Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 110/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 110/ DOSAR NR-
Ședința publică din 13 februarie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat - în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu sunt cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 10 februarie 2009, având în vedere că soluția pronunțată de Tribunalul Brașov este nelegală și netemeinică, respectiv greșita înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În acest moment procesual sunt indicii cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat, iar temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent. Mai mult inculpatul a fost deja condamnat de către prima instanță la o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare și faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea din prezentul dosar în termenul de încercare, deci există riscul ca o dată lăsat în libertate inculpatul să săvârșească și alte infracțiuni. În ceea ce privește termenul rezonabil, nu a fost depășit, având în vedere complexitatea cauzei.
Avocat pentru intimatul inculpat - solicită respingerea recursului declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 10 februarie 2009 prin care s- înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv. Este adevărat că inculpatul a fost condamnat recent, că în minorat a avut o condamnare de 9 ani cu suspendare și că fapta pentru care este cercetat acum a fost săvârșit în interiorul termenului de încercare. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este acuzat de un furt minor, a furat 2 scutere împreună cu coinculpatul, printr-o modalitate foarte simplă, a sărit în curtea acelui om, a deschis poarta, scuterele erau acolo și le-ar fi luat pe jos. Văzând faptul că inculpatul este arestat de la sfârșitul lunii mai 2008, în condițiile în care cauza nu a comportat o dificultate deosebită, consideră că termenul rezonabil s-a împlinit și inculpatul poate fi judecat în stare de libertate. A se avea în vedere că și pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat mai devreme și chiar și fapta asta au fost săvârșite înainte ca inculpatul să fie arestat, inculpatul este arestat de peste 8 luni de zile și consideră că această perioadă a constituit un avertisment pentru inculpat care a fost supus acestor rigori dure ale încarcerării. Înainte de a fi reținut și arestat inculpatul reușise să se angajeze, organele de Poliție luându-l pe acesta chiar de la locul de muncă. Fapta pentru care este cercetat în acest dosar se presupune a fi săvârșită la sfârșitul lunii aprilie, iar inculpatul a fost arestat peste o lună, însă dacă într-adevăr ar fi fost un pericol atât de mare pentru ordinea publică, ar fi făcut în această perioadă și alte fapte. Inculpatul nu beneficiază de aceiași legalitate de tratament juridic cu celălalt coinculpat, deoarece și în dosarul pe care l-a avut în minorat și în dosarul în care este acuma cercetat, inculpatul se judecă în stare de libertate iar inculpatul în stare de arest.
A se avea în vedere că inculpatul provine dintr-o familie bine închegată, are sprijinul familiei, tatăl inculpatului este supraveghetor la Centru de Minori din și a spus că își va intensifica supravegherea și asupra fiului astfel încât să nu mai comită astfel de fapte antisociale.
Prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sunt asigurate scopurile prev. de art. 136 Cod procedură penală, respectiv buna desfășurare a procesului penal, inculpatul se va prezenta la instanță ori de câte ori va fi chemat la instanța de judecată, iar față de durata care a trecut pericolul s-a diminuat astfel că acesta poate fi cercetat în stare de libertate, stabilindu-se anumite obligații în sarcina inculpatului.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, arată că regretă fapta săvârșită și dacă va fi cercetat în stare de libertate se va prezenta ori de câte ori va fi chemat la instanță.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, a fost admisă cererea formulată de inculpatul -, deținut actualmente în Penitenciarul Codlea, și în consecință în baza art. 139 alin 1 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive aplicată acestui inculpat cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței.
În baza art. 145 alin 1/1, Cod procedură penală a fost obligat inculpatul ca pe durata acestei măsuri să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanțele de judecată ori de câte ori este chemat
- să se prezinte la Poliția municipiului conform programului de supraveghere ce urmează a fi întocmit de această instituție sau ori de câte ori este chemat
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme
- să nu se apropie de coinculpatul G, de partea vătămată și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 al 3 Cod procedură penală în sensul că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin această măsură preventivă v-a fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză însă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat nu mai subzistă.
Astfel s-a arătat în motivarea încheierii pronunțate că potrivit art. 139 al 1 Cod procedură penală măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii; de asemenea potrivit art. 5 paragraful 3 din CEDO persoana arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procesului, punerea sa în libertate putând fi subordonată unei garanți care să asigure prezentarea acesteia la proces. În condițiile în care cauza nu prezintă o complexitate deosebită, infracțiunea dedusă judecății prezintă un grad scăzut de pericol social, prejudiciul a fost integral recuperat iar inculpatul are 20 de ani este arestat deja de 8 luni și potrivit concluziilor referatului de evaluare presentențială acesta provine dintr-o familie legal constituită, părinții săi manifestându-și interesul pentru situația fiului lor, instanța de apel a apreciat că desfășurarea procesului penal poate fi asigurată în continuare prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu -, cu obligațiile aferente prevăzute de art. 145 alin 1/1și Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În motivarea recursului formulat, Parchetul a arătat că temeiul arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și în prezent întrucât pe de o parte infracțiunea pentru care este judecat inculpatul este pedepsită de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani, la dosar există date certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică; nu există date care să conducă la concluzia că s-ar fi schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și care să justifice soluția primei instanțe, ci dimpotrivă datele de la dosar sunt în sprijinul soluției de menținere a arestării preventive; astfel, inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, a comis infracțiunea dedusă în prezent judecății în termenul de încercare stabilit printr-o sentință de condamnare anterioară și a fost deja condamnat de către prima instanță la o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare; durata arestării preventive se circumscrie unui termen rezonabil.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov este fondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 34/9.06.2008 a Judecătoriei Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin 1 209 alin 1 lit. a, g și i Cod penal constând în esență în aceea că în noaptea de 25/26.04.2008 prin escaladarea gardului împrejmuitor, a pătruns împreună cu învinuitul G în curtea locuinței părții vătămate de unde au sustras două motoscutere
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Este adevărat co potrivit art. 139 alin 1 Cod procedură penale și art. 5 paragraful 3 din CEDO orice inculpat are dreptul de a fi eliberat în cursul procedurii, dacă s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive sau dacă nu este judecată într-un termen rezonabil, însă în speță nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar durata arestării preventive a inculpatului se circumscrie unui termen rezonabil.
Analizând la acest moment procesual, dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat sau au încetat, în raport de prevederile art. 139 Cod procedură penală, instanța de recurs constată în mod greșit a apreciat prima instanță că, nu mai sunt incidente în speță dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel materialul probator administrat până în acest moment confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor reținute în sarcina sa, ba mai mult, sentința de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii, chiar în condițiile în care nu este definitivă reprezintă un pas spre înfrângerea prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul conform normelor în vigoare.
În speță sunt de asemenea întrunite în continuare în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina acestuia este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol rezultă pe de o parte, din circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, natura și gravitatea acesteia precum și din circumstanțele personale ale inculpatului, care, deși are o vârstă tânără, nu se află la prima încălcare a legii penale, comițând fapta dedusă în prezent judecății chiar în termenul de încercare stabilit printr-o sentință de condamnare anterioară, aspect care denotă o perseverență infracțională și care coroborată cu existența unor carențe educaționale (relevate de referatul de evaluare presentențială), a abandonului școlar și a anturajului cu persoane cunoscute cu conduite deviante, conduce la concluzia existenței unor date certe referitoare la pericolul pe care inculpatul în reprezintă pentru ordinea publică în situația lăsării sale în libertate.
La dosar nu există dovezi care să conducă la concluzia că au intervenit modificări ale temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive iar sprijinul acordat de familie inculpatului - invocat de acesta în susținerea cererii sale - este greu de crezut că ar putea influența conduita inculpatului ca adult în condițiile în care nu avut acest efect în timpul minoratului, când părinții ar fi trebuit să aibă autoritatea să impună inculpatului o anumită conduită, conformă cu normele de drept.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii sau nu a arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând urmările produse de fapta inculpatului, modalitatea în care inculpatul a acționat, ecoul produs de această faptă în rândul comunității și care nu s-a stins până în prezent, împrejurarea că acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală, se constată că interesul societății în sensul privării de libertate a inculpatului există încă și are o pondere mai mare decât regula judecării acestuia în stare de libertate astfel încât, văzând și împrejurarea că nu există la dosar dovezi ale schimbării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar durata arestării preventive a acestuia se circumscrie unui termen rezonabil - astfel cum este definit acesta în jurisprudența CEDO - în mod greși a procedat instanța de apel admițând cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință din data de 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- care va fi casată în ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului - și rejudecând cauza în aceste limite: se va respinge cererea formulată de inculpatul - privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 10 februarie 2009 în dosarul nr- al aceleiași instanțe, pe care o casează în ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului - și rejudecând în aceste limite:
Respinge cererea inculpatului - de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 februarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
red./23.02.2009
dact.Gh./24.02.2009
4 exemplare
jud fond/
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Simona Franguloiu, Constantin Epure
