Infractiuni silvice Spete. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 93/

Ședința publică din data de 15 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător

JUDECĂTOR 2: Ion Avram

JUDECĂTOR 3: Mița Mârza

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva Deciziei penale nr. 352 din data de 22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- ( Sentința penală nr. 1144 din data de 25.05.2007 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr-) privind pe inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 6.03.1982 în F, județul V, CNP: -, domiciliat în comuna, comuna Obrejița, județul V, cod -).

La apelul nominal au răspuns: intimatul inculpat asistat de avocat, apărător ales cu delegație la dosar, lipsă fiind reprezentantul intimatei părți civile Direcția Silvică

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că acest termen a fost acordat la cererea intimatului inculpat, întrucât a invocat lipsa de apărare, după care:

La întrebarea instanței, intimatul inculpat precizează că este de acord să fie ascultat în recurs, având în vedere soluția de achitare pronunțată în cauză.

S-a procedat la audierea intimatului inculpat, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal depus la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.

Apărătorul ales al intimatului inculpat nu are cereri de formulat în cauză.

Curtea, constată cauza în stare de soluționare și conform prevederilor art. 385 indice 13 alineatul 1 Cod procedură penală se acordă cuvântul părților în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că hotărârea pronunțată în cauză privind achitarea inculpatului este neîntemeiată, fundamentate pe declarațiile date de inculpat și de martorii audiați în cauză, care sunt vădit subiective. Solicită a se ține seama de faptul că martorii audiați sunt în aceeași situație cu inculpatul, întrucât au fost depistați cu lemne tăiate fără drept și sustrase, aceștia fiind sancționați contravențional.

Susținerile inculpatului că ar fi avut acordul pădurarului de a tăia lemnele respective nu pot fi avute în vedere, având în vedere regimul juridic al tăierii lemnelor din pădure cât și faptul că anterior inculpatul a mai fost condamnat pentru acest gen de faptă. Consideră că problema legată de acordul pădurarului ca inculpatul să taie lemnele este subiectivă, având în vedere că același pădurar, împreună cu organele de poliție l-au surprins pe inculpat cu lemnele asupra lui.

Inculpatul a fost audiat, fiind surprins în flagrant, ocazie cu care nu a făcut nici un fel de referire cu privire la acordul primit de la pădurar pentru a tăia arbori, sens în care invocă procesul verbal încheiat în cauză.

Pe parcursul procesului penal linia de apărare a inculpatului a fost aceea de a se înlătura posibilitățile de a fi tras la răspundere penală, nuanțându-și de fiecare dată poziția și susținând în mod nejustificat că ar fi avut acordul pădurarului pentru sustragerea lemnelor.

Solicită a se constata și din perspectiva datelor legate de persoana inculpatului, că nu este la prima faptă penală, a mai comis fapte de aceeași natură, astfel încât, aplicarea art. 181Cod de procedură penală este în contradicție cu criteriile pe care instanța trebuia să le aibă în vedere, atunci când a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social, criterii prevăzute de art. 18 alin. 2 Cod penal.

Solicită a se admite recursul, casarea în parte celor două hotărâri iar în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor în încadrarea juridică reținută de tribunal, având în vedere că prejudiciul părții vătămate fiind ulterior acoperit, astfel încât să fie schimbată modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cu privare de libertate, făcându-se aplicarea art. 71 - 64 literele a și b Cod penal.

Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită a se constata că situația de fapt expusă de reprezentantul Ministerului Public nu este cea reală.

Așa cum rezultă din declarațiile date de inculpat și martori, la data de 1.09.2004, inculpatul împreună cu alte persoane care nu se cunoșteau, fiind din localități diferite, au mers la canton, la pădurar, unde acesta vindea lemne. În dimineața respectivă, pădurarul având un camion de lemne la încărcat, i-a rugat pe aceștia să ajute la încărcare camionul și, pentru aceste servicii, le-a indicat locul unde urma să fie marcați niște arbori în vederea tăierii, spunându-le să-i taie, să-i scoată din rădăcini și să ascundă locurile de unde au fost scoase.

