Infractiuni silvice Spete. Decizia 355/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 355/
Ședința publică din data de 17 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Diaconu dr. G -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu dr. - -
JUDECĂTOR 3: Marius Gabriel
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, jud. A, împotriva deciziei penale nr.38 din de 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio, potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea, constată că dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 03 iunie 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Constată că, prin sentința penală nr. 295 din data de 25.10.2007, pronunțată de Judecătoria Costești, în temeiul art. 334 pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei penale reținute în sarcina inculpatului, fiul lui și, născut la data de 22.10.1948 în com., jud. A, cu domiciliul în com., jud. A, fără antecedente penale, din infr. prev. de art. 31 alin.2 pen. rap. la art.98 alin.3 din Legea nr. 26/1996 în infr.prev. de art. 31 alin. 2.pen. rap. la art.98 alin.1 din Legea nr. 26/1996.
În temeiul art. 31 alin. pen. rap.la art. 98 alin.1 din Legea nr. 26/1996 a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.10.1948 în com., jud. A, domiciliat în com., sat. jud. A, la 1500 lei amendă penală ( o mie cinci sute lei).
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.63/1 pen.
În temeiul art. 14,15 și 346.pr.pen. rap.la art. 998 cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de părtile civile și - decedat, prin moștenitorii legali și, în parte, și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1615,75 lei reprezentând despăgubiri materiale, contravaloarea materialului lemnos.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că numitului, socrul inculpatului, i-a fost reconstitui dreptul de proprietate pentru o suprafață generică de 8000 mp iar pentru punerea în posesie efectivă cu această suprafață acesta a solicitat să se aibă în vedere vechiul amplasament, inclusiv o parte din suprafața de 5000 mp cu care în data de 18.02.2004, prin procesul verbal nr. 378-fila 71 dosar, au fost puși în posesie moștenitorii numitului.
Cererea prin care solicitat punerea sa în posesie pe o porțiune din suprafața de 5000 mp atribuită moștenitorilor lui a fost formulată la data de 27.11.2005,ulterior faptei comisă de inculpat.
În data de 10.11.2005 inculpatul, cu ocazia unor măsurători în pădure la care participa ca membru al comisiei locale, a aflat că a fost aprobată o cerere a unui moștenitor al lui de marcare pentru tăiere a unui nr. de arbori de pe terenul ce considera că se cuvine socrului său dar pentru care nu dețineau nici un act doveditor de proprietate sau de posesie.
de iminența pericolului ca cei puși în posesie să taie arborii, inculpatul,după ce a cerut tehnicianului silvic să nu marcheze arborii pentru tăiere, deși cererea primise o rezoluție de aprobare și pentru că arborii au fost marcați, s-a deplasat a doua zi împreună cu soția, fiul și cumnata sa, martora la terenul în discuție și cu drujba sa a tăiat din totalul de 32 de arbori marcați un nr. de 21 de arbori care, în aprecierea inculpatului, se aflau pe porțiunea de teren ce s-ar fi cuvenit de drept socrului său.
Deoarece prima echipă cu care luase inculpatul legătura pentru transportarea materialului lemnos a refuzat lucrarea după ce a aflat că ar exista unele probleme în legătură cu legitimitatea dreptului inculpatului de a tăia și ridica respectivele lemne, acesta a stabilit cu familia, direct sau prin intermediul fiului său, ca aceștia să vină în ziua următoare direct la teren pentru a încărca și transporta materialul lemnos.
Astfel în data de 13.11.2005 când numiții, G și au ajuns la teren au găsit acolo pe inculpat și pe soția sa.
După ce au încărcat materialul lemnos au plecat iar pe parcurs inculpatul le-a spus martorilor-cărăuși să meargă să descarce lemnele în curtea bunicului său patern, la cca. 10 de locuința inculpatului.
Inculpatul a spus martorilor care au încărcat și transportat lemnele că terenul de pe care au fost tăiate aparține familiei sale, arătând chiar unele înscrisuri numitului și că arborii au fost marcați.
Materialul lemnos a fost depozitat la indicația inculpatului în curtea locuinței bunicului său patern, la 10 de locuința sa, unde se află și în prezent pentru că, motivează inculpatul, el nefiind proprietar nu s-a oferit să restituie acest material lemnos părților civile.
