Infractiuni silvice Spete. Decizia 556/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ Nr. 556/2008
Ședința publică din 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale numărul 163/A/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat avocat cu delegație din oficiu pentru inculpatul recurent și pentru inculpatul intimat și partea civilă intimată, lipsind inculpații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că a fost înregistrat la dosar răspunsul solicitat Inspectoratului Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare T prin care arată că nu se constituie parte civilă în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, reducerea pedepsei aplicate acestuia prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Solicită extinderea efectelor recursului și asupra inculpatului intimat.
Partea civilă intimată solicită recuperarea prejudiciului cauzat în sumă de 30 milioane lei vechi, arătând că suma de 20 milioane lei vechi a fost recuperată.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului, extinderea efectelor acestuia și asupra inculpatului intimat, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru identificarea și citarea în cauză a părții civile.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 105 din 25 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr. -, au fost condamnați inculpații:
-, la:
-1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 32 al. 3 din OG nr. 96/1998, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 183/2005, cu aplicarea art. 74, 76 lit. d Cod penal.
-, la:
-1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 32 al. 3 din OG nr. 96/1998, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 183/2005, cu aplicarea art. 74,76 lit. d Cod penal.
În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod penal, a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepselor închisorii aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a pedepsei accesorii aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare.
A pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 83, 84 Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod proc. penală, rap. la art. 998 Cod civil, a obligat în solidar ambii inculpați la plata sumei de 2971 lei despăgubiri civile către partea civilă.
A stabilit în sarcina Ministerului Justiției și în favoarea Baroului de Avocați HDs uma de 100 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului.
În baza art. 191 al.1,2 Cod proc. penală, a obligat ambii inculpați la plata sumelor de 200 lei- inculpatul și suma de 300 lei, inculpatul, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în luna noiembrie 2005, inculpatul l-a determinat pe inculpatul să taie fără drept un nr. de 10 arbori, care nu prezentau marcaj silvic, de la locul numit, situat pe raza comunei M, iar inculpatul în luna noiembrie 2005, tăiat fără drept din porțiunea de pădure proprietatea părții vătămate, situată la locul numit, de pe raza comunei M, un nr. de 10 arbori de esență fag, în valoare de 5221 lei, care nu prezentau urme de marcaj silvic.
Constatând vinovăția inculpaților, instanța de fond a dispus condamnarea acestora pentru faptele comise și i-a obligat la plata despăgubirilor civile.
Împotriva sentinței penale nr. 105/2008 a Judecătoriei Deva, a declarat apel în termen și motivat inculpatul, solicitând în principal achitarea sa pentru temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, pe considerentul că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv sub aspectul laturii subiective, nu a acționat cu intenția de a tăia fără drept arbori din porțiunea de pădure proprietatea părții vătămate, întrucât a avut convingerea că terenul aparține coinculpatului, care și-a dat acceptul să taie acei arbori, obligându-se să obțină aprobarea organelor silvice.
În subsidiar, a solicitat achitarea pentru temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală, rap. la art. 10 lit. b/1 Cod proc. penală și art. 18/1 Cod penal, cu motivarea că fapta comisă prin conținutul său concret, nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Prin decizia penală nr. 163/A/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 105/2008 a Judecătoriei Deva, județul
A fost obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a stabilit corect starea de fapt, având în vedere probele administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile art. 63 al. 2 Cod proc. penală, iar încadrarea juridică a faptelor inculpaților în dispozițiile art. 32 al. 3 din OG nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 183/2005 (inculpatul ), respectiv în art. 25 Cod penal rap. la art. 32 al. 3 din OG nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 183/2005 (inculpatul ) este legală.
Pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate, raportat la criteriile înscrise în art. 72 Cod penal, atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare și prezintă garanția realizării scopului pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74, 76 lit. d Cod penal, privind circumstanțele atenuante judiciare și efectele acestora, în ce-i privește pe ambii inculpați, față de atitudinea pe care au avut-o pe parcursul procesului penal și în considerarea faptului că au depus stăruință pentru a repara prejudiciul produs părții vătămate.
În ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că a fost corect soluționată.
Raportat la cele de mai sus, Tribunalul a apreciat că aspectele invocate în apelul inculpatului sunt neîntemeiate.
În primul rând, s-a reținut că este realizat conținutul infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspect subiectiv, fiind dovedită vinovăția inculpatului sub forma intenției.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că ambii inculpați au acționat cu intenție, cunoscând regimul de exploatare al materialului lemnos și procedura care trebuia urmată pentru ca înstrăinarea materialului lemnos să îmbrace forma legală, inculpatul fiind cunoscut în zonă ca exploatator de material lemnos, având în acest sens și o societate comercială și a procedat în urma instigării din partea inculpatului, la tăierea ilegală a unui nr. de 10 arbori ignorând lipsa marcajelor silvice.
Având în vedere modalitatea în care inculpatul a acționat, numărul arborilor nemarcați care au fost tăiați, urmările produse, precum și valoarea prejudiciului cauzat părții civile, nu se poate reține că fapta, prin conținutul său concret, nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță și nici că prin acțiunea sa a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege sau că fapta, prin natura sa, este lipsită în mod vădit de importanță, astfel că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. b/1 Cod proc. penală și art. 18/1 Cod penal, art. 91 Cod penal.
Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs în termen inculpatul, solicitând prin apărător din oficiu reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatului este fondat, însă pentru alte considerente:
1. Inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori în forma autoratului, respectiv în forma instigării, din pădure proprietate privată a numitului.
La data comiterii faptelor reclamate (noiembrie 2005), dispozițiile legale aplicabile în materia pagubelor produse fondului forestier național erau OG. nr. 96/1998, Legea nr. 26/1996 cu modificările aduse inclusiv prin OUG nr. 139/2005, Legea nr. 81/1993 actualizată și Ordinul nr. 537/2002 al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.
