Infractiuni silvice Spete. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 54/

Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Tacea

JUDECĂTOR 2: Mița Mârza

JUDECĂTOR 3: Marcian Marius

Grefier

-.-.-.-.-.-.

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 201/22.06.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-.

La apelul nominal, a răspuns pentru recurenții inculpați -lipsă, avocat, apărător ales cu împuternicire la dosar, lipsă fiind intimatele - părți civile și.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, arătându-se că intimata parte civilă a depus la dosar cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că numitul din satul a înaintat la dosar o declarație prin care a arătat că a fost obligat de organele de poliție din Ruginești să declare împotriva inculpaților.

Avocat, precizează că a primit această declarație a numitului pe adresa cabinetului de avocatură, care a fost dată în fața Consulatului General al României la în Spania unde își are reședința legală arătând că în primăvara anului 2007 fost oprit de un echipaj de poliție și obligat de organele de Poliție Adjud să dea declarație, declarație care nu concordă cu realitatea în legătură cu inculpații și pentru fapta reținută la 2 aprilie 2007 privind tăierea și sustragerea arborilor - depunând la dosar originalul acestei corespondențe, copie după acte solicitând a se face cercetări în legătură cu fapta săvârșită. Inculpații nu au cunoscut situația, au fost plecați din țară și au luat cunoștință mai târziu când au primit comunicarea, pentru că în satul care este într-un loc uitat de lume, într-o zonă foarte greu accesibilă poșta vine greu iar ca aparținători nu au avut decât o bătrână - depunând și în acest sens acte.

Arată că ar mai avea două cereri de formulat, supunând atenției faptul că în luna iulie 2009 și au făcut plângeri la Parchetul V prin care au arătat situația de fapt că li s-au pus în sarcină cele 11 trunchiuri de bușteni -, care au fost lăsați în custodia Ocolului Silvic, dar pentru care la 28 august 2008 expertul a constatat deteriorarea totală prin proasta administrare, iar la contactul cu solul au fost contaminați cu. Inculpații au făcut plângeri pe care le pot dovedi ca au fost înaintate prin poșta Parchetului și Direcției Silvice V prin care au adus la cunoștință acea nesăbuință - apreciată ca o faptă penală în sarcina Cantonului Silvic pentru proastă administrare. Nici până în prezent aceste autorități nu au răspuns motiv pentru care, solicită ca instanța să dispună obligarea atât a Parchetului pentru a veni cu soluția de comunicare a plângerilor - inculpații fiind plecați din țară cât și a Direcției Silvice să răspundă la plângerile care au fost făcute (depune în acest sens copii și acte despre care a făcut vorbire).

Arată că situația este contradictorie, inculpații fiind obligați în solidar să plătească o sumă de bani, cu toate că acest material lemnos exista, arătând că s-a creat o situație confuză astfel încât, solicită acordarea unui nou termen de judecată prin care atât Parchetul V cât și Direcția Silvică să se pronunțe asupra situației.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea cererilor apreciind că soluționarea cauzei nu depinde de respectiva soluție. În plus, Parchetul va trebui să dea soluții în funcție de cercetările care se fac de organele de poliție - lucruri care în opinia sa durează. Lemnele respective au fost ridicate și lăsate Ocolului Silvic pentru că, după cum s-a și văzut, după 1 an și ceva s-a cerut o expertiză, după doi ani, în apel, iar s-a cerut o expertiză. Nu le putea lua nimeni acasă să le îngrijească. Așa a stat situația și nimeni nu poartă vreo vină, nici Ocolul Silvic, nici altcineva.

Curtea, având în vedere că inculpații prin apărător trebuia să facă dovada soluționării acestor plângeri, instanța neputând impune un anumit termen în soluționare și neexistând nici certitudinea că până la un termen care se va acorda se vor soluționa respectivele plângeri, respinge cererea formulată de apărătorul inculpaților și, nemafiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul recurenților -inculpați, arată că a declarat recurs în conformitate cu prevederile disp.art. 3859.pr.pen. motivat sub aspectele privind prevederile consemnate în pct. 14 când au fost aplicate pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 și pct. 182- când s-a comis o gravă eroare de fapt privind pronunțarea unei hotărâri greșite.

