Infractiuni silvice Spete. Decizia 381/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.381/
Ședința publică din 03 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel
Judecător G
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
procuror:
S-a luat în examinare, recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNAL și de inculpații, domiciliat în Rm.V, -, -illa E, scara 4, jud. V, și -., domiciliat în, sat., jud. V, împotriva deciziei penale nr. 167/A din data de 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția penală, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că dezbaterile asupra recursului, au avut loc la data de 19 mai 2009, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțând următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale formulate, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 281 din 31 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr-, în baza art. 163 și urm. Cod de procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de partea civilă, privind luarea măsurii asiguratorii a sechestrului.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.1Cod de procedură penală, cu art.181Cod penal, a fost achitat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 2 octombrie 1930 în comuna, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V, pensionar, fără antecedente penale, pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 Cod penal combinat cu art. 32 alin. 1,3,4 lit. a) din nr.OG 96/1998, raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 18/1 alin. 3 cu art. 91 lit. c) Cod penal, inculpatului i s-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii de 1000 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) Cod de procedură penală, același inculpat a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 Cod penal combinat cu art. 98 alin. 1,3,4 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.1Cod penal cu art. 18/1 Cod penal, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26 noiembrie 1968 în municipiul C, domiciliat în Râmnicu V, str.-, -.6, cu reședința în același oraș, -, - E,.4, fără antecedente penale, a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art.31 Cod penal combinat cu art.32 alin.1,3,4 lit. din nr.OG96/1998 raportat la art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art. 18/1 alin.3 Cod penal cu art. 91 lit. c) Cod penal, inculpatului i s-a aplicat sancțiunea amenzii administrative de 1000 lei.
În baza art. 31 Cod penal, combinat cu art.98 alin.1,3,4, din Legea nr.26/1996 cu art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 și 76 alin.1 lit. Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani.
În baza art.81 cu art.82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art. 346 Cod penal, a fost respinsă ca neîntemeiată, acțiunea părții civile și s-a luat act că părțile vătămate și Primăria nu s-au constituit părți civile în procesul penal de față.
În baza art. 191 Cod penal, inculpatul - a fost obligat la plata sumei de 500 lei către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, următoarea situație de fapt:
În primăvara anului 2003, inculpatul -, administrator la "" Râmnicu V, cu obiect de activitate principal exploatarea masei lemnoase, s-a deplasat în comuna, județul V, pentru a identifica persoane care doresc să vândă material lemnos; cu ajutorul reprezentanților de la primărie, acesta a contactat mai multe persoane deținătoare de terenuri cu material lemnos și, având acceptul acestora, a organizat tăierea de arbori, a făcut demersuri pentru marcarea arborilor de personal specializat din cadrul Ocolului Silvic D și Ocolului Silvic H, asigurând în același timp resursele umane și tehnice pentru tăierea arborilor, cubarea și transportarea materialului lemnos (doi tăietori de lemne, un tractorist, un drujbist și mijloc de transport ).
S-a menționat în continuare că, în acțiunea de marcare a arborilor, proprietarii de teren au solicitat ajutorul inculpatului pentru a se deplasa în pădure, pentru a indica locul de tăiere, întrucât, ca fost membru al Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar din, acesta cunoștea foarte bine delimitarea proprietăților.
Deși partea civilă a fost de acord cu desemnarea inculpatului pentru a indica proprietatea sa și chiar l-a delegat să-l însoțească pe reprezentantul ocolului silvic în pct. "" pentru a efectua marcarea arborilor și să supravegheze tăierea acestora, iar, la rândul său, a fost pus în posesie prin procesul verbal nr. 70 din 19 decembrie 2003 în pct. "", s-a constatat prin rapoartele de expertiză tehnică efectuate în cauză că s-a tăiat material lemnos mai mult decât a fost marcat de organele silvice, în volum de 104,044. esență și stejar, în valoare de 327.140.500 lei vechi.
În continuare, s-a constatat că tăierea fără drept a masei lemnoase întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 32 alin. 1,3,4, din nr.OG 96/1998, în condițiile prevăzute de art. 41 alin. 2 Cod penal, iar inculpatul - i-a determinat cu intenție pe cei doi angajați ai săi să taie arbori.
La rândul său, inculpatul a înlesnit cu intenție săvârșirea faptei de tăiere, prin indicarea arborilor spre marcare și tăiere, astfel încât ambii se fac vinovați de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de mai sus, în condițiile art.31 Cod penal.
S-a apreciat că nu ar fi fost posibilă tăierea masei lemnoase dacă părțile vătămate nu ar fi acceptat oferta inculpatului de a cumpăra material lemnos, după cum nici dacă reprezentanții primăriei și ocoalelor silvice nu ar fi facilitat demersurile inculpatului sus-numit de a achiziționa material lemnos în condiții de nelegalitate.
