Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1384/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2338/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1384
Ședința publică din data de 7 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cârstoiu Veronica
GREFIER: - -
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Încheierii din data de 01.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat OG, aflat în stare de arest, personal și asistat de apărător ales, cu delegație depusă la fila 12 din dosar și recurentul-inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de apărător ales, cu delegație depusă la fila 11 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-au depus motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii prin care a fost înlocuită măsura arestării preventive dispusă față de inculpații și OG. A se observa că încheierea pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât apreciază că este nemotivată pentru inculpații la care se referă.
Apreciază că încheierea atacată este nelegală și netemeinică în privința măsurii dispuse, având în vedere faptul că de la ultima menținere a măsurii arestării preventive, respectiv încheierea din 3 septembrie 2009, nu s-au administrat alte probe care să conducă la concluzia că în privința inculpaților s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive conform dispozițiilor art.139 alin.1 Cpp.
Cu privire la faptul că apărarea a susținut că inculpații nu au avut intenția să suprime viața victimei, apreciază că acesta nu este momentul procesual potrivit pentru a se discuta încadrarea juridică dată faptei. În plus, consideră că, având în vedere obiectele folosite de inculpați (cuțit, sabie), zonele vitale vizate, precum și față de probele administrate în cauză, la acest moment nu se poate discuta asupra unei schimbări a încadrării juridice.
Cu privire la egalitatea de tratament cu ceilalți inculpați, a se observa că inculpații și OG sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat și șantaj, în timp ce ceilalți coinculpați, care sunt liberi, sunt trimiși în judecată doar pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cp, distrugere și șantaj. Deci nu poate fi vorba de a asigura o egalitate de tratament între inculpați din moment ce inculpații la care ne referim au cu totul o altă situație decât ceilalți inculpați liberi.
Totodată, apreciază că nu se poate vorbi de o încălcare reală a termenului rezonabil privind durata stării de arest, față de faptul că aceștia au fost arestați în cauză în luna aprilie 2009. De asemenea, față de faptele săvârșite, modalitatea în care acestea au fost săvârșite, consideră că impactul asupra societății este mare și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică și în acest moment.
Consideră că soluția dată de instanță este incorectă și față de faptul că motivarea oferită se referă practic la revocarea măsurii arestării preventive, care se dispune atunci când măsura arestării preventive a fost luată cu încălcarea legii sau când nu mai există temeiurile ce au justificat menținerea arestării preventive. Or, în cauză cererea de revocare formulată de inculpați, prin avocat, a fost respinsă și a fost admisă în mod nelegal și netemeinic, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii în parte față de aspectele învederate și pe fond, rejudecând, respingerea cererilor celor doi inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive, ca nefondate.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați solicită respingerea recursului Parchetului, ca nefondat. În primul rând se arată în recursul Parchetului că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât este nemotivată pentru inculpații la care se referă. Apreciază că în cuprinsul încheierii din 01.10.2009 s-a strecurat o eroare materială (fila 9), însă dispozitivul, care consfințește hotărârea instanței, se referă la inculpații și OG (la fila 10).
Cu privire la faptul că ar fi făcut aprecieri și apărări referitoare la încadrarea juridică, solicită a se observa că între referatul procurorului privind propunerea luării arestării preventive și rechizitoriul procurorului prin care acesta a sesizat instanța de fond cu judecarea pricinii, există deosebiri esențiale, neputându-se reține faptul că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea de tentativă de omor, în sensul că nu s-a făcut nici o dovadă referitoare la arma folosită, iar din depozițiile a trei dintre martori rezultă că nu au văzut nimic din loviturile care au fost aplicate. Totodată, un mijloc de probă strâns de procuror în cursul urmăririi penale, respectiv expertiza medico legală, conchide, în sensul că din dosarul prezentat nu se poate ajunge la concluzia obiectivă tehnico științifică că regiunea vizată de lovituri ar fi fost extremitatea cefalică, capul părții vătămate. Mai precizează că și proba referitoare la reconstituire este nelegală în sensul prevederilor art.64, întrucât la data în care procurorul a încercat prin acest mijloc probator să precizeze declarațiile părții vătămate și ale unui martor asupra celor întâmplate, nu au fost prezenți la această reconstituire și cei doi inculpați. Apreciază că a evidențiat instanței fondului faptul că există aceste discrepanțe evidente, fără a susține cererea de schimbare a încadrării juridice, întrucât această cerere nu este de esența măsurilor preventive, ci de esența judecății de fond.
În continuare, precizează că nu se face referiri la pericolul concret al fiecăruia dintre inculpații din cauză, ci doar global. De asemenea, a relevat instanței împrejurarea că fapta ce se impută a fi săvârșită de către inculpați a fost săvârșită în luna martie, iar măsura arestării preventive s-a luat la o lună după săvârșirea acestei fapte. Or, doctrina și jurisprudența a stabilit caracterul actual al pericolului concret pentru ordinea publică și limitarea lui în timp față de momentul săvârșirii faptei. Arată că punerea în libertate a celorlalți inculpați în anumite condiții și obligații de îndeplinire, nu a creat o stare de tulburare în comunitatea în care ei s-au dus și, ca atare temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă nu se mai susțin. A susținut că nici în privința acestora nu există temerea că s-ar crea o stare de dezordine în rândul comunității din care ei fac parte.
Nu în ultimul rând, apreciază că nu s-a dat o atenție mai mare circumstanțelor personale ale celor doi inculpați, în sensul că aceștia nu au antecedente penale, au o viață organizată, un domiciliu stabil, ei putând să se judece în continuare în stare de libertate. Solicită respingerea recursului formulat de Parchet, ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la faptul că s-a strecurat o eroare materială în ceea ce privește numele inculpaților din considerente, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul-inculpat OG, personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
De asemenea, recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
CURTEA
recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 01.10.2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, au fost admise cererile formulate de inculpații și și în baza art. 139 alin. 1,35rap. la art. 136 lit. b Cod procedură penală cu ref. la art. 145 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Au fost impuse inculpaților respectarea obligațiilor prev. de art. 145 alin. 11lit. a,b,c,
Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpații și existau OG date din care rezulta presupunerea că aceștia au săvârșit fapta, iar ulterior au apărut elemente ce conduc la modificarea temeiurilor ce au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive.
În art. 5 din CEDO se prevede că dreptul la libertate și siguranță are un rol primordial într-o societate democratică, scopul acestuia fiind de a proteja libertatea și siguranța persoanei împotriva arestărilor și detenției arbitrare (cauza Winterwerp împotriva Olandei).
Art. 5 paragraful III prevede și judecarea cauzelor într-un termen rezonabil și punerea în libertate a inculpaților (cauza Calmanovici împotriva României).
În cauza Tomasi împotriva Franței se arată că după curgerea unei anumite perioade de timp, aspectele legate de gravitatea faptei comise nu mai sunt suficiente pentru ca o persoană să fie privată de libertate.
Existența pericolului pentru ordinea publică trebuie dovedit cu noi motive pentru ca punerea în libertate a inculpaților să afecteze această stare de fapt.
Având în vedere aceste argumente, Tribunalul a reținut că al acest moment circumstanțele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat semnificativ, nu mai subzistă, motiv pentru care în temeiul art. 139 rap. la art. 136 Cod procedură penală a admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de și OG, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu respectarea obligațiilor prev. art. 145 Cod procedură penală.
În raport de aceste considerente, instanța de fond a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de către inculpați.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, Parchetul susține că hotărârea instanței de fond prin care s-a luat măsura preventive a obligării de a nu părăsi localitatea se referă la inculpații și care OG sunt cercetați în stare de libertate și nu la inculpații și OG, arestați preventiv în prezenta cauză.
De asemenea, Parchetul susține că instanța de fond nu a motivat care este pericolul social concret al infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați penal și care sunt elementele noi care au intervenit pentru a schimba temeinicia acuzației înscrisă în art. 148 Cod procedură penală.
Considerând că este vorba de o eroare materială în ceea ce privește numele inculpaților, Parchetul a solicitat instanței de recurs ca în urma rejudecării cauzei să fie respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de către inculpații și OG, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
La termenul de judecată din 10.10.2009 Tribunalul a pus în discuția părților cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de către inculpații și OG în scris prin apărătorul lor și aflate la dosar filele 84 și 92.
Deși în considerentele încheierii de ședință din 10.10.2009 instanța se referă la și OG, cercetați în stare de libertate și nu la inculpații și OG, aflați în stare de arest preventiv, Curtea apreciază ca și apărarea că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 195 Cod procedură penală ce trebuiesc avute în vedere la termenul de judecată din 15.10.2009 de către judecătorul fondului.