Revine cu aspectul pus în discuție la început, apreciindu-l cât se poate de contradictoriu pentru că această cauză le-a fost pusă în sarcină inculpaților, fapta fiind depistată la 2 aprilie 2007 orele 2300, pe raza satului, comuna Ruginești, județul V, într-o zonă de Nu sunt de vină inculpații pentru că, de abia în 28 august 2008 - după 1 an si 4 luni abia în faza de judecată, instanța Judecătoriei Adjuda căutat să lămurească fapta prin efectul expertizei tehnice silvice. Nu au fost inculpații de vină că s-a ajuns la tergiversarea cauzei. După 1 an și 4 luni organele de cercetare, poliție, parchet au ajuns la concluzia că nu era necesară expertiza tehnică juridică, pentru că situația era extrem de confuză - la data de 2 aprilie 2007 inculpații au fost surprinși de organele de cercetare penală când ieșeau din pădure cu cei 11 arbori - pentru a-i valorifica, cu un mijloc de transport care a fost adus acolo - camion care ar fi trebuit să-i preia. Organele de poliție din Ruginești - respectiv trei sergenți majori, profesioniști, împreună cu un pădurar, un cetățean de pe raza localității (interesat în cauză pentru a spus:"să furați mai mulți arbori din pădurea mea proprietate").

Actul de depistare în opinia sa, este total legat de nulitate pentru că cei trei inculpați, după cu s-a făcut vorbire și în procesul-verbal, au fost verificați dar nu au fost recunoscuți nici de către martori, singurul care a recunoscut a fost doar un martor pe nume, dar niciunul din ei nu au fost prezenți, pe când în procesul-verbal s-au făcut consemnări că au fost prezenți, că n-au obiecțiuni, proces-verbal care nu a fost semnat și nici dat spre semnare. Această bulversare a actelor de cercetare penală, pentru că despre urmărire penală nu a putut fi vorba în nici un caz pentru că aceasta a început abia după 7 luni, se simte obligat să facă această paranteză a ceea ce însemnă cercetare penală în V, la domeniul Adjudului. După 7 luni de cercetări, audieri, a fost începută urmărirea penală - declarațiile fiind în faza actelor premergătoare. Singurul act de la urmărirea penală era referatul, urmând apoi rechizitoriul după 7 luni de zile. În acest fel Parchetul Vaa vut tendința și legalitatea să prezinte un rechizitoriu, care, în opinia sa, este cu totul și cu totul confuz, care atestă nefiind nici măcar vizat conform art. 263 alin. 3.pr.pen. de către prim-procurorul Parchetului Adjud.

Dar, confuziile au continuat. Instanța Judecătoriei Adjud căutând să lămurească situația, abia în august 2008, după 16 luni s-a făcut această expertiză, expertiză pentru care când s-au prezentat cei în cauză, expertul de la cantonul silvic unde erau deja lăsați în custodie cele 11 piese de, a constatat că sunt numai 9 piese de - constatându-se astfel o infracțiune de furt. Dar nimeni nu a vrut să lămurească acest furt, pentru că două piese fusese sustrase. După 18 luni, buștenii de cu toate că erau în custodia Ocolului Silvic Adjud, respectiv Cantonul Silvic, nu s-au luat măsuri profesionale conform tehnicilor silvice de a-i depozita în contextul de a fi protejați de intemperii. Dimpotrivă, după cum se poate observa și din fotografii și planșe aceștia pur și simplu au fost aruncați pe sol la vremea care exista și la toate intemperiile naturii, astfel încât la 28 august când s-a prins expertul, s-a constat că cele 9 piese de au fost atacați de. Nu este vina inculpaților și nu li se poate imputa acest lucru.

Mai departe, a arătat că s-a căutat să se lămurească situația pentru că existau două părți vătămate - și (care a arătat că avea un singur care ar fi fost o în pădurea sa privată), iar - o confuzie totală reținută chiar în sentința instanței de fond - care a arătat că e parte vătămată - prin moștenitoarea și moștenitoarea defunctului. Solicită instanței a observa confuzia totală - proprietar de drept fiind de fapt -defunct, dar niciuna dintre părțile acestea care au fost consemnate în rechizitoriu și în sentința instanței de fond - - invocată și -în final - nu au făcut dovada în fața instanțelor că sunt într-adevăr moștenitoare, părți vătămate și părți civile în contextul legii penale, cu acte doveditoare, ci doar prin afirmații însușite în mod nedrept de instanțe.

Totodată, a mai precizat că expertiza a avut menirea de a scoate la lumină adevărul, câte din sarcina au fost puse în sarcina inculpaților și ce valoare au avut și mai departe probațiunea. Din expertiză a rezultat că au fost găsite 6 cioate în pădure, expertul făcând o corelare în tăierea inelelor de la 9 trunchiuri de la canton și prin apropiere a constatat că din 6 cioate, numai 4 pot face dovada în care există o corelare științifică, bazată pe poziția acestuia care se regăsesc în proprietatea lui, - sau. Invocă faptul că probațiunea este deosebită. Prejudiciul este eronat făcut și lăsat în sarcina inculpaților. De la două cioate care vin în continuare și se înmulțesc cu valoarea materialului lemnos.

