Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1551/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.10247/2/2009
2536/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1551/
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR -
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Încheierii de ședință din data de 29.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-inculpați și OG, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegațiile nr.251.271 și nr.251.272 din data de 30.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține motivele de recurs formulate în scris și critică încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie, în primul rând pentru că este nemotivată, având în vedere faptul că, în considerente, instanța s-a referit la inculpații și OG, care nu sunt cei arătați în dispozitiv, cu o motivare general valabilă la toate termenele de judecată, fără a particulariza cazul niciunui inculpat, făcând o confuzie între înlocuirea și revocarea măsurii arestării preventive, constatând că au apărut elemente noi, care susțin netemeinicia stării de arest a inculpaților, elemente pe care nu le-a expus Mai mult decât atât, a făcut interpretări ale jurisprudenței Curții Europeane a Drepturilor Omului privind garanțiile unei persoane arestate, dar nu a arătat în ce constau similitudinile între cauza Calmanovici și această cauză.
Pe de altă parte, deși instanța de fond a reținut că probele pe care le-a administrat infirmă învinuirile aduse inculpaților, partea vătămată, prezentă pentru prima dată în instanță, a solicitat un termen în vederea angajării unui apărător, urmând să fie audiată la un termen ulterior.
În egală măsură, consideră că subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, cazurile prevăzute de art.148 lit.d, e și f Cod procedură penală în privința inculpatului și OG cazurile prevăzute de art.148 lit.e și f Cod procedură penală în privința inculpatului, având în vedere faptele deosebit de grave de care inculpații sunt învinuiți, în special tentativa la infracțiunea de omor calificat, comise în scopul obținerii unor sume de bani, modalitatea concretă de operare, după ce inculpații acordau împrumuturi cu dobânzi foarte mari, intervenea o altă persoană care, sub pretextul ajutorului, le îndatorau și mai mult pe părțile vătămate, de la acest moment declanșându-se șantajul și exercitarea de violențe fizice și psihice, fapte care determină o reacție negativă în rândul opiniei publice, chiar dacă a trecut o perioadă de 6 luni de la luarea măsurii arestării preventive.
În plus, din actele de la dosar reiese faptul că inculpatul încearcă influențarea părții vătămate, prin revenirea la declarațiile inițiale din timpul urmăririi penale, iar partea vătămată nu se află la prima revenire, atitudine ce poate fi explicată de raportul de evaluare psihologică, în care se arată că a încercat să se sinucidă și fiica sa este într-o stare de agitație psihomotorie, datorită celor comise asupra lor de către inculpat.
Referitor la circumstanțele personale, inculpatul are OG 23 ani, a absolvit numai 7 clase, nu are ocupație și loc de muncă, iar inculpatul, de 30 de ani, are 3 clase, nu are ocupație și loc de muncă, fiind cunoscut cu antecedente penale.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea cererilor de înlocuire a măsurii de prevenție, cu menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și.
OGApărătorul ales al intimaților-inculpaților arată că dacă în considerente sunt menționați inculpații și este OG o eroare materială, întrucât dispozitivul se referă la inculpații și.
OGPe de altă parte, deși pe mandatul de arestare preventivă a inculpatului sunt OG menționate situațiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit.d, e și f Cod procedură penală, în Încheierea de ședință din data de 14.IV.2009, nu se face vorbire despre cazul prevăzut de art.148 lit.d Cod procedură penală, în sensul că ar fi săvârșit o nouă infracțiune, chiar în dezbaterile de la acel termen, procurorul de ședință a evidențiat că nu este incident cazul de arestare prevăzut de art.148 lit.d Cod procedură penală. Totodată, în ceea ce privește situația reglementată de art.148 lit.e Cod procedură penală, în sensul că ar fi exercitat presiuni sau o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată, încheierea de ședință nu este motivată această situație de drept și cum inexistența motivării atrage inexistența cazului respectiv, înseamnă că măsura arestării preventive a fost luată numai pentru situațiile enunțate în art.143 Cod procedură penală și art.148 lit.f Cod procedură penală, în condițiile în care, în aceeași încheiere de ședință, instanța de fond identifică pericolul concret pentru ordinea publică cu pericolul social al infracțiunilor, referindu-se la natura și gravitatea acestora, fără identificarea altor elemente care să conducă la concluzia pericolului concret pentru ordinea publică. Mai mult decât atât, fapta de care inculpatul este învinuit a fost comisă pe data de 08.III.2009 și măsura arestării preventive a fost luată pe data de 14.IV.2009, iar pericolul concret pentru ordinea publică este limitat în timp de la momentul săvârșirii infracțiunii.
