Infractiuni silvice Spete. Decizia 511/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 511/
Ședința publică din 02 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpatul domiciliat în Rucăr, județul A, și de partea civilă, domiciliat în comuna Rucăr, str. - Moara, județul A, împotriva deciziei penale nr. 107 din data de 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
- apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul inculpat, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 68/02.09.2008, emisă de Baroul A - cabinet individual, recurentul parte civilă personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depune la dosar de către apărătoarea recurentului inculpat adeverința medicală nr. 2984/2008, eliberată de Cabinetul Medical din localitatea Rucăr, două caracterizări și chitanța referitoare la onorariul de avocat.
Instanța pune în discuția părților, în situația în care se admite cererea de repunere în termen, încadrarea juridică a faptei în raport de intervenția legii noi privind Codul Silvic, respectiv Legea nr. 46/2008.
Apărătoarea recurentului inculpat arată că nu are nevoie de timp pentru a pregăti apărarea în legătură cu cele puse în discuție de instanță.
Recurentul parte civilă, având cuvântul, solicită respingerea cererii de repunere în termen formulată de recurentul inculpat, întrucât acesta nu s-a aflat în imposibilitate de a declara recursul în termen. - data de 13 mai 2008, când s- pronunțat decizia, acesta eras în sală.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a cererii de repunere în termen formulată de recurentul inculpat, întrucât acesta a declarat tardiv recursul și nu s-a aflat în imposibilitate pentru o cauză temeinică de a-l declara, cu atât mai mult cu cât a avut apărător ales.
Curtea rămâne în pronunțare asupra cererii de repunere în termen.
Recurentul parte civilă, apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Recurentul parte civilă, având cuvântul, solicită admiterea recursului său, să fie despăgubit pentru 33 cioate, iar în ceea ce privește latura penală a cauzei solicită majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Apărătoarea recurentului inculpat, avocat, solicită respingerea recursului declarat de partea civilă, întrucât acesta a formulat plângere pentru tăierea unui număr de 33 de arbori, însă, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor și identificarea celor ce se fac vinovați pentru sustagerea unui număr de 18 bucăți arbori.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul inculpat, apărătorul acestuia solicită admiterea cererii de repunere în termen așa cum a fost formulată, inculpatul este cardiac, are crize spontane și implică imposibilitatea sa de a lua anumite decizii.
De asemenea, apărătoarea recurentului - inculpat precizează că își întemeiază recursul declarat de acesta pe dispozițiile art. 385 pct. 14, 17 și 21 Cod procedură penală, apreciind într-un prim motiv de recurs, că hotărârea atacată este greșită întrucât nu s-a stabilit în mod corect și concret situația de fapt. Nu s-a stabilit care este momentul tăierii de arbori.
Pe de altă parte, inculpatului i-a fost încălcat principiul contradictorialității în administrarea probelor, acestea administrându-se în lipsa sa. Inculpatul nu a fost prezent la judecarea dosarului pe fond întrucât se ocupă cu creșterea animalelor și stă în M, iar procedura de citare în fața primei instanțe nu a fost legal îndeplinită. A solicitat în apel reluarea probatoriului, reaudierea martorilor pentru a dovedi că această tăiere s-a efectuat anterior datei reținute în rechizitoriu, pentru a putea solicita schimbarea încadrării juridice a faptei, respectiv furt și tăiere ilegală de arbori în tăiere ilegală de arbori.
Într-un alt motiv de recurs, critică hotărârea întrucât în mod greșit a fost reținută agravanta prevăzută de art. 98 alin. 3 și 4 din Legea nr. 26/1996 raportat la art. 97 alin. 4.
De asemenea, apărătoarea recurentului inculpat apreciază că pedeapsa aplicată este prea mare, iar încadrarea juridică este greșită.
Inculpatului i-au fost aplicate pedepse greșit individualizate, în raport de art. 72 Cod penal, nu s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă, nu are antecedente penale, neprezentarea sa în fața instanței nu a fost o dorință de a împiedica actul de justiție, nu a fost citat corespunzător și de aceea nu s-a putut prezenta în fața instanței.