Apreciază că suma pusă în sarcina inculpaților este nedreaptă și nedovedită. În cursul cercetărilor judecătorești cele două părți civile au solicitat prin declarații în fața judecătorului instanței restituirea materialului lemnos. Instanța nu a vrut să aprecieze acest aspect făcând o motivare fără a li se admite inculpaților obiecțiunile la expertiză prin care au cerut un supliment la expertiză în vederea lămuririi. Natura lemnoasă era foarte importantă.

În legătură cu fapta inculpaților, apreciază că în cauză s-a creat o bulversare, au fost lăsate părți civile, prejudicii și valori necorelate. Cele două cioate au fost introduse în mod netemeinic în sarcina celor doi inculpați. A arătat că faptele au fost dovedite nu pentru tăiere, pentru că nicăieri nu există afirmația că le-ar fi tăiat, toate sunt suspiciuni - principiu care este de dubiu este în favoarea inculpatului. Nimeni nu a dovedit că această faptă au fost tăierea lor. Totul este interpretativ bazându-se pe sugestii, nimic însă nu este dovedit și probat.

Supune atenției instanței aspectul legat de valorificarea unor bunuri de material lemnos care le-au fost găsite în posesie. Inculpații au fost plecați, provin din familii deosebit de sărace, părinții lor sunt muritori de foame în satul. Au plecat pur și simplu pentru a-și asigura existența în Spania și Italia. Capacitatea lor de instruire este foarte minimală. Când au venit și au văzut hotărârea de condamnare au intrat în alertă și au căutat să-și apere într-un fel poziția și faptele pentru care sunt prea mari și severe. Sunt tineri, au familie, copii iar la acest moment mai au în întreținere și familia părinților și socrilor. Apreciază că pedepsele sunt prea severe. A menționat și a ridicat pentru pct. 14 și 18 argumentele arătate. Supune atenției declarația martorului care practic organele de cercetare ale Poliției Adjud au căutat să ducă în eroare situația de fapt pentru că acesta a fost găsit chiar în grup și pus prin gura acestui martor la sugestia poliției că ar fi fost și el prezent și să facă dovada. Astfel, venind în fața Consulului Spaniei a arătat că nu e drept și legal, că a fost obligat de Poliția Adjud.

În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpați.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului formulat de cei doi inculpați, întrucât din materialul probator administrat în cauză, rezultă că aceștia se fac vinovați de infracțiunile pentru care instanța de fond i-a condamnat, condamnare menținută și de instanța de apel. Așa cum rezultă din probe, la fața locului s-au încheiat mai multe procese-verbale din care rezultă clar că cei trei, cei doi care au declarat recurs, dar și al treilea care nu a declarat recurs în cauză se aflau la fața locului și încărcau material lemnos în camioane, la fața locului fiind și căruțe, pentru a fi din pădure și vândute.

S-a mers la fața locului, s-au făcut cercetări și s-a observat că lipsesc acei arbori din pădure de la cele două părți vătămate. Nu numai că arborii erau tăiați dar erau și acoperiți cu o substanță închisă la culoare și cu frunze lipire deasupra ca să nu se observe la prima vedere că arborii respectivi au fost tăiați. Au fost identificați fiind măsurați cu trunchiurile care au fost găsite la fața locului și s-au descoperit 11 arbori care corespondau cu trunchiurile care se încărcau în mașini.

După cum se poate observa, părțile vătămate au avut pretenții mult mai mari precizând că din pădurea lor au lipsit mai mulți arbori dar nu au fost reținute în sarcina inculpaților pentru că nu au fost găsiți la fața locului și nu s-au putut identifica dacă arborii respectivi au fost sustrași tot de inculpați. Totul s-a făcut pe bază de procese-verbale, cu martori asistenți, s-a mers la fața locului. După aproape 1 an și J nu din vina instanței sau din vina cuiva, s-au contestat acele procese verbale, s-a contestat tot ce s-a făcut la urmărirea penală chiar și la instanța de fond. Nimic nu a fost bun. Procesele verbale nu au fost bune, un martor apare acum și spune că a fost obligat de poliție și atunci contestându-se s-a cerut această expertiză. Dacă nu erau arborii ținuți la Ocolul Silvic în condițiile în care s-au putut ține, nu mai rezulta nicio faptă, nu mai erau arborii și nu se putea expertiza nimic - fapta nemaiexistând. Din această cauză trunchiurile de arbori au fost ținute, nici restituite părților vătămate și nici nu au fost duși în altă parte pentru ca, după un an și ceva, să se solicite din nou expertiză, apoi în apel s-a mai solicitat o altă expertiză și pentru acest motiv trunchiurile respective au fost ținute în aer liber pentru că Ocolul Silvic nu avea altă posibilitate. Acestea s-au degradat și nu au mai putut fi restituite părților vătămate, dar aceasta nu este vina instanței și nici vina organelor de cercetare penală, dar nici vina Ocolului Silvic care a reținut aceste trunchiuri de la inculpați. Supune atenției instanței declarația martorului care atât la urmărire penală cât și în fața instanței de fond a spus că cei trei inculpați au fost recalcitranți, nu au recunoscut fapta și atunci era anormal ca obiectul faptei - arborii să fie păstrați undeva pentru a se putea face într-un fel dovada oricând că aceștia au fost tăiați de inculpați și sunt cei care au fost sustrași din pădurea părții vătămate. A fost vorba de care au fost identificate. Este adevărat că la expertiza efectuată în cauză de către expert nu s-au putut identifica decât 4 cioate care corespund cu cele tăiate din pădure întrucât 2 nu au corespuns iar restul nici nu mai erau. Este adevărat că acești au fost afectate de condițiile atmosferice, de ploi, zăpezi care au căzut în perioada respectivă.

Tot expertul a mai precizat faptul că există posibilitatea să fi fost distruse iar buștenii în zona "bază" să fi fost toaletați pentru a li se schimba aspectul exterior și eliminate părțile care nu erau drepte pentru a fi încărcați în camioane și atunci, în opinia sa, era clar că nu se mai putea stabili exact corespondența și pentru ceilalți arbori care erau acolo. Dar acest aspect a fost stabilit prin procesele verbale încheiate la fața locului și organele care au încheiat aceste procese verbale - nu a rezultat că au fost de rea credință într-un fel sau altul în așa fel încât să se constate absolut. Întreg materialul și raportul de expertiză arată că arborii erau de la partea vătămată care au fost găsiți și erau încărcați de inculpați în mijlocul de transport. Mai mult decât atât, au fost audiați martori - martorul care trebuia să cumpere lemnele de la inculpați. Inculpații când au fost întrebați de unde au arborii, aceștia au spus că îi au din pădurile din Inculpații au refuzat să semneze actele, martorii au spus că afară începuse să plouă și nu s-a putut încheia în ziua respectivă proces-verbal la fața locului. S-a venit a doua zi, inculpații au refuzat să semneze, doi dintre ei au vrut să fugă, erau recalcitranți, nu au semnat și au cerut un avocat tocmai pentru a se sustrage de a semna și de a se sustrage de la fața locului. Nu au venit nici un moment să spună că nu au fost la fața locului, chiar dacă acum, vine unul dintre martori, mai puțin important care spune că i-a văzut prin zonă, că mergea la animale la o casă în pădurea respectivă. Nu vede de ce l-ar fi silit atât de tare organele de poliție, pentru că în opinia sa, nu a spus alte amănunte. În cauză sunt alți martori care au spus - martorul, care au arătat că doi dintre tineri au încercat să fugă, dar i-a prins poliția. Martorul care a precizat despre cei doi că i-a văzut cu căruța la marginea drumului și care i-a identificat. Mai puțin e important acest martor care a făcut aceste eforturi tocmai din Spania care nu a declarat mare lucru și nu vede de ce ar fi fost atât de obligat de organele de poliție să spună că i-a văzut în ziua respectivă pe cei trei inculpat.

Ca atare, apreciază că din materialul probator rezultă clar că cei trei au fost la fața locului, că arborii au fost atunci tăiați din pădure, recent, erau acoperiți cu frunze să fie ascunși să nu fie văzuți de părțile vătămate. Din procesele verbale a rezultat proveniența acestora dar și expertiza tehnică judiciară încheiată mai târziu a venit în sprijinul actelor încheiate de Ocolul Silvic și organele de poliție pentru a întări ceea ce s-a confirmat, ceea ce este cuprins în procesele verbale. Faptul că inculpații nu au recunoscut, atitudinea pe care au avut-o, că au refuzat să se prezinte, nu au venit nici în instanță, părerea de rău pe care au avut-o s-a putut observa și instanța normal că a ținut cont de toate aceste aspecte când a aplicat pedeapsa celor doi.

Solicită instanței respingerea recursului declarat de cei doi inculpați cu obligarea la plata fiecăruia la cheltuieli judiciare către stat.

În replică, apărătorul recurenților-inculpați arată că, însăși din expozeul procurorului rezultă clar -că dreptul la apărate a fost refuzat, însăși din noaptea aceea pentru că au făcut o solicitare foarte legală și temeinică. Au vrut un apărător dar asta nu înseamnă că au fost recalcitranți. La fața locului a fost o echipă de 4-5 polițiști, puteau să-i imobilizeze și să-i conducă la sediul postului de poliție și chiar în cantonul silvic, dar pe confuziile acestea, cu organizarea, cu procedura sau cu nerespectarea care le-a arătat, consemnate în acte, în opinia sa nu duc decât la un singur obiectiv - doar întoarcerea dosarului la rejudecare la instanța de fond pentru completarea aspectelor pe care le-a subliniat. Chiar și procurorul la acest moment nu s-a precizat. Solicită retrimiterea cauzei la instanța de fond.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față,

