Infractiuni silvice Spete. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 26/1996 -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU
CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 250
Ședința publică din 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul a G, domiciliat în com. Vama,-, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 87 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 15 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 22 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată
Prin sentința penală nr. 16/12.01.2005 a Judecătoriei Cîmpulung Maf ost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 98 al. 3 Cod silvic, cu aplic. art. 74, 76 lit. Cod penal. S-a suspendat condiționat executarea pedepsei, în temeiul art. 81 Cod penal, pe durata prev. de art. 82 Cod penalși s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea prevederilor art. 83 Cod penal. S-au respins pretențiile părții civile Direcția Silvică cu privire la plata despăgubirilor civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria C- M, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii silvice prev. de art. 98 al. 3 Cod silvic.
Inculpatul, atât în fața organelor de anchetă cât și în fața instanței de fond negat că ar fi sustras de pe terenul aparținând statului, precizând că întreaga cantitate de material lemnos ce a fost găsită la domiciliul său provine de pe terenul proprietate personală.
Din procesul verbal de constatare a infracțiunii, carnetul de marcare - inventariere, nota de calcul prejudiciului, planșele fotografice, procesul verbal întocmit la fața locului, precum și depozițiile martorilor, și au reieșit următoarele:
În cursul lunii august 2003, inculpatul a sustras din pădurea aparținând Ocolului Silvic un nr. de 20 arbori esență rășinoasă, doborâți de fenomene naturale, în volum de 24,694 mc. Și în valoare de 44.639.857 ROL.
Ținând seama de conduita bună a inculpatului avută anterior comiterii infracțiunii, cât și de împrejurarea că terenul de pe care s-a sustras materialul lemnos i-a fost retrocedat în baza Legii 1/2000 și fost pus în posesie, instanța a apreciat că, în speță, au fost date cerințele prevăzute de lege pentru aplicarea de circumstanțe atenuante, făcând în acest sens aplicațiunea art. 74Cod penal cu consecințele ce decurg din aplicarea prevederilor art. 76 lit. d Cod penal.
Prima instanță optat pentru suspendarea condiționată executării pedepsei în condițiile art. 82, 83 Cod penal și motivat de faptul că între timp inculpatului i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii 1/2000 pentru suprafața de teren de pe care a sustras materialul lemnos, în baza art. 346 al. 1 Cod pr.penală a respins ca nefondate pretențiile părții civile.
Sentința a fost în general confirmată de Tribunalul Suceava, care prin decizia penală nr. 87 din 16.03.2009 a respins ca tardiv apelul formulat de inculpat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reținut că inculpatul a fost prezent la pronunțarea sentinței penale nr. 16 din 12.01.2005 a Judecătoriei C- M, că termenul de apel este de 10 zile de la pronunțarea hotărârii, iar declararea apelului pe data de 15.01.2009 apare în mod evident ca tardiv.
Împotriva deciziei Tribunalului a formulat recurs inculpatul, criticând- ca nelegală și neteminică. În motivare s-a arătat că instanța de apel nu s- pronunțat prin minută asupra unei cereri esențiale, respectiv asupra cererii inculpatului de repunere în termenul de apel, motivat de faptul că se afla într-o stare precară de sănătate. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând recursul, se constată că este nefondat.
Potrivit art. 363Cod pr.penală termenul de declarare a apelului este de 10 zile și el curge de la pronunțare pentru părțile prezente la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicare pentru cele lipsă.
Art. 364 Cod pr.penală reglementează instituția repunerii în termen și prevede că apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de ocauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
Ori din lucrările dosarului reiese că inculpatul a fost prezent la dezbaterile ce au avut loc în fața instanței de fond la data de 12.01.2005 și cu toate acestea, nu a declarat apel în termenul de 10 zile de la pronunțare, așa cum cere legea, ci mult mai târziu, la data de 15.01.2009, deci după 4 ani, ceea ce face ca apelul să fi fost în mod legal respins ca tardiv.
Apoi, deși s-a cerut repunerea în termenul de declarare a apelului, inculpatul nu a făcut dovada unei cauze temeinice de împiedicare, înscrisul medical aflat la fila 5 ds. apel se referă doar la un repaus de două săptămâni și nicidecum de 4 ani, iar declarația martorului, chiar dacă acesta arată că după 5-6 zile l-a văzut pe inculpat în pat, totuși inculpatul putea declara apel prin mijloace moderne de comunicare (poștă, telegraf, fax. etc.) și chiar, mai mult putea declara apel oral cu ocazia pronunțării soluției.
În ce privește critica că instanța de apel nu s-a pronunțat expres și asupra cererii de repunere în termen, se constată că și aceasta este neîntemeiată din moment ce prin respingerea ca tardiv apelului, instanța s-a pronunțat implicit și asupra cererii de repunere în termen, în decizia Tribunalului motivându-se de ce nu sunt îndeplinite cerințele repunerii în termen.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr.penală va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și disp.art. 192 al. 2 Cod pr.penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.87 din data de 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceavaa sumei de 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.06.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./26.06.2009
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