Martorii audiați în cauză sunt persoane care nu se cunosc între ei, toți fiind conduși de către pădurar, care nu a stat să asiste la tăierea lemnelor, iar întâmplarea a fost ca în ziua respectivă să vină un control de la Direcția Silvică F, care împreună cu organele de poliție din comună și cu pădurarul au mers în pădure, unde au surprins pe inculpat și martori.

Solicită a se aprecia poziția pădurarului, care nu se putea incrimina și că inculpatul în ziua respectivă se dusese să cumpere lemne, avea o sumă de bani necesară în acest sens. Ulterior, inculpatul a acoperit prin plată prejudiciul.

Consideră că ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză, au dat o apreciere corectă a probelor, au luat act că inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție și că declarația dată chiar ar putea fi sinceră, mai ales că se coroborează cu celelalte declarații ale martorilor audiați.

Totodată, solicită a se constata că declarația pădurarului este nesinceră. Acesta a declarat că i-a îndrumat să adune crengi și vârfuri rămase de la copacii care au fost tăiați cu câteva zile în urmă. Solicită a se constata că este cunoscut faptul în zona V, că există persoane care stau în urma tăietorilor și adună crengile și vârfurile care rămân, pentru lemne de foc. De aceea, consideră că este imposibil ca acele resturi să fi rămas după câteva zile de la tăierea copacilor.

Solicită a se ține seama și de circumstanțele personale și atenuante de care se bucură inculpatul, respectiv împrejurarea că s-a căsătorit de curând, soția acestuia este însărcinată, sunt tineri și încearcă să-și întemeieze o familie și dacă inculpatul ar fi privat de libertate acest lucru nu ar avea un scop educativ asupra acestuia.

Solicită respingerea recursului declarat de parchet, menținerea ca legală și temeinică decizia de apel, cu soluția de achitare pronunțată în cauză și a sancțiunii amenzii de 800 lei pe care inculpatul o va achita.

Conform prevederilor art. 385 indice 13 alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care solicită admiterea recursului.

Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.

După deliberare.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1144/25 mai 2007 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Focșani, în baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. b1Cod procedură penală, cu referire la art. 181Cod penal, inculpatul a fost achitat pentru infracțiunile prevăzute de art. 97 alineatul 2 și art. 98 alineatul 2 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 litera b și art. 33 litera a Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal,s-a aplicat inculpatului 500 lei amendă administrativă.

Inculpatul a fost obligat la 1236,34 lei despăgubiri civile către Direcția Silvică V și a fost obligat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 01.09.2006, inculpatul după ce în ziua precedentă obținuse acordul pădurarului, s-a deplasat în Cantonul Silvic nr. 17 de pe raza Ocolului Silvic Dumitrești pentru a cumpăra o cantitate de material lemnos. La fel ca și inculpatul, în raza cantonului respectiv se mai aflau și numiții, și alte persoane, martori în cauză, care la rândul lor, discutând cu au obținut acceptul acestuia de a le vinde material lemnos.

Instanța a reținut din declarațiile martorilor și ale inculpatului că pădurarul i-a rugat să-l ajute la încărcatul unui camion cu lemne, după care le-a indicat locul unde urmează ca fiecare dintre ei să-și procure materialul lemnos prin scoaterea de arbori nemarcați după care să acopere gropile pentru a nu se observa.

Instanța a mai reținut că inculpatul nu ar fi comis faptele dacă pădurarul nu și-ar fi dat acordul, împrejurare care face ca faptele să constituie abateri și nu infracțiuni.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșania declarat apel împotriva sentinței, considerând că este nelegală sub aspectul achitării inculpatului, susținând că aspectele reținute de instanță nu sunt în concordanță deplină cu probele administrate întrucât, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, pădurarul a susținut că și-a dat aprobarea ca inculpatul și celelalte persoane să culeagă crengile și vârfurile de la arborii ce fuseseră tăiați și încărcați într-un camion, activitate la care a recunoscut și inculpatul că a participat.

