Infractiuni silvice Spete. Decizia 514/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.514/
Ședința publică din data de 29 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
Ministerul Public este reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secția judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de Parchetul DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr.140/21.04.2008 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr- privind pe intimatul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 alin.1,3,4 din OG nr.96/1998.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul-inculpat, personal și asistat de avocat -, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.95/29.09.2008 emisă de Baroul Vrancea -Cabinet individual avocat nr.89 - avocat, precum și intimatul-inculpat, personal și asistat de avocat I, apărător desemnat din oficiu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată, după care;
Curtea, pentru a se stabili cadrul procesual, având în vedere motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, pune în discuție participarea în recurs a inculpatului.
Avocat I arată că inculpatul nu a declarat recurs iar declarația de recurs a parchetului se referă numai la inculpatul, și nu il privește pe inculpatul.
Avocat lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, într-adevăr, recursul Parchetului nu il privește pe inculpatul.
Curtea, având în vedere aceste aspecte, dispune restituirea delegației emise de Baroul Galați către doamna avocat I și limitează cadrul procesual numai la inculpatul, inculpatul putând să părăsească sala de judecată.
Întrebat fiind, intimatul-inculpat, personal, precizează că nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de recurs, menținând declarațiile date anterior.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Intimatul-inculpat, prin apărător, nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp. art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public având precizează că motivele de recurs ale Parchetului vizează dispozițiile art.3859pct.18 Cod procedură penală. Apreciază că acest recurs este fondat pentru motive de nelegalitate a celor două hotărâri judecătorești în cauza privitoare pe inculpatul în privința căruia ambele instanțe au dispus achitarea pentru infracțiunea dedusă judecății.
Expune, pe scurt, situația de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței.
Arată că, în raport de ceea ce a reținut instanța de judecată, din probele adminJ. în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă că este demonstrat cu certitudine faptul că inculpatul a participat la săvârșirea unor acte materiale de tăiere și sustragere de arbori. Astfel, martorii, au arătat că inculpatul era prezent pe pădurea proprietatea soacrei acestuia, în prezent decedată, de unde a sustras o dată 3 căruțe de arbori de esență fag iar în altă dată, în anul 2004, 6 cărute cu esență fag. Terenul proprietatea soacrei inculpatului il reprezintă în majoritate arbori esență fag or sunt credibile declarațiile martorilor și cu privire la prezența inculpatului, chiar dacă ei l-au văzut la o anumită distanță, este cert că cel care era în acel loc și care la momentul când cei doi l-au întrebat ce caută în acel loc și de ce taie arborii respectivi pentru că nu erau marcați, inculpatul a răspuns că este proprietatea mamei lui. De fapt, nu era proprietatea mamei lui ci era proprietatea soacrei inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că sunt anumite deficiențe în ceea ce privește cercetarea judecătorească și invocă ca motive suplimentare de recurs anumite critici în sensul că, pe de o parte se reține în motivarea soluției instanței că în niciun caz prezența eventual de două ori a inculpatului cu drujba, în timp ce tăia și în timp ce mai multe căruțe erau încărcate cu arbori, nu poate să conducă la o activitate infracțională stabilită prin actul de sesizare de 3 ani și, în final, un număr de 137 de arbori. Dar, chiar în aceste condiții, dacă probele care au fost adminJ. - pentru că este o singură infracțiune reținută în formă continuată, dacă instanțele au constatat că doar două acte materiale de sustragere sunt certe, demonstrate de probele din dosar, consideră că instanța trebuia să rețină doar acele acte și să stabilească dacă în raport de ceea ce s-a tăiat și s-a sustras cât reprezintă valoarea acelor arbori și, în aceste condiții, în prezența cărei infracțiuni ne aflăm: fie că e vorba de alineatul 1 - deci forma simplă a infracțiunii de tăiere, fie că e vorba de forma calificată.