Dispozițiile legale aplicabile nu fac distincție de tratament juridic între tăierile sau sustragerile de arbori în funcție de forma de proprietate.
Astfel, fondul forestier național proprietate publică sau privată, după caz, constituie deopotrivă "bun de interes național" (art. 4 din Legea nr. 26/1996 modif.) și este supus aceluiași "regim silvic" (art. 9 din Legea nr. 26/1996 modif.).
, indiferent de forma de proprietate, constituie "o avuție de interes național de care beneficiază întreaga societate" (art. 1 din OG nr. 96/1998), iar administrarea și gospodărirea unitară a pădurilor proprietate publică sau privată vizează "valorificarea continuă a funcțiilor sale ecologice și social - economice, în folosul generațiilor actuale și viitoare" (art. 2 din OG nr. 96/1998).
Aceasta este și rațiunea pentru care proprietarul privat al pădurii nu poate dispune de materialul lemnos proprietatea sa după bunul plac (în sensul tăierii sau exploatării materialului lemnos), ci se subordonează regimului silvic unitar.
Pornind de la elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori, așa cum sunt acestea reglementate în cuprinsul art. 32 din OG. nr. 96/1998 modificată sau în art. 97 din Legea nr. 26/1996, reținem căobiectul juridical acestor infracțiuni îl constituie sociale ocrotite prin normele de drept menționate, respectiv integritatea fondului forestier național - cu funcție ecologică, de protecție, socio - economică și de interes național.
În consecință, calitatea de subiect pasiv al infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori revine statului, indiferent de forma de proprietate a pădurii.
Mergând pe acest raționament, în cazul comiterii acestor infracțiuni, inspectoratele teritoriale de regim silvic sau structurile silvice aflate în subordinea acestora sunt în măsură să reprezinte statul ca subiect pasiv în litigiile având ca obiect infracțiuni în domeniul silvic și au calitatea procesuală de parte vătămată sau civilă în aceste cauze.
O altă interpretare ar fi contrară rațiunii instituirii normelor consacrate cu valoare de principiu în materia regimului silvic și administrării fondului forestier național.
Ori, în speța dedusă judecății, în mod eronat s-a citat în calitate de parte civilă, raportat la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, proprietarul pădurii - numitul.
Acest viciu provine încă de la momentul întocmirii actului de sesizare a instanței, însă instanța de fond era în măsură să-l înlăture, făcând aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 CPP sau eventual, ale art. 300 alin. 1 și 2 CPP.
2. Curtea reține că în mod direct a fost prejudiciat prin fapta comisă și numitul, în calitatea sa de proprietar al pădurii din care au fost tăiați ilegal și sustrași arborii.
Apreciem însă că acestuia îi revine calitatea de subiect pasiv și, implicit, calitatea procesuală de parte vătămată și civilă, însă numai raportat la comiterea infracțiunii de sustragere de arbori tăiați ilegal, întrucât prejudiciul efectiv suferit de această parte civilă se constituie din valoarea materialului lemnos de care a fost lipsit proprietarul, urmare a sustragerii arborilor tăiați ilegal.
Aceasta, întrucât ambele infracțiuni (de tăiere și de sustragere de arbori) sunt infracțiuni de prejudiciu, însă natura prejudiciului și modul său de calcul sunt diferite, ca și subiectul pasiv în patrimoniul căruia s-a produs prejudiciul.
Însă în speță, cu privire la infracțiunea de sustragere de arbori prev. de art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996, s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată. În această situație, opinăm în sensul că această persoană vătămată își poate recupera prejudiciul pe calea unei acțiuni civile.
3. Curtea reține că după momentul comiterii infracțiunii (noiembrie 2005), Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul pagubelor produse fondului forestier a fost abrogată prin OUG nr. 85/2006. Deși modalitatea de calcul a despăgubirilor a rămas aceeași, în cuprinsul noului act normativ s-au stabilit alte valori ale factorului "k" corespunzător acelorași diametre și specii sau grupe de specii de arbori.
noi ale factorului "k" sunt inferioare celor stabilite prin legea abrogată, astfel că, avute în vedere la calculul prejudiciului, conduc la diminuarea acestuia.
Modalitatea de calcul a prejudiciului efectuată în cauză, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 81/1993, nu mai poate fi luată în considerare, urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 85/2006.
Câtă vreme întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor silvice este determinată de criteriul valorii pagubei comise, iar modul de calcul al pagubelor a suferit modificări în favoarea autorilor infracțiunilor silvice, se impune ca prevederile OUG nr. 85/2006 să se aplice retroactiv, acest act normativ conținând dispozițiipenalemai favorabile.
Ca atare, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c CPP, art. 385/9 pct. 21 CPP, Curtea va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 163/A/19.05.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- și va extinde efectele recursului în privința inculpatului intimat, care are aceeași poziție procesuală.
Va casa decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 105/25.01.2008 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr- și va dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond, Judecătoria Deva.
În rejudecare, se va proceda la citarea în calitate de parte vătămată, respectiv civilă a inspectoratului Teritorial d e regim silvic sau structurii silvice aflate în subordinea acestuia, după caz și se va proceda la recalcularea prejudiciului cauzat de inculpați, conform celor anterior menționate.
În temeiul art. 385/17 rap. la art. 383 alin. 3 CPP, judecata se va relua de la momentul verificării regularității actului de sesizare.
În baza art. 192 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 163/A/19.05.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- și extinde efectele recursului în privința inculpatului intimat.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 105/25.01.2008 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr- și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond, Judecătoria Deva.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. LS/2ex/18.11.2008
Jud.fond:
Jud.apel:,
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș
