Infractiuni silvice Spete. Decizia 632/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECZIA PENALĂ Nr. 632
Ședința publică de la 26 2008
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Membri George Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Mihai
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de părțile civile, și, împotriva deciziei penale nr. 24 din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat, apărător ales pentru părțile civile lipsă și, prezentă fiind partea civilă, asistată de avocat, apărător ales și inculpatul, asistat de avocat, apărător ales, lipsind partea vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurentele părți civile, a solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
A arătat că instanța de fond nu a soluționat latura civilă a cauzei și că partea vătămată nu a fost audiată pentru a se putea constitui parte civilă.
A precizat că expertiza stabilit o sumă mai M cu titlu de despăgubiri, decât cea stabilită de instanță.
În subsidiar, a solicitat casare sentinței și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în cuantumul solicitat de părțile civil, precum și la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile reprezentând onorariu de avocat.
Avocat pentru inculpat, a solicitat respingerea recursurilor, arătând că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma ce a fost reținută de către instanță și că numai recurentul a formulat-o fiind singurul care se putea constitui parte civilă.
A mai arătat că nu este obligatorie audierea părții vătămate pentru a se constitui parte civilă și că celelalte părți se pot adresa instanței civile.
Reprezentantul parchetului a arătat că, deși s-a admis plângerea formulată de o singură parte, soluția din dosar trebuia să fie unitară în sensul că trebuia să privească toate părțile, iar instanța are obligația de a informa partea vătămată despre dreptul de a se constitui parte civilă.
Instanța de fond nu a motivat soluționarea laturii civile a cauzei, astfel că se impune admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Intimatul inculpat având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, precizând că își însușește concluziile apărătorului ales.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 298/ 13.11.2007 pronunțată de Judecătoria M, în dosar nr-, în baza art.32 alin.3 din OG.96/1998 cu aplic.art.74-76.pen.
A fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 10.03.1951 în comuna, județul M, cu domiciliul în Mun.Dr.Tr.S, dul -,nr.16-22 2. nr.8, - 1, Sc.1, Ap.12,județul M,fără antecedente penale - la 3 luni închisoare.
În baza art.81-82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni.
În baza art.359 proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 pen.
În baza art.71 alin.5 pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a,b pen. în cond.art.71 pen.
În baza art.14 rap. la art.346 proc. pen.a fost admisă în parte acțiunea civilă și obligat inculpatul să plătească părții vătămate 7.000 lei despăgubiri civile reprezentând c/val. material lemnos.
S-a luat act că partea vătămată nu se constituie parte civilă.
În baza art.191 și 193. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare,iar părții vătămate 1.800 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rezoluția din data de 07.10.2003 dată în dosarul nr.581/P/2003de Parchetul de pe lângă Judecătoria V M,s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuitul -, pentru infracțiunea prevăzută de art.98 din Legea 26/1996,apreciindu-se că fapta comisă nu întrunește elementele constitutive cerute de lege pentru existența acestei infracțiuni.
Împotriva rezoluției procurorului, a formulat plângere petentul și prin rezoluția din 27.11.2003 dată în dosarul penal nr.447/II/2/2003 a fost infirmată soluția dată în rezoluția atacată nr.581/P/2003 dispunându-se continuarea cercetărilor și restituirea cauzei la Postul de Poliție în vederea completării cercetărilor.Parchetul de pe lângă Judecătoria M,prin rezoluția din 29.04.2004,a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.32 din G nr.96/1998 față de numiții, și.
Împotriva aceste rezoluții a formulat plângere petentul, iar Judecătoria VMp rin nr.345/ 14.04.2005 a respins plângerea.
