie 2004 și martie - mai 2005, 480 de arbori nemarcați, în special fag, fără ca inculpatul să dețină autorizație în acest sens.
De asemenea, martorii au fost depistați de organele de poliție și de specialiști din cadrul F - Direcția Silvică F executând activități de exploatare forestieră, declarând că au acționat din dispoziția inculpatului.
Conform procesului verbal din 03.05.2006 și adresei nr.2961/14.06.2006 a F, în perioada amintită, în UA 113 și UA 182 - suprafețe aparținând inculpatului, au fost tăiați 1548 arbori nemarcați în volum de 2021,242 mc.
Nu poate fi reținută apărarea inculpatului, potrivit căreia, din dispoziția sa au fost tăiați numai arbori marcați - cei nemarcați fiind sustrași de persoane necunoscute, întrucât nu a prezentat dovezi în acest sens.
Cele două persoane sancționate de organele de urmărire penală, au sustras arborii de pe rampă, nefiind luați în considerare la stabilirea obiectului material al infracțiunii.
Având în vedere cantitatea foarte mare de material lemnos ce a fost ilegal tăiată, este de necrezut că inculpatul nu ar fi făcut plângere penală în cazul în care acesta ar fi fost sustras de persoane necunoscute.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, să respingă recursul inculpatului, ca nefondat și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAîmpotriva deciziei penale nr. 381/19.11.2007 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr.133/5.06.2007 a Judecătoriei Panciu - dosar nr-) și în consecință;
Casează în parte decizia penală nr. 381/19.11.2007 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce privește latura penală a cauzei, și în rejudecare:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a și art. 76 lit. b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale apelate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 1.07.1978 în com. jud. cu același domiciliu, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 381/19.11.2007 a Tribunalului Vrancea.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Mița Mârza Marcian Marius
Grefier,
I
Red. - 25.04.2008
Tehnored. - 25.04.2008
2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Mița Mârza Marcian Marius