Apreciază că, în aceste condiții se impune admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, să fie casate ambele hotărâri și să se trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Intimatul-inculpat, prin avocat, consideră că în mod corect instanțele de fond și apel au dispus achitarea sa, în baza art.10 lit. d Cod procedură penală cu referire la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală.
Arată că recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA se bazează pe declarațiile a doi martori, iar la acest termen, s-a invocat suplimentar și declarația unui al treilea martor.
Arată insă că nici în apel și nici în recurs nu s-a adus în discuție declarațiile date de cei doi martori și în fața instanțelor de judecată, având în vedere modalitatea în care se procedează la audierea martorilor în faza de urmărire penală, când, de față, sunt prezenți doar polițistul și martorul. De multe ori, inculpatului i se aduce la cunoștință abia în final. Face referire astfel la declarațiile celor doi martori în faza cercetării judecătorești:
- la fila 32 din dosarul Judecătoriei Adjud se află declarația martorului, care spune că în anul 2006 nu s-a apropiat și nu știe cine erau persoanele care tăiau arbori, s-a aflat la peste 100 metri distanță de acestea - deci a dat o declarație diferită de cea din faza de urmărire penală;
- la fila 33 din dosarul Judecătoriei Adjud se află declarația martorului care arată că nu știe cui ii aparține pădurea respectivă, nu a recunoscut persoanele de acolo pentru că era o distanță prea mare; persoanele respective i-au spus că ar fi pădurea surorii inculpatului.
Consideră că, dacă una din cele două variante ar fi falsă, Parchetul trebuia să deschidă o anchetă și să facă cercetări cu privire la fals în declarații în privința acestor martori.
Martorul arată că în anul 2002-2003, și l-au rugat să taie arbori: o dată 3 arbori, o dată 4 arbori; au zis că au acte, insă nu a venit.
Chiar dacă inculpatul ar fi acționat, acesta a acționat la îndemnul familiei, mai precis al soacrei sale, din raportul medical depus la dosarul cauzei rezultă afecțiunile de care inculpatul suferă, și faptul că este foarte ușor influențabil. Apreciază că s-ar putea face vinovată doar soacra lui care insă, în prezent este decedată
Apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA este nefondat, solicită respingerea acestuia și să se mențină decizia penală nr.140/2008 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA, prin care s-a dispus achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a în ref. la art.10 lit.d Cod procedură penală.
Intimatul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit idps.art.38513alin.3 Cod procedură penală, arată că în anul 2002 - 2003 nu a fost la tăiat arbori. La cererea soacrei sale a fost la curățatul unor crengi iar lemnele au fost tăiate de. Precizează că nu este vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 19 din 15.01.2008 a Judecătoriei Adjud, a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, faptă prevăzută de art. 32 al.1,3,4 lit.a din nr.OG 96/1998 cu aplic.art.41 al.2, art. 74 al.1 lit.a,c și art. 76 al.1 lit.d Cod penal, la 1 (un) an și 10(zece) luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului dreptului de a alege, în cond.art.71 al.2 cod penal.
Conform art.81,82 și art. 71 al.5 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate, pe durata termenului de încercare de 3(trei) ani și 10 (zece) luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 cod penal.
Prin aceiași hotărâre, în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod proc.penală, raportat la art. 10 lit.d Cod proc.penală, a fost achitat inculpatul, pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prev.de art.32 al.1,3,4 lit.a din nr.OG 96/1998 cu aplic.art. 41 al.2 cod penal.
Conform art. 191 al.1 cod proc.penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: inculpatul și sora acestuia, au moștenit două suprafețe împădurite, respectiv 2,75 ha. în pct. "" și 3 ha. în pct. "", suprafețe ce au fost atribuite în anul 2002.
In curtea numitei locuia și inculpatul - ginerele acesteia.
La data de 07.02.2007 a decedat.
In perioada 2003 - 2006 s-au efectuat tăieri masive de arbori din aceste păduri, fără aprobarea Ocolului Silvic Adjud, care, la data de 07.12.2006 a constatat existența a 137 cioate provenite de la arborii tăiați ilegal din suprafețele împădurite respective.
