Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 124/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
decizia penală nr. 124/ DOSAR NR-
Ședința publică din 19 februarie 2010
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 10.02.2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul ales, avocat A pentru inculpații lipsă, și.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales, avocat A, al inculpaților și, depune la dosar delegație.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Având cuvântul, apărătorul ales, avocat A, pentru inculpații și începe apărarea prin a preciza că, pe fondul cauzei, în cauza de față s-a dispus o măsură preventivă care a durat până în luna decembrie 2009, când Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr.874/R/23.12.2009 a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă obligării de a nu părăsi localitatea Vișeul de, fără încuviințarea instanței de judecată. Fiind în libertate, inculpații și-au căutat de lucru, dar oferta de lucru fiind foarte restrânsă în Vișeul de, au reușit să încheie un contract cu o Societate Comercială, pentru 2 ore, deoarece prin natura obligațiilor ce le aveau nu puteau părăsi localitatea.
Apărătorul inculpaților depune la dosarul cauzei, fișa postului de conducător auto/ șofer utilitară, precum și o adeverință de la SC " UNIC - CL" Vișeul de - pentru inculpatul, prin care se aduce la cunoștința faptul că pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu din fișa postului, este nevoie ca susnumitul să se deplaseze și în afara orașului Vișeul de.
Pentru inculpatul, depune fișa postului de mecanic auto, precum și o adeverință de la SC " UNIC - CL" Vișeul de - M, prin care se aduce la cunoștință faptul că pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu din fișa postului, este nevoie ca susnumitul să se deplaseze și în afara orașului Vișeul de.
Apărătorul ales, avocat A, pentru inculpații și precizează faptul că a solicitat instanței de fond să lărgească aria de mișcare a inculpaților înlocuind măsura obligării de a nu părăsi localitatea Vișeul de cu măsura de a nu părăsi țara, tocmai pentru a le da posibilitatea inculpaților să-și exercite dreptul la muncă. Această cerere a fost respinsă pe motivul că temeiurile ar fi neschimbate, că buna desfășurare al procesului penal ar impune să se mențină măsura deja luată, că este necesară împiedicarea lor în a se sustrage de la judecată și că înscrisurile depuse la dosar nu ar releva necesitatea ca inculpații să părăsească localitatea.
Apărătorul inculpaților apreciază că instanța de fond a respins cererea solicitată pe formulări stereotipe, neîngăduite de practica și jurisprudența CEDO. În acest sens solicită a se vedea ultima cauză cu relevanță pe domeniu, Tarom contra România, care recomandă motivarea pertinentă a cererilor formulate de către inculpați și referitor la pericolul sustragerii lor de la judecată, făcând referire tot la practica CEDO, care spune că trebuie să existe probe certe, apreciază că din actele dosarului nu rezultă că inculpații au fost vreodată tentați să se sustragă judecății sau urmăririi penale, nu sunt tentative de evadare, nu sunt rapoarte ale poliției care să arate că ar fi încercat în timpul urmăririi penale sau anterior să părăsească țara.
Pentru aceste motive, apărătorul ales, avocat A, pentru inculpații și, solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii de ședință din data de 10.02.2010 sub aspectul refuzului de înlocuire măsurii arestării preventive și admiterea cererii pe fond.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Apreciază că în cauză, Tribunalul pentru Minori și Familie, în mod corect a dispus respingerea cererii, având în vedere faptul că nu au intervenit elemente noi care să ducă la concluzia că măsurile prevăzute de art.145 Cod procedură penală trebuie înlocuită cu cea prevăzută de art.1451Cod procedură penală. Cu privire la funcționalitatea măsurii preventive precizează că trebuie pornit de la prevederile art.136 Cod procedură penală și nu de la interesul inculpatului. Ori în condițiile în care infracțiunile sunt clar delimitate, în cauză există și incidența dispozițiilor art.37 lit. b Cod penal, în opinia sa soluția este perfect justificată.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dos. nr-, s-a dispus respingerea cererilor formulate de inculpații și de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, arătându-se că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și nu au intervenit modificări, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, iar împrejurările invocate nu justifică înlocuirea măsurii preventive cu o alta, mai ușoară.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, care au solicitat casarea încheierii atacate, fiind în libertate, inculpații și-au căutat de lucru, dar oferta de lucru fiind foarte restrânsă în Vișeul de, au reușit să încheie un contract cu o Societate Comercială, pentru 2 ore, deoarece prin natura obligațiilor ce le aveau nu puteau părăsi localitatea. Inculpații au depus la dosarul cauzei, fișa postului de conducător auto/ șofer utilitară, precum și o adeverință de la SC " UNIC - CL" Vișeul de - pentru inculpatul, prin care se aduce la cunoștința faptul că pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu din fișa postului, este nevoie ca susnumitul să se deplaseze și în afara orașului Vișeul de.