S-a mai susținut că în confruntarea cu inculpatul și cu martorul G, pădurarul și-a menținut poziția și că martorii au avut o poziție subiectivă, având în vedere că la rândul lor sunt cercetați înalte dosare penale pentru aceleași fapte.

Parchetul a apreciat ca fiind nereale susținerile inculpatului și pentru faptul că la încheierea procesului verbal de contravenție a declarat că pădurarul le-a indicat locul de unde să taie arbori și chiar specia de arbori din care să taie, declarații pe care nu le-a mai făcut ulterior.

Mai mult, Parchetul consideră că inculpatul se îndeletnicea cu activitatea de tăiere și sustragere de arbori, având în vedere că nu este la primul impact cu legea penală, din cazierul judiciar rezultând că anterior a mai fost condamnat pentru fapte de același gen.

O altă critică adusă sentinței vizează susținerea soluției în sensul că instanța deși a reținut că inculpatul nu a avut intenția de a comite faptele, în final a făcut aplicarea art. 18 1 Cod penal, potrivit cărora fapta exista în materialitatea ei dar nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

S-a solicitat reevaluarea probelor și condamnarea inculpatului pentru infracțiunile comise.

Prin Decizia penală nr. 352/22.10.2007 a tribunalului Vranceas -a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, s-a desființat în parte sentința atacată și în rejudecare s-a completat încadrarea juridică dată faptelor cu dispozițiile art. 97 alineatul 1 și ale art. 98 alineatul 1 din Legea nr. 26/1006.

Prin aceeași decizie penală s-a menținut achitarea inculpatului, s-a majorat cuantumul sancțiunii administrative al amenzii la 800 lei și s-a înlăturat dispoziția privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, constatând ca fiind acoperit prejudiciul cauzat Direcției Silvice

Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că instanța a făcut o analiză completă și a evaluat judicios probele administrate în cauză, reținând că inculpatul a tăiat arbori nemarcați și că i-a însușit. Până să ajungă însă la stabilirea gradului de pericol social al unei infracțiuni, instanța trebuia să facă o corectă calificare în drept a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată pentru ca, în raport de conținutul acestora, să poată face evaluarea pericolului social. Alineatul 2 al art. 97 și 98 din Legea nr. 26/1996 sunt formele agravante ale infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori, conținutul de bază al acestora fiind dat de alineatul 1 al celor două articole.

Prin urmare, încadrarea juridică corectă pe care instanța trebuia să o aibă în vedere este art. 97 alineatele 1 și 2 și art. 98 alineatele 1 și 2 din Legea nr. 26/1996.

Cât privește neconcordanța dintre considerente și dispozitiv, tribunalul a reținut că nu există întrucât instanța a reținut că inculpatul nu ar fi comis faptele dacă nu ar fi avut acordul pădurarului și că această împrejurare lipsește faptele de pericolul social al unei infracțiuni, constituind abateri și nu a reținut lipsa intenției așa cum s-a arătat în motivele de apel.

Poziția subiectivă a martorilor așa cum o consideră Parchetul prin prisma faptului că sunt cercetați pentru aceleași fapte este similară cu cea a martorului care evident nu se poate autoincrimina.

Având în vedere că toți martorii au relatat împrejurări similare fără contradicții și cu privire la aspecte importante legate de latura subiectivă a infracțiunii, întemeiat instanța a dat putere probatorie declarațiilor acestora.

Antecedentele penale ale inculpatului nu constituie o dovadă a nesincerității acestuia. Dacă s-ar accepta contrariul s-ar înfrânge garanțiile oferite de normele de procedură penală pentru respectarea dreptului la un proces echitabil și a prezumției de nevinovăție.