Tăierile de arbori au fost efectuate de către inculpatul, materialul lemnos fiind folosit în interes personal sau valorificat. O mică parte din acesta a fost transportat la domiciliul numitei.
In ceea ce privește pe inculpatul, s-a reținut de către prima instanță că acesta a fost împreună cu inculpatul în pădure doar de maxim 2-3 ori, nu a efectuat tăieri de arbori, ci doar strâns crengile rezultate în urma acestor tăieri.
Situația de fapt, a fost stabilită pe baza: sesizării F, act de control, procesul verbal de constatare, adresă privind stabilirea prejudiciului, declarația martorilor, coroborat cu declarațiile celor doi inculpați.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud.
In motivele de apel s-a susținut că, instanța de fond în mod greșit a dispus achitarea inculpatului, întrucât din ansamblul probelor aflate la dosar, rezultă clar vinovăția acestuia. S-a mai arătat că nu s-a dat o interpretare corectă a declarațiilor date de martorii și, fapt ce a dus la concluzia eronată a nevinovăției acestui inculpat.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței criticate în ceea ce privește achitarea inculpatului, iar pe fond, condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori prev.de art. 32 al.1,3,4 lit.a din nr.OG 96/1998, cu aplic.art.41 al.2 cod penal.
TRIBUNALUL VRANCEAa apreciat că apelul nu este fondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt în ceea ce privește pe inculpatul, în sensul că, fapta sa, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 32 al.1,3,4 lit.a din nr.OG96/1998.
S-a apreciat că, faptul că inculpatul a curățat crengile de la arborii tăiați nu poate fi asimilată cu actul material de tăiere de arbori, așa cum este incriminată de OG96/1998 - art. 32 și nici ca un sprijin pentru inculpatul, care a efectuat astfel de tăieri, de cele mai multe ori neînsoțit de inculpatul.
Este adevărat că martorul a afirmat într-o declarație cu susțineri contradictorii, că l-a văzut o singură dată pe acesta tăind arbori împreună cu alte persoane ( fără să le numească), însă această depoziție este insuficientă, întrucât nu se coroborează cu alte probe.
Pe de altă parte, s-a apreciat ca fiind greu de crezut afirmația acestui martor, atâta vreme cât, distanța la care se află inculpatul era de circa 100. (peste rîu) iar așa cum s-a arătat nu a reușit să identifice pe ceilalți participanți, care puteau să confirme prezența acestui inculpat în pădure, în scopul tăierii ilegală de arbori.
S-a precizat că, chiar dacă s-ar admite că a tăiat ilegal arbori, martorul face referire la o singură prezență a inculpatului, oricum insuficientă pentru a trage la răspundere penală a acestuia în lipsa posibilității stabilirii numărului de arbori tăiați în acea împrejurare, în vederea stabilirii valorii materialului lemnos tăiat și oricum nu se poate reține activitate infracțională desfășurată de inculpat în perioada 2003 - 2006.
Față de aceste considerente, TRIBUNALUL VRANCEA, prin decizia penală nr.140/21.04.2008, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, care apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale numai în ceea ce privește pe inculpatul, în sensul greșitei achitări a acestuia pentru faptele deduse judecății precum și pentru greșita încadrare juridică a faptei prin nereținerea art.13 Cod penal privind legea penală mai favorabilă.
Ca motiv suplimentar, se invocă lipsa rolului activ al instanței pentru soluționarea atât a laturii penale a cauzei cât și a laturii civile a acesteia.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea, în ceea ce privește pe inculpatul, apreciază că hotărârile recurate sunt nelegale și netemeinice din următoarele considerente.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au dat dovadă de rol activ în a stabili în mod exact situația de fapt ce se poate reține în sarcina inculpatului, urmând ca în funcție de aceasta să se stabilească încadrarea juridică corectă a faptelor, precum și vinovăția acestuia.
De asemenea, instanțele nu au stabilit în mod exact valoarea prejudiciului cauzat prin cele două acte materiale reținute de parchet în sarcina inculpatului și care au determinat trimiterea acestuia în judecată. Astfel: parchetul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori din pădurea proprietate privată, care face parte din fondul forestier național, prev de art.32 alin.3 rap. la alin.4 lit.a din OG nr.96/1998 cu aplic. Art.41 alin.2 Cod penal.
S-a reținut, în fapt, în sarcina inculpatului că, impreună cu celălalt inculpat, în perioada anilor 2003 - 2006, atât singuri cât și impreună cu alte persoane, au tăiat fără drept din pădurea proprietate personală material lemnos nemarcat, în valoare de 38.115 lei. Chiar din probele adminJ. în faza de urmărire penală rezultă că în sarcina inculpatului s-au reținut două acte materiale în sensul că, împreună cu celălalt inculpat, în luna decembrie 2004 mers în pădure și a tăiat și luat 20 arbori esență fag și stejar cu diametrul de 25- 30 cm. fiind observat de martorul, și că în anul 2005, mers în pădure la Punctul, de unde a tăiat 7 - 8 arbori esență fag cu diametrele de 30 - 35 cm nemarcați, fiind observat de martorul.
Această situație de fapt ridică următoarele probleme de drept:
A) în nici un caz nu se putea reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii în formă continuată a cărei activitate infracțională se întinde pe o perioadă îndelungată din anul 2003 în anul 2006;
B) în condițiile în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru două acte materiale, săvârșite la interval de timp relativ îndelungat (luna decembrie 2004 și anul 2005) se pune problema dacă infracțiunile ar fi concurente s-au s-ar reține forma continuată.
C) față de cele două acte materiale reținute în sarcina inculpatului, care însumează un număr de maxim 28 arbori fag și stejar,instanțele nu s-au preocupat în stabilirea exactă a prejudiciului cauzat prin infracțiune, care la infracțiunile la Codul silvic au o importanță în stabilirea caracterului penal al faptelor, mai precis dacă prejudiciul este mai mic decât cel prevăzut în lege, faptele ar putea constitui contravenții și nu infracțiuni.
Toate aceste nelămuriri formează convingerea instanței de recurs că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au dat dovadă de rol activ pentru o justă soluționare a cauzei.
În consecință, se va admite recursul declarat de parchet, se vor casa hotărârile recurate și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Adjud numai în ceea ce privește pe inculpatul, urmând ca în rejudecare instanța de fond să stabilească următoarele:
a) valoarea prejudiciului avându-se în vedere actele reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului, respectiv sustragerea unui număr total de 28 arbori stejar și fag;
b) în funcție de valoare, să se stabilească dacă faptele reținute în sarcina inculpatului constituie sau nu infracțiuni;
c) se vor reanaliza probele adminJ. în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în primul ciclu de judecată urmând a se constata dacă inculpatul se face sau nu vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina acestuia.
În acest scop, instanța de fond va putea administra orice probă pe care o apreciază ca fiind utilă în stabilirea adevărului, urmând a pronunța după analizarea probelor o hotărâre de condamnare sau de achitare a inculpatului.
Se va avea în vedere și motivul de recurs invocat de Parchet în sensul reținerii sau nereținerii în încadrarea juridică a faptei dispozițiile art.13 Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr.140/21.04.2008 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr- (sentința penală nr.19/15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-).
Casează în parte, numai în ceea ce privește pe inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 08.08.1962 în F, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V), decizia penală nr.140/2008 a Tribunalului Vrancea și sentința penală nr.19/2008 a Judecătoriei Adjud și dispune trimiterea cauzei la instanța de fond, Judecătoria Adjud.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate în ceea ce privește pe intimatul-inculpat (CNP:-, fiul lui OG, născut la data de 06.04.1947 în comuna, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V).
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
Grefier,
Red. /01.10.2008
Tehnored. M: / 2 ex./07.10.2008
Fond: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru, Marcian Marius