Existând acordul expres al celor care, cunoscând că încă nu sunt proprietari, au convenit cu inculpatul să vândă arborii cu sau fără marcă, fără aprobarea ocoalelor silvice a cererii de marcare, s-a conchis că aceste fapte nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, fiind aplicate dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b/1 Cod de procedură penală și 181Cod penal.
Pădurea din care s-au tăiat lemnele aparținea Primăriei, iar lemnele au fost luate fără consimțământul reprezentanților săi, astfel că inculpatul - se face vinovat și de infracțiunea prevăzută de art. 31 Cod penal raportat la art. 98 alin. 1,3,4 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului - că nu s-ar face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, întrucât lemnele ar fi fost luate cu consimțământul proprietarilor, deoarece un asemenea consimțământ nu a existat.
A fost înlăturată, de asemenea, și apărarea potrivit căreia materialul lemnos nu a fost corect evaluat, deoarece evaluarea s-a făcut în raport cu dispozițiile legale pe baza documentelor transmise de Regia Autonomă a Pădurilor și de constatările pe teren.
În favoarea inculpatului s-au aplicat circumstanțe atenuante și s-a redus pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege, respectiv la 2 ani închisoare.
S-au aplicat prevederile art. 81 Cod penal, pe o durată de încercare de 4 ani, stabilită conform art. 82 Cod penal.
Cum inculpatul nu a participat la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 Cod penal raportat la art. 98 alin. 1,3,4 din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru această infracțiune a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) Cod de procedură penală.
Cererea pentru despăgubiri formulată de partea civilă a fost apreciată neîntemeiată, întrucât la data tăierii arborilor pădurea nu îi fusese restituită, ea era proprietatea Primăriei, care nu a înțeles să solicite despăgubiri.
Ca urmare, și cererea de luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor inculpaților a fost apreciată de instanța de fond ca fiind neîntemeiată.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr. 167/A din 19 noiembrie 2008, admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, de partea civilă și de inculpatul -.
A desființat în parte sentința, în sensul că:
S-a înlăturat achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală și art. 181Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 Cod penal rap. la art. 32 alin.1, 3 și 4 lit. a) din nr.OG 96/1998, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, precum și aplicarea sancțiunii administrative de 1.000 lei pentru această infracțiune.
S-a înlăturat, de asemenea, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) Cod procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 Cod penal rap. la art. 98 alin. 1,3,4 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 31 Cod penal rap. la art. 32 alin. 1, 3 și 4 lit. a) din nr.OG 96/1998 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 02.10.193, în comuna, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V, la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 31 Cod penal rap. la art. 98 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 1 ani ș 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 191 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a schimbat temeiul juridic al achitării inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 31 Cod penal rap. la art. 32 alin. 1, 3 și 4 lit. a din OG nr.96/1998 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, din art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.1Cod de procedură penală și art. 181Cod penal, în art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) Cod de procedură penală și s-a înlăturat aplicarea sancțiunii administrative de 1000 lei.
S-a înlăturat condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru infracțiunea prev. de art. 31 Cod penal rap. la art. 98 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 26/1996.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul -, pentru infracțiunea prev. de art. 31 Cod penal rap. la art. 98 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 26/1996.
A fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 14 Cod de procedură penală și art. 998 Cod civil, au fost obligați, în solidar, inculpații și - la 21.229 lei despăgubiri către partea civilă, iar în baza art. 193 Cod pr.penală, a fost obligat fiecare inculpat la cîte 1.130 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă.
În baza art. 163 și urm. Cod pr. penală, s-a admis cererea părții civile și s-a instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, până la acoperirea integrală a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri și cheltuieli judiciare părții civile.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, care a fost obligat la 200 cheltuieli judiciare către stat.
Înainte de pronunțarea deciziei, în apel a fost prelungit probatoriul, astfel: s-au depus de partea civilă adeverințele nr. 313 și 314/2008, eliberate de Primăria, județul V, copii după actele de stare civilă ale acesteia, s-au luat declarații ambilor inculpați, Ocolul Silvic D și Ocolul au comunicate prin adresele nr. 3513/2008 și 184/2008 cererile formulate de cetățeni pentru tăierea arborilor și fișele tehnice întocmite de Ocolul Silvic, au fost audiați martorii,.
Prin adeverința nr. 2008 din 15 octombrie 2008, eliberată de Ocolul Silvic, s-a comunicat tribunalului că nu există cerere de marcare în perioada ianuarie - mai 2003 pe numele părții civile.
În raport cu aceste probe, cum și cu cele anterior administrate, instanța de apel a stabilit că a fost făcută dovada tăierii arborilor, atât a celor marcați, cât și a arborilor nemarcați, de pe terenurile proprietatea mai multor persoane, la indicația directă a inculpatului.
S-a mai stabilit că la momentul tăierii efective a arborilor a fost prezent numai inculpatul, care a indicat celor doi muncitori, și, care au executat efectiv tăierea, ce arbori să taie.
Cei doi martori sus-numiți au precizat că inculpatul le-a indicat tăierea, pe lângă arborii marcați și a unor arbori nemarcați, iar pentru a-i determina să efectueze tăierea de arbori nemarcați, le-a spus că "vor fi marcați și după aceea".
Același inculpat a intermediat vânzarea, în timp ce inculpatul nici nu a fost văzut în pădure atunci când s-au tăiat lemnele, el fiind văzut numai la rampa de încărcare care se afla în apropierea unui drum.
Evaluarea materialului lemnos tăiat, în cantitate de 104,044. s-a efectuat de către expert în conformitate cu Ordinul nr. 537/18.11.2002, în vigoare la data tăierii arborilor, dat în baza Legii nr. 81/1993 și a anexelor atașate acesteia.
S-a extras concluzia că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție, în sensul că i-a determinat pe muncitorii care se ocupau cu tăierea arborilor, să taie, pe lângă arborii marcați și arborii nemarcați, astfel că solicitarea acestuia, de aplicare a dispozițiilor art. 10 lit. a) sau 10 lit. c) Cod de procedură penală, a fost apreciată de tribunal ca neîntemeiat.
Forma continuată a acestei infracțiuni a rezultat din faptul că tăierea arborilor nemarcați s-a desfășurat pe perioada mai multor zile, respectiv ianuarie - mai 2003.
Tribunalul a apreciat că aplicarea art. 181Cod penal în speța de față este nelegală, întrucât a fost tăiată o cantitate importantă de material lemnos, peste 100. defrișându-se o suprafață importanță de pădure și aducându-se importante prejudicii, nu numai materiale dar și ecologice, cu efect pe o perioadă îndelungată.
Faptul că autoritățile locale nu au intervenit la stoparea activității infracționale nu poate să diminueze cu nimic pericolul social al faptei săvârșite, mai ales că nici nu s-a făcut dovada că autoritățile locale au cunoscut de tăierea arborilor nemarcați.
De aceea, s-a apreciat că motivul de apel al parchetului este întemeiat și, prin admiterea lui, s-a desființat în parte sentința, s-a înlăturat achitarea inculpatului și aplicarea sancțiunii administrative, dispunându-se condamnarea inculpatului, în baza art. 31 Cod penal raportat la art. 32 alin. 1,3,4 lit. a) din nr.OG 96/1998 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce privește încadrarea juridică, în art. 31 Cod penal art. 32 alin, 1,3,4 din nr.OG 96/1998 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, tribunalul a apreciat-o ca fiind corectă.
Participația improprie, conform art. 31 Cod penal, a fost reținută corect, inculpatul executând cu intenție acte și fapte de determinare a unor persoane care au tăiat arborii nemarcați, care au executat tăierea fără vinovăție.
De asemenea, a fost apreciată corectă și raportarea acestei fapte la disp. art. 32 alin. 1,3,4 din nr.OG 96/1998, întrucât tăierea arborilor s-a efectuat din fondul forestier, indiferent cine era proprietarul, valoarea acestora este de peste 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui de masă lemnoasă pe picior, așa cum rezultă din expertiza întocmită în cauză (peste 100. material lemnos în valoare 327.140.500 lei vechi), iar tăierea s-a făcut de două persoane.
Corect a fost făcută aplicația art. 41 alin. 2 Cod penal, deoarece activitatea de tăiere a arborilor de marcat s-a desfășurat pe o durată de timp mai mare, dar în realizarea aceleiași infracțiuni.
În legătură cu cea de-a doua infracțiune, respectiv cea prevăzută de 31 Cod penal raportat la art. 98 alin. 1,3,4 din Legea nr. 26/1996 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, din analiza completă a probelor efectuate a rezultat că cel care a fost în permanență cu persoanele care au tăiat arborii și le-au transportat la drumul de unde urmau să fie încărcate, a fost numai inculpatul și, deci, el a fost singurul care cunoștea că pe lângă lemnele marcate s-au tăiat și s-au transportat și lemne nemarcate, astfel că acesta are o participație improprie, faptă săvârșită cu intenție și la sustragerea materialului lemnos.
Încadrarea juridică, respectiv art. 31 Cod penal, raport la art. 98 alin. 1,3,4 din Legea nr. 26/1996, în condițiile aplicării art. 41 alin. 2 Cod penal, este corectă și nu se impune a fi schimbată, întrucât valoarea pagubei este de peste 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă, iar la săvârșirea faptei, atât de sustragere cât și de tăiere au participat două sau mai multe persoane, astfel că și pentru această infracțiune se impune reținerea vinovăției inculpatului.
La individualizarea pedepsei, tribunalul a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante personale, conform art. 74 lit. a) Cod penal, întrucât a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Infracțiunile fiind săvârșite în concurs real, s-a dispus contopirea lor, conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Având în vedere conduita bună anterior săvârșirii faptei, lipsa antecedentelor penal ca și vârsta înaintată a inculpatul, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că în temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de încercare, ce s-a stabilit conform art.82 Cod penal.
