Infractiuni silvice Spete. Decizia 969/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.26/1996 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.969
Ședința publică de la 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Iriza Onița Dumitru VicePREȘEDINTE: Constantin Iriza Onița Dumitru
- - JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - Judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, împotriva deciziei penale nr.28 din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat, apărător ales, pentru inculpatul lipsă, lipsind și părțile vătămate, și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Procurorul dezvoltă oral motivele inițiale ale recursului care au fost suplimentate la Curtea de APEL CRAIOVA, în raport de care apreciază că hotărârile atacate sunt nelegale și că se impune condamnarea inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății.
Avocat pentru inculpat, scoate în evidență modificările legislative privind infracțiunile silvice pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. Arată că în practică s-au pronunțat soluții diferite în această materie, pe care le raportează speței de față și apreciază că legal s-a dispus achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, impunându-se în consecință, respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.267 din 23.10.2007, Judecătoria V M, în baza art.11 pct.2 lit. a rap.C.P.P. la art.10 lit.c C.P.P. a dispus achitarea inculpatului - domiciliat în comuna, sat., Județul M, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.32 alin 1 și 4 din G nr.96/1998 și art.98 alin 1, 3 și 4 din Legea 26/1996.
În baza art.346 Cod pr.penală, s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă și în baza art.192 alin 3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 4 ianuarie 2004, în timp ce se aflau la vânătoare în zona pădurii " ", martorii, și au auzit zgomote produse de o drujbă, fapt ce i-a determinat să se apropie de locul respectiv.
În acel moment au văzut un tractor și bănuind că în el se pot afla persoane la braconaj, cei patru martori au încercat să le surprindă.
Apropiindu-se au observat pe lângă tractor și două remorci încărcate cu lemne, precum și pe inculpatul, care dirija tractorul în scopul de a cupla remorcile în vederea tractării.
Întrebat de martorul, ce face, învinuitul, i-a spus că a luat lemne din pădurea "", aceasta însă contrar realității, întrucât lemnele au fost sustrase de fapt din pădurea "".
Din cercetări a rezultat că învinuitul împreună cu alte 4 sau 5 persoane, care nu au fost identificate, a tăiat și sustras lemne din pădurea menționată, administrată de numiții și, din comuna, județul
Din procesul verbal de cercetare la fața locului, a rezultat că au fost tăiați 13 arbori din partea de est a corpului de pădure și 21 arbori din partea de sud-vest. Pe lângă nemarcate rămase în urma tăierii, au fost identificate pe zăpadă urme de tractor cu remorcă, toate îndreptate în direcția satului, comuna, unde domiciliază învinuitul.
Din declarația martorului a rezultat că a văzut mai multe urme de tractor ce intrau și ieșeau din pădure, în direcția, ceea ce denotă că în ziua respectivă au fost efectuate mai multe transporturi.
Din adresa Ocolului Silvic nr.391/09.02.2004 rezultă că materialul lemnos sustras are un volum de 37,861. cu o valoare de 85.778.500 lei.
Prin același act de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor în vederea identificării celorlalți participanți la săvârșirea infracțiunilor.
Starea de fapt reținută prin actul de sesizare, a fost dovedită cu plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, proces verbal de cercetare la fața locului și declarațiile inculpatului, care nu a recunoscut faptele comise.
În instanță, a fost interogat inculpatul și audiați martorii, și.
În urma probelor administrate, Judecătoria V M, prin sentința penală nr. nr.45/ 17.01.2006, în baza art.32 alin.1, 4 din OUG 96/1998 și art. 98 alin.1, 3, 4 din Legea nr.26/1996, cu aplic.art.74-76.pen. art.33-34.pen. și art.81-82.pen. a condamnat pe inculpatul la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, apreciindu-se că acesta se face vinovat de aceste infracțiuni.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile vătămate și, iar inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, motivând oral că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, deoarece nici rechizitoriul și nici sentința nu stabilesc data comiterii faptei, nici cantitatea de arbori sustrasă întrucât s-a reținut că inculpatul a fost surprins doar cu 2 remorci de lemne. S-a mai arătat că la acest prejudiciu pentru - două remorci de lemne - fapta nu constituie infracțiune, cu atât mai mult cu cât s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor pentru identificarea și a celorlalte persoane care au sustras masă lemnoasă din aceeași pădure.
Prin decizia penală nr.117/A/05.04.2006 Tribunalul Mehedinți, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința penală și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de fond.
