Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1119/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Număr în format vechi 1824/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 1119
Ședința publică de la data de 29 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Stan Mustață
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Dumitrița
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Încheierii de ședință din data de 21 iulie 2009 Tribunalul București Secția Ia P enală în dosar nr- privind pe inculpații G și -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:
- intimații inculpați și -, în stare de arest preventiv și asistați de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul ales al inculpaților solicită acordarea unui termen scurt pentru a depune la dosar practică judiciară prin care să dovedească faptul că stea de libertate fiind regula iar sarea de arest excepția, instanța de control judiciar a decis respingerea recursurilor declarate de Ministerul Public în mai multe spețe similare celei deduse judecății.
Curtea deliberând respinge cererea de amânare a cauzei apreciind ca nefiind utile cauzei deciziile la care a făcut referire apărătorul inculpaților.
Părțile întrebate fiind de instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține oral recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei admiteri a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive a intimaților inculpați cu măsura preventivă a obligării acestora de a nu părăsi țara. Expune succint situația de fapt și solicită să se constate că întrucât nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 punctul 1 Cod procedură penală. Pune concluzii de admitere a recursului, casare în parte a încheierii atacate și pe fond de respingere a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul recurenților inculpați și - consideră încheierea atacată ca fiind legală și temeinică și solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Susține că în mod just instanța de fond a stabilit că nu se impune și nici nu se justifică menținerea prevenției, considerând că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar susținerile organului de urmărire penală nu au fost dovedite prin probele administrate în cauză. Judecarea în stare de libertate a inculpaților nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică ori ar zădărnici aflarea adevărului. Își încheie pledoaria subliniind că instanța de fond a avut în vedere și reglementările CEDO potrivit cărora orice persoană are dreptul la un proces echitabil iar starea de libertatea este regula starea de arest fiind excepția în speță nefiind justificată menținerea în arest a celor considerați complici la infracțiune când, împotriva autorului nu a fost dispusă nici o măsură de prevenție.
Recurentul inculpat G solicită să fie judecat în stare de libertate, susține că are încredere în justiție și solicită să fie avut în vedere aspectul că este suspect de gripă porcină întrucât în celulă cu el a fost, pentru câteva zile, un inculpat care avea un astfel de diagnostic.
Recurentul inculpat solicită respingerea recursului. formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 21.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în temeiul art.139, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.1451, Cod procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații G și cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului G de sub puterea nr. 213/UP/29.10.2008, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și a inculpatului, de sub puterea nr. 212/UP/29.10.2008, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații au fost obligați să respecte obligațiile de a se prezenta la instanța de judecată atunci când sunt chemați, de a se prezenta la secția de poliție în raza căreia își au domiciliul, conform programului de supraveghere, întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori sunt chemați, de a nu-și schimba locuința, fără încuviințarea instanței de judecată, de a nu deține, folosi sau purta vreo categorie de armă, de a nu intra în legătură cu inculpații, părțile vătămate și martorii din cauza în care sunt cercetați, atrăgând atenția inculpaților în temeiul art.1451, alin.2, Cod procedură penală cu referire la art. 145 alin. 22și alin. 3 Cod procedură penală, că, în cazul încălcării, cu rea-credință, a măsurii sau a obligațiilor impuse de instanță, se va lua măsura arestării preventive.
În temeiul dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod procedură penală au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpatul, prin apărător, ca neîntemeiate.
A fost admisă cererea inculpatei și s-a încuviințat ca aceasta să părăsească localitatea - municipiul B în perioada 08.08.2009 - 26.08.2009.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, în cauză, nu se mai justifică măsura arestării preventive pentru inculpații G și, deoarece nu există probe din care să rezulte că la acest moment procesual lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar dacă prima condiție cu privire la întinderea pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații este îndeplinită, cea de-a doua condiție referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, nu poate fi reținută ca fiind îndeplinită având în vedere că acesta odată cu trecerea timpului se atenuează, reținând și că urata procesului se va prelungi în timp față de probatoriul amplu ce urmează a se administra.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei înlocuiri a măsurii arestării preventive.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs promovat de Parchet, cât și sub celelalte aspecte cerute de dispozițiile art.3856Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.139 al.(1) Cod procedură penală, măsura arestării preventive luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Din analiza dosarului cauzei, rezultă că inculpatul G este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 12 lit. din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, prev. de art. 254 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 20 rap. la art. 215 alin.1,2,5 Cod penal, art. 26 rap. la art. 291 Cod penal și art. 323 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina sa că, în repetate rânduri a determinat pe și pe, funcționari publici în cadrul - Sector 1, pe, funcționar public în cadrul - Sector 2, pe, funcționar public în cadrul Primăriei Municipiului B și pe, funcționar public în cadrul - Sector 2 să îi permită accesul la informații ce nu erau destinate publicității, în scopul obținerii unui folos material injust, atât pentru sine, cât și pentru funcționari și a oferit sume de bani și foloase necuvenite funcționarilor publici și, din cadrul - Sector 1, din cadrul Primăriei Sector 1 B și, din cadrul - Sector 2. Totodată, s-a reținut că împreună cu, și a încercat să dobândească, în mod ilicit, proprietatea termenului din B,-, pentru a-l vinde ulterior și a ajutat pe să folosească un contract de vânzare-cumpărare falsificat, la Biroul Notarilor Publici Asociați " - și - " pentru obținerea unui certificat de moștenitor la. - Sector 1 B, pentru a se înscrie pe rolul fiscal și la. Sector 1 B, pentru a i se intabula dreptul de proprietate asupra terenului din B,-, și s-a asociat cu numiții, și alții pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de fals, uz de fals, dare de mită și înșelăciune.