În privința inculpatului, temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive îl constituie dispozițiile art.143 Cod procedură penală și art.148 lit.e și f Cod procedură penală, iar în privința cazului de la lit.e nu există o constrângere clară, evidențiată în încheierea de ședință, care să ducă la concluzia incidenței acestui caz de arestare, așa încât, și pentru acest inculpat, măsura arestării preventive a fost luată pentru situațiile prevăzute în art.148 lit.f Cod procedură penală, în condițiile în care pericolul concret pentru ordinea publică a fost confundat cu pericolul ca trăsătură esențială a infracțiunii.
Mai mult de cât atât, din actele depuse de apărare, printre care și o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor penale, pe care nu a susținut-o până la acest moment, reiese faptul că măsura arestării preventive a fost luată exclusiv în baza referatului cu propunere de luare a măsurii arestării preventive a inculpaților, care relevă o situație de fapt diametral opusă și deosebită celei ce rezultă din probele strânse în cursul urmăririi penale, în sensul că au fost înlăturate declarațiile unor martorii oculari și, pe de altă parte, nici la acest moment MINISTERUL PUBLIC nu a arătat, în concret, în ce constă pericolul pentru ordinea publică, fiind incidente în cauză argumentele Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Tomasi contra Franței, întrucât nu sunt arătate niciun fel de elemente care să susținută că, după această perioadă de arest preventiv, lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică, considerente pentru care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de MINISTERUL PUBLIC, cu menținerea încheierii de ședință.
Intimații-inculpați și OG, personal, sunt de acord cu concluziile puse de apărătorii aleși.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 29.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus admiterea cererilor formulate de inculpați si și n baza art. 139 alin. 1 și 35raportat la art. 136 lit. b Cod procedură penală cu referire la art. 145 alin 1 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În baza art. 145 alin. 11lit. a, b, c, d Cod procedură penală, i-a obligat pe inculpați să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la instanța de judecata ori de cate ori sunt chemați.
să se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori sunt chemați.
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura:
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
În baza art. 145 alin 12lit. c și e Cod procedură penală, inculpatul este obligat sa respecte următoarele obligații:
- să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiei acestora, persoanele împreună cu care a comis faptele, martori si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect.
- să nu se afle în locuința persoanelor vătămate.
A atras atenția inculpaților asupra consecințelor încălcării cu rea credința a obligațiilor stabilite prin prezenta încheiere, conform art. 145 pct.3 Cod procedură penală.
A respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de aceiași inculpați.
a pronunța această încheiere, instanța de fond, a reținut, în fapt că:
Dacă la momentul luării măsurii arestării preventive față ele inculpații și existau OG date din care rezulta presupunerea că acesta a săvârșit fapta, ulterior dispunerii acestei măsuri privative de libertate au apărut elemente noi care au menirea de a susține netemeinicia datelor care ar fi trebuit să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana cercetată să fi săvârșit infracțiunea respectivă, în ceea ce privește presupusa acțiune ilicită a inculpaților, elemente ce au condus la modificarea temeiurilor ce au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive.
Tribunalul a reținut alături de elemente de fapt ce rezulta din ansamblul mijloacelor de proba administrate ulterior dispunerii măsurii arestării preventive dar și anterior astfel cum s-a arătat și faptul că dreptul la libertate și siguranță garantat de art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale are un rol primordial într-o societate democratică, având un caracter fundamental și inalienabil, scopul acestuia fiind "de a proteja liberarea și siguranța persoanei împotriva arestărilor și detenției arbitrare" (cauza Winterwerp împotriva Olandei din 24.10.1979).
Măsura arestării preventive prev. de art. 136 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală încadrându-se în situația prevăzuta de art.5 paragraful 1 lit. c) CEDO (detenția unei persoane cu privire la care exista motive verosimile de a se bănui ca a săvârșit o infracțiune sau când exista motive temeinice sa se creadă în necesitatea de aoî mpiedica să săvârșească sau sa fugă după săvârșirea acesteia) atrage aplicabilitatea acestei dispoziții convenționale, a cărei interpretare nu se poate face independent de paragraful III al aceluiași articol, împreună cu care formează un tot unitar ("Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere").
Prin urmare, printre garanțiile care rezulta din textul art.5 paragraful 3 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale se numără și dreptul de a fi eliberat in cursul procedurii. Art. 5 paragraful 3 nu poate fi interpretat ca recunoscând autorităților naționale un drept de opțiune judecarea într-un termen rezonabil si punerea în libertate a inculpaților (cauza Calmanovici împotriva României din 1.07.2008 par.90).
Față de argumentele expuse anterior, Tribunalul a remarcat faptul că nu mai suntem în ipoteza în care un observator obiectiv ar putea fi convins din circumstanțele cauzei ca persoana in cauza a putut comite infracțiunea pentru care este arestată, dispărând condiția fundamentala a privării de libertate în temeiul art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale cu privire la existenta unei bănuieli legitime, plauzibile, verosimile care sa justifice măsura privativa de libertate.
S-a verificat și celelalte motive reținute de instanța de la Strasbourg ca putând fi luate in considerare de autoritățile naționale atunci când iau o măsura privativa de libertate, instanța a constatat ca sub aspectul pericolului social al faptei pretins a fi săvârșite ca element care intra în aprecierea globală a existentei pericolului social concret pentru ordinea publica în ipoteza lăsării inculpatului în libertate, după curgerea unei anumite perioade de timp, doar aceste aspecte legate de gravitatea faptei comise nu mai sunt suficiente, (cauza Tomasi împotriva Franței, hotărârea din 27.08.1992, paragraful 85). Trebuie astfel dovedita cu noi motive ca ordinea publica este în mod concret afectata in ipoteza eliberării inculpaților.
Având în vedere argumentele ce preced, tribunalul a reținut că la acest moment circumstanțele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat semnificativ, nu mai subzistă, instanța urmând ca, în temeiul art. 139 Cod procedură penală raportat la art. 136 Cod procedură penală, a admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și OG, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, urmând ca aceștia să respecte obligațiile prevăzute de art. 145 Cod procedură penală.
În consecința față de soluția de admitere a cererilor de înlocuire formulate de inculpați, cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpați precum și cererea de menținere a măsurii arestării preventive a inculpaților formulate de Parchet au fost respinse.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, s-a susținut că admiterea cererii de înlocuire a măsurii preventive a inculpaților este netemeinică și nelegală.
Cu prilejul termenului de judecată din data de 29.10.2009, în cursul cercetării judecătorești, apărarea a reiterat cererile de revocare a măsurii arestării preventive a inculpaților potrivit dispozițiilor art. 139 alin.2 Cod procedură penală și înlocuirea cu o măsură mai blândă conform art. 139 alin.1 Cod procedură penală.
S-a motivat de apărare în sensul înscrisurilor depuse cu un termen anterior că luarea măsurii arestării preventive este nelegală, întrucât instanța nu a motivat (cu prilejul luării acestei măsuri la 15.04.2009) care este pericolul social concret al infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați și în plus judecătorul nu a motivat în funcție de temeiurile de drept propuse de parchet.
Hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât este nemotivată pentru inculpații la care se referă, astfel instanța se referă la alte părți inculpate și puse în libertate anterior, și.
OGS-a arătat că este a doua oară, când în mod consecutiv, instanța se referă la alți inculpați( încheierea din data de 01.10.2009). Cu prilejul soluționării recursului declarat de parchet, Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția Penală (decizia nr. 1384/07.10.2009) i-a impus instanței de fond ca la data de 15.10.2009 să se aibă în vedere, formal, inclusiv, acest aspect de nelegalitate, pe fond respingând cererile de înlocuire.
S-a susținut că, deși s-a încuviințat cererea de înlocuire, motivarea instanței de fond este generică, principială și fără tangențe asupra temeiurilor de drept care au stat la baza arestării.
Astfel, victima din prezenta cauză nu avea cum să ajungă singură în situația de a-i fi pusă viața în primejdie, după ce a fost atacată cu o sabie, iar lovitura care viza capul, a fost preluată de mâna care a fost secționată până la artera radială, tendoane, inclusiv fractură oase carpiene, pentru că victima nu a înțeles cei i se poate întâmpla dacă nu restituie o "datorie" (70 de zile îngrijiri medicale, cu apreciere ulterioară asupra infirmității fizice). Mai mult, ulterior atacului, presiunile psihice asupra familiei victimei au continuat pentru denaturarea adevărului și alterarea cursului anchetei penale (aspecte ce reies din listingurile telefonice și conținutul convorbirilor telefonice).
Apărarea a insistat cu câștig de cauză asupra încadrării juridice, arătând că inculpatul nu OG a avut intenția să îi suprime viața victimei. S-a apreciat că nu acesta este momentul procesual la care să se discute de apărare încadrarea juridică, întrucât scopul și rolul măsurilor procesuale preventive este altul (art.136 alin. 1 Cod procedură penală).
Astfel, prin deducere, instanța de fond ar fi de acord cu aspectele legate de încadrarea juridică, pentru a înlocui arestul preventiv(??). Se observă că în privința netemeiniciei acuzațiilor sesizată de instanță, formal s-ar fi impus revocarea, cerere care a fost respinsă.
În cererea scrisă s-a cerut înlocuirea măsurii arestării preventive pentru egalitate de tratament, pentru încălcarea termenului rezonabil, atenuarea pericolului social al infracțiunilor prin ștergerea impactului avut asupra societății prin trecerea timpului.
Nici aceste motive nu au legătură cu ceea ce a reglementat legiuitorul în art. 139 alin. 1 Cod procedură penală (schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea). Instanța nu a motivat în ce sens s-au schimbat temeiurile luării măsurii arestării preventive, decât prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului. Astfel,cu prilejul menținerii stării de arest preventiv la data de 03.09.2009 (fila nr.33 dosar de cercetare judecătorească) a inculpaților OG, și până la 29.10.2009 nu a intervenit nici o modificare a temeiurilor arestării, iar dacă instanța a fost de altă părere, aceasta nu a fost motivată decât la modul declarativ, fără să se arate în ce fel.
Cererea de revocare, deși a fost respinsă, este complet nemotivată.
În concluzie, s-a solicitat în baza art. 141 al.1 Cod procedură penală cu referire la dispozițiile art.3002și C.P.P. art. 160 alin.3 C.P.P. art.3856alin.3 admiterea C.P.P. recursului, casarea încheierii din 29.10.2009, respingerea cererilor, ca neîntemeiate și menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și OG.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință recurată prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856teza finală Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat și îl va admite, în condițiile art. 38515pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
Prin rechizitoriul nr.730/P/2009 din 25.05.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților zis OG "" și zis "" sub acuzația de săvârșire a infracțiunilor de omor calificat în formă tentată și șantaj, prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) Cod penal și art. 194 alin. 1 Cod penal în modalitatea autoratului (inculpatul OG) respectiv a complicității (inculpatul ) existând probe, în sensul art. 143 Cod procedură penală că, la 08.03.2009, pe str. - din B, inculpatul OG, cu ajutorul inculpatului, a lovit cu tăișul sabiei, în zona capului, pe partea vătămată care, a parat lovitura cu mâna ceea ce a dus la secționarea acesteia până la artera radială, secționarea tendoanelor și fractură oase carpiene, cauzându-i vătămări ce au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale, cu apreciere ulterioară asupra infirmității fizice. Fapta, care a pus în primejdie viața victimei a fost comisă pentru a determina pe aceasta să dea celor doi sume de bani nedatorate.
