Infractiuni silvice Spete. Decizia 59/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 59/
Ședința publică din data de 28 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr. 341 din 10 octombrie 2007 Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 28 ianuarie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală 118/06.03.2007a Judecătoriei Adjud, conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 32 alin. 1, 2 din OUG96/1998 și prev. de art. 98 alin. 1, 2 din Legea 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Au fost respinse daunele materiale solicitate de partea vătămată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru tăierea unei cantități de mase lemnoase în valoare de 2068 lei pe care le-a și sustras, că această valoare se încadrează în de 20 ori valoarea metrului cub de masă lemnoasă, însă faptele nu sunt comise de inculpat deoarece în actele de constatare încheiate, respectiv în procesul- verbal încheiat de organele silvice și în care sunt prezentate alte dimensiuni ale cioatelor, respectiv 14 și 30 cm, decât cele menționate în calculul întocmit de Ocolul Silvic care face referire la cioate de 16- 32 cm.
De asemenea, instanța a reținut contradicții între declarațiile date de același martor, pădurarul, privind data sau datele când a găsit pe inculpat tăind arbori. Același martor a indicat inițial existența a 16 cioate, apoi a 5-6 cioate, iar poziția aceluiași martor de a nu anunța organele de poliție după constatarea faptelor și pentru urmărirea inculpatului conduce la incertitudini și echivalează cu lipsa unor dovezi clare privind vinovăția inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud sub aspectul greșitei achitări a inculpatului.
S-a susținut că instanța de fond nu a analizat în profunzime probatoriile adminJ. în cauză.
Prin decizia penală 341/10.10.2007 a Tribunalului Vranceaa fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În ce privește evaluarea masei lemnoase de către partea civilă Direcția Silvică V, în prezenta cauză s-au trimis instanței trei evaluări. Prima de 1737,80 lei în faza urmăririi penale, 2068 lei în faza judecății și ultima comunicare în apel, la cererea instanței este de 689,7 lei, cu precizarea că la evaluare au fost grupate pe diametru și că acestea sunt în număr de 15.
Cum acele contradicții între actele de constatare și cele de evaluare se mențin ajungându-se la calcule incerte privind prejudiciu, rezultă că nu există dovezi clare privind constatarea de masă lemnoasă tăiată și sustrasă de inculpat.
Declarația inculpatului privind împrejurarea că transportat din pădure crengi și nu bușteni este susținută de depoziția martorului care la urmărirea penală are declarație semnată, dar scrisă de lucrătorul de poliție privind afirmația că ar fi văzut pe inculpat transportând bușteni, afirmație nemenținută de martor.
Deși martorul, pădurarul zonei, constată prin procesul-verbal din 13 aprilie că inculpatul a fost găsit în mod repetat în aceeași zi cu căruța sustrăgând lemne, nu l-a urmărit și nici nu a anunțat organele de poliție pentru cercetări imediate.
Situația constatată nu este susținută de depoziția martorului care l-a văzut o singură dată în acea zi având în căruță crengi și nu bușteni și a susținut că la urmărirea penală declarația a fost scrisă de organul de poliție și nu corespunde realității.
Nici procesul verbal de constatare al pădurarului nu este semnat de acest martor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recursul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA criticând-o pe motive de nelegalitate întrucât printr-o interpretare eronată a probelor de la dosar, s-a ajuns la comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, se constată că hotărârile anterioare sunt legale și temeinice.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 32 alin. 1-2 din OUG96/1998 și prev. de art. 98 alin. 1, 2 din Legea 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se că în mod repetat în zilele de 09 și 11.06.2006 a tăiat în mod ilegal și a sustras din pădurea Ocolului Silvic Adjud un număr de 15 arbori de esență stejar în volum de 3,0523și o valoare de 1737,80 lei RON.
Așa cum au reținut și instanțele anterioare, considerăm că probatoriile adminJ. în cauză nu conduc indubitabil la concluzia că inculpatul a comis cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.
Conform art. 62 Cod procedură penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Conform art. 63 Cod procedură penală, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor adminJ. în scopul aflării adevărului.
Pentru a se putea realiza tragerea la răspundere penală a unei persoane și condamnarea acesteia este necesar ca probele adminJ. în cauză să conducă indubitabil la concluzia că acea persoană a comis cu vinovăție infracțiunea reținută în sarcina sa.