Prin sentința penală nr. 39/09.02.2009 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul penal nr- s-a dispus:

Condamnarea inculpatului la: 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt de arbori prev. de art. 98 al. 1,3 și 4, rap. la art.97 al.4 lit.a, din Codul silvic cu aplic. art. 37 lit. b din Cod Penal; 4 ani închisoare pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prev. de art.32 al.1,3 și 4 lit. a, din OG 96/1998 cu aplic. art. 37 lit. b din

Cod Penal

Conform art.33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pe care a sporit-o până la patru ani și șase luni închisoare. Inculpatul urmând să execute pedeapsa de patru ani și șase luni închisoare.

Conform art. 71 al. 1 și 2 din s Cod Penal-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c din cu Cod Penal excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

Condamnarea inculpatului la: 3 ani si 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt de arbori prev. de art. 98 al. 1,3 și 4, rap. la art.97 al.4 lit.a, din Codul silvic; 3 ani si 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prev. de art.32 al.1,3 și 4 lit.a, din OG 96/1998.

Conform art.33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani si 6 luni închisoare sporită la patru ani închisoare. S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de patru ani închisoare.

Conform art. 71 al. 1 și 2 din s Cod Penal-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c din cu Cod Penal excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

Condamnarea inculpatul la: 3 ani si 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt de arbori prev. de art. 98 al. 1,3 și 4, rap. la art.97 al.4 lit.a, din Codul silvic; 3 ani si 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prev. de art.32 al.1,3 și 4 lit.a, din OG 96/1998.

Conform art.33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s- aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de trei ani si sase luni închisoare sporită la patru ani închisoare.

Conform art.83 al. 1 și 4 din s Cod Penal-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 704/05.12.2005 a Judecătoriei Adjud pe care inculpatul o executa în întregime împreună cu cea aplicată mai sus, în total patru ani si sase luni închisoare.

Conform art. 71 al. 1 și 2 din s Cod Penal-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c din cu Cod Penal excepția dreptului de a alege pe durata executării pedepsei.

Conform art.346 al.1 și art.998-999 din cod civil au fost obligați inculpații in solidar să plătească suma de 5195,84 lei părții civile cu titlu de daune materiale.

Conform art.346 al.1 și art.998-999 din Cod civil au fost obligați inculpații in solidar să plătească suma de 772,80 lei părții civile cu titlu de daune materiale.

In temeiul art. 118 lit. b pen a fost respinsă cererea de confiscare de la inculpați a mijloacelor de transport folosite la săvârșirea faptelor,ca nefondata. Conform art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații si să plătească statului câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare, si pe inculpatul să plătească statului 400 lei cheltuieli judiciare,din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, in faza de cercetare judecătorească.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în baza probelor adminJ. în cauză, următoarea situație de fapt:

In seara zilei de 02.04.2007 inculpații au tăiat fără drept si sustras un număr de 5 arbori cu o valoare de 5195,84 lei din pădurea părții vătămate, moștenitoarea defunctului ,si un de esență cu valoarea de 772,80 lei, din pădurea părții vătămate, proprietăți aflate în punctul, comuna Ruginești.

Inculpații l-au contactat telefonic in cursul zilei de 02.04.2007 pe administratorul SC, propunându-i să-i vândă mai mulți bușteni de esență, înțelegându-se cu acesta să se întâlnească în aceeași zi, în scopul tranzacționării. In vederea încheierii tranzacției, l-a trimis in zona cantonului Silvic din satul,cu autocamionul cu nr. -, pe martorul, șoferul angajat al acestuia, pentru încărcarea buștenilor, fără ca acesta sa aibă cunoștință că materialul lemnos provenea din săvârșirea de infracțiuni silvice., audiat ca martor în cauză s-a întâlnit cu cei 3 inculpați,care aveau materialul lemnos încărcat în 2 căruțe și într-un tractor cu transportor, însă aflând că inculpații nu dețin documente de proveniență a lemnelor, i-a comunicat numitului, audiat si acesta în calitate de martor, care s-a deplasat la fața locului pentru a sista încărcarea materialului lemnos.

Tot în seara zilei de 02.04.2007, în jurul orelor 23,00, organele de poliție au executat acțiune pe linia prevenirii furturilor de material lemnos în punctul Cantonul Silvic, comuna Ruginesti, la care a participat si martorul. Inculpații au fost depistați în prezența martorului si a martorului, inițial arborii aflându-se în cele 2 căruțe și în tractorul marca U 650 cu transportor lemne, ulterior fiind descărcați într-o rampă improvizată și încărcate în autocamionul cu nr. de înmatriculare - proprietatea martorului. Arborii au fost inventariați în prezența tehnicianului silvic si a pădurarului, din cadrul Ocolului Sivic Adjud, care au fost chemați la fața locului de către organele de politie, rezultând un număr de 11 bușteni de esență care nu prezentau amprenta ciocanului silvic de marcat.