Pentru motivele invocate, apărătoarea recurentului inculpat, solicită admiterea cererii de repunere în termen, să se admită recursul declarat de inculpat, să se caseze decizia atacată, să se trimită cauza spre rejudecare pentru a da posibilitatea inculpatului de a-și dovedi nevinovăția, pentru a se dovedi corect situația de fapt, a se stabili corect încadrarea juridică și pentru a fi tras la răspundere pentru fapta sa.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților, faptul că în dispozitivul rechizitoriului s-a pus în mișcare acțiunea penală și trimiterea în judecată pentru art. 31 rap. la 32 alin. 2 și 4 din OUG96/1998, iar prin sentință inculpatul a fost condamnat pentru art. 31 rap. la art. 32 alin. 3 și 4 din aceeași ordonanță, respectiv dacă este vorba de o condamnare fără a se pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei sau despre o eroare materială și care ar fi consecințele juridice a fiecărei situații.
Apărătoarea recurentului inculpat apreciază că s-a pronunțat o condamnare fără a se pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, astfel că solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurentul parte civilă, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurentul inculpat, ca nefondat, nu este reală susținerea că inculpatul ar fi crescător de animale. În legătură cu trimiterea cauzei spre rejudecare, se opune.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea ca tardiv a recursului declarat de inculpatul, iar în situația în care instanța va admite cererea de repunere în termen, solicită admiterea recursurilor declarate atât de partea civilă cât și de inculpat, casarea hotărârilor, trimiterea cauzei la instanța de fond, întrucât aceasta a fost învestită pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 31 rap. la 32 alin. 2 și 4 din OUG96/1998, iar prin sentință inculpatul a fost condamnat pentru art. 31 rap. la art. 32 alin. 3 și 4 din aceeași ordonanță, fără a se pune în discuție, potrivit art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice.
În legătură cu aplicarea art. 108 și 110 din legea nr. 46/2008, atâta vreme cât se poartă discuții cu privire la faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat inculpatul, acestea nu-și găsesc rostul.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a tăiat arbori în perioada în care era pus în posesie.
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 53 din data de 10 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în baza art.31 Cod penal, rap.la art.32 al.3 și 4 lit.a din nr.OG96/1998, a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la 01.05.1939, în comuna Rucăr, județul A, CNP -, domiciliat în comuna Rucăr, județul A, la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.31 Cod penal rap.la art.98 al.3 și 4 din Legea nr.26/1996, a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.
S-a constatat faptele comise în cond.art.33 lit.a Cod penal și, în temeiul art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, conform art.86/2 Cod penal.
În baza art.86/3 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri:
-să se prezinte în ultima zi de joi a fiecărei luni la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Argeș;
-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.86/4 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.14 și 346 Cod pr.penală, rap.la art.998 - 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul - către partea civilă, la plata sumei de 5.484,33 lei, cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art.191 al.1 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei se va avansa anticipat, ca onorariu pentru apărător din oficiu - avocat, din fondul Ministerului d e Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.716/05.04.2004, pronunțată în dosarul civil nr.366/2004, al Judecătoriei Câmpulung, definitivă prin decizia civilă nr.1453/R/10.10.2006, pronunțată în dosarul civil nr- al Secției civile - conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de APEL PITEȘTI, partea vătămată - a câștigat dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de pădure - situat în pct." lui " din comuna Rucăr, teren ce era revendicat de către inculpatul.
Nemulțumit că a pierdut dreptul de proprietate prin sentințele mai sus menționate, inculpatul a hotărât ca în perioada următoare să taie și să sustragă material lemnos - pe care să-l folosească în interes propriu.
În acest sens, în perioada 01 - 10 decembrie 2006, la o dată ce nu s-a putut stabili cu exactitate, inculpatul a angajat pe martorul G, administratorul unei societăți comerciale, care are ca obiect de activitate - exploatarea lemnului, să taie și mai apoi să-i transporte material lemnos din pct." lui " - fără a-i aduce la cunoștință acestuia că nu este proprietarul terenului forestier - și nu are aprobările necesare din partea organelor silvice.
Prin modul în care a prezentat situația, inculpatul a determinat - în mod voit - alte persoane să comită nemijlocit, însă - fără intenție - fapte prevăzute de legea penală.
Pe timpul unei singure zile, în perioada mai sus menționată, angajații martorului G, respectiv martorul - a tăiat de pe picior, din parcela UP II 623, 634, pct." lui " - un număr de 15 arbori, din care 8 de esență molid, iar 7 de esență fag. O parte a materialului lemnos a fost transportată de martorii - și G - cu tractorul, și folosind utilaje specifice - la sediul acestuia din urmă, fiind considerată contravaloare a serviciilor făcute, iar altă parte s-a depozitat într-o grădină situată în pct." lui " (în comuna Rucăr) ce aparține inculpatului.
Valoarea materialului lemnos tăiat fără marcă silvică și ridicat fără drept de pe terenul părții vătămate este, conform adresei nr.1014/09.07.2007 a Ocolului Silvic Rucăr, de 5.484,33 lei.
Partea vătămată a depus plângere penală pentru tăierea unui număr de 33 arbori, din pct." lui ", însă, prin rechizitorul parchetului nr.2553/P/2006 din 25 iulie 2007, s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea acesteia la Postul de Poliție Rucăr, pentru înregistrarea în registrul special cu AN, continuarea cercetărilor și identificarea autorilor care se fac vinovați pentru tăierea și sustragerea restului de arbori, respectiv 18 bucăți.
Inculpatul, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, a recunoscut că a dispus tăierea celor 15 arbori, considerând că aceștia îi aparțin.
Situația de fapt expusă a fost reținută din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești menționate anterior.
În drept, a apreciat prima instanță, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art. 31 Cod penal, rap. la art.2 al.3 și 4 lit.a din OG nr.96/1998 și art. 31 Cod penal, rap. la art.98 al.3 și 4 din Codul Silvic, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
Pentru infracțiunile săvârșite, instanța a condamnat inculpatul, iar la individualizarea pedepselor s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare, prev. de art.72 Cod penal.
În acest sens, s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, valoarea prejudiciului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite. - aplicarea pedepsei, instanța a ținut seama de atitudinea sfidătoare a inculpatului, care, după ce a pierdut proprietatea terenului în cauză, ca o răzbunare, a dispus tăierea și sustragerea materialului lemnos, atitudinea avută de acesta în fața instanței de judecată, care s-a prezentat o singură dată, în baza mandatului de aducere dispus de instanță.
În raport de aceste criterii, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare.
În raport de criteriile de individualizare prezentate anterior, instanța a considerat că pentru atingerea scopului educativ și preventiv nu este necesară executarea în regim de detenție a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului și că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru a determina inculpatul ca în viitor să nu mai săvârșească infracțiuni.
Pentru aceste motive, în baza art.86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, stabilindu-se termen de încercare și fixând măsuri de supraveghere conform dispozitivului enunțat.
In ceea ce privește latura civilă, deși partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei, din probele administrate, a rezultat că aceasta a suferit un prejudiciu de 5.484,33 lei, reprezentând contravaloarea celor 15 arbori tăiați și sustrași, pentru restul de 18 arbori, urmând a se efectua cercetări, în vederea identificării și tragerii la răspundere a persoanelor responsabile.
În baza art.14 și 346 Cod pr.penală, rap.la art.998 - 999 Cod civil, a obligat inculpatul către partea civilă, la plata sumei de 5.484,33 lei, cu titlul de despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât partea vătămată cât și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Partea vătămată a criticat sentința sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, solicitând majorarea acestora, cu motivarea că inculpatul a tăiat mai mulți arbori decât s-a reținut de prima instanță.
Inculpatul a criticat sentința, în primul motiv de apel, sub aspectul greșitei condamnări pentru cele două infracțiuni și a solicitat schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni în infracțiunea prev.de art.32 din OG nr.96/1998.
În cel de-al doilea motiv de apel, fost criticată sentința pronunțată de instanța de fond, sub aspectul greșitei rețineri a agravantei săvârșirii faptei de două sau mai multe persoane.
În cel de-al treilea motiv de apel, a fost criticată sentința sub aspectul modalității de executare a pedepsei și s-a solicitat aplicarea în cauză a disp.art.81 Cod penal.
În cel de-al patrulea motiv de apel, s-a solicitat reținerea în cauză a disp.art.74 și 76 Cod penal și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În ultimul motiv de apel, inculpatul a criticat sentința sub aspectul modului de soluționare a acțiunii civile și a solicitat respingerea acesteia.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.107 din 13 mai 2008, respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și de partea vătămată, pe care i-a obligat la câte 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că apelurile sunt nefondate.
Astfel, din actele și lucrările dosarului, respectiv plângerea penală, actele de constatare, hotărârile judecătorești civile, declarația părții vătămate, cazierul și declarația inculpatului, declarațiile martorilor G, și, tribunalul a apreciat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, în sensul că prin sentința civilă nr.716/05.04.2004, pronunțată în dosarul civil nr.366/2004 al Judecătoriei Câmpulung, definitivă prin decizia civilă nr.1453/R/10.10.2006, pronunțată în dosarul civil nr- al Curții de APEL PITEȘTI, partea vătămată a câștigat dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de pădure, situat în pct." lui " din comuna Rucăr, teren ce era revendicat de către inculpatul, dar acesta, nemulțumit că a pierdut dreptul de proprietate prin sentințele mai sus menționate, inculpatul a hotărât ca în perioada următoare să taie și să sustragă material lemnos, pe care să-l folosească în interes propriu, săvârșind, în consecință, infracțiunile pentru care a fost condamnat, conform dispozitivului enunțat.
- individualizarea pedepselor aplicate, având în vedere criteriile prev.de art.72 Cod penal, gravitatea faptelor săvârșite, pericolul social concret și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, tribunalul a apreciat că instanța de fond a dat eficiență disp.art.52 Cod penal, atât în ce privește cuantumul pedepselor aplicate cât și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, reținând că în cauză condamnarea inculpatului prezintă un avertisment suficient pentru a-l determina pe acesta să nu mai săvârșească alte infracțiuni, motivând, totodată, că, în cauză nu se pot reține circumstanțe în sensul disp.art.74 și 76 Cod penal, care să ducă la reducerea pedepsei sub minimul special.
Cu privire la acțiunea civilă, tribunalul a constatat că partea vătămată a formulat plângere penală pentru tăierea unui număr de 33 arbori, însă prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor și identificarea autorilor ce se fac vinovați de sustragerea restului de arbori, respectiv de 18 bucăți.
S-a stabilit, astfel, în mod corect, cuantumul prejudiciului cauzat părții vătămate constituită parte civilă, prin faptele inculpatului și tot în mod corect s-a dispus obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile în cuantum de 5484,33 lei.
În concluzie, în baza disp.art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de partea vătămată și inculpat împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea civilă, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, inculpatul invocând mai multe motive, în sensul nelegalei proceduri la prima instanță sau al nedozării corespunzătoare a pedepselor și a necalificării corecte a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, întrucât subzistă altă situație de fapt cu privire la momentul tăierii arborilor, iar partea civilă solicitând, cu privire la latura civilă a cauzei, majorarea despăgubirilor greșit acordate de instanțe, iar cu referire la latura penală, majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
De menționat că, pe parcursul judecării cauzei, recurentul-inculpat a solicitat repunerea sa în termenul de recurs, potrivit dispozițiilor art.385/3 coroborat cu prevederile art.364 Cod pr.penală, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință din 4 septembrie 2008.
Examinând, cu prioritate, cererea de repunere în termen, invocată de inculpat, curtea constată că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art.385/3 alin.2 raportat la art.364 alin.1 Cod pr.penală, calea de atac declarată după expirarea termenului prevăzut de lege, este considerată ca fiind făcută în termen, numai dacă instanța constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea vizând exercițiul căii de atac a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau despăgubirilor civile.
Or, curtea consideră că adeverința medicală depusă la dosar (27 dosar instanță recurs, prin care sunt confirmate anumite boli de care suferă inculpatul, nu poate fi relevantă în cauză, pe de o parte, ea fiind obținută pro cauza la data de 21 septembrie 2008, iar, pe de altă parte, numai existența unei boli sau a unei stări de boală, în condițiile în care inculpatul nu era internat în spital, recomandându-i-se repaus la domiciliu, nu poate fi asimilată unei cauze temeinice de împiedicare a formulării căii de atac, așa cum ar rezulta din conținutul prevederilor legale menționat, aceasta cu atât mai mult, cu cât acesta a și fost asistat de apărător ales la instanța de apel, care, oricând, avea posibilitatea să declare recurs în numele și în interesul părții pe care o reprezenta.
Ca urmare, curtea va respinge, ca neîntemeiată cererea de repunere în termen introdusă de inculpatul, și va constata, în consecință, că recursul declarat este tardiv.
Astfel, după cum rezultă din actele și lucrările cauzei, decizia penală atacată cu recurs a fost pronunțată de tribunal, la data de 13 mai 2008, când a fost prezent atât apelantul-inculpat, personal, precum și avocatul ales ce l-a asistat.
Cererea de recurs a fost, însă, înaintată prin poștă la data de 2 iunie 2008 (4 dosar recurs), așa cum rezultă din cele înscrise în ștampila unității poștale ce a expediat plicul la destinatar, respectiv către tribunal, care a înregistrat-o la data de 5 iunie 2008 (2 dosar recurs).
Potrivit legii, mai exact potrivit prevederilor art.385/3 alin.1 și 2, rap. la art.363 Cod pr.penală, termenul de declarare a recursului este de 10 zile, și curge, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, de la pronunțare, care a avut loc la data de 13 mai 2008.
Recurentul, însă, a exercitat calea de atac la data de 2 iunie 2008, cu mult peste termenul prevăzut de lege în a exercita calea de atac, ce expira la data de 24 mai 2008, astfel că este evident că recursul a fost declarat tardiv.
Așa fiind, cu referire la acest recurs al inculpatului, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală, îl va respinge ca tardiv introdus.
Cât privește recursul părții civile, curtea apreciază că acesta a fost declarat în termen, dar motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, partea civilă solicită, în recurs, majorarea despăgubirilor civile, critică, de altfel, expusă și în apel, însă, o atare susținere nu poate fi primită, deoarece din probele administrate în cauză, inculpatul a fost trimis în judecată numai pentru tăierea a 15 arbori și în funcție de contravaloarea acestor arbori instanțele au apreciat cuantumul despăgubirilor, apreciere pe care instanța de recurs o consideră ca fiind justă.
De altfel, în mod corect a motivat tribunalul că o eventuală majorare a despăgubirilor pentru alți arbori ce nu au făcut obiectul trimiterii în judecată, nu poate fi primită, aceasta, cu atât mai mult cu cât pentru restul de arbori ce partea vătămată pretinde că i-au fost tăiați de inculpat, cauza a fost disjunsă pentru efectuarea de cercetări în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a persoanelor responsabile.
Nici critica pe latura penală a cauzei nu poate fi primită, curtea apreciind că în mod corect atât prima instanță cât și instanța de apel au făcut o justă individualizare a pedepsei, potrivit art.72 Cod penal, stabilind în funcție și de persoana inculpatului, dar și de pericolul social al faptelor, ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condițiile art.86/1 Cod penal, o atare pedeapsă, în această modalitate, atingându-și scopul nu numai preventiv dar și coercitiv - mai ales prin supunerea inculpatului la măsurile impuse de instanță - așa cum este prevăzut de art.52 Cod penal.
Ca urmare, și acest recurs urmează a fi respins, dar ca nefondat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.epnală, ambii recurenți vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în Rucăr, județul A, și ca nefondat, recursul declarat de partea civilă, domiciliat în comuna Rucăr, str. - Moară, județul A, împotriva deciziei penale nr.107 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond
Jud.apel
Gh.
7 octombrie 2008
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