Instanța de apel a reținut astfel că părțile vătămate au sesizat organele de poliție despre sustragerea materialului lemnos în data de 04.01.2004, precum și faptul că martorii au vizat aceeași dată de 04.01.2004, ca fiind ziua în care au întâlnit pe inculpat în pădurea respectivă. S-a reținut că fapta dedusă judecății a fost săvârșită la 04.01.2004, astfel că trebuia să se efectueze probatoriu suplimentar atât în acuzare cât și în apărare.
Totodată, s-a apreciat că prima instanță nu a administrat probe referitor la acțiunea civilă, iar soluția pronunțată este nelegală și pe latură civilă.
În rejudecare, la termenul din 07.06.2006, au fost audiate părțile vătămate și.
Astfel, partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 87.500.000 lei până la efectuarea unei expertize de specialitate, iar partea vătămată a declarat că s-a constituit parte civilă cu suma de 87.500.000 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos sustras de către inculpat și a solicitat să fie despăgubit de către inculpat cu suma precizată.
În dovedirea acțiunii civile partea vătămată a solicitat audierea martorilor din rechizitoriu, rezervându-și dreptul de a efectua o expertiză după audierea martorilor și a depus la dosar în copie xerox contractele de donație autentificate sub nr.2400/22.12.2004, nr.2402/22.12.2004 și nr.2401/22.12.2004.
La termenul din 20.12.2007, s-a dispus introducerea în cauză a numiților și, proprietari ai pădurii la data săvârșirii faptei în calitate de părți vătămate.
Astfel, în ședința publică din 14.02.2007 instanța a luat act că la dosar a fost depusă o cerere din partea părților vătămate și, învederând instanței că nu se constituie părți civile.
Din declarațiile majorității martorilor audiați în noul ciclu procesual, s-a constatat că persoane de etnie rromă au sustras material lemnos, nu numai din această pădure, ci și din pădurile învecinate.
Analizând actele și lucrările dosarului și coroborând probele administrate în cauză, cu depozițiile martorilor audiați și susținerile părților, instanța a reținut că din pădurea " " s-au tăiat 34 arbori, reprezentând un volum de 37,86. evaluat de organele silvice la suma de 8577,85 lei, însă din probele administrate în cauză, nu a rezultat cu certitudine că acest material lemnos a fost tăiat și sustras, în seara zilei de 04.01.2004, de către inculpatul.
S-a mai stabilit că nu există nici un indiciu că lemnele aflate în remorcă provin din pădurea " ", de vreme ce în apropiere se află pădurea "", iar, anterior, la 29.12.2003, același martor a observat arborilor tăiați în pădurea " ", pentru care este cercetat inculpatul.
De altfel, așa cum a rezultat din depozițiile martorilor, zona este locuită de o comunitate de rromi, cunoscuți pentru faptele de sustragere de material lemnos.
Pe de altă parte, instanța a reținut din declarațiile martorilor audiați la propunerea inculpatului, că la data de 04.01.2004, inculpatul și-a sărbătorit ziua de naștere și, în prezența unui grup numeros de invitați a petrecut între orele 14 - 24, fără a părăsi vreun moment locuința.
Față de întreg probatoriul administrat, s-a constatat că faptele nu au fost comise de inculpat, astfel că s-a dispus achitarea acestuia în baza art.10 lit. c și C.P.P. s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă și cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Sentința a fost apelată din nou de Parchetul de pe lângă Judecătoria V M și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul achitării inculpatului pentru infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată, apreciindu-se că probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești nu a fost coroborat cu cel din faza urmăririi penale.
Prin decizia penală nr.28 din 9 martie 2009, Tribunalul Mehedinția admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria V M, a desființat sentința în sensul că, în baza art. în baza art. 334 Cod pr.penală, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.32 alin. 1 și 4 din OG.96/1998, în infracțiunea prev. de art. 32 alin.1 și alin. 4 lit. a din OG.96/1998 și din art. 98 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.26/1996, în infracțiunea prev. de art.98 alin. 1 și 4 din Legea nr.26/1996.
În baza art. 334 Cod pr.penală, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.32 alin.1 și alin. 4 lit. a din OG.nr.96/1998, în infracțiunea prev. de art.108 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art. 13 Cod penal și din infracțiunea prev. de art. 98 alin.1 și 4 din Legea nr.26/1996, în infracțiunea prev. de art. 110 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunile prev. de art.108 alin.1 lit.a și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art. 13 Cod penal și pentru infracțiunea prev. de art. 110 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
S-au respins acțiunile civile formulate de părțile civile și.
S-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit art.371 alin 2.C.P.P. a constatat apelul fondat.
Pe parcursul soluționării cauzei în apel, s-au solicitat Direcției Silvice M relații cu privire la cantitatea de material lemnos care se poate încărca într-o remorcă de tractor cu capacitatea cea mai Prin adresa nr.2156/02.03.2009, s-a răspuns că într-o remorcă de tractor cu două axe de tip agricol se pot transporta în general 5,6 steri material lemnos.
La termenul din 15.12.2008, s-a pus în discuție la cererea procurorului, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în temeiul art. 13 Cod penal, din infracțiunea prev. de art. 32 alin 1 și 4 din G 96/1998 în infracțiunea prev. de art. 108 alin.1 lit. a și alin 2 lit. din Legea nr.46/2008 și din infracțiunea prev. de art.98 alin 1, 3 și 4 din Legea nr.26/1996 în infracțiunea prev. de art. 110 alin 1 lit. a și alin 2 lit. a din Legea nr.46/2008.
De asemenea, la termenul din 26.01.2009 instanța din oficiu a pus în discuția părților schimbarea încadrărilor juridice din rechizitoriu din infracțiunea prev. de art.32 alin 1 și 4 din G 96/1998 în infracțiunea prev. de art.32 alin 1 și 4 lit.a din G 96/1998 și din infracțiunea prev. de art. 98 alin 1, 3 și 4 din Legea nr.26/1996 în infracțiunea prev. de art.98 alin 1 și alin 4 lit. a din Legea nr.26/1996 avându-se în vedere starea de fapt reținută în rechizitoriu, respectiv participarea mai multor persoane, cât și valoarea prejudiciului.
S-a apreciat că în cauză nu există nici o probă certă care să demonstreze că inculpatul a tăiat și sustras materialul lemnos corespunzător tuturor cioatelor descrise în procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 07.01.2004, care s-a calculat la 37,86.c, având în vedere că cercetarea a fost făcută după 3 zile de la comiterea faptelor.
Instanța de apel, a schimbat încadrarea juridică, în baza art.334 C.P.P. din infracțiunea prev. de art.32 alin 1 și 4 din G nr.96/1998 în infracțiunea prev. de art. 32 alin 1 și 4 lit. a din G 96/1998, deoarece în alin.4 al acestui articol se prevăd mai multe agravante de la lit. a la lit. d, în cauză fiind incident doar alin.4 lit. a, cât și din infracțiunea prev. de art.98 alin 1,3 și 4 din Legea nr.26/1996 în infracțiunea prev. de art.98 alin 1 și 4 din Legea nr.26/1996, întrucât aliniatul 3 nu se poate reține, paguba reținută în rechizitoriu nemaifiind de 50 de ori mai M decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
În raport de aceste încadrări corecte în funcție de starea de fapt reținută, s-a apreciat justificată și cererea procurorului de a se schimba aceste încadrări în temeiul art. 13 Cod penal, ca urmare a apariției Legii nr.46/2008 care s-a apreciat a fi mai favorabilă, față de limitele de pedeapsă, cât și de conținutul elementelor care caracterizează.
Drept urmare, în baza art.334 s C.P.P.- dispus schimbarea încadrărilor juridice reținute mai sus din infracțiunea prev. de art.32 alin.1 și alin 4 lit. a din G 96/1998 în infracțiunea prev. de art. 108 alin 1 lit. a și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.13 și Cod Penal din infracțiunea prev. de art.98 alin 1 și 4 din Legea nr.26/1996 în infracțiunea prev. de art.110 alin 1 lit. a și alin 2 lit. a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.13
Cod PenalAșa cum s-a motivat mai sus în considerentele hotărârii, probele administrate dovedesc că inculpatul în seara de 04.01.2004, a tăiat și sustras doar cantitatea de 11,2.c material lemnos, împreună cu alte persoane, din pădurea " ", proprietatea numiților și, care a încărcat-o în două remorci de tractor.
În concluzie, s-a apreciat ca dovedit faptul că inculpatul împreună cu alte persoane au tăiat și sustras în seara de 04.01.2004 mai mulți arbori care au fost încărcați în cele două remorci de tractor, însumând cantitatea de 11,2.c material lemnos cu o valoare substanțial redusă la 257,60 lei ROL.
Față de materialul lemnos probat ca tăiat și sustras, valoarea la data săvârșirii faptei era de 230.000 lei ROL metru cub de masă lemnoasă pe picior, conform adresei nr.391/09.02.2004 a Ocolului Silvic, astfel a rezultat că prejudiciul creat era de 2.576.000 lei ROL, respectiv 257,60 lei RON, la data comiterii faptei.
În prezent, prin Ordinul nr.175 din 27.11.2008 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a stabilit prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la 86 lei/
Ca urmare, pentru faptele săvârșite anterior intrării în vigoare a actualului Cod Silvic, determinarea valorii pagubei nu poate avea loc decât în conformitate cu principiul privind aplicarea legii penale mai favorabile, care impune a se lua în considerare, la încriminarea faptei, prețul pe unitate de masă lemnoasă cel mai avantajos.
