Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 116/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.116/
Ședința publică din data de 10 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Dr. - - - Președintele Curții de APEL GALAȚI
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de -Procuror șef Secția Judiciară - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva încheierii din data de 27.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr- privind pe inculpatul .
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul intimat, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 10.07.2008 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că recursul declarat de către Parchet este fondat pentru motive de netemeinicie și nelegalitate încheierii de ședință din data de 27 iunie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI, prin care instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În cuprinsul motivării și pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere că în cauză ar fi incidente disp. art. 139 al.1 C.P.P. reținând 3 aspecte în susținerea și în pronunțarea acestei soluții.
Faptul că partea vătămată nu s-a prezentat până la acest moment în faza cercetării judecătorești, faptul că pe tot parcursul cercetării judecătorești unul din martorii care au fost audiați în apărare la solicitarea inculpatului confirmat apărarea acestuia, în sensul că între inculpat și familia părții vătămate există o situație conflictuală de mai multă vreme și că anterior săvârșirii presupusei fapte, tatăl părții vătămate ar fi amenințat inculpatul cu o sesizare la organele de poliție și pe de altă parte instanța a avut în vedere concluziile raportului medico-legal, care stabilesc două modalități prin care leziunile anale constatate părții vătămate, pot avea două posibilități de a fi produse.
În opinia sa, apreciază că aspectele reținute de către instanță nu pot constitui argumente în modificarea, schimbarea sau dispariția temeiului privind luarea măsurii arestării preventive.
Faptul că partea vătămată nu s-a prezentat până la acest moment în fața instanței de judecată, acest aspect nu are nici o relevanță cu privire la temeiurile prev. de art. 143 sau 148 lit. f Cod pr. penală. În cazul în care audierea părții vătămate este imperios necesară, există posibilitatea de a fi adusă în fața instanței. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că martorul care a fost audiat este un martor în apărare și e fratele inculpatului, în cauză nu au fost administrate toate probele, iar modalitatea în care se stabilește leziunea anală constatată la nivelul părții vătămate minore, acest lucru urmează a fi stabilit de către instanță din coroborarea tuturor probelor care sunt administrate în cauză, proba administrată până la acest moment, conduce către concluzia existenței indiciilor temeinice privind săvârșirea faptei dedusă judecății.
Apreciază că temeiurile care stau la baza măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și că această măsură trebuia menținută.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și în rejudecare, menținerea măsurii de arest preventiv inculpatului .
Avocat, apreciază că hotărârea instanței de fond este una legală, temeinică, dată de un tribunal obiectiv și imparțial, așa cum cer dispozițiile art. 6 din CEDO.
Se referă la ceea ce motivat oral și în scris Parchetul. În primul rând, solicită să se observe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică inculpatului, dacă ar fi lăsat în libertate, următoarele chestiuni:
Fapta fost comisă în aprilie 2007. În aprilie 2007 inculpatul și apărătorul său s-au prezentat la Poliție pentru fi audiat. A mers la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați.
Instanța atrage atenția apărătorului inculpatului să se refere strict la obiectul cauzei în limitele în care permite judecarea recursului în măsurile preventive, situație față de care avocat insinuează că deja intuiește ce soluție va da instanța, dar nu dorește să recuze întregul complet și nici președintele completului.
În aceste condiții, doamna judecător Dr. - - - președintele completului de judecată, declară că se abține, întrucât nu înțelege să fie nici măcar cu gândul acuzată de cineva, sau să o bănuiască, în sensul că premeditat sau dinainte de soluționare are deja conturată soluția ce se va pronunța.
Instanța s- retras pentru formarea noului complet, în vederea soluționării cererii de abținere formulată oral de către președintele completului de judecată.
După soluționarea cererii de abținere, s- dat citire încheierii din camera de consiliu, prin care s- respins ca nefondată cererea de abținere formulată de doamna judecător Dr. - - și s-a constatat că nu este nici un caz de incompatibilitate, cauza urmând a fi judecată de completul de judecată stabilit inițial.
Curtea acordă cuvântul domnului avocat.
Apărătorul inculpatului recurent arată că, asupra motivelor invocate atât în scris cât și verbal de către Parchet, urmează să se constate că, în opinia sa, acestea sunt nefondate, urmând să se mențină încheierea ca fiind legală și temeinică, întrucât această hotărâre respectă toate condițiile prev. de art. 143 Cod pr. penală. Printre altele, în motive se arată că nu este suficientă audierea fratelui inculpatului pentru a dovedi starea de dușmănie, că s-ar ajunge la concluzia că e vorba despre o declarație subiectivă. Întrebarea pe care o pune este dacă părinții și frații părții vătămate când au fost audiați, nu tot subiectivi au fost? Dar, în această cauză sunt numai probe indirect administrate, respectiv declarațiile părinților părții vătămate, declarațiile fraților părții vătămate, vecinii acestora, care ar fi auzit de la martora că partea vătămată ar fi fost violată de către inculpat. Dar atunci când martora, fost adusă de către organele de poliție și pusă să dea declarație, în primul rând, nici măcar nu i s-a adus la cunoștință obligația de a spune adevărul, de a Am ai fost o declarație olografă care a fost luată în stare de ebrietate, după cum chiar martora vorbește. A doua zi când a fost audiată cu respectarea garanțiilor procesuale, în sensul că i s-a adus la cunoștință că în calitate de martoră, dacă va minți, va săvârși infracțiunea de mărturie mincinoasă, atunci a spus organului de urmărire penală că a mințit, era în stare de ebrietate când a dat declarație și în aceste împrejurări, nu este adevărat ceea ce a afirmat în prima declarație.