Inculpatul a depus fișa postului de mecanic auto, precum și o adeverință de la SC " UNIC - CL" Vișeul de - M, prin care se aduce la cunoștință faptul că pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu din fișa postului, este nevoie ca susnumitul să se deplaseze și în afara orașului Vișeul de.
Inculpații, prin apărător ales, au arătat că au solicitat instanței de fond să lărgească aria de mișcare înlocuind măsura obligării de a nu părăsi localitatea Vișeul de cu măsura de a nu părăsi țara, tocmai pentru a le da posibilitatea să-și exercite dreptul la muncă, cererea fiind respinsă pe motivul că temeiurile ar fi neschimbate, că buna desfășurare al procesului penal ar impune să se mențină măsura deja luată, că este necesară împiedicarea lor în a se sustrage de la judecată și că înscrisurile depuse la dosar nu ar releva necesitatea ca inculpații să părăsească localitatea.
Apărătorul inculpaților a criticat soluția pe motiv că instanța de fond a respins cererea solicitată pe formulări stereotipe, neîngăduite de practica și jurisprudența Curtea Europeană a drepturilor omului, invocând ultima cauză cu relevanță în domeniu, Tarom contra România, ce recomandă motivarea pertinentă a cererilor formulate de către inculpați și referitor la pericolul sustragerii lor de la judecată, făcând referire tot la practica CEDO, care spune că trebuie să existe probe certe, apreciază că din actele dosarului nu rezultă că inculpații au fost vreodată tentați să se sustragă judecății sau urmăririi penale, nu sunt tentative de evadare, nu sunt rapoarte ale poliției care să arate că ar fi încercat în timpul urmăririi penale sau anterior să părăsească țara.
Verificând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța constată că recursurile sunt nefondate.
Prin încheierea de ședință nr. 130/10 martie 2009 Tribunalului Maramureș, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 197 și 189 Cod penal, constând în aceea că în luna august 2003, pe baza unei înțelegeri infracționale anterioare, cei doi au lipsit de libertate, prin răpire, pe părțile vătămate minore - și, inculpatul întreținând prin amenințare și violență raport sexual cu partea vătămată - în vârstă de 14 ani și inculpatul întreținând prin amenințare și violență raport sexual cu partea vătămată, iar ulterior inculpații au amenințat părțile vătămate minore și familiile lor spre nu a denunța faptele autorităților judiciare
Ca urmare a trimiterii în judecată prin rechizitoriu a inculpaților și pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și infracțiunile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prin încheierile din datele de 06.05.2009, 30.06.3009 și 21 iulie 2009, Tribunalul Maramureșa constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și și a menținut arestarea preventivă a acestora.
La termenul de judecată din data de 16 decembrie 2009, instanța a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților și cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și în baza art. 300/2 raportat C.P.P. la art. 160/b alin. 1 și 3, constatat legală și temeinică arestarea preventivă a inculpaților și și a menținut arestarea preventivă a acestora.