Totodată, s-a mai stabilit că există probe care susțin motivele plauzibile de a se crede că, pe o perioadă mare de timp, inculpatul zis " ", împreună cu alți învinuiți în cauză, l-a constrâns, prin amenințări, pe să plătească dobânzi extrem de oneroase (camătă), amenințări ce s-au exins asupra familiei și a pritenilor acestuia, cu scopul dobândirii de către inculpați a unor foloase injuste.
Ambii inculpați au fost privați de libertate la data de 15.04.2009 când, prin încheierile de ședință nr. 121/UP și 122/UP Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus luarea măsurii arestării preventive în considerarea cazurilor prev. de art. 148 lit. e și f Cod procedură penală. Astfel, s-a apreciat că inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că, în cauză, există date că ambii inculpați exercită presiuni - prin persoane interpuse - asupra părții vătămate încercând o înțelegere frauduloasă cu acesta.
În cauză, s-a reținut că "ulterior dispunerii măsurii privative de libertate au apărut elemente noi care au menirea dea susține netemeinicia datelor care ar fi trebuit să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana cercetată să fi săvârșit infracțiunea respectivă, în ceea ce privește presupusa acțiune ilicită a inculpaților, elemente ce conduc la modificarea temeiurilor ce au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive".
În continuare s-a reținut "că a dispărut condiția fundamentală a privării de libertate în sensul art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale cu privire la existența unei bănuieli legitime, exprese, plauzibile, verosimile care să justifice măsura privativă de libertate".
Curtea observă că instanța de fond a recurs la principii generale din jurisprudența atunci când se analizează privarea de libertate a acuzatului suspectat că a comis o infracțiune, menținerea detenției și caracterul rezonabil al duratei unei detenții fără însă a motiva în concret hotărârea sa cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților și OG.
Ori, numai prezentând motivele pe care se întemeiază o hotărâre se poate pretinde un control public al gestionării justiției ( împotriva Finlandei nr. 37801/1997 paragraful 37 din 01 iulie 2003) nefiind de admis că argumentele pentru punerea în libertate a inculpaților să fie "generale și abstracte".
În raport cu nemotivarea soluției și cu faptul că în considerente, instanța de fondului s-a referit la alți inculpați decât cei a căror cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive i-au fost supuse atenției, criticile parchetului sunt fondate.
În jurisprudența sa, Curtea a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune. Unul dintre acestea îl reprezintă riscul că acuzatul, odată repus în libertate să împiedice aplicarea justiției ( împotriva Germaniei, Hotărârea din 27. iunie 1968).
Pericolul de a împiedica buna derulare a procesului penal trebuie să se bazeze pe probe faptice ( împotriva nr. 9190/2003 paragraful 59, 04 octombrie 2005).
În speță este rezonabil a se susține că presiunule psihice exercitate asupra familiei victimei au existat cu caracter de continuitate și de asemenea, există indicii că i-au fost oferite sume de bani în scopul unor înțelegeri frauduloase și pentru denaturarea adevărului ( aspecte ce rezultă din listingurile telefonice și conținutul convorbirilor interceptate în mod autorizat).
Cum părțile vătămate și nu au fost încă audiate în cadrul procedurii ce se desfășoară pe fond este, de asemenea, rezonabil să se susțină că riscul ca inculpații să împiedice aplicarea justiției nu a fost înlăturat astfel că, încă o dată, susținerea că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpaților s-au modificat este pur formală și teoretică.