Cu privire la inculpatul, se reține că acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 254 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 20 rap. la art. 1,2,5 Cod penal și prev. de art. 323 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în repetate rânduri a determinat pe, funcționar în cadrul - Sector 1 și pe, funcționar în cadrul Primăriei Municipiului B să îi permită accesul la informații ce nu erau destinate publicității, în scopul obținerii unui folos material injust, atât pentru sine, cât și pentru funcționari și a oferit foloase necuvenite funcționarului Public, din cadrul - Sector 1 și, împreună cu G, și a încercat să obțină terenul di B,-, pe numele învinuitului, pentru a-l vinde ulterior. Totodată, s-a reținut că s-a asociat cu numiții, și alții pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de fals, uz de fals, dare de mită și înșelăciune.
În ceea ce privește termenul rezonabil al arestării preventive, conform jurisprudenței CEDO, aprecierea se face prin raportare la persistența bănuielii verosimile că persoana arestată preventiv într-o cauză, respectiv inculpații G și au comis fapte prevăzute de legea penală, la diligențele speciale de care au dat dovadă autoritățile în desfășurarea procedurii, precum și la apărarea ordinii publice, riscul refacerii cercului relațional dintre toți cei care au participat la comiterea acestor infracțiuni, pericolul de a se sustrage procedurilor, riscul săvârșirii unor noi infracțiuni.
În cauză, Curtea apreciază că nu au fost încălcate dispozițiile art.5, paragraful 3 din CEDO, vizând termenul rezonabil al duratei arestării preventive.
Articolul 5 instituie două condiții pentru ca o asemenea măsură să fie conformă convenției și anume: - să fie luată în conformitate cu dreptul intern al statului în cauză și - să poată fi inclusă în cel puțin una din ipotezele prevăzute de art.5 paragraful 1 ce vizează măsurile preventive și nu judecarea cauzei într-un termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu dă o definiție acestui - termen rezonabil -, nu-i stabilește limitele, ci numai criteriile.
Este adevărat că inculpații au dreptul de a fi judecați într-un termen rezonabil, așa cum a reținut instanța fondului, însă nu mai puțin adevărat este faptul că durata arestării preventive și implicit a procesului penal se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, conduita inculpatului și cea a autorităților judiciare. Or, în prezenta cauză, nu se poate imputa autorităților faptul că nu au depus diligențe speciale în desfășurarea procedurii, în condițiile în care cauza prezintă un grad de complexitate ridicat, administrarea probelor necesită o perioadă mai îndelungată de timp (pluralitate de fapte, făptuitori și părți vătămate), iar cauza a suferit amânări repetate din cauza lipsei unor inculpații, care în prezent se află în stare de libertate, beneficiind de alte măsuri preventive (mai blânde) și folosindu-se de diverse tertipuri pentru tergiversarea cauzei, prin exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale.
Drept urmare, Curtea apreciază că o durată a detenției preventive de 9 luni, în condițiile unui probatoriu complex, a diligențelor suficiente manifestate de către instanța fondului pentru soluționarea cu celeritate a cauzei și a conduitei culpabile a unor coinculpați, atitudine ce poate fi urmată și de către intimații din cauză, nu încalcă exigențele art.5 alin.3 din CEDO, astfel că se impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpaților, constatând că în speță se mențin temeiurile avute în vedere la luarea și respectiv prelungirea acestei măsuri.
Astfel, în cauză există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 pr.pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit fapta pentru care sunt judecați, întrucât este întrunit cazul prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. existând probe că lăsarea în libertate a intimaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de modul și împrejurările săvârșirii faptelor - în repetate rânduri, de gravitatea deosebită a acestora, de vătămările produse, dar și de conduita inculpaților - niciunul dintre aceștia neavând loc de muncă sau vreo ocupație, fiind clară intenția lor de a încerca obținerea de venituri necesare traiului, însă doar prin comiterea de fapte ilicite, pentru ca acest venit să fie substanțial și realizat într-un timp scurt. Toate aceste aspecte care trezesc un sentiment de insecuritate în rândul societății prin eventuala lăsare în libertate a acestora.
Mai mult, este de observat și că intimatul inculpat G este cunoscut cu antecedente penale, astfel încât nu se poate aprecia - prin situația în care se află - ar fi dat dovezi de reintegrare sau reeducare.
În plus, având în vedere infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați, respectiv fals, uz de fals, dare de mită și înșelăciune, precum și definiția oferită de jurisprudență noțiunii de "pericol concret" prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, în contextul în care fenomenul infracțional și faptele de genul celor pentru care aceștia sunt cercetați, cunosc o creștere, nu poate fi primită apărarea inculpaților, acestea fiind împrejurări ce vor fi avute în vedere la judecarea cauzei pe fond.
Drept urmare, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de intimații inculpați nu s-au schimbat, acestea menținându-se, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.d pr.pen. va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, va casa -parțial - încheierea atacată și, rejudecând, va respinge cererile formulate de inculpați.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva încheierii de ședință din 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalului București Secția I-a Penală, în dosar nr-.
Casează, în parte, încheierea recurată și, rejudecând în fond:
Respinge cererile inculpaților și -, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./18.08.2009
2 ex.
Red.. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Stan MustațăJudecători:Stan Mustață, Ioana Alina Ilie, Dumitrița