Inculpații au fost văzuți în seara zilei de 02.04.2007 in jurul orei 23,45 în apropierea cantonului Silvic, încărcând materialul lemnos descărcat din cele 2 căruțe trase de doi cai și în tractorul aflat în posesia acestora la acea data, în autocamionul tras lângă o rampa de încărcare, aparținând martorului, si de martorul, care îi cunoaște pe inculpați, fiind consătenii săi, si care a declarat că în data de 02.04.2007 în jurul orelor 15 s-a deplasat în pădure cu căruța în punctul Pârâul unde deține o cabană, unde a dus mâncare la animale si că a putut observa cele relatate când s-a întors spre casa.

In momentul identificării la fața locului a arborilor, un număr de patru erau încărcați în autoturismul cu numărul de înmatriculare -, iar ceilalți șapte se aflau pregătiți în rampa improvizată pentru încărcare. Inculpații au declarat că materialul lemnos nu este furat din pădurile de pe raza comunei Ruginești, ci din pădurile de pe raza județului B, situație, rezultând, în urma verificărilor făcute privind proveniența materialului lemnos că arborii au fost tăiați ilegal si sustrași din pădurile proprietatea părților vătămate si, din punctul, de pe raza comunei Ruginești, care face parte din fondul forestier național proprietate privata conform Legii 26/1996 art. 2.

Materialul lemnos ridicat de la inculpați a fost predat la OS Adjud, unde a fost lăsat in custodie.

Conform adresei nr. 1444/26.06.2007 a Ocolului Silvic Adjud, valoarea unui esența sustras din pădurea si proprietatea părții vătămate este de 772,80 lei, iar potrivit adresei nr. 1299/12.05.2007 a Ocolului Silvic valoarea arborilor sustrași din pădurea părții vătămate - este de 5195,84 lei, prețul mediu al unui mc de masa lemnoasa pe picior fiind de 69 lei. Valoarea arborilor sustrași - 6 arbori de esență depășește de 80 de ori prețul de referință amintit.

Inculpații au refuzat semnarea procesului verbal de constatare a infracțiunii silvice, si au refuzat sa se prezinte sa dea declarații,ulterior părăsind țara.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal inculpații, și.

Apelanții și, într-o motivare contradictorie, au solicitat achitarea lor, în temeiul disp.art.11 pct.2 lit. a, raportat la art.10 lit. c Cod proc.penală, în raport cu infracțiunea prev. de art.32 alin.1,3 și 4 lit. a,c ) din nr.OG 96/1998 cu motivarea că faptele de tăiere ilegală de arbori nu au fost săvârșite de inculpați iar în cauză nu sunt probe din care să rezulte că inculpații au săvârșit faptele.

Apelanții au susținut că fiecare instanță nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică silvică din care rezultă că, în teren, nu s-au identificat doi arbori ( 1 și 3 din raportul de expertiză), cu un volum de masă lemnoasă de 6,850 mc. în valoare de 2392 lei, că atât volumul de masă lemnoasă cât și valoarea acesteia stabilite de către prima instanță trebuiau să fie diminuate corespunzător, așa încât valoarea materialului lemnos ce poate fi pusă în sarcina inculpatului este de numai 1771,13 lei, iar responsabilitatea fiecărui inculpat fiind de numai 590,37 lei.

S-a mai susținut că valoarea materialului lemnos este încă și mai mică decât cea stabilită deoarece expertul tehnic a stabilit că buștenii expertizați erau afectați de o și că expertiza solicitată în acest sens a fost respinsă de către prima instanță în mod greșit.

Apelanții consideră că prima instanță trebuia să dispună restituirea buștenilor către părțile civile în vederea acoperirii pagubei.

În ce privește fapta de furt de arbori reținută, apelanții au susținut că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută art.20 cod penal raportat la art.98 alin.1,3 și 4 din Codul silvic, întrucât executarea faptei a fost întreruptă independent de voința lor.

In fața instanței de apel apelanții prin apărători, au mai criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul individualizării pedepselor, susținându-se că s-au aplicat pedepse prea aspre.

Apelantul nu și-a motivat inițial apelul, însă prin apărătorul ales, a susținut motivele de apel ale celorlalți doi inculpați.

De precizat că apelanții au mai solicitat și suspendarea executării hotărârii pronunțate de către prima instanță, însă având în vedere prevederile art.370 cod proc.penală, cu privire la efectul suspensiei de executare ale apelului, apelanți-inculpați nu au mai susținut în fața instanței de apel o asemenea cerere.

