Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 103/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 103
Ședințapublicăde la 06 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva Încheierii penale pronunțată la 26.09.2008 de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat, aflat în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și rejudecând menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. În motivarea recursului arată că, în raport de gravitatea faptei pentru care există bănuiala legitimă că a fost săvârșită de inculpat, în raport de împrejurările comiterii faptei, de vârsta victimei, lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. În ce privește termenul rezonabil al arestării preventive arată că acesta nu a fost depășit.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin încheierea din 26.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr- s-a dispus, în baza art. 139 alin. 1, alin 3/5 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, prin încheierea penală nr. 24/15.04.2008 a Tribunalului Sibiu cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art.145 alin. 1/1 și alin. 1 /2 Cod procedură penală s-au stabilit în sarcina inculpatului o serie de obligații.
A fost încredințată supravegherea respectării măsurilor și obligațiilor impuse inculpatului Postului de Poliție al comunei, jud. Sibiu.
Pentru a dispune în acest mod, Tribunalul a reținut că temeiurile ce au determinat arestarea s-au modificat (sub aspectul pericolului social concret) iar menținerea inculpatului într-un loc de detenție unde nu există suficiente garanții că nu va fi supus în continuare tratamentelor inumane sau degradante (datorită infracțiunii de care este acuzat), ar duce la nerespectarea art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată s-a arătat că buna desfășurare a procesului penal nu este împiedicată prin punerea inculpatului în libertate întrucât dată fiind starea sănătății sale este evident că acesta nu se va sustrage de la judecată.
Pe cale de consecință s-a apreciat că scopul măsurii preventive poate fi realizat și dacă inculpatul este judecat în stare de libertate, luându-se împotriva lui o măsură mai blândă asigurându-se astfel și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de convenție.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, solicitând casarea încheierii atacate și menținerea stării de arest a inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării nu s-au schimbat, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând în continuare pericol pentru ordinea publică, sub aspectul sentimentului de neliniște și insecuritate generat. Mai mult, lăsarea inculpatului în libertate, în condițiile în care există bănuiala legitimă că a săvârșit faptele de viol și incest ar constitui o încurajare nepermisă pentru comiterea unui asemenea gen de fapte.
Sub un alt aspect s-a motivat de către recurent că durata de 5 luni a arestului preventiv nu ar fi excesivă în cazul dat.
În final, recurentul a apreciat că instanța de fond în mod nejustificat a reținut doar pe baza unor adeverințe medicale, fără a solicita relații suplimentare și fără a dispune efectuarea unei expertize, că menținerea arestării preventive ar fi excesivă în raport cu starea de sănătate a inculpatului. Starea de sănătate este un criteriu ce trebuie avut în vedere la alegerea măsurii, conform art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, însă el este subsecvent scopului și gradului de pericol social.
Pe de altă parte, după luarea măsurii starea de sănătate poate constitui un argument pentru înlocuirea măsurii în condițiile art. 139 Cod procedură penală, doar atunci când tratamentul medical sub pază nu poate fi efectuat, conform art. 139/1 Cod procedură penală, or, în speță nu s-a efectuat o expertiză medicală care să ateste starea de sănătate a inculpatului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 385/16 raportat la art. 160/b alin. ultim Cod procedură penală.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, atât prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală Curtea constată că recursul Parchetului este fondat pentru considerentele ce vor urma.
Prin încheierea penală nr. 24/15.04.2008, Tribunalul Sibiua dispus arestarea preventivă a inculpatului în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest prev. de art. 197 alin. 2 lit. b/1 și alin. 3 Cod penal și art. 203 Cod penal, constând în aceea că la data de 12.06.2007 inculpatul ar fi întreținut raporturi sexuale cu fiica sa minoră în vârstă de 12 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu emis la data de 07.05.2008, în dosarul nr. 620/P/2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol și incest, prev. de art. 197 alin. 2 lit. b/1, alin. 3 și art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal.
Legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a fost verificată la primirea dosarului, în baza art. 300/1 Cod procedură penală, în data de 09.05.2008, reținându-se că subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei.
În cursul judecății măsura a fost menținută în data de 25.06.2008 și la 20.08.2008.
Prin încheierea penală pronunțată de Judecătoria Sibiu la 20.08.2008, definitivă prin decizia penală nr. 80/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, a fost de asemenea respinsă cererea formulată de inculpat cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. S-a motivat de către instanțe la acel moment că nu sunt răsturnate indiciile reținute de judecătorul care a dispus arestarea, neexistând totodată elemente noi de reapreciere a pericolului concret pe care l-ar reprezenta pentru societate lăsarea inculpatului în libertate. Pericolul concret a fost motivat în special prin modalitatea de săvârșire a faptei de către inculpat.
Prin încheierea penală din 26.09.2008 Tribunalul Sibiua apreciat că se impune admiterea cererii formulate de inculpat și aplicarea dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod procedură penală în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
S-a argumentat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii s-au schimbat sub aspectul pericolului social concret, întrucât rezonanța negativă a faptei inculpatului și starea de neliniște și insecuritate nu se regăsește în comunitatea din care acesta provine. În ceea ce privește relațiile cu copiii săi, aceștia sunt instituționalizați în centre de plasament, unde se simt în siguranță iar fiul său a fost deja audiat în calitate de martor astfel încât se exclude posibilitatea exercitării de presiuni asupra lui.
Pentru a se reține în continuare existența unui pericol public care să justifice menținerea arestării este necesar să se demonstreze că o întreagă colectivitate este în primejdie dacă inculpatul este liber. Or, în speță nu există probe în acest sens.
de acestea tribunalul a arătat că menținerea inculpatului într-un loc de detenție unde nu există garanții suficiente că nu va fi supus în continuare tratamentelor inumane sau degradante ar conduce la încălcarea art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens s-a argumentat că inculpatul a fost încarcerat fără a prezenta vreo leziune corporală iar la data de 22.05.2008 a reclamat că a fost agresat în cameră de către ceilalți deținuți, iar la data de 03.06.2008 s-a constatat că prezintă dificultăți la mers.
În aceste condiții a reținut instanța fondului că penitenciarul nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a proteja integritatea fizică a inculpatului, așa cum art. 3 din CEDO impune.
Curtea nu-și poate însuși argumentele expuse de instanța fondului.
În speță, din actele dosarului rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive iar schimbările survenite în starea de sănătate a inculpatului nu pot constitui un temei care să impună înlocuirea acestei măsuri.
Astfel, sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că posibilitatea apariției unei stări de neliniște și insecuritate în rândul colectivității de unde inculpatul provine se menține.
În acest sens nu se poate reține că rezonanța socială negativă a faptei inculpatului care afectează grav morala și relațiile de familie, s-a putut șterge în intervalul de 5 luni de la data arestării sale și cu atât mai puțin în intervalul de o lună de la ultima menținere a stării de arest. Chiar susținerile inculpatului potrivit cărora ar fi fost agresat fizic de către ceilalți deținuți în considerarea faptei de care este acuzat, indică posibilitatea unei reacții negative din partea colectivității de unde inculpatul provine, în ipoteza punerii sale în libertate.
Separat de aceasta, instituționalizarea celor doi copii ai săi, unul victimă iar celălalt martor, nu poate înlătura posibilitatea contactării lor și a exercitării unor presiuni de ordin psihic.
Trebuie în acest sens observată modalitatea de comitere a faptei și atitudinea consecventă de negare a ei de către inculpat.
Cât privește cel de-al doilea aspect reținut de instanța de fond ca temei al înlocuirii măsurii arestării, Curtea observă că tribunalul și-a format convingerea nerespectării dispozițiilor art. 3 din CEDO de către penitenciar, printr-o analiză sumară a elementelor de fapt și fără a observa că potrivit art. 39 din Legea nr. 275/2006 "respectarea drepturilor prevăzute de lege pentru persoane aflate în executarea pedepselor privative de libertate este asigurată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate".
Schimbările intervenite în situația sănătății inculpatului, atestate doar prin adeverințe medicale, fără întocmirea unei expertize medico-legale, și în lipsa unor relații de la judecătorul delegat cu executarea pedepselor, nu pot întemeia de la sine concluzia încălcării de către penitenciar a obligațiilor pozitive statuate de art. 3 din CEDO și cu atât mai puțin pot constitui un temei de înlocuire a măsurii arestării.
Pentru aceste considerente, Curtea constatând că instanța de fond, contrar prevederilor art. 300/2 și art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului deși nu există motive de înlocuire cu altă măsură preventivă în sensul cerut de prevederile art. 139 și art. 145 Cod procedură penală va admite ca fondat recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 2 Cod procedură penală va casa încheierea atacată și în rejudecare va menține măsura arestării preventive a inculpatului.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva Încheierii penale pronunțată la 26.09.2008 de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr- și în consecință:
Casează încheierea penală atacată și, rejudecând cauza, în baza dispozițiilor art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b din același cod de procedură menține măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 14.06.1971, în loc. A, jud. Sibiu, deținut în Penitenciarul Aiud.
Prezenta se va comunica inculpatului prin grija administratorului locului de detenție.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.10.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored. 2 ex/05.11.2008
fond
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