În speță însă, probatoriile adminJ. în tot cursul procesului penal, nu conduc la concluzia că inculpatul a comis cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Prin motivele de recurs, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, critică împrejurarea că instanțele anterioare au avut în vedere doar probele adminJ. în instanță, nesocotind probatoriile din faza urmăririi penale.
Însă, nici măcar probele din faza de urmărire penală nu pot convinge instanța de judecată că inculpatul este cel care a comis cele două infracțiuni.
în vedere în acest sens, probatoriile adminJ. și situația de fapt (mai mult prezumtivă) ce rezultă din acele probatorii.
Se reține în actul de sesizare a instanței că inculpatul s-a deplasat în zilele de 09 și 11.04.2006, cu căruța tatălui său, în pădurea aparținând de cantonul "Frații " și a sustras 15 arbori, fiind depistat de martorul, ajutor de pădurar, în ziua de 09.04.2006 și de martorul, pădurar, în ziua de 11.04.2006.
Se mai reține că, ambii martori, l-ar fi somat pe inculpat să se oprească, însă acesta și-a continuat drumul, și întrucât era cunoscut ca o fire violentă s-a evitat imobilizarea acestuia.
Însă, dacă cei doi martori, mai ales datorită calităților pe care le dețineau de pădurar și ajutor de pădurar, ar fi perceput comiterea infracțiunilor, exista și trebuia să existe posibilitatea urmăririi inculpatului (pentru a se stabili cu exactitate locul unde sunt transportate lemnele și mai ales cantitatea de material lemnos sustrasă) sau posibilitatea anunțării de îndată a organelor de poliție.
Cu privire la "procesul-verbal de constatate a infracțiunii silvice"întocmit de martorul - pădurar - abia la data de 13.04,2006, constatăm că deși se face precizarea că fapta din 11.04.2006 a fost constatată de martorul, acest martor nu a semnat respectivul act.
Mai mult, se precizează că inculpatul a fost găsit în mod repetat în aceeași zi cu căruța cu doi cai, tăind și încărcând material lemnos, însă așa cum am arătat mai sus, nu s-au luat măsuri pentru urmărirea inculpatului și respectiv pentru constatarea cu exactitate a materialului lemnos pe care îl transporta cu acea căruță.
Audiat în instanță, inculpatul a recunoscut că a fost în pădure cu căruța tatălui său, însă a luat mai multe crengi de dimensiunea mâinii, crengi ce se aflau pe jos.
Declarația inculpatului este confirmată de declarația martorului (fila 33dosar fond) care precizează în fața instanței că în luna aprilie 2006 s-a întâlnit cu inculpatul care transporta cu căruța tatălui său lemne, groase ca mâna, respectiv crengi.
A mai declarat martorul că nu l-a văzut pe inculpat transportând bușteni (așa cum susține martorul ) și nu i-a spus nimeni că inculpatul a tăiat și transportat lemne.
Având în vedere această declarație a martorului dată în fața instanței în condițiile respectării principiilor contradictorialității, oralității și publicității, se ridică un semn de întrebare asupra legalității procesului-verbal de constatare a infracțiunii silvice întocmit de martorul (pădurar) în prezența martorului (martor care așa cum am arătat mai sus nu a semnat totuși acel proces-verbal).
Având în vedere cele arătate mai sus, concluzionăm că la dosarul cauzei nu există probe certe care să conducă la concluzia că inculpatul a tăiat și sustras 15 arbori - de esență stejar în volum de 3,0523, motiv pentru care nu se impune condamnarea sa, iar soluția de achitare conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală este legală.
Față de cele de mai sus, având în vedere și împrejurarea că în cauză nu se constată existența nici a unui caz de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr. 341/10.10.2007 a Tribunalului Vrancea (sentința penală nr. 118/06.03.2007 a Judecătoriei Adjud privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11.02.1985 în Adjud, jud. V, CNP -, cu domiciliul în comuna Homocea, județul V).
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
Grefier,
Red. -/18.02.2008
Tehnored. /2 ex./29.02.2008
Fond:
Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Constantin Cârcotă, Marcian Marius