Referitor la aprecierea lipsei gradului de pericol social al unei infracțiuni, tribunalul a reținut că, date fiind împrejurările în care inculpatul a acționat, instanța întemeiat a făcut aplicarea art. 181Cod penal chiar în condițiile în care inculpatul este recidivist dar, pentru sancționarea eficientă a inculpatului se impunea aplicarea unei amenzi într-un cuantum mai ridicat, orientată spre limita maximă prevăzută de lege.

O altă dispoziție a sentinței ce se impune a fi reformată este cea privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile, întrucât deși prejudiciul a fost achitat conform chitanțelor nr. -/10.11.2003 și nr. -/27.10.2006.

Pentru motivele expuse, tribunalul a admis apelul, a desființat sentința în parte, a completat încadrarea juridică pentru infracțiunile cu care a fost sesizată instanța, a majorat amenda administrativă și a înlăturat obligarea inculpatului la despăgubiri civile.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, reiterând motivele invocate în apel, mai puțin cel privind temeiul achitării.

Recursul nu este fondat, urmând să fie respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit dispozițiilor art. 17 Cod penal, infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, fiind singurul temei al răspunderii penale când se constată existența simultană a celor trei trăsături esențiale.

Potrivit dispozițiilor art. 181alineatul 2 Cod penal la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produse, de persoana și conduita făptuitorului.

Aceste criterii se folosesc împreună pentru a stabili necesitatea ori inutilitatea pedepsei, în raport de stabilirea gradului de pericol social concret al faptei.

Din analiza probatoriului administrat, Curtea constată pe de o parte că fapta reținută în sarcina inculpatului există, fiind săvârșită cu vinovăție.

Astfel, deși nu avea dreptul, inculpatul a scos din 5 arbori pe care i-a sustras, cauzând astfel părții civile Direcția Silvică V un prejudiciu în sumă de 1452,45 lei, acoperit în natură prin restituire, precum și prin echivalent bănesc.

Curtea observă însă că în mod corect atât prima instanță cât și cea de apel au reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 1, litera a Cod procedură penală raportat la art. 10 alineatul 1 litera b1, art. 181Cod penal și art. 91 Cod penal, apreciind că fapta nu reliefează un pericol social concret suficient pentru aoc aracteriza ca infracțiune, având în vedere modalitatea comiterii faptei (cu acordul pădurarului, care pentru inculpat, persoană simplă, provenind din mediul rural, reprezintă autoritatea), scopul urmărit (asigurarea lemnelor pentru foc necesare familiei compusă din soție și un copil minor) precum și persoana inculpatului - om de la țară, cu un grad de instrucție sub mediu, cunoscut cu antecedente penale, apreciat în comunitatea din care provine ca fiind un om bun, liniștit, care nu a creat probleme sociale la nivelul comunei și care nu a conștientizat, în condițiile date că fapta sa are conotație penală, înțelegând însă să acopere prejudiciul creat încă din cursul urmăririi penale.

Reținând așadar că prin fapta sa inculpatul a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală, faptă care prin conținutul său este lipsită în mod vădit de importanță, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 181Cod penal, iar instanța de apel a menținut aplicarea acestor dispoziții constatând că faptei îi lipsește una dintre trăsăturile esențiale și anume pericolul social.

Pentru toate aceste considerente recursul de față va fi respins ca nefondat, conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 litera b Cod penal.

Văzând și dispozițiile art. 192 alineatul 3 Cod procedură penală

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva Deciziei penale nr. 352 din data de 22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- ( Sentința penală nr. 1144 din data de 25.05.2007 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr-) privind pe inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 6.03.1982 în F, județul V, CNP: -, domiciliat în comuna, comuna Obrejița, județul V, cod -).

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red. /11.03.2008

Tehn. 13 Martie 2008

Apel: -

Fond:

Președinte:Petruș Dumitru
Judecători:Petruș Dumitru, Ion Avram, Mița Mârza

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni silvice Spete. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Galati