Infractiuni silvice Spete. Decizia 512/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 512/R/2008

Ședința publică din data de 8 septembrie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR

JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Maria

- -

GREFIER - -

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR -

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 94/A din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de tăiere fără drept de lăstari de brad și molid din fondul forestier național, prev. de art.97 alin.3 și 4 lit.a Cod silvic.

La apelul nominal se prezintă apărătorul părții civile, av. R și apărătorul ales al inculpaților, av. M, lipsă fiind inculpații, și partea civilă.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosar s-a comunicat răspunsul la adresa efectuată către Ocolul Silvic

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpaților susține în totalitate concluziile scrise depuse la dosar și în esență solicită în temeiul art.385¹⁵pct.2 lit.d Cod pr.pen.rap.la art.385⁹pct.10 Cod pr.pen. admiterea recursurilor, casarea în întregime a deciziei penale nr.94/2008 a Tribunalului Cluj și în parte a sentinței penale nr. 179/2007 a Judecătoria Huedin și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpaților și, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 lit.c Cod pr.pen. întrucât faptele nu au fost săvârșite de inculpați și respingerea în întregime a pretențiilor civile formulate în cauză de partea vătămată.

Apreciază că art.385⁹pct. 10 Cod pr.pen. este incident în cauză deoarece instanțele de fond și apel nu s-au pronunțat asupra tuturor mijloacelor de probă, drepturile inculpaților fiind lezate, precum și prezumția de nevinovăție.

În ceea ce o privește pe inculpata susține că aceasta nu este autoarea infracțiunii de tăiere de arbori pentru care a fost condamnată, întrucât afirmația părții vătămate singura care o incriminează, nu corespunde realității și a fost combătută cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu fișa de consultații medicale și probe testimoniale din care rezultă că la data când se susține că a fost comisă fapta, inculpata era bolnavă, fiind consultată la domiciliu de medicul de familie, și că în starea în care se afla nu putea să desfășoare nici o activitate fizică.

În ceea ce-l privește pe inculpatul susține că nici acesta nu se face vinovat de fapta pentru care a fost condamnat, singurele declarații acuzatoare aparținând pădurarului (interesat în cauză), soției acestuia și afirmația ipotetică a numitului "". Relevantă în susținerea apărării inculpatului este și poziția părții vătămate care nu l-a acuzat concret pe inculpatul, arătând că nu are nimic cu inculpatul, pentru că nu l-a mai văzut niciodată.

Mai arată că în cazul infracțiunilor silvice o activitate specifică este cercetarea la, soldată cu încheierea unui proces-verbal, ceea ce nu s-a realizat în prezenta cauză, lucru care ridică un alt semn de întrebare în legătură cu acuzațiile aduse inculpaților și care constituie un dubiu care trebuie să profite inculpaților.

Apărătorul părții civile arată că atitudinea de nerecunoaștere a faptelor a fost adoptată de inculpați atât la instanța de fond cât și la instanța de apel, însă probele administrate confirmă vinovăția acestora. Apreciază că instanța a făcut o corectă apreciere a probelor și o corectă încadrare juridică a faptelor, însă pedeapsa corectă ar fi fost cea aplicată de instanța de fond raportat la gravitatea faptei și prejudiciu substanțial cauzat părții vătămate.

Cu privire la latura civilă a cauzei arată că aceasta în mod corect a fost soluționată.

Apreciază că recursul inculpaților este admisibil cu privire la încadrarea juridică, respectiv pentru a se reține art.13 Cod penal având în vedere că legea silvică a fost modificată.

Totodată, solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare în recurs conform chitanței depuse la dosar.

Reprezentantul Parchetului solicită casarea hotărârii recurate doar în ce privește neaplicarea art.13 Cod penal privind legea mai favorabilă.

Apreciază că ambele instanțe au făcut o corectă și judicioasă analiză a întregii probațiuni, vinovăția inculpaților au fost corect stabilite, soluția de condamnare este legală și temeinică și nu se poate vorbi de o soluție de achitare.

Apărătorul inculpaților arată că în cauză este aplicabil art.13 Cod penal și că anterior nu a solicitat reținerea art.13 Cod penal față de concluziile de achitare pe care le-a pus.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 179 din 19.09.2007 pronunțată de Judecătoria Huedin, în baza art. 97 alin.3 si 4 lit.a Cod Silvic a fost condamnată inculpata - fiica lui și, născuta la 13 februarie 1959 în localitatea, cetățean român, posesoare a Bl seria - nr. - eliberat de Poliția H, CNP -, studii 8 clase, căsătorită, casnică, fără antecedente penale, domiciliată în., sat Dealu nr. 45, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de lăstari de brad și molid din fondul forestier național.

În baza art. 71.pen. i-au fost interzise inculpatei drepturile prev. în art. 64 lit. a - c pen.

În baza art. 86/1 pen. și art. 86/2 pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării atât a pedepsei principale cât și a pedepsei accesorii pentru un termen de 5 ani.

A fost încredințată supravegherea inculpatei către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj

Conform art. 86/3 pen. pe durata termenului de încercare inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta în prima săptămână a fiecărei luni cu număr par din an la instituția abilitată cu supravegherea, unde de asemenea:

- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, locuință sau reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

- dacă va fi cazul va comunica și va justifica orice schimbare a locului de muncă.

- va comunica informații de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existentă.

În baza art. 359.pr.pen. i-a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor prev. de art. 86/4 pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 97 alin.3 si 4 lit.a Cod Silvic a fost condamnat inculpatul - fiul lui și -, născut la 09 august 1982 în H, cetățean român, posesor al BI seria - nr. -, eliberat de Poliția H, CNP -, studii liceul, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în com. sat Dealu nr. 44, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de de brad și molid din fondul forestier national.

În baza art. 71.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a -

În baza art. 86/1 pen. și art. 86/2 pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării atât a pedepsei principale cât și a pedepsei accesorii pentru un termen de 5 ani.

A fost încredințată supravegherea inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

Conform art. 86/3 pen. pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta în prima săptămână a fiecărei luni cu număr par din an la instituția abilitată cu supravegherea, unde de asemenea:

- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, locuință sau reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

- dacă va fi cazul va comunica și va justifica orice schimbare a locului de muncă.

- va comunica informații de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existentă,

În baza art. 359.pr.pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 86/4 Pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 14 și 346.pr.pen. rap. la art. 998 și urm. civ. au fost obligați inculpații să plătească în solidar suma de 3.004,85 lei către partea civilă, domiciliat în loc., nr. 189, judo

În baza art. 191. pr. pen. au fost obligați inculpații la plata a câte 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Partea vătămată a dobândit prin succesiune o parcelă de teren cu vegetație forestieră, în suprafață de circa 9 ha teren, în locul denumit "Gardul lui " din hotarul com.. Pădurea a fost încredințată în pază Ocolului Silvic

La data de 3 decembrie 2003, în jurul orelor 16.30-17.00, partea vătămată s-a deplasat în această pădure, întrucât în zonă este un fapt notoriu că există persoane care taie brazi și molizi tineri pe care îi valorifică înainte de C ca și pomi de iarnă. Partea vătămată a auzit voci în pădure și s-a deplasat în acel loc, observând o femeie îmbrăcată într-o vestă albă. Partea vătămată a purtat o discuție cu acea persoană, care a recunoscut că taie brazi de C, împreună cu un tânăr pe care l-a strigat "". La fața locului era o grămadă M de brazi, circa 100-150, iar pe marginea drumului încă o grămadă.

În declarațiile sale partea vătămată a indicat-o pe acea femeie ca fiind inculpata. Aceasta a negat că în data de 3 decembrie 2003 fost la tăiat brazi la locul numit " lui ", susținând că partea vătămată este mânat de răzbunare contra sa.

Potrivit art. 69.pr.pen. și art. 75.pr.pen. declarațiile inculpatului, respectiv ale părții vătămate, făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. In plus, potrivit art. 52.pr.pen. inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar conform principiului "in dubio pro reo" îndoiala în privința vinovăției sale îi profită.

Instanța de fond a administrat mai multe mijloace de probă în cursul cercetării judecătorești, respectiva audiat martori, s-au depus înscrisuri și sau efectuat rapoarte de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat.

Mijloacele de probă au condus însă la concluzia existenței faptei penale reținute în sarcina inculpaților. Astfel, este în mod cert exclusă o confuzie asupra identității inculpatei, partea vătămată arătând că aceeași femeie pe care a găsit-o în pădure s-a aflat mai apoi la Postul de Poliție pentru audieri și mai apoi în sala de judecată. Pe de altă parte și inculpata declară că îl cunoștea din vedere pe partea vătămată.

Inculpata a arătat că nu putea fi în pădure la tăiat brazi, întrucât în aceeași zi, în jurul orei 16.30 fost la domiciliul său medicul de familie. Aceasta ar fi consultat-o în jurul orelor 19.00-20.00, conform depoziției martorei ( 93). Or, din fișa medicală depusă la dosar ( 106) reiese faptul că inculpata a fost consultată de către medic în ziua de 3 decembrie 2003, însă în jurul orei 15.00. Explicația dată de către inculpată faptului că partea vătămată o indică drept autoare a tăierii de pomi de iarnă, respectiv dorința de răzbunare, nu a fost în nici un fel probată.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta a manifestat la rândul său nesinceritate. Inculpatul a negat că a tăiat brazi sau că s-a dus împreună cu numitul la locuința martorului, pădurar care avea în responsabilitate zona, iar acolo a recunoscut că atât el, cât și inculpata au tăiat brazi din pădurea părții vătămate. Declarația martorului din care rezultă aceasta se coroborează cu depozițiile martorului (, 121-dosar instanță) și cu depozițiile martorei ( fila 37, dosar instanță, f 121).

Deși a negat că a fost la locuința pădurarului și a susținut că declarațiile martorilor sunt determinate de o presupusă dușmănie, propriile sale depoziții sunt infirmate de către mama sa, care a arătat în declarația dată în fața instanței atât faptul că a venit la locuința lor, cât și faptul că i-a adus la cunoștință că există o sesizare despre tăiere ilegală de arbori de care s-ar face vinovat și i-a cerut să meargă la el acasă pentru a lămuri situația, lucru pe care inculpatul l-a și făcut ( 125). Legat de presupusa stare conflictuală cu martorul chiar inculpatul declară că îl cunoaște din copilărie, erau prieteni și nu au avut relații de dușmănie.

Aceeași martoră a afirmat că a doua zi a venit cu încă o persoană pentru a căuta brazi, iar inculpata i-a comunicat martorei că aceștia nu au găsit nimic.

Or, inculpata a arătat în declarațiile sale că de abia în martie-aprilie 2004 aflat că este suspectă de tăierea ilegală de arbori ( 17).

Nu în ultimul rând sunt relevante concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat care au fost dispuse în atât în privința părții vătămate, cât și a inculpaților. în tehnica poligraf a concluzionat că la întrebările relevante ale cauzei partea vătămată a fost sincer, spre deosebire de inculpați care nu au fost sinceri ( 129-141).

Atât organele de urmărire penală, cât și instanța de fond au fost în imposibilitate de a-l audia pe numitul, cel strigat de către inculpata cu apelativul "", găsit de către pădurarul pe drumul dinspre parcela de pădure și care a mers cu inculpatul la locuința pădurarului. Din procesele verb ale Întocmite de către organele de poliție a reieșit faptul că este plecat din țară, iar cu privire la acesta s-a dispus disjungerea cauzei.

Din toate probele enumerate și analizate mai sus a reieșit cu certitudine că inculpații și, împreună cu numitul au tăiat la data de 3 decembrie 2003 un număr de 150 de pomi de iarnă din pădurea aparținând părții vătămate.

In drept, faptele inculpaților și, care la data de 03.12.2003, împreună cu numitul, au tăiat fără drept din pădurea aparținând părții vătămate, situată în locul denumit "Gardul lui ", un număr de 150 pomi de iarnă ( brazi și molizi), cauzând un prejudiciu de 3.004,85 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere fără drept de din fondul forestier național, ce a produs un prejudiciu de peste 50 ori mai M decât prețul mediu al unui de masă lemnoasă pe picior (230.000 lei la acea dată), prev. de art. 97 alin.3 si 4 lit. a Cod Silvic, pentru care a aplicat inculpatei pedeapsa de 3 ani închisoare.

La individualizarea și dozarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, dar și atitudinea nesinceră a inculpaților și valoarea ridicată a prejudiciului, precum și celelalte criterii prev. de art. 72.pen.

De asemenea, în baza art. 71.pen. le-au fost interzise inculpaților drepturile prev. în art. 64 lit. a - c din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, considerând că prezenta condamnare constituie pentru inculpați un avertisment serios, apreciind însă că se impune verificarea periodică a atitudinii lor față de valorile sociale protejate de lege, instanța de fond a dispus în temeiul art. 86/1 pen. și art. 86/2 pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate acestora pentru un termen 5 ani.

A fost încredințată supravegherea inculpaților către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj și conform art. 86/3 pen. pe durata termenului de încercare cei doi inculpați urmau a se supune măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 359.pr.pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 86/4 pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 06.12.2003, organele de poliție împreună cu pădurarul și partea vătămată, s-au deplasat în locul unde partea vătămată găsise grămada de pomi de iarnă, iar în apropiere pe o suprafață de aproximativ 500 mp au fost găsite 150 cioate nemarcate (148 cioate proveneau de la arbori tineri, specia brad și 2 cioate proveneau de la arbori tineri specia molid), cu diametrul cuprins între 2- 8 cm, prezentând urme proaspete de tăiere cu fierăstrăul manual(4).

Din fisa de calcul a rezultat ca valoarea celor 150 pomi de iarna tăiați ilegal a fost de 3.004,85 lei, ( fără TVA), sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză(6,8).

În consecință instanța de fond, constatând că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în baza art. 14 și 346.pr.pen. rap. la art. 998 și art. 1003.civ. a obligat inculpații să plătească în solidar suma de 3.004,85 lei către partea civilă.

În baza art. 191.pr.pen. au fost obligați inculpații la plata a câte 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul legal inculpații și care au solicitat admiterea apelului lor, desființarea în întregime a sentinței penale atacate și în urma rejudecării cauzei, pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c pen.Cod Penal, deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpați.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că probele de la dosar dovedesc nevinovăția inculpaților, În concret În privința inculpatei nu au fost avute În vedere actele medic ale depuse" precum și declarațiile martorelor și, care au evidențiat faptul că aceasta se găsea la domiciliul său la data comiterii faptei și era în imposibilitate de a desfășura vreo activitate fizică, susținerile părții vătămate în sensul că inculpata era femeia pe care a întâlnit-o în pădure fiind lipsite de orice suport probator, ceilalți martori audiați relatând instanței doar ceea ce au aflat de la partea vătămată, fiind martori indirecți și în relații apropiate cu acesta.

În privința inculpatului s-a arătat că acesta nu se face vinovat de comiterea acestei fapte, neexistând la dosar probe certe de vinovăție, decât aceleași declarații ale părții vătămate și ale martorilor, familia, interesați în cauză, declarația inculpatului prin care acesta a negat implicarea sa infracțională precum și declarația mamei acestui a în sensul că fiul său nu a plecat de acasă, nefiind luate în considerare.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și raportat la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale în materie, tribunalul a constatat că acestea sunt fondate însă pentru alte motive decât cele invocate.

Astfel, prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și întemeiată pe aprecierea obiectivă a probelor de la dosar, reținând în mod corect că cei doi inculpați se fac vinovați de comiterea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată.

Inculpații și au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de lăstari de brad și molid din fondul forestier național, prev. de art. 97 al. 3 și 4 lit. a din Codul silvic, constând în aceea că în data de 03.12.2003 acești a, împreună cu numitul față de care această cauză a fost disjunsă, au tăiat fără drept din pădurea aparținând părții vătămate, situată în locul numit Gardul lui, un număr de 150 pomi de iarnă, brazi și molizi, în valoare de 3004,8527 lei.

Inculpații și au negat pe tot parcursul procesului penal comiterea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, încercând să acrediteze ideea că fiecare dintre ei se afla la domiciliul său la data comiterii faptei.

Inculpata a afirmat că la data de 03.12.2003 se afla la domiciliul său împreună cu mama sa, martora și că în jurul orelor 14-15 s-a prezentat la domiciliul său medicul de familie, martora pentru aoc onsulta, fiind bolnavă. În ceea ce îl privește pe inculpat, inițial acesta a arătat în fața instanței că nu își amintește unde s-a aflat în ziua respectivă, dar că nu s-a prezentat la locuința pădurarului, pentru ca după mai multe termene de judecată să se solicite pentru acesta audierea martorei, mama sa, care a declarat neechivoc că fiul său nu ar fi plecat de acasă până în cursul serii când la solicitarea numitului a plecat la domiciliul acestuia, pentru a discuta despre o reclamație legată de tăierea și respectiv, sustragerea unor brazi, fără a se mai întâlni în cursul acelei seri cu fiul său.

Pe de altă parte, din declarația părții vătămate, proprietarul pădurii de unde au fost tăiați arborii respectivi, a reieșit că în după amiaza zilei de 03.12.2003 în jurul orei 16,30-17,00, pe înserate, s-a deplasat pe terenul care îi aparține, știut fiind că în această perioadă a anului se practică tăierea ilegală de brazi în scop de comercializare, context în care a observat-o pe inculpata pe care inițial a auzit-o discutând cu cineva, lângă aceasta aflându-se o grămadă de brazi iar în mâini inculpata avea un fierăstrău. La întrebarea părții vătămate inculpata a recunoscut că "face" brazi pentru crăciun, i-a relatat că locuiește în loc. Dealu și l-a chemat pe însoțitorul său pe nume "", despre care a arătat că este un nepot venit de la B (într-adevăr, numitul domiciliază în B). a au relatat de asemenea în prezența părții vătămate că așteaptă pe oat reia persoană care urma să sosească cu o căruță în vederea transportării brazilor respectivi.

Partea vătămată a recunoscut-o ulterior pe inculpata ca fiind persoana de sex feminin pe care a văzut-o în pădure lângă acea grămadă de brazi și în fața instanței de apel unde s-a prezentat și a fost audiat în calitate de martor învinuitul, l-a recunoscut și pe acesta ca fiind însoțitorul inculpatei.

În aceeași seară partea vătămată l-a anunțat pe pădurarul despre faptul tăierii brazilor și în timp ce erau împreună, partea vătămată l-a văzut pe, indicându-i pădurarului că acesta este unul dintre făptași, acesta interpelându-l pe susnumitul în legătură cu cele întâmplate.

Urmare a acestui fapt, în seara respectivă la locuința pădurarului în prezența și a altor membrii ai familiei acestuia s-au prezentat numitul și inculpatul care au recunoscut că au tăiat împreună cu inculpata, brazi din locul numit "Gardul lui ". Inculpatul a negat și faptul că ar fi vizitat familia pădurarului în seara aceleiași zile, însă aceste declarații sunt contrazise în primul rând, de chiar declarația mamei sale care a confirmat această împrejurare, dar și declarațiile altor martori la care ne vom referi în cele ce urmează.

Astfel, martorul, pădurar, a relatat că partea vătămată l-a încunoștințat despre faptul tăierii brazilor și că în aceeași seară i l-a indicat pe numitul ca fiind unul dintre autorii acestei fapte, dar și că acesta însoțit de inculpatul s-au prezentat la domiciliul său în cursul aceleiași seri, ocazie cu care au recunoscut că împreună cu inculpata, au fost la "făcut brazi" în pădurea aparținând părții vătămate. aceleași împrejurări au fost relatate și de către martorii și, tatăl și respectiv soția martorului, precum și de către martorul căruia martorul i-a relatat că cei doi tineri l-au vizitat la domiciliu în cursul serii recunoscând faptul tăierii brazilor.

În legătură cu apărarea formulată de inculpata, se arată că din actele medicale depuse rezultă că aceasta ar fi primit vizita la domiciliu a medicului de familie, martora, existând însă și o contradicție legată de ora la care efectiv martora a fost prezentă la domiciliul inculpatei, deoarece în declarația sa, martora a susținut că s-a prezentat la locuința inculpatei la orele 19-20, în timp ce ora consemnată în fișa medicală este ora 15,00.

Așa cum am arătat deja, partea vătămată a semnalat prezența inculpatei la fața locului undeva în jurul orelor 16,30-17,00, ceea ce înseamnă că exista posibilitatea ca în aceeași zi să fi avut loc atât vizita medicală, cât și să se fi desfășurat activitatea infracțională descrisă mai sus.

În fața instanței de apel a fost audiat martorul, care între timp a fost trimis în judecată pentru participarea la săvârșirea prezentei infracțiuni, acesta negând însă comiterea sa, precum și faptul că ar fi recunoscut cu ocazia vizitei făcute împreună cu inculpatul, la locuința pădurarului împrejurarea că împreună cu inculpații ar fi tăiat brazi din pădurea părții vătămate. Oricum, acesta a confirmat, în contradicție cu declarațiile inculpatului, că împreună cu acesta s-au deplasat la locuința pădurarului, unde au discutat în legătură cu reclamația părții vătămate, situație în care este evidențiată odată în plus nesinceritatea inculpatului.

Instanța de apel a considerat că din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă în mod cert vinovăția celor doi inculpați în comiterea infracțiunii ce face obiectul prezentului dosar, în ciuda atitudinii acestora de negare a activității infracționale, astfel cum a fost reținut în mod corect și de către instanța de fond.

Pe de altă parte, reținând în mod just vinovăția celor doi inculpați, prima instanță a realizat o corectă încadrare juridică a stării de fapt, însă sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, s-a considerat că în mod greșit nu au fost reținute în favoarea acestora circumstanțe atenuante, deși cei doi inculpați nu au antecedente penale, aflându-se la prima confruntare cu legea penală. Chiar dacă aceștia au adoptat o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, apreciem că se poate reține în favoarea lor circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a pen. și pe cale de consecință, se poate aplica acestora o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, s-a considerat că sunt îndeplinite în cauză cerințele prevăzute de art. 81.pen. față de circumstanțele personale ale inculpaților, vârsta, situația familială, lipsa antecedentelor penale, fiind justificată concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea în regim de detenție.

Sentința judecătoriei este criticabilă și din punctul de vedere al pedepsei accesorii aplicate inculpaților, nefiind justificată interzicerea și a dreptului reglementat de art. 64 lit. c pen. deoarece inculpații nu s-au folosit de vreo funcție, profesie sau altă activitate la comiterea faptei, în accepțiunea textului de lege amintit.

Față de toate considerentele expuse mai sus, tribunalul în baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. a admis prin decizia penală nr.94/2008 apelurile declarate de către inculpații și, împotriva sentinței penale nr.179 din 19.09.2007 a Judecătoriei Huedin, pe care a desființat-o parțial, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpaților, modalitatea de individualizare a executării pedepsei și pedeapsa accesorie.

Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, în baza art. 97 al. 3 și 4 lit. a Cod Silvic și art. 74 lit. a pen. și art. 76 lit. d pen. a condamnat pe fiecare dintre inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de lăstari de brad și molid, la câte o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.

S-a făcut aplicația art. 71 și 64 lit. a și b pen.

În baza art. 81,82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata câte unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 al. ultim pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului, au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs în termen legal inculpații și solicitând admiterea recursurilor, casarea în întregime a deciziei penale nr.94/2008 a Tribunalului Cluj și în parte a sentinței penale nr. 179/2007 a Judecătoria Huedin și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpaților și, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 lit.c pr.pen. întrucât faptele nu au fost săvârșite de inculpați și respingerea în întregime a pretențiilor civile formulate în cauză de partea vătămată.

Apreciază că art.385⁹pct. 10.pr.pen. este incident în cauză deoarece instanțele de fond și apel nu s-au pronunțat asupra tuturor mijloacelor de probă, drepturile inculpaților fiind lezate, precum și prezumția de nevinovăție.

În ceea ce o privește pe inculpata susține că aceasta nu este autoarea infracțiunii de tăiere de arbori pentru care a fost condamnată, întrucât afirmația părții vătămate singura care o incriminează, nu corespunde realității și a fost combătută cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu fișa de consultații medicale și probe testimoniale din care rezultă că la data când se susține că a fost comisă fapta, inculpata era bolnavă, fiind consultată la domiciliu de medicul de familie și că în starea în care se afla nu putea să desfășoare nici o activitate fizică.

Mai arată că în cazul infracțiunilor silvice o activitate specifică este cercetarea la, soldată cu încheierea unui proces-verbal, ceea ce nu s-a realizat în prezenta cauză imediat, lucru care ridică un alt semn de întrebare în legătură cu acuzațiile aduse inculpaților și care constituie un dubiu care trebuie să profite inculpaților.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursurile inculpaților sunt fondate cu privire la încadrarea juridică și la cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații, datorită intervenirii unor prevederi legale mai favorabile și sub aceste aspecte vor fi admise, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, starea de fapt reținută de instanța de fond și cea de apel este corectă, fiind susținută de ansamblul probelor administrate în cauză.

Rezultă din actele dosarului că la data de 3.12.2003, în jurul orei 16,30 partea vătămată i-a găsit pe inculpații și lângă o grămadă de puieți de brad și molid care au fost tăiați din locul numit "Gardul lui ", aflat în proprietatea părții vătămate, aspect consemnat și în procesul verbal de efectuare a unor acte premergătoare aflat la 3 dosar

Potrivit procesului verbal din data de 6.12.2003 pe terenul părții vătămate au fost găsite 150 de cioate nemarcate, toate purtând urme de tăiere proaspătă de ferăstrău manual - 4 dosar.

Partea vătămată a arătat în mod constant că în prezența sa și a pădurarului inculpatul a recunoscut că a tăiat brazi din proprietatea părții vătămate, împreună cu lui, respectiv cu inculpata.

Martorul a declarat în cursul urmăririi penale că în data de 3.12.2003 în jurul orei 18, în prezența sa, inculpatul a recunoscut că împreună cu inculpata au tăiat pomi de C de pe terenul părții vătămate. Martorul, care avea și calitatea de pădurar, i-a spus inculpatului să vină la locuința lui pentru a lămuri problema. În aceeași seară, în jurul orei 22, inculpatul a venit la domiciliul martorului împreună cu inculpatul, recunoscând că ei și inculpata au tăiat brazii. La această discuție a asistat și martora, soția pădurarului. Ulterior, în data de 5.12.2003 cei trei inculpați nu au mai recunoscut nimic.

Martora a declarat că în data de 3.12.2003 inculpații și au venit la domiciliul ei și al soțului ei, pădurar, în jurul orei 22, spunându-i acestuia că au tăiat mai mulți pomi de C și au fost prinși de partea vătămată, întrebându-l pe pădurar ce să facă. Acesta i-a sfătuit să lase brazii la fața locului.

Martorul, tehnician silvic la Ocolul Silvic Had eclarat că în data de 3.12.2003 pădurarul l-a anunțat că are probleme, iar în data de 4.12.2003 i-a spus că în seara anterioară, respectiv în 3.12.2003 în jurul orei 22, au venit la el acasă inculpații și, care l-au rugat să le lase pomii de C și să nu le facă acte de constatare.

Inculpata a declarat în fața instanței de fond - 17, că nu se consideră vinovată de comiterea faptei de care este acuzată și că partea vătămată afirmă că ea a tăiat pomii de C de pe proprietatea lui din răzbunare. Mai arată martora că îl cunoștea doar din vedere pe partea vătămată, fără a-i cunoaște numele.

Inculpatul a declarat în fața instanței de fond că nu poate să își dea seama de ce familia și ceilalți au dat declarații împotriva sa, că nu a avut niciodată relații de dușmănie cu pădurarul, că atunci când se întâlnea cu martorul mai discutau, iar în perioada copilăriei au fost prieteni -18.

Partea vătămată a declarat în fața instanței de fond că la data de 3.12.2003 s-a deplasat în locul numit "Gardul lui ", la pădurea proprietate personală, în jurul orei 16,30-17, întrucât a dorit să se asigure că totul este în ordine, fiind cunoscut faptul că în zonă se furau arbori, iar în acea perioadă în special brazii de Pe partea proprietății a observat-o pe inculpata, pe care a recunoscut-o în fața instanței. Inculpata se afla la circa 100 de metri de partea vătămată când acesta a observat-o, era îmbrăcată cu o vestă albă, iar partea vătămată a dat bună ziua și a întrebat-o ce face acolo.

Inculpata i-a spus că face brazi pentru C, lângă ea aflându-se 100-150 de brazi așezați în grămadă, iar la marginea drumului mai era o grămadă.

Partea vătămată a întrebat-o pe inculpată cu cine mai este, iar aceasta i-a spus că este cu un nepot de-al ei din B și cu încă o persoană, care a plecat după o căruță să transporte brazii. A mai întrebat-o partea vătămată pe inculpată și de unde este, iar inculpata i-a răspuns că este din localitatea Dealu și locuiește lângă drumul județean.

Abia apoi partea vătămată i-a spus inculpatei că brazii sunt tăiați de pe proprietatea lui, moment în care inculpata a lăsat jos fierăstrăul pe care îl ținea în mână.

Partea vătămată le-a spus celor doi că merge la pădurar pentru a-l anunța ce se întâmplă și a pornit spre locuința pădurarului însoțit de cei doi inculpați, cu care parcurs circa 1 km, apoi le-a cerut să îl aștepte la locul numit, de unde pornea drumul spre casa lor. Partea vătămată s-a întors cu pădurarul la locul menționat, dar nu au i-au mai găsit pe cei doi inculpați, apoi au plecat să îi ajungă din urmă, pe drum întâlnindu-l pe inculpatul, care în prezența părții vătămate și a pădurarului a recunoscut că a tăiat brazi din pădurea părții vătămate, împreună cu lui, inculpata, și cu inculpatul.

Curtea constată că din probele administrate, respectiv declarațiile părții vătămate care se coroborează cu cele ale martorilor, reiese vinovăția celor trei inculpați recurenți în comiterea infracțiunii de tăiere fără drept de lăstari de brad și de molid.

Astfel, nu s-a demonstrat în prezenta cauză existența vreunui motiv pentru care martorii, ar fi interesați să îi acuze pe inculpați.

martori nu sunt rude nici cu inculpații și nici cu partea vătămată.

În schimb martorii propuși de inculpații sunt rude apropiate ale acestora, martora fiind mama inculpatei, iar martora este mama inculpatului.

Martora este medicul de familie al inculpatei, dar declarația acesteia nu a adus lămuririle necesare în cauză câtă vreme în fișa medicală este consemnat că a consultat-o pe inculpata în data de 3.12.2003 la ora 15, iar în fața instanței, sub prestare de jurământ, a declarat că a consultat-o pe inculpată în cursul lunii decembrie 2003, fără a putea preciza data, la domiciliul acesteia, pe timp de seară, în jurul orei 19-20, afară fiind întuneric, consultația durând circa o J de oră sau 40 de minute.

Curtea admite că inculpata a putut fi consultată la data de 3.12.2003 de medicul de familie, dar acest fapt nu exclude posibilitatea ca inculpata să se afle în pădure la ora 16,30-17,00.

Susținerile inculpaților și că în data de 3.12.2003 s-au aflat toată ziua la domiciliile lor nu sunt confirmate de niciun martor care să nu fie rudă apropiată cu aceștia și a căror obiectivitate să poată forma instanței de recurs convingerea că spun adevărul.

În aceste condiții curtea concluzionează că declarațiile date de martorii acuzării reflectă realitatea celor petrecute la data de 3.12.2003, nefiind demonstrat interesul ori subiectivismul lor în declarațiile date.

Astfel inculpata a afirmat că partea vătămată o acuză din răzbunare, dar nu a indicat care ar fi mobilul răzbunării și mai precizează și că nu se cunoștea anterior cu partea vătămată.

În aceste condiții nu este credibilă apărarea inculpatei în sensul că partea vătămată, cu care nu a avut niciun conflict anterior și cu care nu se cunoștea, ar dori să se răzbune pe inculpată.

Nici apărarea inculpatului în sensul că martorii sunt interesați în cauză nu poate fi primită, câtă vreme acest interes nu a fost nici detaliat și nici probat, fiind o simplă afirmație a inculpatului.

Curtea conchide că vinovăția inculpaților recurenți este dovedită în cauză, iar individualizarea pedepselor s-a făcut în mod just de către instanța de apel, în raport de criteriile stabilite de art.72 pen.

Recursurile inculpaților sunt însă fondate sub aspectul încadrării juridice date faptelor, ca urmare a intervenirii unei legi mai favorabile în perioada de la comiterea faptelor și până la judecarea definitivă a acestora.

Astfel, potrivit prevederilor Legii nr.46/2008 fapta de tăiere de arbori se pedepsește conform art.108, cu închisoare de la 4 la 16 ani, în timp ce Legea nr.26/1996 sub imperiul căreia s-au comis faptele prevede o pedeapsa de la 2 la 10 ani închisoare, fiind astfel o lege mai favorabilă.

Totodată prin OUG nr.85/2006 s-a stabilit un nou mod de calcul a valorii masei lemnoase tăiate, iar prin Ordinul nr.933/2007 prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost stabilit la suma de 74 lei.

Noul mod de calcul al prejudiciului nu este mai favorabil inculpaților, potrivit acestuia prejudiciul fiind prezent în sumă de 25.667,64 lei față de 3.004,85 lei cât s-a stabilit în cursul urmăririi penale.

Instanța a sesizat că în minuta prezentei decizii penale s-a strecurat o eroare materială în ceea ce privește suma la care au fost obligați inculpații recurenți în favoarea părții civile, astfel că prin încheierea penală fără număr din data de 29.09.2008 a procedat la îndreptarea erorii menționate, încheierea fiind atașată la dosarul cauzei.

Pentru considerentele prezentate, n baza art.385¹⁵pct.2 lit.d pr.pen. curtea va admite recursurile declarate de către inculpații, domiciliată în com. sat Dealu, nr.45 și, domiciliat în com. sat Dealu, nr.44 împotriva deciziei penale nr.94 din data de 24 martie 2008 Tribunalului Cluj pe care o va casa parțial, împreună cu sentința penală nr.179 din 19.09.2007 a Judecătoriei Huedin.

Rejudecând cauza, curtea va menține încadrarea juridică dată infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților, reținând în plus și prevederile art.13 pen.

În baza art.14,346 pr.pen. art.998 civ. vor fi obligați inculpații și să plătească părții civile suma de 3.004,85 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței atacate.

În baza art.193 pr.pen. curtea va respinge cererea părții civile de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare în recurs, având în vedere soluția de admitere a recursului declarat de aceștia.

În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat urmează a rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

In baza art.385¹⁵pct.2 lit.d pr.pen. admite recursurile declarate de către inculpații, domiciliată în com. sat Dealu, nr.45 și, domiciliat în com. sat Dealu, nr.44 împotriva deciziei penale nr.94 din data de 24 martie 2008 Tribunalului Cluj pe care o casează, parțial, împreună cu sentința penală nr.179 din 19.09.2007 a Judecătoriei Huedin, cu privire la încadrarea juridică și la cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații.

Rejudecând cauza, menține încadrarea juridică dată infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților, reținând în plus și prevederile art.13 pen.

În baza art.14,346 pr.pen. art.998 civ. obligă pe inculpații și să plătească părții civile suma de 3.004,85 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței atacate.

În baza art.193 pr.pen. respinge cererea părții civile de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare în recurs.

În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 8 septembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - -

Red./

29.09.2008 - 3 ex.

Jud.fond.

Jud.apel:;

Președinte:Livia Mango
Judecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Maria

Infractiuni silvice Spete. Decizia 512/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni silvice Spete. Decizia 512/2008. Curtea de Apel Cluj