Prin decizia penală nr. 874/R/23.12.2009, Curtea de Apel Brașova admis recursurile inculpaților și împotriva încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2009 pe care a casat-o și în baza art. 139 alin. 1 raportat la art. 145.C.P.P. a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților și cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Vișeu de fără încuviințarea instanței de judecată, cu excepția situațiilor în care suntchemați de aceasta la judecată, stabilind în sarcina acestora obligațiile prevăzute de art. 145 alin. 1/1 și C.P.P. în baza art. 145 alin. 2/1 C.P.P. condițiile de a nu frecventa localuri publice cu destinație exclusiv recreative și de divertisment (baruri, cluburi de noapte, cluburi), de a nu lua legătura și de a nu comunica direct sau indirect cu părțile vătămate și cu martorii, precum și inculpații între ei și de a nu se afla în locuința părților vătămate.
Potrivit art. 139 alin. 1.C.P.P. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În aceste condiții, în mod judicios prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat înlocuirea măsurii preventivă din arestare preventivă în obligarea de a nu părăsi localitatea pentru cei doi inculpați nu s-au schimbat, această măsură fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și a se împiedica sustragerea inculpaților de la judecată, ceea ce nu justifică lărgirea ariei de mișcare a inculpaților, măsura fiind necesară în continuare.
Faptul că inculpații s-au angajat la societatea comercială SRL, încheind contracte individuale de muncă pentru 2 ore pe zi, în funcția de șofer ( ) și de mecanic auto ( ) nu justifică înlocuirea măsurii preventive existente cu o altă măsură preventivă mai ușoară; adeverințele depuse la dosar emise de unitatea angajatoare atestă că inculpații în perioada lucrată din 11.01.2010 și-au îndeplinit sarcinile foarte bine, deci fără a se menționa că este necesară părăsirea localității Vișeu de, așa cum au susținut aceștia și oricum, un contract de muncă încheiat pentru 2 ore pe zi nu ar justifica înlocuirea măsurii preventive cu alta ce ar oferi mai multă libertate de mișcare inculpaților.
Mai este de precizat că în susținerea recursurilor s-a invocat că prima instanță nu ar fi motivat corespunzător respingerea cererilor și că ar fi utilizat expresii stereotipe, în contradicție cu practica judiciară a Curții Europene a drepturilor omului. În legătură cu aceste aspecte Curtea are a preciza că în speță, nu se impunea o motivare exhaustivă, considerentele expuse de Tribunalul Brașov fiind suficiente pentru a arăta în concret motivele ce nu justifică înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, astfel Curtea constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, depozițiile martorilor audiați până în prezent în cauză justificând măsura ca fiind necesară pentru a împiedica sustragerea inculpaților de la judecată.
La termenul din 19 februarie 2010, în fața Curții de apel, inculpații au depus în copie alte adeverințe eliberate după ce Tribunalul Brașovs -a pronunțat, de aceeași unitate, SC Unic-CL, în care nu se mai precizează că aceștia au contract doar două ore pe zi, ci faptul că potrivit aceluiași contract de muncă este nevoie ca aceștia să se deplaseze și în afara orașului, deși inculpatul este angajat în calitate de mecanic auto, activitate ce nu implică vreo deplasare în afara orașului, potrivit fișei postului depusă la dosar chiar de inculpat prin apărător ales.
În consecință, singurul care ar trebui să efectueze, uneori, deplasări în afara orașului ar fi inculpatul, dar este de precizat că potrivit fișei postului, în activitatea sa de șofer are obligația de a transporta marfa pe comenzi pe raza or. Vișeu de și localități limitrofe (pct. 3 din fișa postului), împrejurare care față de celelalte împrejurări ce justifică măsura, nu poate avea o valență superioară, conform celor anterior prezentate. în sensul că probele aflate la dosarul cauzei au dovedit că există pericolul sustragerii inculpaților de la judecată.
Așa fiind, instanța are a constata că nu s-a diminuat pericolul concret pentru ordinea publică și se impune continuarea procesului penal cu inculpații aflați sub puterea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea e domiciliu.
Pe cale de consecință, se constată că hotărârea primei instanțe este în afara oricărei critici și față de considerentele expuse, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 10 februarie 2010 în dosarul nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Obligă inculpații să plătească statului sumele de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Pt. - -
plecată din instanță
semnează grefier șef secție,
Red. /15.03.2010
Dact./18.03.2010/2 ex.
Jud. fond
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Laura Popa, Nicoleta Țînț