Totodată, susținerea că "nu mai suntem în ipotaza în care un observator obiectiv ar putea fi convins din circumstanțele cauzei că o persoană în cauză a putut comite infracțiunea" este, de asemenea, artificial enunțată întrucât instanța fondului nu a ascultat părțile vătămate implicate care susțin acuzațiile grave la adresa inculpaților și nici nu a audiat martorii ori a administrat vreo minimă probă din care să rezulte lipsa de temeinicie, evidentă și gravă, a acuzațiilor existente împotriva inculpaților.
Așa cum s-a arătat, inculpații sunt cercetați pentru comiterea unor grave fapte împotriva vieții, integrității și libertății psihice a persoanelor cu scopul demonstrat, al obținerii de importante foloase bănești, fapte ce s-au derulat pe perioade semnificative de timp și cu participația și a altor persoane acuzate în cauză, în contextul în care,ambii inculpați cu vârsta de 23 și respectiv 31 de ani, nu sunt integrați social fiind fără ocupație ori loc de muncă, iar circumstanțele cauzei pot impune constatarea că și-au creat un adevărat sistem de procurare, pe căi ilicite,a banilor necesari traiului zilnic.
Acestea sunt și argumente care susțin aprecierea că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică și justifică, în conformitate cu art. 148 lit. f) Cod procedură penală necesitatea menținerii lor în detenție.
Prin urmare, în mod teoretic s-a arătat că temeiurile menținerii arestării inculpaților nu mai există ori au încetat existând o confuzie a instanței fondului între revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive.
Prin raportare la respectarea disp. art. 5 paragraful 3 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea apreciază că durata arestării preventive a inculpaților care a început la 15.04.2009 nu a încetat a mai fi rezonabilă, având în vedere complexitatea cauzei dată de natura și gravitatea infracțiunilor, numărul inculpaților implicați, felul participației, natura probelor ce urmează a fi administrate.
Drept pentru care, Curtea apreciază că sunt îndeplinite în cauză exigențele art. 160 alin. 3 Cod procedură penală cu referire la art. 3002Cod procedură penală, temeiurile de fapt și de drept care au impus măsura arestării preventive justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpaților astfel că va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din data de 29.10.2009 a Tribunalului București - Secția a ll-a penală.
- casa, în parte, încheierea de ședință și, rejudecând în fond:
În temeiul art.3002, alin. 1 și alin.3, Cod procedură penală, raportat la art.160, alin. 1 și alin.3, Cod procedură penală, va menține starea de arest preventiv a inculpaților, arestat preventiv în baza nr.121//15.IV.2009, emis de Tribunalul București - Secția a ll-a penală, în Dosarul nr-, și, arestat preventiv în baza nr.122//15.IV.2009, emis de Tribunalul București - Secția a ll-a penală, în Dosarul nr-.
În temeiul art.139, alin. 1, Cod procedură penală, raportat la art.145, Cod procedură penală, va respinge, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și.
OG- menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință.
În temeiul art. 192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de Parchetul de pe Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din data de 29.2009 a Tribunalului București - Secția a ll-a penală, din Dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea de ședință și, rejudecând în fond:
În temeiul art.3002, alin. 1 și alin.3, Cod procedură penală, raportat la art.160, alin. 1 și alin.3, Cod procedură penală, menține starea de arest preventiv a inculpaților, arestat preventiv în baza nr.121//15.IV.2009, emis de Tribunalul București - Secția a ll-a penală, în Dosarul nr-, și, arestat preventiv în baza nr.122//15.IV.2009, emis de Tribunalul București - Secția a ll-a penală, în Dosarul nr-.
În temeiul art.139, alin. 1, Cod procedură penală, raportat la art.145, Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și.
OGMenține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință.
În temeiul art. 192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 30.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. -
Dact./11.11.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Cristina Carmen Craiu, Magdalena