Instanța a reținut că inculpatul s-a considerat suficient îndreptățit să taie și să dispună ridicarea lemnului de pe terenul cu care fuseseră puse în posesie părțile civile dar nu s-a considerat îndreptățit ulterior să restituie aceste bunuri celor în drept,pe motiv că nu este el proprietarul lor, deși socrul său murise.
Instanța nu a reținut ca elocvente nici apărările inculpatului prin invocarea unei învoieli cu comoștenitoarea potrivit căreia aceasta i-ar fi cedat dreptul ei deoarece nu există dovadă scrisă, aceasta in calitate de moștenitoare coindivizară nu avea o porțiune concretă atribuită, ci doar o cotă ideală și nici dreptul de a dispune în mod individual de o suprafață anume din teren, mai ales în condițiile în care, potrivit propriei declarații, nu avea aprobarea celorlalți moștenitori.
Nici critica referitoare la inexistența unei împuterniciri scrise a lui de către fiul său pentru a cere marcarea arborilor nu a putut fi invocată în mod util de inculpat pentru că acest aspect trebuia să intereseze pe comoștenitori, ca unice persoane afectate în mod real, inculpatul neavând nicio calitate pentru a-i cere o astfel de împuternicire iar pe de altă parte nici inculpatul nu a prezentat vreo împuternicire scrisă(nu a dovedit nici una verbală ) din partea socrului său, pentru toate demersurile inițiate în numele acestuia, potrivit spuselor sale. În plus, fiul acesteia avea cunoștință de inițiativa mamei sale, semnificativ fiind și faptul că ocolul silvic a aprobat cererea acesteia privind marcarea arborilor.
În drept, în raport de situația de fapt mai sus reținută, instanța a apreciat că fapta inculpatului de a determina, cu intenție și în folos propriu, pe numiții, G, și pe care i-a indus în eroare spunându-le că terenul este proprietatea familiei sale, să ridice și să transporte materialul lemnos tăiat de pe proprietatea părților civile, la domiciliul bunicului patern al inculpatului, în apropierea locuinței sale, întrunește elementele constitutive, a infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.31 alin.2 penal rap. la art. 98 alin 1 din Legea nr. 26/1996,la încadrarea juridică a faptei reținându-se totodată apartenența arborilor la fondul forestier național precum și valoarea prejudiciului stabilită la în suma de 1204,52 lei,fiind de 17,46 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 31 alin. 2.pen. rap. la art. 98 alin 3 Legea 26/1996,inițial valoarea prejudiciului fiind calculată la suma de 1615,75 lei, conform prevederilor Legii nr. 81 /21.11.1993, Ordinul nr.537/18.11.2002, în infracțiunea prev. de art. 31 alin.2 pen. rap. la art. 98 alin. 1 din Legea
nr.26/1996 ca urmare a modificării modului de calcul prin nr.OUG85/08.11.2006 completată de Ordinul nr.416/13.06.2006 și nr.769/22.11.2006 în temeiul acestora rezultând un prejudiciu în sumă de 1204,52 lei, instanța, după cum rezultă din încadrarea în drept anterioară, s-a apreciat că această modificare a modului de calcul anterioară soluționării cauzei, trebuie să profite inculpatului, motive pentru care a fost admisă.
În ceea ce privește apărarea formulată de inculpat, prin apărător, în sensul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deoarece martorii nu au acționat în scopul de a-și însuși pe nedrept, în folosul lor, bunul sustras, lipsind astfel una din condițiile esențiale ale furtului, așa cum este el reglementat prin art. 208 pen. element necesar pentru ca art.98 din Legea 26/1996 să fie incident, instanța a apreciat că este neîntemeiată.
Pe latura civilă a cauzei, în raport de situația de fapt reținută, instanța a constatat îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a inculpatului, astfel că în temeiul disp. art.14,15 și 346.pr.pen raportat la art. 998.civil a fost obligat inculpatul la plata sumei pretinse în cuvântul pe fond de către partea civilă, prin moștenitorii legali, sumă la care a fost evaluat prejudiciul inclusiv de către ocolul silvic și care este aptă să conducă la o justă și integrală reparare a prejudiciului material real încercat. Instanța a apreciat necesar, pentru o reparare integrală, a se avea în vedere valoarea arborilor la momentul faptei și nu cea ulterior modificată prin schimbările legislative intervenite, ce îi profită inculpatului doar pe latura penală a cauzei printr-o interpretare extensivă a noțiunii de lege penală mai favorabilă.
