Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1586/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2561/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1586
Ședința publică de la 10 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către petentul împotriva încheierii de ședință din data de 15octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul petent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de petentul, ca nefondat și menținerea încheierii ca fiind legală și temeinică. În susținerea acestora, arată că cererea de restituire trebuie să emane de la o persoană care este interesată în cauză, or petentul este interesat însă înscrisurile depuse la dosar nu dovedesc că acesta este proprietarul bunului, cele două înscrisuri sub semnătură privată depuse la dosar fiind efectuate ulterior instituirii sechestrului asupra autoturismului inculpatului - care este trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri, fiind efectuate pro cauza, astfel încât cele două chitanțe nu fac dovada că petentul este proprietarul bunului nu există nici un act din care să rezulte vre-un act de vânzare-cumpărare făcut de titularul autoturismului și anume inculpatul, așa cum rezultă din fișa de înmatriculare a mașinii.
CURTEA
Prin încheierea din data de 15.10.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a respins cererea formulată de petentul, în baza art.168 și urm. din Codul d e procedură penală referitoare la sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca Jeep, model, cu nr. de înmatriculare -, cu nr. de omologare - și nr. de identificare 1J8HCE8M05Y- fabricat în anul 2005, precum și cererile de restituire și lăsare în custodie a acestui autoturism, ca neîntemeiate.
Tribunalul a reținut:
La data de 01.10.2008 prin ordonanța nr.28/D/P/2007 a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra autoturismului marca Jeep, model, cu număr de înmatriculare -, cu număr de omologare - și nr. de identificare 1J8HCE8M05Y- fabricat în anul 2005 înmatriculat pe numele inculpatului, iar la data de 06.10.2008 autoturismul a fost dat în urmărire generală întrucât nu a fost depistat de către organele de poliție.
Din înscrisurile prezentate de către numitul în susținerea plângerii formulate, Tribunalul a reținut pe de o parte că înscrisul sub semnătură privată prin care afirmă dreptul său de proprietate asupra autoturismului în cauză nu poartă dată certă, astfel încât să poată fi verificată data transmiterii proprietății către acesta, iar pe de altă parte pentru a fi întemeiată o astfel de plângere este necesar ca data dobândirii proprietății să fie anterioară instituirii măsurii asigurătorii, întrucât numai persoana care este interesată poate solicita ridicarea acestei măsuri.
În ceea ce privește, cererea de lăsare în păstrare a autoturismului în cauză, Tribunalul a apreciat că înscrisurile depuse la dosar sunt întocmite pro causa pentru a sprijini apărarea inculpaților.
În consecință, în baza art.168 și urm. Cod procedură penală a respins plângerea formulată de numitul, referitoare la sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca Jeep, model, cu nr. de înmatriculare -, cu nr. de omologare - și nr. de identificare 1J8HCE8M05Y- fabricat în anul 2005, precum și cererea de restituire a acestui autoturism și de lăsare în custodia petentului, ca neîntemeiate.
Împotriva încheierii a declarat recurs petentul, care a solicitat restituirea autoturismului deoarece a devenit proprietarul acestuia, fiind un cumpărător de bună credință, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt în conformitate cu disp. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Curtea costată astfel că prin rechizitoriul nr.28/D/P/2007, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, aderarea la un grup infracțional organizat și sprijinirea activității acestuia în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc și spălare a banilor, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 și spălarea banilor, prev. de art. 23 lit. a,b și c din Legea nr. 656/2002, toate cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal, împreună cu acesta fiind trimiși în judecată alți 5 inculpați pentru săvârșirea acelorași tipuri de infracțiuni.
Sechestrul a fost instituit prin ordonanța din data de 1.10.2008, după începerea cercetărilor în prezenta cauză, cercetări care au avut în vedere faptele și ale inculpatului printre alții, și, reținându-se că infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală, și s-a pus ulterior în mișcare acțiunea penală față de inculpați sunt infracțiuni trafic de droguri de mare risc, de spălare de bani, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, săvârșite în perioada 2007 - 2008, Curtea apreciază că măsura sechestrului asigurator a fost dispusă în mod legal.
