Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 14/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA NR. 14/R DOSAR NR-
Ședința publică de la 3 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C -
Judecător: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Radu
Grefier:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
-procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dipozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest ( deținut în Arestul B), asistat de apărător ales, avocat.
Procedură îndeplinită.
S- a făcut referatul cauzei,după care:
Apărătorul ales al inculpatului și reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al recurentului inculpat, solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea încheierii de ședință din 28 februarie 2008 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și reanalizând cererea formulată să se admită cererea de înlocuire a arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea Așa cum rezultă din înscrisul depus în dosarul instanței de fond că o persoană care este proprietarul unei locuințe în B este dispusă să-l găzduiască pe inculpat pe toată perioada desfășurării procesului penal atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței.
A se observa că prin înscrisul depus la instanța de fond s-a încercat a se convinge instanța că luarea acestei măsurii nu ar duce la întârzierea judecății cu celeritate a cauzei prin existența unui timp rezonabil în care inculpatul ar trebui să se deplaseze din localitatea lui de domiciliu C până în localitatea unde se desfășoară urmărirea penală și după aceea în fața instanței de judecată.
Cererea pe care a formulat-o la Tribunalul Brașov a fost întemeiată pe dispozițiile art.139 alin 1 și art. 145 Cod Procedură penală, considerând că la această dată nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii care să susțină o asemenea măsură de arest preventiv pentru inculpat, care este în stare de arest preventiv de cca. 3 luni de zile.
Este cunoscut că nu se poate lua această măsură decât pe o anumită perioadă de timp, ori perioada de timp raportată la persoana inculpatului la infracțiunile reținute în sarcina sa, în opinia lor a expirat, urmând ca instanța de judecată să aprecieze dacă trebuie sau nu prelungită această măsura a arestului preventiv a inculpatului.
Se poate observa din actele dosarului că, inculpatul nu a mai formulat cerere de înlocuire, revocare s-au altă cerere prin care să solicite să nu mai fie în stare de arest preventiv și au așteptat din partea organelor de urmărire penală să-și desfășoare în mod normal activitatea de cercetarea penală și să vină în fața instanțelor de judecată cu probe, ori așa cum rezultă din probele de la dosar nu ne găsim nici în această fază.
În această fază au considerat că o asemenea cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, este o cerere admisibilă și o măsură oportună care ar trebui să se ia împotriva inculpatului deoarece această măsură s-ar circumscrie situației actuale a dosarului. Instanța de fond a respins cererea considerând că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii, însă se poate observa că instanța de fond în mod greșit a analizat probatoriul existent la dosarul cauzei, reținând că din probele administrate până în prezent în cursul urmării penale reiese că inculpatul prin legătura pe care o are cu diverse persoane din pregătește săvârșirea unor noi infracțiuni chiar dacă aparatura informatică a fost ridicată de organele de urmărire penală cu ocazia perchezițiilor domiciliare.
Din toate probele și din audierile care s-au făcut până în acest moment, rezultă foarte clar că inculpatul nu a avut legătură cu nici unul din membrii grupului infracțional. Inculpatul a discutat doar cu unul din membri grupului pentru că este vecin cu el și avea o relație amicală cunoscându-se de când erau copii.
În legătură cu perioada rezonabilă, inculpatul de curând împlinit vârsta de 18 ani și din punctul lor de vedere această perioadă rezonabilă trebuie să aibă în calcul atât infracțiunile pentru care este cercetat, vârsta inculpatului cât și lipsa antecedentelor penale ale acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință din 28.02.2008 dată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, ca legală și temeinică, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent ele nu au încetat și nici nu s-au schimbat.
Sunt îndeplinite cumulativ ambele condiții prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, acesta există, rezultă din natura infracțiunilor săvârșite precum și modalitatea de comitere a faptelor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea din 28 februarie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova respins cererea inculpatului, de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, motivând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, acestea impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B, motivând că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că de la luarea măsurii și până în prezent au trecut circa 3 luni, iar reținerea temeiului prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală nu are niciun fundament în probele dosarului, el neavând legături cu membrii grupului infracțional.
Recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 23 noiembrie 2007 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 7 din Legea nr. 39/2004; art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal; art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal. S-a reținut că, în cursul anului 2007, constituit împreună cu alte persoane un grup infracțional organizat în vederea retragerii frauduloase de bani, prin diverse metode, din conturile bancare ale altor persoane și a introdus, în mod repetat și fără drept, date informatice în sub forma unor spam-uri expediate nesolicitat, provenind aparent de la entități bancare reale, pentru amăgirea titularilor unor conturi bancare și a obținerii de date informatice cu privire la aceste conturi, păgubind în mod repetat mai mulți cetățeni străini prin transferuri de bani pe Internet prin în numele și pe seama acestor persoane către membri ai grupului. Temeiurile arestării le-au constituit cazurile prevăzute în art. 148 alin.(1) lit. c) și f) Cod procedură penală, respectiv există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni și pentru infracțiunile săvârșite legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Datorită complexității cauzei, urmărirea penală nu a fost finalizată înăuntrul duratei inițiale a arestării preventive, de 29 de zile, măsura fiind prelungită de două ori, ultima prelungire fiind până la data de 20 martie 2008.
Având în vedere amploarea activității inculpatului și gravitatea infracțiunilor, de natură a induce un sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice, curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, durata totală a arestării nedepășind termenul rezonabil prevăzut în art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Împrejurarea că de la inculpat a fost ridicată aparatura informatică nu echivalează cu încetarea temeiului prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală, atâta vreme cât acesta, liber fiind, are posibilitatea procurării sau folosirii altei aparaturi informatice.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, se va respinge recursul, urmând ca, potrivit art. 192 alin. (2) Cod procedură penală, să se dispună obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de inculpatul
împotriva încheierii de ședință din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minpori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Simona
- C - - -
GREFIER,
Red./dact.
Ex.2/17.03.2008
Jud.fond.:
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Gheorghe Radu, Simona