Drept urmare, cum numai o anumită valoare a pagubei produse poate atribui unei fapte îndreptate împotriva fondului forestier caracterul de infracțiune, neatingerea cuantumului acestei valori, ce constituie condiția pentru ca încriminarea să devină operantă, determină lipsa unei trăsături esențiale specifice laturii obiective a unor asemenea infracțiuni, respectiv neîntrunirea criteriului valoric necesar.
Referitor la acțiunea civilă, în raport de art.346 C.P.P. s-a constatat că la data săvârșirii faptelor, respectiv la 04.01.2004, pădurea din care s-au tăiat pomii se află în proprietatea părților vătămate și, care nu s-au constituit părți civile în cauză, astfel că se va lua act de voința acestora.
Ulterior faptelor, respectiv la 22.12.2004, cele două părți vătămate au donat terenurile cu vegetație forestieră numiților și, persoane care s-a apreciat că nu au suferit nici o pagubă, având în vedere că aceștia au devenit proprietari ulterior faptelor. Pentru aceste motive, s-au respins acțiunile civile ale civ. și, ca nedovedite.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că în mod greșit s-a dispus achitarea în baza art.10 lit.d Cod pr.penală, față de adresele inițiale ale Ocolului Silvic, în condițiile în care materialul lemnos sustras viza un volum de 37,861. la care în recurs s-a mai adăugat un motiv scris, respectiv că nu s-a stabilit cu certitudine prejudiciul cauzat prin infracțiune, făcându-se confuzie între un metru și un metru cub.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins în temeiul art.38515alin.1 pct.1 Cod pr.penală, pentru următoarele considerente:
În speță, nu există probe certe care să demonstreze săvârșirea infracțiunilor de către inculpat.
asupra infracțiunilor a generat în timp soluții diferite în raport de actele și lucrările dosarului, mai ales privind cuantumul și întinderea prejudiciului.
Potrivit art.63 Cod pr.penală, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, întrucât se pot corobora cele administrate în cursul judecății, cu cele administrate în cursul urmăririi penale, iar dubiul creat profită inculpatului, care, în conformitate cu art.66 Cod pr.penală, beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Constant în practică și în doctrină s-a argumentat că atunci când ca urmare a administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei se ajunge la îndoială asupra vinovăției și această învoială nu este înlăturată după administrarea de noi probe, prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului.
Aplicarea principiului "in dubio pro reo" este strâns legată de prezumția de nevinovăție, deoarece la pronunțarea unei condamnări, instanța nu se poate bizui pe probabilități, ci pe convingerea că probele reflectă adevărul.
Din probele cauzei nu rezultă cu certitudine că cei 37,86. material lemnos au fost tăiați și sustrași în seara zilei de 4 ianuarie 2004 de către inculpat.
În instanță, martorii și-au schimbat declarațiile invederând că urmele de tractor avute în vedere puteau să provină și de la alt tractor și că datorită întunericului nu l-au putut identifica cu certitudine pe inculpat, fiind posibil ca infracțiunile să fie comise de alte persoane.
Mai mult, se arată că nu toate găsite și măsurate la 7 ianuarie 2004 de organele de urmărire penală sunt rezultatul activității infracționale din noaptea de 4 ianuarie 2004, iar în condițiile în care într-o remorcă nu se pot stivui mai mult de 5,6 metri steri, rezultă că maximul care se putea sustrage în cele două remorci, reținute determinau o cantitate de maxim 11,2 metri, astfel că paguba reținută la cercetarea judecătorească nu mai justifică aplicarea dispozițiilor ce permit existența unei infracțiuni pe latură obiectivă.
Ca urmare, în mod corect, instanța de apel față de cuantumul prejudiciului și față de modificările dispozițiilor legale privitoare la criteriul de stabilire a valorii pagubei, de dispozițiile art.13 Cod penal, care obligă la aplicarea legii mai favorabile, a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective, luându-se totodată act de voința celor două părți vătămate care nu s-au constituit părți civile în cauză.
Față de aceste elemente, se apreciază că o nouă casare cu trimitere ar prelungi nejustificat cercetarea judecătorească, în condițiile în care părțile vătămate au avut suficient timp la dispoziție pentru a se constitui părți civile, a demonstra producerea prejudiciului și propune probe în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, împotriva deciziei penale nr.28 din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 octombrie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CI
PS/22.10.2009
Președinte:Constantin Iriza Onița DumitruJudecători:Constantin Iriza Onița Dumitru, Valentina Trifănescu