Potrivit art.163 Cod procedură penală măsurile asiguratorii iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanță și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
2 și 3 prevăd că aceste măsuri - se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanelor responsabile civilmente în vederea recuperării pagubei și doar asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului în cazul dispunerii acestora în vederea garantării executării pedepsei amenzii.
Măsura sechestrului asigurator a fost dispusă în cauză asupra autoturismului marca Jeep,model, cu nr. de înmatriculare -, cu nr. de omologare - și nr. de identificare 1J8HCE8M05Y- fabricat în anul 2005, care, la data de 1.10.2008 se afla în proprietatea inculpatului, așa cum rezultă din certificatul de înmatriculare al acestuia.
Din înscrisurile depuse la dosar de petent, rezultă că acest autoturism a fost cumpărat de la un terț, nu de la inculpat, unul dintre înscrisuri atestând ca dată o dată ulterioară instituirii măsurii asigurătorii, iar celălalt nefiind datat, nu se poate aprecia în nici un caz că ar fi putut fi anterior datei instituirii sechestrului asigurător,căci autoturismul figura la acel moment înmatriculat pe numele inculpatului. În orice caz, nici unul dintre cale două înscrisuri sub semnătură privată nu fac dovada că autoturismul ar fi fost cumpărat de la inculpat și nici un act intermediar nu a fost depus, care să ateste că inculpatul ar fi vândut mașina celui de la care pretinde petentul că ar fi cumpărat-
Pe de altă parte, indiferent în proprietatea cărei persoane se afla bunul în discuție la data instituirii sechestrului, măsura a vizat activitatea infracțională a inculpatului desfășurată într-o perioadă anterioară, când acesta era în proprietatea sa, astfel încât - reținând că scopul unei astfel de măsuri este executarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, respectiv executarea despăgubirilor civile - măsura a fost, de asemenea, legal dispusă.
Împrejurarea că după săvârșirea activității infracționale inculpatul a vândut bunul unui terț, nu poate conduce în nici un caz la concluzia imposibilității instituirii unei astfel de măsuri asupra bunului, indiferent în proprietatea cărei persoane acesta s-ar putea afla, în contextul în care aceasta este o măsură dispusă în scopul arătat și nu se poate admite ca un inculpat - prin voința sa discreționară și în mod unilateral -să dispună astfel de bunurile sale după ce a săvârșit o infracțiune ce a produs prejudicii căci s-ar ajunge astfel la concluzia că inculpatului i se lasă posibilitatea să-și sustragă - în acest mod - toată averea, cu consecința ca până la finalizarea procesului penal și pronunțarea unei hotărâri definitive, să devină insolvabil și atât măsura de siguranță cât și despăgubirea părților civile nu ar mai putea fi executate.
Este adevărat că în măsura în care s-ar ajunge la o soluție de achitare cu eventuala consecință a înlăturării și a răspunderii civile, noul proprietar al bunului sechestrat ar putea fi la rândul său prejudiciat (cu atât mai mult în cazul în care durata procesului poate fi îndelungată, iar bunul își poate pierde semnificativ din valoare) însă acest proprietar poate chema - la rândul său - în judecată pe cel de la care a cumpărat pentru a-și recupera prejudiciile suferite (presupunând că este un proprietar de bună credință) situația urmând a fi reglementată de instanța civilă în cadrul unor procese distincte.
Față de considerentele anterior arătate, reținând că inculpatul împreună cu ceilalți inculpați sunt încă cercetați, dosarul fiind în faza de judecată pe fond, infracțiunile sunt și unele de prejudiciu, măsura a fost instituită cu respectarea condițiilor legale, Curtea apreciază că nu se impune ridicarea sechestrului impus asupra bunului până la finalizarea procesului penal, eventualele prejudicii suferite de terțe persoane - urmând a fi recuperate în cursul executării în funcție de soluțiile ce se vor adopta.
În consecință, reținând că recursul nu este fondat, Curtea îl va respinge potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală și în baza art. 192 alin. 2 îl va obliga per petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva încheierii de ședință din 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red. -
Dact./17.11.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