De asemenea, s-a făcut în cauză și aplicarea unor pedepse accesorii prin aplicarea art. 71 Cod penal raportat la art. 64 lit. a) și b) Cod penal, care conform art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, atrăgându-se atenția inculpatului asupra nerespectării consecințelor art. 83 Cod penal.
Cu privire la inculpatul, instanța de fond a reținut participația improprie la tăierea arborilor nemarcați dar s-a apreciat că fapta nu prezintă pericol social al unei infracțiuni și a fost achitat în temeiul art. 10 lit.1Cod de procedură penală, iar conform art. 91 lit. c) Cod penal, i s-a aplicat sancțiunea administrativă amenda de 1000 lei; s-a reținut participația improprie și la cea de-a doua infracțiune de sustragere de arbori, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, reținând circumstanțe atenuate pe care apoi a suspendat-o condiționat, conform art. 81 Cod penal.
S-a subliniat că, pentru a se reține vinovăția inculpatului pentru cele două infracțiuni, trebuie să se facă dovada că activitatea de determinare, înlesnire sau ajutare la săvârșirea unei fapte penale de către persoanele care comit acea faptă fără vinovăție să fie efectuată cu intenție.
Or, inexistența intenției este recunoscută chiar în actul de sesizare al instanței iar din întreg materialul probator nu rezultă că inculpatul - a desfășurat o activitate de determinare, înlesnire sau ajutare la săvârșirea celor două fapte de către persoanele care au săvârșit-o fără vinovăție.
Astfel, s-a făcut dovada că tăierea arborilor, atât marcați cât și nemarcați, s-a făcut la indicația inculpatului, iar inculpatul - nu a fost în pădure, el nu a avut cunoștință despre tăierea arborilor nemarcați.
În consecință, tribunalul a reținut că nu există vinovăția inculpatului pentru participația improprie la cele două infracțiuni sub forma inacțiunii, așa cum a fost trimis în judecată, atâta vreme cât legea impune ca fapta să fie săvârșită cu intenție, astfel că în speță nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale celor două infracțiuni.
Prin admiterea apelului declarat de inculpat, s-a desființat în parte sentința, în sensul că s-a schimbat temeiul juridic al achitării pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 Cod penal rap. la art. 32 alin. 1,3,4 lit. a) din nr.OG 96/1998, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1Cod de procedură penală și 181Cod penal, în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod de procedură penală și s-a înlăturat aplicărea sancțiunii administrative de 1000 lei amendă.
S-a înlăturat, de asemenea, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei, conform art. 81 Cod penal, pentru infracțiunea prev. de 31 Cod penal raportat. la art. 98 alin. 1,3,4, din Legea nr. 26/1996 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și achitarea inculpatului pentru această infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) Cod de procedură penală.
S-a înlăturat obligarea acestui inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelul părții civile a fost admis, întrucât pădurea din care s-au tăiat arborii a fost predată prin protocol Primăriei, protocol încheiat cu Ocolul Silvic D care, la rândul ei, era obligată să procedeze la punerea în posesie a proprietarilor de teren, proprietari care au fost validați pentru suprafețele de teren de pe care s-a făcut tăierea și însușirea arborilor.
La data validării, ca și la data întocmirii protocolului, arborii nu erau tăiați, ei au fost tăiați abia în perioada ianuarie - mai 2003, iar punerea în posesie s-a făcut în iunie 2003.
Având în vedere că, la data când s-au tăiat arborii, partea civilă era deja validată cu suprafața de pe care s-au tăiat arborii, că se încheiase protocolul între ocolul silvic și primărie, pentru a fi predată proprietarilor pădurea, iar potrivit Legii nr. 1/2000 era obligatorie punerea în posesie pe vechiul amplasament, trebuia ca la punerea în posesie să regăsească arborii existenți la data validării și întocmirii protocolului.
În consecință, nu are relevanță faptul că punerea în posesie a părții civile a avut loc după ce arborii au fost tăiați, de vreme ce la data când a fost validată și s-a întocmit protocolul arborii existau, iar organele abilitate erau obligate să procedeze la punerea în posesie pe vechiul amplasament.
În concluzie, partea civilă a suferit un real prejudiciu pentru care trebuia să fie despăgubită în condițiile art. 998, 999 cod civil coroborat cu art. 14 Cod de procedură penală.
Este adevărat că Primăria nu a solicitat despăgubiri, dar aceasta nu în ideea de a gratula inculpații, ci în ideea recunoașterii dreptului la despăgubire a proprietarilor, în speță a părții civile.
De altfel, sentința este nelegală și pentru faptul că, în condițiile în care nu se acordă despăgubiri persoanei vătămate potrivit art. 118 lit. e) Cod penal, bunurile dobândite prin săvârșirea infracțiunii se confiscă.