Prin decizia penală nr. 201/22.06.2009 a Tribunalului Vrancea au fost admise apelurile declarate de inculpații, și, s-a desființat în parte sentința apelată și în rejudecare s-a înlăturat pentru inculpați pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 al.1 lit. a, teza a II-a și lit. c Cod penal, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor apelanților-inculpați, cât și din oficiu, în condițiile prev.de art.371 al.2 cod proc.penală, s-a constatat că în cauză s-a făcut o justă și completă analiză a probelor adminJ. și că în mod corect s-a reținut situația de fapt și vinovăția inculpaților.

Prima instanță, contrar celor susținute de către apelanți, a făcut o atentă analiză a concluziilor raportului de expertiză tehnică silvică și a reținut, în mod corect doar acele constatări care se coroborează cu restul materialului probator. Astfel, prima instanță a motivat în mod convingător de ce nu a reținut un număr mai mic de arbori tăiați de către inculpați, ori un prejudiciu redus cu suma de 2392 lei.

Instanța de fond a reținut constatările efectuate de către organele competente imediat după săvârșirea faptelor de tăiere, întrucât prin prospețimea lor acestea oferă o mai mare certitudine.

Spre deosebire de acestea, constatările expertului cu privire la neidentificare a doi arbori nu sunt convingătoare, deoarece s-au făcut după un timp relativ mare (după aproximativ 2 ani și 5 luni), perioadă când puteau interveni serioase modificări la fața locului, așa cum și expertul recunoaște o asemenea posibilitate.

Susținerile apelanților în sensul că nu au săvârșit faptele de tăiere ilegală de arbori, sunt aceleași pe care le-a prezentat și instanței de fond fiind corect și atent analizate de către acestea. Aceste susțineri sunt într-o totală contradicție cu probatoriul cauzei.

De precizat că inculpații s-au sustras atât de la urmărirea penală cât și de la cercetarea judecătorească. Dar chiar și în aceste condiții, susținerea acestora, în data de 2.04.2007, în fața organelor de poliție (filele 2-5 ) în sensul că nu ar fi furat materialul lemnos ce-l aveau încărcat în căruțe din pădurile de pe raza comunei Ruginești județul V, ci din pădurile Județului B, constituie o recunoaștere a acestora că au săvârșit o faptă de tăiere ilegală de arbori.

Așa fiind, cererea apelanților de a fi achitați, în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.c Cod proc.penală, pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, nu a putut fi reținută de către instanța de apel.

In același sens s-a apreciat și cererea apelanților de a se diminua valoarea prejudiciului cauzat părților vătămate.

S-a apreciat că susținerea apelanților în sensul că se fac răspunzători de numai 1/3 din prejudiciul cauzat este nefondată, încălcând principiul răspunderii solidare a inculpaților.

A fost apreciată nefondată și susținerea apelanților cu privire la valoarea mai mică a prejudiciului, pe considerentul că buștenii sunt afectați de o, fiind necesară o expertiză tehnică. Prima instanță a apreciat corect inutilitatea unei asemenea expertize tehnice, care pe de o parte, nu era necesară pentru stabilirea situației de fapt iar pe de altă parte nu mai era posibilă după scurgerea unei perioade de doi ani și 5 luni, timp în care materialul lemnos a fost degradat, fiind supus intemperiilor.

Acesta este și motivul principal pentru care recuperarea prejudiciului nu se mai poate face prin restituirea materialului lemnos, așa cum solicită apelanții, întrucât nu s-ar mai realiza o integrală despăgubire a părților civile.

In ce privește încadrarea juridică dată faptelor tribunalul a constatat că aceasta este corectă și că prima instanță a făcut o justă aplicare a disp.art.13 cod penal.

Cererea apelanților de a se reține o tentativă la infracțiunea de furt de arbori nu a putut fi reținută, deoarece inculpații apelanți au fost depistați de către organele de poliție după ce aceștia își însușise deja în mod ilegal arborii tăiați, mai precis după ce fapta de furt se consumase - arborii erau deja fasonați, segmentați, încărcați în mijloace de transport, transportați de la locul faptei, iar inculpații intenționau deja să vândă arborii sustrași.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a constatat că prima instanță a dat eficiență deplină criteriilor de individualizare prev.de art.72 cod penal și că pedepsele stabilite sunt atât în ce privește felul și cuantumul lor, cât și în ce privește modalitatea de executare, în deplină concordanță cu gravitatea faptelor, împrejurările comiterii acestora, urmărilor produse și persoana acestora.

Cu toate acestea, hotărârea primei instanțe este criticabilă sub aspectul stabilirii pedepsei accesorii, care este excesivă și cu încălcarea disp.art.3 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în ce privește interzicerea dreptului de a vota, cât și nefondată, în ce privește interzicerea dreptului prev.de art.64 lit.c Cod penal, întrucât nu s-a făcut dovada că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, folosindu-se de o funcție ocupată, de exercitarea vreunei profesii, ori de o altă activitate desfășurată legal.