Prin decizia penală nr.627/R/ 14.06.2005 Tribunalul Mehedinția dispus admiterea recursului declarat de petentul ,a casat parțial sentința penală nr.345/ 14.04.2005,pronunțată de Judecătoria M, a admis plângerea petentului,a desființat rezoluția de neîncepere a urmăriri penale dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria M, în dosarul nr. 581/P/2003 la data de 29.04.2004 numai in ceea ce îl privește pe intimatul,redeschisă urmărirea penală față de acest intimat pentru art.31 din G nr.96/1998 modificată prin Legea 75/ 16.01.2002 în vigoare la data când s-a comis fapta indicându-se efectuarea unei expertize tehnice în cauză pentru identificarea suprafeței de pe care s-au efectuat tăieri, cantitatea de masă lemnoasă rezultată și valoarea acesteia precum și verificarea dacă, cu ocazia punerii în posesie a autorului intimatului asupra suprafeței de teren în litigiu s-au respectat prevederile art.7 alin.6 din Legea nr.26/1996,urmând să se anexeze actele doveditoare.
S-a început și confirmat urmărirea penală și Parchetul de pe lângă Judecătoria -M a emis ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ nr.581/P/2003la data de 26.09.2006 iar Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria M respins plângerea petentului prin ordonanța nr.341/II/2/2006. S-a reținut de asemenea că in termen legal petentul a contestat cele două ordonanțe de scoatere de sub urmărirea penală iar Judecătoria M prin încheierea din 28.02.2007în baza art.2781pct.8 lit. c a C.P.P. admis plângerea petentului,a desființat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ dată în dosarul nr. 581/P/2003 la data de 26.09.2006 de Parchetul de pe lângă Judecătoria M și ordonanța de respingere a plângerii petentului nr. 341/II/2/2006 din 10.11.2006 de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria M și reținut cauza spre judecare în complet legal constituit având ca obiect tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.32din G nr.96/1998 republicată la data de 26.02.2003(fost art.31 din OG96/1998 modificat prin Legea nr.75/ 16.01.2002).
S-a reținut că intimatul deține in baza titlului de proprietate nr.1246/07.10.2002eliberat pe numele autorului și a testamentului autentificat sub nr.9689/ 10.01.1995 un drept de proprietate în indiviziune asupra pădurii în suprafață de 9 Ha,situată în extravilanul comunei,alături de, și.Chiar dacă intimatul deține acest drept proprietate indiviz nu se impune exploatarea masei lemnoase, fără respectarea regimului silvic.
In ceea ce privește elementul subiectiv al infracțiunii de tăiere ilegala de arbori din pădurea proprietatea privată,instanța a reținut că intimatul a acționat cu intenție organizând tăierea in totalitate a suprafeței de 2,68 ha de pădure totalizând 215,31.c material lemnos,într-un timp foarte scurt cantitatea fiind mult mai M decât cea pentru nevoile de încălzire ale familiei sale,a prevăzut și acceptat rezultatul acțiunii sale, fără înștiințarea organelor silvic e și a celorlalți coproprietari.
Instanța a constatat că ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria M nr.581/P/2003la data de 26.09.2003și ordonanța nr.341/II/2/2006 emisă de Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria M,sunt nelegale în ce privește reținerea pericolului social redus al faptei și a circumstanțelor personale a împrejurărilor in care s-a produs fapta și a înlocuirii răspunderii penale cu o răspundere administrativă impunându-se desființarea lor.
A fost interogat inculpatul, au fost audiați martorii propuși de părți,a fost efectuată o expertiză silvică, după care analizând actele și lucrările dosarului și coroborând probele administrate în cauză cu recunoașterea inculpatului, declarațiile martorilor și concluziile raportului de expertiză, instanța de fond constatat și reținut în fapt și în drept următoarele:
Atât partea vătămată cât și inculpatul, alături de ceilalți legatari, au calitatea de coindivizari,în cote egale,asupra suprafeței de 9 Ha teren pădure dobândită prin testament de la defunctul, autor care a instituit un executor testamentar în persoana legatarei.
La data de 30.11.2002, inculpatul a tăiat ilegal arbori de pe suprafața de 2,68 Ha de pădure, ce a aparținut autorului, totalizând 215,31. material lemnos, deși acesta nu avea un drept de administrare a pădurii, fără înștiințarea organelor silvice, a celorlalți coproprietari, precum și a executorului testamentar.
Astfel, fapta comisă de către inculpat, așa cum a fost reținută de către instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere fără drept de arbori,faptă prev.și ped.de art.32 alin.3 din G 96/1998,iar vinovăția acestuia fiind dovedită, urmează ca inculpatul să răspundă penal.
S-a apreciat de către instanță că aplicarea unei pedepse cu închisoare orientată sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării acesteia, va fi de natură să ducă la reeducarea inculpatului și la atingerea scopului preventiv și coercitiv al legii penale.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria V M, părțile vătămate, și și inculpatul,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Judecătoria V M, a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul condamnării inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.32alin.3 dinO.96/1998.
S-a motivat că față de condițiile concrete în care s-a comis infracțiunea,o sancțiune administrativă este suficientă pentru reeducarea inculpatului ,având în vedere că la data comiteri faptei părțile erau coindivizare,că deși nu s-a adresat cu cerere organelor silvice,a formulat o astfel de cerere către Primăria,ceea ce dovedește că nu a acționat cu rea credință.Apoi părțile se află în proces de partaj succesoral astfel încât prejudiciul suferit de către ceilalți coindivizari poate fi înlăturat prin stabilirea în concret a cotei părți ce va reveni fiecăruia dintre aceștia.
Apelanții părți vătămate, au motivat că pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este prea mică,în raport de suprafața defrișată,prejudiciul produs și vinovăția inculpatului,că în mod greșit nu a fost admisă acțiunea și față de apelantele părți civile și și că prejudiciul a fost calculat prin expertiză tehnică în baza unui act normativ abrogat.
Inculpatul, a motivat că în mod greșit i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea având în vedere că nu a acționat cu intenția de a săvârși o infracțiune ci din dorința de a-și apăra dreptul de proprietate apreciind că se putea dispune față de el achitarea pe temeiul art.11 pct.2 lit. a C.P.P. raportat la art.10 lit. d.
C.P.P.În ceea ce privește latura civilă a susținut că în mod greșit a fost obligat pe latura civilă la plata sumei de aproximativ 7000 lei contravaloarea daunelor materiale către partea vătămată,în condițiile in care a învederat și instanței de fond că a formulat o acțiune având ca obiect partaj,pentru terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr.1346/2002 prin care a solicitat atribuirea in lotul său și al soției sale a suprafeței de pe care a luat materialul lemnos.
Prin decizia penală nr. 24 de la 27 februarie 2008, s- admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria M, s-a desființat sentința în parte; s-a făcut aplicarea art.64 alin.1 lit.a teza a II -a și lit.b în condițiile art.71 precum și a dispozițiilor art.71 alin.5 în sensul că dispune suspendarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, s-a respins apelul declarat de către inculpatul ca fiind tardiv formulat, au fost respinse apelurile declarate de către părțile vătămate, și, ca nefondate.
A fost obligat inculpatul în temeiul art.192 alin. 2 la C.P.P. plata a 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de apelantele părți vătămate prin intermediul avocatului ales.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu tribunalul a statuat astfel:
Instanța de fond a stabilit o stare de fapt în concordanță cu probele administrate în cauză constatând în mod corect vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.32 alin.3 din OG96/1998.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului s-a apreciat că s-a procedat la o justă individualizare a acesteia ținându-se seama de toate criteriile prevăzute de art.72 instanța de fond reținând circumstanțe atenuante în favoarea acestuia și coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege în condițiile aplicării dispozițiilor art.74-76 și apreciind totodată că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia in condițiile aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art.81
Critica formulată de parchet în motivele scrise de apel în sensul că, față de condițiile concrete în care s-a comis infracțiunea,o sancțiune administrativă ar fi fost suficientă pentru reeducarea inculpatului s-a reținut a fi neîntemeiată, având în vedere pericolul social concret al faptei, modalitatea în care a fost săvârșită,cantitatea M de material lemnos care a fost tăiată, faptul că prejudiciul nu a fost recuperat in totalitate.