Or, instanța de fond, deși nu a acorat despăgubiri, nu a procedat la confiscarea bunurilor dobândite prin săvârșirea infracțiunii.
Obligarea inculpatului - s-a dispus avându-se în vedere că achitarea acestuia s-a făcut în temeiul art. 10 lit. d) Cod de procedură penală.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie și solicitând casarea.
Procurorul a formulat următoarele critici: 1) greșit instanța de apel i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) din Codul penal; 2) achitarea inculpatului - e contrară probelor aflate la dosar; 3) prejudiciul acordat a fost greșit calculat.
Dezvoltând aceste motive de recurs, a precizat recurentul că interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) Cod penal, ca pedeapsă accesorie, este excesivă față de persoana inculpatului, de faptul că acesta este infractor primar, în vârstă de 78 de ani și a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni silvice.
De asemenea, s-a făcut dovada, în opinia procurorului, că partea civilă i-a atras atenția inculpatului - că nu a fost pusă în posesie și nu i-a fost înmânată fișa tehnică pentru terenul din punctul " - Peste vale".
Recurentul a conchis că inculpatul - a știut că s-au tăiat arborii nemarcați, întrucât actele întocmite de firma sa reflectau în mod cert o cantitate de material lemnos, mai mare decât cea marcată.
În privința laturii civile, procurorul a arătat că partea civilă a fost deja despăgubită cu suma de 5.000.000 lei vechi, iar volumul de masă lemnoasă tăiată nu a fost exact stabilit.
Recurentul - inculpat - a adus critici numai sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, solicitând înlăturarea obligării sale la plata daunelor, iar celălalt inculpat, a solicitat achitarea, pe motiv că activitatea sa a constat doar în indicarea arborilor ce urmau a fi tăiați.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, întemeiate în drept în dispozițiile art. 385/9 pct. 14, 16 și 18 din Codul d e procedură penală, cum și a cazurilor de casare la care obligă alin. 3 al aceluiași articol, curtea constată că recursul declarat de procuror este întemeiat, în vreme ce recursurile declarate de cei doi inculpați sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Rezultă fără dubiu, din probele administrate, că în perioada în care au fost au fost tăiați arborii din pădurea comunei, punctele "" și "" (martie 2003), deși nu se întocmiseră procesele - verbale de punere în posesie a foștilor proprietari, acestora le fusese deja recunoscut dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră deținute anterior colectivizării, prin hotărâre a comisiei de fond funciar, și era indiscutabil că ei își vor primi exact terenurile avute, pe vechile amplasamente; dovadă în acest sens este chiar faptul că li s-au și emis procesele - verbale de punere în posesie, câteva luni mai târziu.
Rezultă, de asemenea, că inculpatul -, reprezentant al "", a discutat cu cei care erau proprietari ai terenurilor, pentru a cumpăra material lemnos în vederea exploatării de către societatea al cărei administrator este, intermediarul acestor discuții fiind inculpatul, care, la rândul său, dorea să vândă arbori firmei primului inculpat.
În continuare, curtea observă că persoanele care au procedat la tăierea arborilor, angajate ale "", i-au atras atenția inculpatului, care le indica arborii ce trebuiau tăiați, că unii dintre aceștia nu purtau marcă silvică, însă el i-a asigurat că nu vor fi probleme, că arborii urmau a fi marcați după tăiere.
angajați, audiați în calitate de martori ( și - filele 89, 90 dosar urm. penală și 144 dosar fond), descriu în mod detaliat cele reținute mai sus, așa încât în mod corect a fost dispusă condamnarea inculpatului, pentru faptele în legătură cu care acesta a fost trimis în judecată.
Se constată, astfel că recursul declarat de acest inculpat este nefondat, fiind legală și temeinică soluția de condamnare a sa, cum și pedepsele principale și accesorii aplicate, ce respectă întocmai criteriile prevăzute de lege și dau efect tuturor circumstanțelor reale și personale ale inculpatului, pe larg expuse în hotărârea atacată cu recurs.
Soluția de achitare a recurentului - inculpat - este, însă, greșită, căci, deși tribunalul a reținut corect că acest inculpat nu a fost prezent în pădure, la fiecare tăiere de arbori, rezultă, totuși, din probele administrate că acesta, în calitate de reprezentant al Societății comerciale "", a discutat cu proprietarii despre cantitatea de masă lemnoasă achiziționară, cum și despre prețul acesteia.
Mai mult, el a fost prezent la încheierea procesului - verbal de marcare a arborilor pe proprietatea părții civile din punctul "" și, când a solicitat acesteia și arbori din zona "peste vale", partea vătămată i-a atras vehement atenția că în acea zonă nu i-a fost reconstituită proprietatea și, deci, nu are ce să caute în acel loc.
