Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 157/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALA NR. 157 / DOSAR NR-
Ședința publică din 27 februarie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț JUDECĂTOR 2: Alexandru Vasiliu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din 21 februarie 20087 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat din oficiu de avocați și, apărători aleși.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 Cod procedură penală.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
a se avea în vedere că instanța de fond nu arată în mod concret motivele pentru care lăsarea inculpatul în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, făcând doar precizarea că este necesară menținerea în continuare a stării de arest preventiv pentru buna desfășurare a procesului penal. În acest caz apreciază că se anticipează o condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii.
În cauză au fost administrate o serie de probe din care rezultă cu claritate că inculpatul a fost supus unor amenințări din partea părții vătămate, amenințări care au vizat fie viața acestuia fie membrilor familiei sale. În acel incident inculpatul nu a urmărit să aplice o corecție părții vătămate ci să își apere propria viața.
Întrucât în cauză prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, apreciază că se impune admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării a de nu părăsi localitatea de domiciliu, instituind în sarcina inculpatului respectarea obligațiilor impuse de art. 145 alin.1 și 2 Cod procedură penală.
Avocat apreciază că încheierea atacată nu este motivată, făcându-se doar aprecieri generale asupra pericolului social al faptei.
a se avea în vedere că în ziua incidentului inculpatul a fost supus unor presiuni telefonice, a primit o serie de amenințări atât personal dar și cu privire la membrii familie sale. În aceste condiții s-a înarmat cu un briceag pe care însă nu l-a folosit doar în momentul în care a apreciat că îi este pusă în pericol viața.
Mai mult invederează instanței că partea vătămată nu este o persoană oarecare, este un cap al lumii interlope din
Pentru aceste considerente apreciază că nu se impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv, lăsarea în libertate a inculpatului neputând impieta desfășurarea procesului penal.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii atacate. Apreciază că până în acest moment nu au intervenit elemente noi care să ducă la concluzia să se impune înlocuirea măsurii arestării preventive având în vedere gravitatea faptelor comise, locul săvârșirii, multitudinea loviturilor aplicate părții vătămate care se afla căzută la pământ.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate precizând că are familie din care face parte și un copil minor, nu s-a sustras de la judecată, a lovit partea vătămată întrucât a fost amenințat. De asemenea precizează că este arestat de 9 luni iar în penitenciar este ținut izolat întrucât și în prezent primește amenințări din partea părții vătămate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, în baza art.139 alin.1 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul fiul lui și, născut la data de9 octombrie 1979 în localitatea Podul T, județul B, CNP -, domiciliat în B, str. -. - nr. 16,.11,.103, județul B, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă, iar la dosar nu există elemente noi privind modificarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, în motivarea încheierii pronunțate s-a reținut, în esență, că nu poate fi ignorat gradul de pericol social generic, dar și concret al faptei imputate, îndreptată împotriva vieții persoanei; trebuie observate și circumstanțele reale în care se presupune că s-a săvârșit fapta (în centrul municipiului B, cu un cuțit deținut de inculpat la brâu), precum și cele personale, inculpatul acționând în termenul de încercare stabilit printr-o hotărâre judecătorească de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
S-a reținut că în cauză nu este incident nici termenul rezonabil vizat de art.5 par.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind avute în vedere atât probatoriul relativ complex administrat în cauză, cât și atitudinea "autorităților judiciare", actualmente cauza suferind amânări pentru administrarea unor probe încuviințate în apărare inculpatului, pentru realizarea scopurilor avute în vedere de art.6 și art.3 din Codul procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, pe motiv că nu sunt arătate în concret temeiurile pentru care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică; în cauză a reieșit că inculpatul a fost suspus unor amenințări din partea părți vătămate, astfel încât în acel incident inculpatul și-a apărat propria viață; lăsarea în libertate a inculpatului nu ar impieta cu nimic desfășurarea procesului penal.
Curtea constată că, în raport de dispozițiile art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil și ținând seama de jurisprudența constantă a Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității de arme între apărare și acuzare, prezenta cale de atac este admisibilă, astfel încât urmează a fi analizată pe fond.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 12/5.06.2007 a Tribunalului Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art.20 rap. la art. 174 alin 1, 175 lit. i Cod penal constând în aceea că la data de 15.05.2007, în jurul orei 14, pe strada - din Mun. B, la terasa restaurantului Coroana, a lovit de mai multe ori, cu un corp tăietor înțepător pe partea vătămată -, producându-i leziuni care au necesitat 28-30 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Analizând incidența în cauză a dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, care a stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată că fapta reținută în sarcina acestuia este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol rezultă, pe de o parte, așa cum corect a apreciat și prima instanță, din circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, natura și gravitatea acesteia. Probele referitoare la existența acesteia și la identificarea făptuitorului constituie tot atâtea probe certe cu privire la pericolul pentru ordinea publică întrucât, prin natura ei, o astfel de faptă, îndreptată contra unei valori sociale deosebite (viața persoanei), produce rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective.
Văzând urmările produse de fapta inculpatului, modalitatea în care inculpatul a acționat - prin lovirea victimei de mai multe ori cu cuțitul într-un loc public - ecoul produs de această faptă în rândul comunității și care nu s-a stins până în prezent, împrejurarea că acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală, se constată că interesul societății în sensul privării de libertate a inculpatului există încă și are o pondere mai mare decât regula judecării acestuia în stare de libertate astfel încât, văzând și împrejurarea că nu există la dosar dovezi ale schimbării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar durata arestării preventive a acestuia se circumscrie unui termen rezonabil - astfel cum este definit acesta în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - în mod corect a procedat prima instanță respingând cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În considerarea celor expuse, observând totodată că hotărârea primei instanțe cuprinde motivele pentru care s-a apreciat că nu a intervenit vreo modificare a temeiurilor aflate la baza privării de libertate a inculpatului, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 21.02.2008, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. NT/4.03.2008
Dact.BD/4.03.2008
Jud. fond
- 2 exemplare -
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Alexandru Vasiliu, Nicoleta Hădărean