Dar, lăsând la o parte aceste declarații subiective, raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză, este clar că nici măcar nu poate constitui un indiciu temeinic că fapta se presupune că fost comisă.
Un lucru extraordinar de important este acela că pe 29 partea vătămată fost prezentă la Serviciul de medicină legală, iar cu ocazia examinării la ora 9,45 dimineața i s-au pus în evidență câteva fisuri anale, despre care medicul legist vorbește despre faptul că există posibilitatea să se fi creat în urmă cu 12- 24 ore. Când se observă ora la care se presupune că ar fi fost comisă fapta, în jurul orei zero, vom vedea că nici măcar 10 ore nu sunt. Tot medicul legist spune că există posibilitatea ca acele fisuri anale să se fi produs ca urmare a unei defecații părții vătămate.
Din punct de vedere al pericolului pentru ordinea publică, arată faptul că, timp de 5 luni de zile, din aprilie până în septembrie 2007, inculpatul fost liber, nu s-a sustras urmăririi penale, nu s-a dus măcar să vorbească cu partea vătămată, cu părinții, să încerce în vreun fel sau altul să denatureze adevărul. S-a prezentat ori de câte ori a fost citat. S-a suspus acestor proceduri. Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în sensul că măsura arestării preventive a fost corect înlocuită.
Arată că din septembrie până în momentul de față nimeni nu s-a mai prezentat în această cauză. Nici partea vătămată. Apreciază că recursul Parchetului e nefondat și solicită respingerea ca atare.
Inculpatul intimat solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25.06.2008 TRIBUNALUL GALAȚI în baza art.139 alin.1 pr.pen. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviințarea instanței fără încuviințarea instanței prev. de art.145 pr.pen.
S-a dispus obligarea inculpatului de a respecta disp.art. art.145 alin.11Cod pr.penală și a dispus punerea în libertate a inculpatului, după rămânerea definitivă a soluției date.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că din raportul de constatare medico-legală nu se evidențiază urme de violență pe corpul persoanei vătămate și nici concluzii certe asupra consumării actului sexual.
Se arată că toate aceste aspecte se coroborează și cu declarațiile martorului, din care ar rezulta existența unei stări conflictuale între familiile părților. În acest context se precizează că s- schimbat temeiul legal avut în vedere la arestarea inculpatului.
Împotriva acestei soluții dată de instanța de fond,în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI.
Prin motivele de recurs, soluția dată a fost criticată ca fiind nelegală.
Se susține că inculpatul a fost arestat pentru infracțiunea de viol, avându-se în vedere chiar și rezoluția care la urmărirea penală nu a făcut referire cum că ar fi fost amenințat de familia părții vătămate cu care se află în dușmănie, sau mai precis, de tatăl părții vătămate. Se susține că această ipoteză a amenințării a apărut în cursul judecății, prin martorii propuși în apărare de inculpat în apărare.
De asemenea, se susține că argumentele folosite de instanță că partea vătămată nu s-a prezentat pentru audiere sau unii martori din lucrări, nu pot constitui elemente care să conducă la schimbarea temeiurilor care au stat la baza arestării inculpatului.
S-a solicitat ca în rejudecare să se caseze încheierea de ședință și să se mențină starea de arest inculpatului.
Recursul declarat de Parchet este fondat.
Din cuprinsul încheierii date și analiza probelor existente până la data prezentei, rezultă că temeiurile avute în vedere la arestarea inculpatului nu au încetat să existe și că sunt indicii temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Este adevărat că între inculpat și familia părții vătămate ( tatăl) există un conflict mai vechi de dușmănie, însă din declarațiile date la urmărirea penală nu rezultă că inculpatul ar fi fost amenințat cu arestarea sa, acest aspect este invocat doar în cursul judecății, urmare a unei susțineri făcute de martorii propuși de inculpat, susțineri care însă nu se coroborează cu alte probe din dosar.
Dimpotrivă, o astfel de susținere este combătură de raportul medico-legal care precizează că starea constatată asupra părții vătămate s-a produs în urmă cu 12-24 de ore, partea vătămată prezentându-se la medicul legist imediat după consumarea faptei sub imperiul amenințării, în starea nemodificată în care s-a aflat fiziologic,cât și a lenjeriei intime ce o purta.
Pe de altă parte, pentru faptul că unii martori sau partea vătămată încă nu s-au prezentat pentru audiere, nu constituie elemente de natură a modifica temeiurile avute în vedere la arestarea inculpatului.
Se constată așadar că situația de fapt nu s-a modificat și nici încadrarea juridică a faptei, care să justifice schimbarea măsurii preventive a arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea.
Fapta face parte din categoria de infracțiuni cu un grad de pericol deosebit de ridicat, fiind prevăzută cu închisoarea mai mare de 4 ani, indiciile ce au stat la baza arestării preventive sunt temeinice și ele continuă să subziste, fiind îndeplinite disp. art. 148 lit. d și f Cod pr. penală.
Față de aceste considerente și având în vedere disp.art.38515pct.2 lit."d" Cod pr.penală, urmează să se admită recursul declarat de Parchet și să se dispună casarea încheierii, doar pe măsura anterior pronunțată.
În rejudecarea cauzei, se va menține starea de arest a inculpatului în conformitate cu art.3002ref. la art.160balin.1 și 3 Cod pr.penală.
Conform art.192 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva încheierii din data de 27.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr- privind pe inculpatul .
Casează în parte încheierea din 27.06.2008, în sensul că menține starea de arest a inculpatului ( fiul lui și, născut la data de 28.12.1962 în G, CNP -), în prezent deținut în Penitenciarul Galați.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 10.07. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.- - - - - -
Grefier,
- -
Red.dec.jud.
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./15.07.2008
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Mița Mârza, Ion Avram