Martoră la această discuție a fost, care relatează că, la insistențele inculpatului, partea civilă l-a avertizat că, în cazul în care va tăia arbori din acel loc, va sesiza organele de poliție ( 79 dosar urm. penală).
În continuare, curtea constată că actele contabile ale societății comerciale administrate de inculpat reflectă o cantitate de masă lemnoasă mult mai mare decât cea achiziționată, iar împrejurarea că acest inculpat era prezent la rampa de încărcare a materialului lemnos și conducea exploatarea acestuia - așa cum rezultă din declarațiile martorului ( 78 verso dosar urm. penală) denotă că a putut lua cunoștință în mod direct de volumul mare de masă lemnoasă tăiată, comparativ cu numărul arborilor marcați.
De aceea, în complet majoritar, curtea concluzionează că, în ce-l privește pe inculpatul -, există vinovăție în comiterea faptelor de săvârșirea cărora acesta este acuzat, sub forma intenției directe, prevăzute de art. 19 pct. 1 lit. a) din Codul penal, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui.
Așa fiind, se va admite recursul declarat de parchet, în baza art. 38515pct. 2 lit. d) Cod de procedură penală, va fi casată în parte hotărârea, se va înlătura soluția de achitare a inculpatului sus-numit și, pe fond, va fi condamnat acesta pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 31 Cod penal comb. cu art. 32 alin. 1,3,4 lit. a) din nr.OG 96/1998 republicată, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 31 Cod penal, comb. cu art. 98 alin. 1,3, 4 din Legea nr. 26/1996, cu aplicațiunea art. 41 alin. 2 Cod penal, acelea de determinare cu intenție a lucrătorilor săi de a tăia arbori nemarcați din pădurea aparținând părților vătămate și de a lua fără drept arborii respectivi, fiind cauzată o pagubă de peste 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la săvârșirea faptelor participând mai multe persoane împreună.
La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate, se va ține seama
de criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv de pericolul social concret al fiecărei fapte pentru care se va dispune condamnarea, de urmările produse, dar și de persoana inculpatului.
In raport cu toate aceste împrejurări, vor fi aplicate dispozițiile art.
74 și 76 din Codul penal și se va proceda la reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Se va realiza contopirea pedepselor, iar executarea rezultantei va fi
suspendată condiționat, potrivit art. 81 din Codul penal, deoarece scopul său, prevăzut de art. 52 din același cod, va putea fi atins și în aceste condiții.
Va fi fixat un termen de încercare în conformitate cu art. 82.
Potrivit art. 71 Cod penal, se vor interzice inculpatului drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) Cod penal, urmând ca, în aplicare alin. 5 al aceluiași articol, executarea pedepselor accesorii să fie suspendată pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
Criticile formulate pe latură civilă nu pot fi primite, întrucât este
legală obligarea în solidar a persoanelor responsabile de producerea prejudiciului, la repararea acestuia, pe de o parte, iar pe de altă parte, este îndreptățită a primi despăgubiri persoana în patrimoniul căreia a fost înregistrată paguba, în speță partea civilă.
Chiar dacă nu se realizase punerea în posesie a sa pe terenul cu
vegetație forestieră asupra căruia îi fusese reconstituită proprietatea, paguba a fost creată indubitabil în patrimoniul său căci, așa cum judicios a observat tribunalul, la punerea în posesie a părții civile, câteva luni mai târziu, aceasta nu a mai putut beneficia de întreaga valoare a bunului imobil, asupra căruia îi fusese deja recunoscută proprietatea.
Este, însă, real că părții civile i-a fost plătită de către inculpatul
- suma de 500 lei, așa încât se cuvine ca aceasta să fie scăzută din totalul despăgubirilor calculate de expert.
Pentru considerentele care au fost mai sus expuse, recursurile declarate de cei doi inculpați vor fi privite ca nefondate și se vor respinge ca atare, în baza art. 38515pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală.
Va fi menținută, în rest, decizia penală atacată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 din cod,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNAL V împotriva deciziei penale nr. 167/A din data de 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția penală, în dosarul nr-.
Casează în parte decizia și sentința nr.281/2007 a Judecătoriei Horezu.
Înlătură achitarea inculpatului.
În baza art. 31 Cod penal combinat cu art. 32 alin. 1, 3, 4 lit. a din OG96/1998 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, condamnă pe inculpatul, la 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal.
În baza art. 31 Cod penal, combinat cu art. 98 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 26/1996, cu art. 41 alin. 2 Cod penal condamnă pe același inculpat la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal.
În baza art. 33, 34 Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Conform art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată executării pedepsei pe o durata de 4 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, se suspendă executarea pedepsei accesorii.
Reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile, la 20.729 lei.
Menține în rest, dispozițiile hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, domiciliat în Rm.V, -, -illa E, scara 4, jud. V, și -., domiciliat în, sat., jud. V, împotriva deciziei penale nr. 167/A din data de 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul la 650 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150 lei onorariul apărătorului din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă pe inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă pe inculpați la câte 500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
-.
Grefier,
Red.-.
Tehnored./ex.3
Jud.fond
Jud.apel
OPINIE SEPARATĂ:
Contrar opiniei majoritare, apreciez că recursurile declarate atât de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cât și de inculpații -. și sunt fondate, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Latura penală a cauzei a fost soluționată corect de judecătorie și tribunal, prin achitarea inculpatului și condamnarea inculpatului -. pentru infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.
Dacă achitarea inculpatului este corectă, nu același lucru se poate afirma despre temeiul soluției adoptate în ceea ce privește participația improprie la săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală a arborilor prev.de art.31 Cod penal rap.la art.32 alin.1, 3, 4 lit.a din OG nr.96/1998 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor (fila 98 doar urmărire penală), G (fila 101 dosar urmărire penală), relevă faptul că inculpatul nu a fost niciodată prezent la tăierea arborilor.
Această din urmă activitate era desfășurată de martorii și, care au tăiat atât arborii marcați, cât și pe cei nemarcați. Ei au relatat că au fost instigați în acest sens numai de inculpatul -, declarațiile lor fiind cele mai edificatoare.
Deci, arborii nemarcați ce urmau a fi tăiați erau îndicați de inculpatul -. așa cum au relatat organele judiciare, martorii (fila 100 dosar urmărire penală) și martorii și.
Așadar, numai inculpatul -. a săvârșit infracțiunea de participație improprie la tăierea ilegală a arborilor prev.de art.31 Cod penal, rap.la art.32 alin.1, 3, 4 lit.a din OG nr.96/1998 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, probele administrate confirmând inexistența acestei infracțiuni în materialitatea sa în ceea ce-l privește pe inculpatul.
În legătură cu această situație, la o primă analiză s-ar fi impus achitarea în temeiul art.10 lit.c Cod pr.penală, fapta fiind săvârșită numai de inculpatul -, însă temeiul corect este cel prevăzut de art.10 lit.a Cod pr.penală.
Aceasta, deoarece, în situația în care există mai multe cauze de achitare, trebuie aplicate în ordinea impusă de legiuitor în conținutul art.10 Cod pr.penală.
Prin urmare, între cele două motive de achitare "fapta nu există" prevăzut de art.10 lit.a Cod pr.penală, și "fapta nu a fost săvârșită de inculpat" prevăzută de art.10 lit.c Cod pr.penală, va fi agreat primul temei, fiind în acord cu voința legiuitorului.
În legătură cu cea de-a doua infracțiune pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, apreciez că achitarea inculpatului și condamnarea inculpatului -. pentru participația improprie la săvârșirea infracțiunii de sustragere a arborilor tăiați ilegal prev.de art.31 Cod penal, rap.la art.98 alin.1,3,4 din Legea nr.26/1996 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal sunt legale.
În legătură cu activitatea primului inculpat, se impune un scurt comentariu referitor la temeiul achitării și momentul consumării infracțiunii imputate.
Astfel, infracțiunea mai înainte prezentată se consumă în momentul în care arborii nemarcați ce au fost tăiați ilegal ies din sfera de posesie sau detenție a părții vătămate și trec efectiv în sfera de stăpânire a inculpatului.
Simpla deposedare a părții vătămate duce automat la realizarea infracțiuni și deci, la consumarea ei.
Așadar, infracțiunea s-a consumat în momentul în care arborii tăiați au fost luați de pe terenul părții vătămate și nu în momentul recepției materialului lemnos, această operațiune desfășurându-se ulterior consumării furtului.
În altă ordine de idei, nicio probă nu dovedește faptul că inculpatul a instigat la furt ori a cunoscut că materialul lemnos tăiat și preluat de SC SRL a fost sustras.
Din contră, martorii, (98 și 100 dosar urmărire penală) au relatat că, la tăierea arborilor erau de față reprezentanții firmei și proprietarului și că, la discuția ce a avut loc între inculpatul și, nu i s-a părut că aceasta nu i-a dat acordul primului să taie lemne din pădurea sa, cu atât mai mult cu cât a mărit cuantumul pretențiilor.
Probele dovedesc calitatea de reprezentant al numitei pe care a avut-o martorul. Acesta a confirmat că se ducea în pădure când se tăiau arbori de pe terenul său ori când auzea că "au intrat în pădurea lui ".
În opinia majoritară, s-a susținut că inculpatul ar fi trebuit să-și dea seama că materialul lemnos pe care îl recepționa era în cantitate mult prea mare decât cel ce ar fi rezultat doar prin tăierea arborilor marcați și că este sustras.
Acest aspect este irelevant întrucât, pe de o parte, infracțiunea de furt, așa cum am arătat, s-a consumat imediat după tăierea arborilor, prin transportarea acestora de pe terenul și, pe de altă parte, la tăierea materialului lemnos și transportarea acestuia la rampă, era de față reprezentantul ei, conform probatoriului analizat anterior, pe larg.
Prin urmare, dovedindu-se înțelegerea dintre inculpatul și, care era reprezentată de martorul, nu se poate susține că inculpatul i-a instigat în vreun fel pe muncitorii care au tăiat arborii să-i sustragă ori că a știut proveniența ilicită a acestora.
Deci, temeiul achitării, acela al articolului 10 lit.d Cod pr.penală este corect.
Nici opinia parchetului în sensul că inculpatul ar fi cel puțin tăinuitor la fapta de furt de arbori comisă de inculpatul nu are niciun fundament, de vreme ce nicio probă nu demonstrează faptul că primul a cunoscut că arborii tăiați sunt sustrași. Din contră, așa cum am arătat, inculpatul a avut convingerea că toată cantitatea de material lemnos tăiată în prezența reprezentantului exprimă voința acesteia, așa cum am expus, pe larg, anterior.
În legătură cu activitatea inculpatului probele administrate conturează săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.31 Cod penal, rap.la art.98 alin.1, 3, 4 din Legea nr.26/1996, pentru considerentele expuse, pe larg, în opinia majoritară, doar în ceea ce-l privește pe acest inculpat.
În fine, în legătură cu calitatea de subiect pasiv al infracțiunii de sustragere, apreciez că parte vătămată este Primăria și nu, găsind astfel întemeiat recursul parchetului, în acest sens.
În acord cu prima instanță, Primăria a fost prejudiciată prin săvârșirea infracțiunilor, deoarece terenul se află în administrarea sa, conform protocolului de preluare încheiat cu Ocolul Silvic D la 04.08.2000 (126 dosar urmărire penală).
Aceasta, deoarece, prin validare, se recunoaște dreptul de proprietate, însă, calitatea de proprietar este dobândită în momentul punerii în posesie pentru că atunci se stabilește amplasamentul terenului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Până la acel moment, dreptul de proprietate este abstract și devine concret, prin punerea în posesie, conform procesului-verbal.
În raport de aceasta, constat că la momentul săvârșirii infracțiunilor, nu avusese loc punerea în posesie a numitei, persoană îndreptățită s-o redobândească.
Este irelevant faptul că ulterior ea a devenit proprietar și că a primit un teren defrișat, urmare a activității ilegale descrise anterior, însă paguba a suferit-o Primăria.
În altă ordine de idei, calitatea de proprietar este raportată la momentul săvârșirii faptei și nu la momentul ulterior punerii în posesie, când a devenit proprietar.
Stabilirea calității de proprietar în raport de consumarea infracțiunilor conferă persoanei prejudiciate calitatea de subiect pasiv al acestor infracțiuni și, implicit, dreptul de a fi dezdăunată de persoana care a cauzat prejudiciul.
Așa cum am arătat, Primăria avea acest drept, însă, ea nu a formulat pretenții civile.
Prin urmare, în lipsa constituirii de parte civilă, suma de 32.714,05 lei reprezentând valoarea celor 104.044 mc. material lemnos tăiat ilegal va fi confiscată de la inculpatul, persoană ce l-a recepționat și valorificat ulterior.
Întrucât nu are calitatea de subiect pasiv, cererea sa de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților apare ca lipsită de justificare.
Aceste dispoziții referitoare la latura civilă constituie singurul motiv pentru care apreciez că recursul inculpatului este întemeiat.
În raport de argumentația ce precede, conform art.308 Cod pr.penală, art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, art.193 alin.3 Cod pr.penală, opinez pentru admiterea recursurilor declarate de Parchetul de pe Lângă Tribunal V și inculpații -., casarea, în parte, a deciziei recurate și a sentinței în sensul înlăturării:
- obligării inculpaților la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare către partea civilă, admiterii cererii formulate de aceasta din urmă privind instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților. Rejudecând, opinez pentru:
- schimbarea temeiului achitării inculpatului din art. 10 lit. d) Cod procedură penală în art. 10 lit. a) Cod procedură penală pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală a arborilor prev. de art.31 Cod penal rap. la art. 32 alin. 1, 3, 4, lit. a) din nr.OG96/1998 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal; - respingerea cererilor de despăgubiri civile și de instituire a sechestrului asigurator formulate de intimata,
- confiscarea de la inculpatul a sumei de 32.714,05 lei, parte vătămată fiind Primăria, care nu a formulat pretenții civile față de cei doi inculpați,- menținerea, în rest, a dispozițiilor hotărârilor atacate, referitoare la condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, referitoare la cheltuielile judiciare către stat, referitoare la achitarea inculpatului de către Tribunalul Vâlcea;- suportarea de către stat a cheltuielilor judiciare conform art.192 alin. 3 Cod procedură penală.
13.07.2009
EM/3 ex.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Marius Gabriel