Numai din această ultimă perspectivă, apelul inculpaților a fost apreciat ca fiind fondat.

In consecință, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod proc.penală tribunalul a desființat în parte sentința, în sensul înlăturării din pedeapsa accesorie aplicată disp.art.64 alin.1 lit.a teza I și c Cod penal.

Tribunalul a menținut pentru toți inculpații-apelanți, pedeapsa accesorie, prev.de art.64 alin.1 lit.o teza a II-a și b Cod penal și restul dispozițiilor sentinței apelate.

Potrivit disp.art.192 al.3 cod proc.penală, s-a dispus ca, cheltuielile judiciare avansate în apel să rămână în sarcina statului.

În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs inculpații și reiterând criticile formulate cu ocazia judecății în apel.

Astfel inculpații au solicitat achitarea lor susținând că la dosar nu există probe care să dovedească vinovăția lor și că în cauză există cel mult o tentativă la infracțiunea de furt de arbori. De asemenea inculpații au reclamat neconcordanțe în ceea ce privește numărul arborilor sustrași și locul de unde au fost tăiați, faptul că în cauză acoperirea prejudiciului nu s-a dispus prin restituirea în natură iar în subsidiar au solicitat redozarea pedepselor ce le-au fost aplicate.

Recursurile declarate inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse.

Analizând hotărârea recurată prin prisma motivului de recurs susținut de apărătorul din oficiu dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că aceasta este temeinică și legală și că nu se impune reformarea ei sub nici un aspect.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite, pe baza probatoriilor adminJ. în cauză, în acest sens fiind declarațiile martorilor oculari, și coroborate cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșa fotografică. De altfel cu ocazia depistării inculpații au recunoscut că au tăiat ilegal arbori nemarcați dar au susținut că aceștia provin din pădurile de pe raza județului B, aspect care s-a dovedit a fi nereal.

Nici celelalte aspecte invocate de inculpați nu sunt întemeiate.

Astfel Curtea constată că ambele instanțe au reținut în mod corect că în cauză nu se poate reține că inculpații au tăiat toți cei șase arbori reclamați de părțile vătămate și și că prejudiciul total produs acestora este de 5195,84 lei respectiv 772,80 lei. În acest sens în mod justificat s-au avut în vedere constatările efectuate de organele competente imediat după comiterea faptei și nu constatările expertului desemnat în cauză, care, la aproximativ 2 ani și 6 luni de la data săvârșirii infracțiunilor a menționat în expertiza întocmită că la fața locului nu s-au putut identifica a doi arbori, câtă vreme în această perioadă puteau interveni serioase modificări ale topografiei.

Tot referitor la valoarea prejudiciului Curtea nu poate primi susținerea inculpaților de diminuare a acestuia întrucât arborii tăiați ar fi fost afectați de o, deoarece acest lucru nu a fost dovedit, fiind de altfel puțin probabil ca inculpații să fi sustras arbori ce ar fi fost improprii pentru valorificare.

Cât privește restituirea în natură a arborilor sustrași de la părțile vătămate Curtea reține că aceasta nu ar conduce la o acoperire integrală a prejudiciului produs acestora, întrucât, pe de o parte arborii s-au degradat în perioada în care au fost indisponibilizați pentru cercetări, iar pe de altă parte părțile vătămate nu pot fi obligate să primească niște bunuri pe care nu au intenționat vreodată să le obțină în acest mod.

În sfârșit, referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților recurenți Curtea reține că în cauză s-a făcut o justă transpunere în practică criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal.

În acest sens s-a avut în vedere pericolul social concrete al faptelor comise, importanța valorilor sociale lezate prin comportamentul infracțional al inculpaților, valoarea importantă a prejudiciului, atitudinea inculpaților de negare a faptelor comise și împrejurarea că ambii inculpați au mai suferit condamnări anterioare, inclusiv pentru infracțiuni vizând fondul forestier.

Față de cele mai sus arătate, Curtea constată că hotărârile supuse controlului judiciar sunt la adăpost de orice critică, astfel încât, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr. penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 26.12.1979 - domiciliat în sat, comuna Ruginești, județul V) și ( fiul lui și -, născut la data de 06.03.1977 -domiciliat în sat, comuna Ruginești, județul V) împotriva deciziei penale nr. 201/22.06.2009 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr. 39 /09.02.2009 a Judecătoriei Adjud pronunțată în dosarul nr-).

Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați la plata a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

CT/2 ex./ 17.02.2010

Fond:

Apel:

Președinte:Maria Tacea
Judecători:Maria Tacea, Mița Mârza, Marcian Marius

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Infractiuni silvice Spete. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Galati