Că nu se poate constata nulitatea absolută a hotărârii conform art. 192 Cod procedură penală o confirmă dispozitivul încheierii de ședință din 01.10.2009 prin care au fost admise cererile formulate în temeiul art. 145 Cod procedură penală rap. la art. 139 alin. 1 Cod procedură penală de inculpații și OG.
În ceea ce privește temeinicia cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpații și, Curtea constată că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, argumentând următoarele: "la acest moment circumstanțele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat semnificativ, nu mai subzistă", făcând totodată trimitere la cauza Calmanovici împotriva României, cât și la cauza Tomasi împotriva Franței, în ceea ce privește termenul rezonabil prev. de art. 5 alin. 3 din CEDO.
Conform actelor dosarului inculpatul zis OG "" a fost arestat preventiv în baza art. 148 lit.d,e,f Cod procedură penală la data de 15.04.2009.
La aceeași dată s-a dispus și arestarea preventivă a inculpatului zis "" în conformitate cu art. 148 lit. e și f Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București la data de 25.05.2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților și OG sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i Cod penal, art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 Cod penal.
Potrivit art. 139 alin. 1 Cod procedură penală măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Or, instanța de fond a făcut aplicarea acestor dispoziții fără a arăta care sunt noile temeiuri care impun înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod procedură penală.
În primul rând, pericolul pe care inculpați îl prezintă pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptei de tentativă la omor calificat pentru care sunt cercetați penal.
În fapt, se reține că în data de 08.03.2008 în jurul orei 18,00 inculpatul zis "" a amenințat-o cu un cuțit pe partea vătămată cât și pe prietenii acesteia care erau de față.
La scurt timp lângă ei a oprit un autoturism marca Audi cu nr. de înmatriculare B-33- din care a coborât inculpatul zis OG "" (fratele inculpatului ). Inculpatul i-a cerut acestuia să aducă din mașină sabia. Astfel, inculpatul zis OG "" a luat din mașina sa o sabie și s-a îndreptat către partea vătămată, prin spatele acesteia. În timp ce inculpatul prin acțiunile sale, împiedica partea vătămată să se apere și să vadă ce face celălalt inculpat în spatele ei, inculpatul i OG-a aplicat mai întâi o lovitură peste spate cu latul lamei iar apoi a vrut să îl lovească de două ori cu tăișul în cap pe; Acesta a reușit să se întoarcă, alertat de strigătele persoanelor de față și a ridicat însă pe rând mâinile a barat loviturile suferind astfel leziuni grave. Imediat după comiterea faptei inculpații părăsit locul incidentului.
Fapta descrisă a fost comisă pe fondul exercitării de către inculpat a unor violențe și amenințări asupra părții vătămate în scopul constrângerii acesteia să le dea sume de bani nedatorate pentru a dobândi astfel foloase injuste.
Conform probelor dosarului inculpații și OG prin amenințări și violențe au solicitat tip de aproximativ 2 ani părții vătămate pretinse datorii, culminând cu data de 08.03.2009, suma încasată de la acesta în mod injust fiind de 5000 Euro.
Deși inculpații prezintă un real pericol pentru ordinea publică, fiind arestați preventiv de aproximativ 6 luni, instanța de fond apreciază că aceste "aspecte legate de gravitatea faptei comise nu mai sunt suficiente (Tomasi împotriva Franței), ignorând totodată și celelalte temeiuri prev. de art. 148 lit.d și e Cod procedură penală avute în vedere la luarea măsurii.
Nici cauza Calmanovici împotriva României, nu poate fi avută în vedere la acest moment procesual, în ceea ce privește termenul rezonabil, atâta timp cât nu se poate vorbi de o detenție prelungită a inculpaților astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 alin. 3 din CEDO.
Curtea constată de asemenea că la termenul de judecată din 03.09.2009, instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și OG, dată de la care în cauză nu s-au administrat alte probe până la termenul din 01.10.2009 ca să conforme existența art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Așa fiind, Curtea în baza art. 38515pct.2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, va casa în parte încheierea atacată și rejudecând în fond, va respinge ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații și OG.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din 01.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr. 22.251/3009.
Casează în parte încheierea atacată și rejudecând în fond:
Respinge ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații și OG.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./13.10.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Cârstoiu Veronica