Solicitarea de obligare a inculpatului la daune morale a fost respinsă, infracțiunea nefiind susceptibilă de a produce prejudicii morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești și inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin decizia penală nr.38 din 14 februarie 2008, Tribunalul Argeșa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești, a desființat în parte sentința în sensul că a înlăturat condamnarea apelantului-inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 31 alin. 2.Cod Penal rap. la art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996.
În baza art. 334.C.P.P. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 31 alin. 2.Cod Penal rap. la art. 98 alin. 1 Legea nr.26/1996 în infracțiunea prev. de art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 și condamnă pe apelantul-inculpat la 1500 lei amendă.
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prima instanță, pe baza probatoriului administrat a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția apelantului inculpat sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunii prev.de art.98 alin.1 din Legea 26/1996 și nu aceea prev.de art.31 alin.2 Cod penal rap.la art.98 alin.1 din Legea 26/1996.
În acest sens, din probele administrate în cauză rezultă că o parte din martorii audiați în cauză nu au făcut altceva decât să transporte materialul lemnos la cererea apelantului inculpat la domiciliul bunicului patern al acestuia, deci apelantul inculpat și-a însușit pe nedrept materialul lemnos luat din posesia persoanei vătămate, fără consimțământul acesteia.
Împrejurarea că ulterior în cadrul unui proces civil apelantul inculpat a obținut o hotărâre judecătorească care nu este rămasă definitivă și prin care s-a statuat că el este proprietarul terenului cu vegetație forestieră de pe care a fost exploatat materialul lemnos, nu schimbă cu nimic starea de fapt, în sensul că la data săvârșirii faptei, terenul respectiv se afla în posesia părții vătămate.
Instanța de apel a apreciat că din probele administrate rezultă ă inculpatul nu a determinat cu intenție pe martori să sustragă materialul lemnos, aceștia acționând fără nici o formă de vinovăție.
Împotriva acestei decizii declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, decizia este criticată pentru faptul că instanța de apel nu a ținut cont de neregularitățile actului de sesizare.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că decizia instanței de apel nu este motivată.
Într-un al treilea motiv de recursa se susține că instanța de apel a comis eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Recurentul consideră că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, deoarece este nevinovat.
Examinând decizia supusă recursului sub aspectul motivelor invocate, în limitele cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Situația de fapt a fost corect stabilită de către instanța de apel.
Susținerea recurentului potrivit căreia a fost încredințat că terenul de pe care a tăiat materialul lemnos, a aparținut socrului său, este infirmată de adresa nr.389 din 13 februarie 2006 a primăriei comunei (fila 58 din dosar), adresă din care rezultă modul în care a fost pus în posesie asupra unor terenuri forestiere numitul . Din aceeași adresă rezultă și faptul că inculpatul, la data comiterii faptei știa că terenul de pe care a sustras materialul lemnos nu aparținea socrului său.
În același sens sunt și celelalte probe administrate în cauză, cu deosebire declarațiile martorilor audiați care, au transportat materialul lemnos la cererea inculpatului la domiciliul bunicului patern al acestuia.
Astfel, martorii, G, și au acceptat solicitarea inculpatului de a transporta arborii tăiați și au declarat că inculpatul le-a spus că materialul lemnos provine de pe terenul familiei sale și trebuie transportat la domiciliul numitului. În acest fel, inculpatul i-a indus în eroare pe martori și în aceste condiții martorii au acceptat să transporte materialul lemnos.
Se constată că și celelalte critici formulate de către recurent sunt neîntemeiate.
Actul de sesizare al instanței întrunește condițiile prevăzute de lege.
Decizia instanței de apel este motivată, neexistând contradicție între dispozitiv și considerente.
La individualizarea sancțiunii penale aplicate inculpatului au fost respectate prevederile prevăzute de art.72 Cod penal și este respectat principiul proporționalității.
Este adevărat că între momentul comiterii infracțiunii de către inculpat și data soluționării recursului legea penală aplicată în cauză a fost modificată. Cu toate acestea, nu este cazul să se aplice dispozițiile art.13 Cod penal privind legea penală mai favorabilă, deoarece fapta săvârșită de către inculpat este prevăzută atât în vechea reglementare cât și în noile dispoziții normative cu pedeapsa amenzii.
În concluzie, neexistând nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod procedură penală, în baza disp.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
În temeiul disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, jud. A, împotriva deciziei penale nr.38 din de 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei, onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.dr.
Tehn.
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
30.06.2008.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel
