Infractiuni silvice Spete. Decizia 48/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 48
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva deciziei penale nr. 226/A/ 21 iunie 2007 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul intimat, inculpatul G personal, asistat de av., av. pentru inculpatul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța aduce la cunoștința inculpatului G dispozițiile art. 70 al.2 din Codul d e procedură penală și anume faptul că are dreptul de a nu da nici o declarație, atrăgându-i totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul G arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, precizând totodată că menține toate susținerile făcute anterior cu ocazia audierii sale.
Interpelate părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs. Criticile aduse deciziei penale nr. 226/A/ 21 iunie 2007 a Tribunalului Vaslui vizează nelegalitatea deciziei pronunțate, în sensul că instanța de apel a reținut ca urmare a modificărilor în materie, că faptele inculpaților constituie contravenție.
Av. pentru inculpatul solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Vaslui.
Av. pentru inculpatul G solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Vaslui.
Av. pentru inculpatul solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel.
Inculpatul G având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL IAȘI
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Bârlad, prin sentința penală nr. 129/12 februarie 2007 a hotărât achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. b Cod procedură penală, art. 13 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere de arbori, prevăzută de art. 32 alin. 1 alin. 4 lit. e, c din nr.OG 96/1992 și sustragere de material lemnos, prevăzută de art. 98 alin. 1 alin. 4 din Legea nr. 26/1996, împotriva părții vătămate Direcția Silvică
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. b Cod procedură penală, art. 13 Cod penal, s-a dispus achitare inculpaților G și pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de tăiere de arbori prevăzută de art. 32 alin. 1 alin. 4 lit. a, c din nr.OG 96/1998 și sustragere de material lemnos, prevăzută de art. 98 alin. 1 alin. 4 din Legea nr. 26/1996, împotriva părții vătămate Direcția Silvică
S-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 25/26.11.2005 din parcelele Ua 10 și Ua 11 ale Ocolului Silvic. jud. V - Cantonul Silvic 13, com., jud. V, situate în partea de nord a satului au fost tăiați și sustrași trei arbori de esență și doi arbori esență.
Arborii pe fir au fost tăiați cu un fierăstrău și o secure proprietatea inculpatului -, de către cei trei inculpați; lemnele rezultate au fost încărcate în două căruțe, aparținând părinților inculpaților și - și au fost vândute în aceeași noapte inculpaților, cu suma de 1.200.000 lei ROL, și, cu suma de 1.500.000 lei ROL.
La data săvârșirii faptelor prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior era de 23 lei, și raportată la valoarea pagubei - 336 lei - rezultă că valoarea prejudiciului ar fi fost de 13.75 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Situația de fapt prezentată mai sus a fost reținută de instanță, așa cum ea rezultă din sesizarea organelor silvice, proces-verbal de cercetare la fața locului, de reconstituire, adresa de evaluare, proces verbal de ridicare și predare material lemnos, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpaților.
În cursul judecații, instanța a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților, în sensul că fapta de a fi tăiat cei 5 arbori întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere de arbori - art. 32 alin. 1, 4 lit. a, c din nr.OG 96/1998, în loc de infracțiunea de taiere de arbori - art. 97 alin. 1, 4 lit. a, c, d din Legea 26/1996, reținută în sarcina inculpaților prin rechizitoriu.
Potrivit art. 32 alin. 1 din G 96/1998: -, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național sau din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, de către proprietari, deținători sau de către oricare altă persoană, dacă valoarea arborilor, puieților sau lăstarilor este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea este sub această limită, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de 2 ani, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare sau cu amendă.
Potrivit art. 32 alin. 1 lit. a, c din G nr. 96/1998 - pedepselor prevăzute la alin. 1 - 3 se majorează cu 3 ani în cazul în care faptele au fost săvârșite de două sau mai multe persoane împreună și în timpul nopții;
Potrivit art. 98 alin. 1 din Legea 26/1996 - Furtul de arbori doborâți sau rupți ce fenomene naturale, ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ori dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de 2 ani, se pedepsește cu închisoare sau cu amendă.
Potrivit art. 98 alin. 4 din Legea 26/1996 - în cazul în care furtul a fost săvârșit în împrejurările menționate la art. 97 alin. 4, maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se majorează cu 3 ani.
Calculul valoarea pagubei a fost inițial calculat în temeiul prevederilor Legii 81/1993.
Potrivit art. 12 din OUG nr. 85/15.11.2006 - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetației forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică și privată și economiei vânatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 29 noiembrie 1993, cu modificările ulterioare.
Caracterul penal al faptelor incriminate prin dispozițiile art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 si art. 32 alin. 1 din OG nr. 96/1998, nu este independent, de sine stătător, întrucât prin dispoziția " dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior", care este o normă de trimitere la altă dispoziție legală, acesta este condiționat de raportul dintre valoarea pagubei și prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă, care în mod normal, își găsește reglementarea și determinarea într- altă dispoziție legală și care nu este prin excelență una strict de drept penal, dar care influențează însă încadrarea unei fapte, în domeniul penalului ori a contravenționalului, după cum este sau nu depășită o anumită limită valorică pagubei, stabilită de legiuitor, astfel cum el (legiuitorul) înțelege a ocroti sau nu anumită valoare socială și considera dăunătoare pentru comunitate, încălcarea acesteia.
Constatând că dispoziția legală în baza căreia s-a efectuat inițial calculul pagubei Legea 81/1993 a fost abrogată și în cauză au fost emise alte norme, instanța a dispus efectuarea unei recalculări a pagubei, în raport de noile norme stabilite prin OUG85/2006.
Din recalcularea efectuată, potrivit normelor stabilite de OUG85/2006, a rezultat ca valoarea prejudiciului este de 274 lei și că, în raport de noul preț al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, valoarea pagubei este de doar 3,3 ori mai mare.
În condițiile în care valoarea pagubei este mai mică decât limita legală: "de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior", fapta nu mai constituie infracțiune, ci fapta are un caracter contravențional.
Potrivit art. 13 alin. 1 Cod penal - în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
În determinarea legii penale mai favorabile, doctrina penală s- oprit asupra următoarelor criterii generale:
a) criteriul condițiilor de incriminare;
b) criteriul condițiilor de tragere la răspundere penală;
c) criteriul sancțiunilor penale (pedepsei).
Pentru a determina legea penală mai favorabilă se va recurge la o operațiune imaginară de aplicare a fiecăreia dintre legile succesive cu privire la fapta comisă de inculpat, adică se va încadra fapta potrivit fiecărei legi și se va da eficiență dispozițiilor de sancționare, iar apoi se vor compara rezultatele astfel obținute.
Toate aceste elemente trebuie apreciate in concreto, ele având aptitudinea de a califica o lege ca fiind mai favorabilă doar în măsura în care, raportat la situația de fapt concretă determină o situație mai ușoară pentru făptuitor.
Chiar dacă dispozițiile normei de incriminare a faptelor - art. 32 alin. 1 din nr.OG 96/1998; art. 98 alin. 1 din Legea 26/1996, prin conținut sau textual, nu au suferit nici o modificare directă, vizibilă, caracterul mai favorabil sau nu al normei penale nu trebuie analizat numai prin stricta interpretare a textului normei penale, care poate lasă impresia unei nemodificări, ci prin analizarea tuturor textelor de lege aplicabile cazului concret conform fiecăreia dintre legile succesive.
În cauză se poate spune că a avut loc o modificare indirectă a normei penale prin modificarea condiției de incriminare: dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, respectiv prin rezultatul acestei condiții.
Dispozițiile penale din conținutul art. art. 32 alin. 1 din G 96/1998, și art. 98 alin. 1 din Legea 26/1996, nu prevăd expres valoarea pagubei peste care este necesar a fi prejudiciul pentru ca fapta să fie considerată infracțiune, ci stabilește doar o formulă de determinare a acestei valori: de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, prin raportare la 2 elemente: formula de calcul și prețul mediu al unui metru cub care, ambele, prezintă următoarele caracteristici: sunt variabile și sunt reglementate într-o altă normă de drept, pentru care nu se cere a fi una strict penală.
În a încadra faptele inculpaților în domeniul răspunderii penale sau contravenționale, interesează strict rezultatul formulei de calcul, stabilit de expert care, evident, este un element, direct aplicabil, cu strict caracter penal, dat fiind ca el este cel care determină încadrarea faptelor, chiar dacă se fundamentează pe elemente ce nu prezintă un caracter penal și nu interesează elementele pe baza cărora se efectuează calculul (volumul de masă lemnoasă sustras, modul de determinare acestuia în raport de situațiile concrete - când a fost sau nu găsit materialul tăiat/sustras, valoarea prejudiciului, prețul etc.) pentru că ele sunt elemente indirecte, pe care nu le are în vedere instanța, ci expertul care efectuează calculul.
În determinarea legii penale mai favorabile se aplică criteriul aprecierii "in concreto"
Conform acestui criteriu legea mai blândă nu poate fi stabilită a priori, ci numai în raport de situația inculpatului în proces și de circumstanțele în care a săvârșit infracțiunea.
Legea cea mai blândă nu este aceea care, în abstract, conține dispozițiuni mai favorabile, ci aceea care, față cu cazul concret reținut de judecători, conduce la o situațiune avantajoasă infractorului.
Aceasta înseamnă că nu este suficientă compararea în abstract a dispozițiilor din legile succesive,ci trebuie comparate efectelepe care aplicarea lor în cazul dat le are cu privire la situația inculpatului.
Legea mai favorabilă este aceea care în complexul dispozițiilor sale aplicabile cazului concret supus judecății, conduce la un rezultat favorabil inculpatului, iar procesul practic de determinare a legii penale mai favorabile este unul logic care ține seama de fapta săvârșită, de persoana infractorului și de toate textele de lege aplicabile cazului concret, conform fiecăreia dintre legile succesive.
Dacă, in operațiunea de determinare a legii penale mai favorabile s-ar înlocui din cuprinsul normei penale: art. 32 alin. 1 din OG 96/1998 și art. 98 alin. 1 din Legea 26/1996, formula de determinare a acestei valori: de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, cu însuși cuantumul celor două valori obținute prin calcul prejudiciului efectuat în baza Legii 81/1993 și OUG85/2006, atunci s-ar putea observa, în măsura în care aceste valori ar fi diferite, că putem vorbi de modificare a normei penale sub aspectul condițiilor de incriminare și se va putea pune problema care din cele dotă reglementari este mai favorabilă.
În situația de fapt a prezentei cauze, raportat la conținutul textelor de lege de incriminare: art. 32 alin. 1 din G 96/1998, art. 98 alin. 1 din Legea 26/1996, nu sunt aplicabile alte criterii de determinare a legii penale mai favorabile, singurul element fiind acela al condiției de incriminare privind cuantumul valorii prejudiciului față de care instanța constată că noua reglementare este mai favorabilă, întrucât făcând abstracție de valoarea prejudiciului, de prețul unui metru cub de masă lemnoasă, de olumul de masă lemnoasă etc. s-a stabilit că elementul cu caracter penal din conținutul normei de incriminare care interesează instanța.
Nu are relevanță directă dacă valoarea prejudiciului, prin modificări de prețuri sau proceduri de calcul, crescut sau scăzut, sau dacă cuantumul prețului unui metru cub de masă lemnoasă a crescut sau a scăzut, ci interesează dacă raportul dintre cele doua depășește pragul minim stabilit de legiuitor - de 5 ori peste - și subzistă în momentul aplicării normei penale de către instanță.
a contrario, dacă s-ar considera că nu a avut loc nici o modificare legii penale, ca abrogarea L 81/1996 prin intrarea în vigoare a OUG85/2006, nu produce nici un fel de modificare a condiției de incriminare din norma penală, că nu ar avea o succesiune de două legi penale, care să pună în discuție problema determinării celei mai favorabile, atunci ar însemna, ca și în prezent, pentru săvârșirea de fapte similare (tăierea și sustragerea unui număr de 5, în același volum de masă lemnoasă) efectul aplicării normei penale - art. 32 alin. 1 din OG 96/1998, art. 98 alin. 1 din Legea 26/1996, ar trebui sa fie același.
Acest lucru nu este insă posibil, pentru că în cazul săvârșirii în prezent a unei fapte similare (tăierea și sustragerea unui număr de 5, în același volum de masă lemnoasă) calculul se va efectua potrivit normelor stabilite de OUG 85/2006, iar fapta nu ar mai fi de natură penală, ci doar de natură contravențională.
Și dacă norma penală se apreciază că nu s-a modificat deloc, că nu este o succesiune de legi penale, nu este posibil ca în situații de fapt similare, sub imperiul aceleiași legi penale, în condițiile aplicării corecte a legii, să se producă efecte diferite.
Reținând în sarcina inculpaților faptele descrise mai sus și apreciind că prin intrarea în vigoare a OUG85/2006 și abrogarea Legii 81/1993 a avut loc o modificare indirectă a normei penale prin modificarea condiției de incriminare: dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, respectiv prin rezultatul acestei condiții, și constatând, din recalcularea efectuată că noile dispoziții sunt mai favorabile, instanța, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a și art. 10, lit. b Cod procedură penală, art. 13 Cod penal, au fost achitați inculpații cu privire la săvârșirea infracțiunilor de tăiere de arbori - prev. de art. 32 alin. 1, alin. 4 lit. a, din OG96/1998 și sustragere material lemnos - prevăzută de art. 98 alin. 1, alin. 4 din Legea nr. 26/1996, împotriva părții vătămate Direcția Silvică
În temeiul art. 346 Cod procedură penală s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
În temeiul art. 192 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului se opinează că nr.OUG 85/8 decembrie 2006 prin care s-a aprobat Legea nr. 81/1993 nu este o lege penală și, ca atare, nu se pot aplica prevederile art. 13 Cod penal, potrivit cărora "în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale de aplică legea mai favorabilă". Ordonanța de Urgență nr. 85/ 8 noiembrie 2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, a apărut ca o necesitate determinării răspunderii personalului silvic. Este olegecivilă în baza căreia se calculează cuantumul pagubei produsă vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, delimitând contravențiile de infracțiuni și are aplicabilitate de la data intrării în vigoare. Deci acest act normativ nu se aplică retroactiv.
Parchetul apreciază că până la data intrării în vigoare a OUG85/08 noiembrie 2006, erau aplicabile prevederilor Legii nr. 81/1993.
Arată că pe cale de consecință, instanța, pe baza probelor administrate în cauză, trebuia să dispună condamnarea inculpaților.
În cazul în care instanța de apel nu îmbrățișează acest punct de vedere, consideră că achitarea trebuia dispusă în baza art. 10 lit. d Cod pr. penală, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor cu privire la condiția prevăzută de cele două texte de lege care reglementează regimul silvic, respectiv 32 alin. 1,4 din OG96/1998 și art. 98 alin. 1,4 din Legea 26/1996.
Consideră că reținând prev. art. 10 lit. d Cod pr. penală, instanța este obligată să rezolve și acțiunea civilă.
În al treilea rând, instanța de fond a privat părțile de o cale de atac și anume cea referitore la apel, comunicând părții civile că are dreptul la recurs în termen de 10 zile. De asemenea și părților prezente la pronunțare li s-a adus la cunoștință că pot folosi calea de atac a recursului.
Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 226/A din 21 iunie 2007 a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 120/12 februarie 2007 a Judecătoriei Bârlad pe care a desființat-o în parte în latura penală și rejudecând în baza art. 12 Cod procedură penală, a dispus sesizarea Direcției Silvice V pentru luarea măsurilor sau aplicarea sancțiunilor corespunzătoare.
S-au înlăturat dispozițiile contrare din sentință, menționându-se celelalte dispoziții.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Instanța de fond a stabilit în mod judicios situația de fapt pe baza unei corecte aprecieri a probelor administrate în cauză și a achitat inculpații făcând o interpretare corespunzătoare a succesiunii de acte normative aplicabile în materie, prin prisma dispozițiilor art. 13 Cod penal.
Situația de fapt a fost reținută în mod corect de instanța de fond prin aprecierea judicioasă a materialului probatoriu administrat în cauză: acte, martori, declarațiile inculpaților.
Prejudiciul stabilit inițial în cauză, reprezentând contravaloarea materialului lemnos tăiat și sustras de inculpați, se cifra la 336 RON, valoare care a fost inserată în actul de sesizare a instanței.
Valoarea inițială a prejudiciului a fost determinată, în cursul urmăririi penale, de către partea civilă Direcția Silvică V, la solicitarea organelor de cercetare penală, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 81/1993 și a nr.OG 537/18.11.2002 ( 12,134 doar urmărire penală).
Prin art. 12 din nr.OUG85 /8.11/2006 au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 81/1993 și s-a stabilit o nouă modalitate de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, modificându-se substanțial valoarea factorului pentru prejudiciile înregistrate la arbori, pe specii sau grupe de specii.
În plus, prin ordinul nr. 416/13.06.2006 al Ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale a fost stabilit un nou preț mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, respectiv 69 lei RON/ și s-a abrogat ordinul anterior (nr. 537/18.11.2002) care prevedea un preț mediu de 230.000 lei/mc.
În aceste condiții Tribunalul retine că s-au modificat condițiile incriminării ca infracțiuni a tăierii, respectiv sustragerii de arbori din fondul forestier.
Astfel, art. 32 alin. l din nr.OG 96/1998 incriminează tăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național sau din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, de către proprietari, deținători sau de oricare altă persoană, dacă valoarea arborilor, puieților sau lăstarilor este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea este sub această limită, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin 2 ori în intervalul de 2 ani.
Pe de altă parte, art. 98 din Legea nr. 26/1996 prevede că se pedepsește furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale, ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați sau scoși din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră prev. la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea este sub această limită dar fapta a fost săvârșită de cel puțin 2 ori în intervalul de 2 ani.
Prin urmare se constată că legiuitorul a stabilit o condiție privind o valoare minimă a prejudiciului prin textele citate, care reglementează faptele deduse judecății și a inserat în normele incriminatoare o normă de trimitere.
Fiind un domeniu reglementat prin legi speciale, este firesc ca norma de referire să nu aibă caracter penal, ci administrativ sau chiar civil, dar ceea ce trebuie reținut este că textele care incriminează anumite fapte ca infracțiuni se completează în ceea ce privește condiția privind valoarea prejudiciului cu actele normative în vigoare în materia respectiva la un anumit moment.
Pe cale de consecință, dacă intervine o succesiune în timp a acestor reglementări privind modul de calcul al prejudiciului, se produce, în mod inevitabil și o succesiune a normelor având caracter penal din domeniul fondului silvic, fiind aplicabile dispozițiile art. 13 Cod penal privind legea mai favorabilă.
În cauză, Tribunalul constată că după apariția nr.OUG 85/15.11.2006, valorile prejudiciilor stabilite pentru infracțiuni la regimul silvic se reduc semnificativ, ca urmare a diminuării substanțiale a factorului k.
Prin adresa nr.358/01.02.2007, Direcția Silvică V, Ocolul Silvic a comunicat că valoarea prejudiciului creat prin tăierea și sustragerea celor 5 arbori tăiați ilegal de către inculpați, recalculat conform dispozițiilor nr.OUG 85/2006 și nr. 416/2006 este de 274 lei.
Prin urmare, Tribunalul constată că pentru nici una dintre cele două infracțiuni deduse judecății în cauză nu este îndeplinită condiția valorii minime a prejudiciului prevăzută de textele incriminatoare, ceea ce înseamnă că faptele concrete săvârșite de inculpați nu sunt prevăzute de legea penală. Se mai retine și faptul că partea civilă a comunicat, prin relațiile la care s-a făcut referire, că fapta inculpaților nu mai constituie infracțiune silvică.
Nici al doilea motiv de apel, cu privire la temeiul achitării, nu este fondat. Nu ar fi corecta o soluție de achitare în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, deoarece fapta nu mai constituie infracțiune, dar este sancționabilă potrivit dispozițiilor din legile speciale ca și contravenție.
Chiar dacă nu mai poate fi antrenată răspunderea penală a inculpaților, nu se poate ignora că s-a produs o încălcare a legii, ceea ce conduce la stabilirea, potrivit legii speciale a unor sancțiuni contravenționale și la antrenarea răspunderii civile pentru pagubele pricinuite.
Răspunderea contravenționala este, prin modalitatea de reglementare și consecințele față de persoana și patrimoniul contravenientului, o formă de răspundere mult mai gravă decât răspunderea civilă delictuală care poate fi stabilită în condițiile în care s-ar pronunța achitarea pe temeiul art. 10 lit. Cod procedură penală. Ipoteza din cauză este un caz tipic pentru aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. b Cod procedură penală.
Examinând din oficiu sentința apelată, Tribunalul constată că în raport de temeiul achitării și de particularitățile situației de fapt, instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 12 Cod procedură penală și să sesizeze Direcția Silvică pentru aplicarea eventuală a unor sancțiuni contravenționale, în condițiile Legii nr. 31/2000.
Nici al treilea motiv de apel nu este fondat. Calea de atac este stabilită de lege și nu de instanță, iar eroarea din dispozitivul sentinței apelate cu privire la indicarea căii de atac nu este de natură să atragă nulitatea hotărârii.
Pentru aceste considerente s-a admis apelul în baza art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală și a fost desființată în parte sentința apelată, în latură penală.
Rejudecând, în temeiul art.12 Cod procedură penală a fost sesizată Direcția Silvică V pentru luarea măsurilor sau aplicarea sancțiunilor corespunzătoare.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunța în apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că atât hotărârea instanței de fond, cât și a celei de apel sunt nelegale și netemeinice întrucât nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 13 Cod penal.
Se arată că nr.OUG 85/2006 prin care s- abrogat Legea nr. 81/1993 este o lege civilă care nu retroactivează, în baza ei calculându-se cuantumul pagubei produse vegetației forestiere, delimitând contravențiile de infracțiune, însă până la data intrării în vigoare a acestei legi se aplică dispozițiile Legii nr. 81/1993.
Se solicită așadar casarea celor 2 hotărâri și condamnarea inculpaților la pedepse în limite legale pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu materialul probatoriu administrat în cauză instanța de fond și de apel au reținut că faptele săvârșite de inculpații, G, de tăiere de arbori și sustragere de material lemnos, prevăzute de art. 32 alin. 1 alin. 4 lit. a, din nr.OG 96/1998 și art. 98 alin. 1, alin. 4 din Legea nr. 26/1996 împotriva părții vătămate Direcția Silvică V, nu sunt prevăzute de legea penală și a dispus achitarea inculpaților, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală și art. 13 Cod penal.
Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate, care au fost judicios interpretate.
Față de succesiunea în timp a actelor normative aplicabile în cauză, în mod temeinic și legal s-a apreciat că modificarea adusă modului de calcul al prejudiciului prin nr.OUG 85/8 noiembrie 2006, art. 12, produce, în mod inevitabil, și o succesiune a normelor având caracter penal din domeniul fondului silvic, fiind obligatorie aplicarea dispozițiilor art. 13 din Codul penal privind legea penală mai favorabilă. Astfel, față de valoarea prejudiciului recalculat, stabilit la 274 lei, în mod corect s-a stabilit că faptele inculpaților nu mai sunt infracțiuni silvice, nefiind îndeplinită condiția valorii minime a prejudiciului prevăzute de textele incriminatoare, putând interveni însă răspunderea contravențională a acestora, situație sesizată legal de instanța de apel, conform art. 12 Cod procedură penală privind posibilitatea ca Direcția Silvică V să aplice Legea nr. 31/2000.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente în baza art. 385 ind. 15, pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, împotriva deciziei penale nr. 226/A/21 iunie 2007 a Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva deciziei penale nr. 226/A/ 21 iunie 2007 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare în sumă de 600 lei, rămân în sarcina statului, din care, câte 150 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
15.02.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Iulia Elena Ciobanu, Mihaela