Prin urmare tribunalul a apreciat că prima instanță, în mod corect a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Pronunțând însă o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii,ca pedeapsă principală, instanța era obligată potrivit art.71 alin.2 să C.P.P. aplice și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi dintre cele prevăzute de art. 64
In speță, instanța de fond, a dispus în baza art.71 al.5 și suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b in condițiile art.71 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei dar fără să fi aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi dintre cele prevăzute de art.64
Având în vedere că in cauză nu s-a aplicat și pedeapsa accesorie și ținând seama de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. LXXIV(74) din 05.11.2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii dar și de jurisprudența CEDO, se vor interzice sub forma pedepsei accesorii doar drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza II și lit. b în condițiile art.71
Sub acest aspect s-a apreciat că apelul parchetului este fondat în sensul că s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
In ceea ce privește apelurile declarate de părțile vătămate, și, s-a constatata că este neîntemeiată critica formulată de acestea în legătură cu faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, instanța de fond apreciind în mod corect asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatului și asupra cuantumului pedepsei,pentru motivele susmenționate.
Și critica formulată de apelantele părți vătămate, în sensul că în mod greșit nu a fost admisă acțiunea civilă și în ceea ce privește părțile civile și, de asemenea s-a reținut ca fiind neîntemeiată, având în vedere că prin încheierea de ședință de la 08 mai 2007 s-a luat act de către instanță că partea vătămată se constituie parte civilă cu suma de 350 milioane lei reprezentând contravaloarea lemnului sustras de către inculpat și a beneficiului nerealizat de către partea vătămată, fără a rezulta că și celelalte părți vătămate s-au constituit părți civile.
Astfel s-a apreciază că în mod corect instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 7000 lei către partea vătămată reprezentând contravaloarea materialului lemnos, despăgubiri civile calculate conform actelor aflate la dosarul cauzei.
Referitor la apelul declarat de către inculpatul s-a constatat că acesta a fost tardiv declarat ținând seama de faptul că inculpatul a fost prezent la dezbaterile ce au avut loc la instanța de fond și a declarat apel la data de 28.11.2007 deci peste termenul de 10 zile prevăzut de dispozițiile art.363
C.P.P.Împotriva acestei decizii, au declarat apel părțile civile, și, solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Au arătat că instanța de fond nu a soluționat latura civilă a cauzei și că partea vătămată nu a fost audiată pentru a se putea constitui parte civilă; prin expertiză s-a stabilit o sumă mai M cu titlu de despăgubiri, decât cea stabilită de instanță.
În subsidiar, au solicitat casarea sentinței și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în cuantumul solicitat, precum și la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile reprezentând onorariu de avocat.
Recursurile sunt fondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de fond nu a prezentat în cuprinsul sentinței pronunțate, motivele pe care se întemeiază soluția cu privire la latura civilă a cauzei, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 19 cod pr.penală.
Instanța de fond a precizat doar că acțiunea civilă este întemeiată în parte, obligând inculpatul să plătească suma de 7000 lei despăgubiri civile, către partea civilă.
De asemenea, potrivit art. 76 cod penal, instanța avea obligația de a chema spre a fi ascultate, persoanele care au suferit o vătămare prin infracțiune și de a le pune în vedere că se pot constitui părți civile.
Având în vedere considerentele de mai sus, curtea în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c cod pr.penală, va casa hotărârile și va trimite cauza spre rejudecarea laturii civile, la instanța de fond.
În rejudecare, se vor avea în vedere și celelalte critici formulate de părțile civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de părțile civile, și, împotriva deciziei penale nr. 24 din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Casează în parte sentința și decizia, în privința laturii civile a cauzei.
Trimite cauza spre rejudecarea laturii civile la instanța de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.GC
Gh.
IB/16.10.2008.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Membri George Ciobanu, Mihai
